Activitate 1.3.1.

Proiectarea pe unități de învățare

Prof. Ionela Orheanu

Școala Gimnazială Asău

CERINȚĂ:
Pornind de la argumentele formulate în suportul de curs, identificați avantajele
proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare (max. 1,5 pagini). Exemplificați
cu aspecte din experiența dumneavoastră (evidențiind ce s-a schimbat în momentul trecerii la
un curriculum bazat pe competențe în activitatea dumneavoastră de proiectare).

1.1. Preambul

Educația, dincolo de epistemă, își extrage valoarea din calitatea ei de depozitar al

sensului imprimat de om existenței. Indiferent de epocă sau sistem, educația s-a raportat la un
ideal educațional, concept pe cât de schematic, pe atât de puternic aromatizat de limitele
gândirii și experienței fiecărei epoci în parte. Punând în centrul atenției omul ca potențialitate
și acționalitate, educația a fost și rămâne același concept în trei fațete - social, cultural și
economic.

Nicicând omul nu a fost mai vocal și mai hotărât în a-și declara legăturile sale cu
concretul, sub- și a- sumate lui hic et nunc ca în noua viziune asupra educației. Educația
pentru calitate pare un strigăt frustrat al omului dornic să învingă viața prin satisfacerea
tuturor nevoilor sale (!) din ce în ce mai sofisticate, prin înscrierea într-o cursă a bunăstării în
această societate cu ritm înalt de dezvoltare. Pașaportul spre fericire al omului postmodern în
societatea cunoașterii este competența prin care speră să obțină autonomia instituită rațional
prin stăpânirea științei vieții din perspectivă socială. Cuvinte-cheie precum: drepturi,
interese, resonsabilități, limite, nevoi personale, cunoștințe, informații, tehnologie,
funcționare, grupuri eterogene, cooperare, gestionare, rezolvare, sunt emanate dintr-un
limbajul de lemn puternic anglicizat enuțat sintagmatic în the big picture în care trebuie să se
potrivească profilul educațional românesc.

Dincolo de asta lumea românească a fost deja circumscrisă acestui parcurs european
fără o strategie. Efectele se reflectă asupra foștilor educabili, care ajunși astăzi la vârsta
maturității, plutesc imponderabil prin marele sat european fără a se putea atașa vreunui ideal,
nici național, nici european atâta timp cât nu există o educație eficientă în spiritul valorilor
naționale și europene.

Astfel înțelegând situația, consider că implementarea unei noi viziuni asupra educației
este necesară și ea poate constitui o șansă la coerență acordată generațiilor viitoare. Axându-
ne pe competențele de comunicare în limba maternă specifice disciplinei Limba și literatura
română nicuna din cele 8 competențe-cheie ce o succed în listă nu prezintă vreo dificultate de
abordare și nici nu este lovită de inutilitate în cadrul construirii unităților de învățare.
 În primul rând, proiectarea unei unități de învățare parcurge mai multe etape, cum ar
fi: identificarea competențelor, selectarea conținuturilor, determinarea activităților de
învățare, analiza resurselor și stabilirea instrumentelor de învățare. Fiecare din acești pași
permite conectarea proiectului unității de învățare tema generală a fiecărui an de studiu,
asigurând coerențala nivelul fiecărei lecții/ ore de curs.

În al doilea rând, proiectarea demersului didactic pe baza unității de învățare

prezintă mai multe avantaje:

 coerentizarea procesului de învățare prin conexiunea unității la temă și prin

subsumarea lecției la unitate;
 flexibilizarea demersului didactic care poate fi adaptat atât la construcția
tematică, cât și la nevoile de educare ale grupului;
 încurajarea creativității didactice, profesorul putându-și asuma prin
intermediul textelor suport și al strategiilor didactice alese o rețetă proprie în
obținerea eficienței didactice pentru achiziționarea unei palete largi din totalul
competențelor cheie;
 creșterea atractivității actului didactic din perspectiva elevului care va putea
ajunge mai ușor la conexiunea dintre cunoștințele, abilitățile și deprinderile
formate de școală și cele cerute de viață.

Cumulul de cunoștințe, abilități și aptitudini cerut pentru ca omul să se adapteze

perfect proiectatelor condiții de mediu ale viitorului îi vor putea sta drept bază în alegere
unui parcurs propriu pe sau, de ce nu, ca o dovadă de autonomie, chiar împotriva curentului.
Fiecare disciplină poate și trebuie să contribuie cu instrumente proprii la formare unui om
puternic, flexibil, deschis oportunităților relevante, bun cunoscător al propriilor funcții prin
care să poată influența la nivel micro- și macro- evoluția societății.

Intervențiile asupra sistemului de educație au fost clar anunțate și teoretizate.

Combaterea formalismului s-a pornit de la reconfigurarea idealului educațional prin
elaborarea unui profil de formare al absolventului axat pe momentele cheie ale dezvoltării
psiho-sociale a individului (clasa a IV-a, clasa a X-a și clasa a XII-a). Schimbarea viziunii
asupra calității în educație, eliberarea elevului și, într-o anumită măsură a profesorului, de sub
domnia anihilantă a informației, prin integrarea acesteia vieții curente pentru obținerea
competenței este cu siguranță un beneficiu.

Aceasta însă solicită din partea cadrului didactic un efort de înțelegere, de asumare și
organizare între care enumerăm:

 Modelul tridimensional al Curriculumului Național îl determină pe profesor să nu se

concentreaze pe conținuturi, ci pe dezvoltarea personalității elevului în vederea unei
mai bune inserții sociale;
 Competența metacognitivă impune profesorului un important proces de reflecție
asupra procesului de cunoaștere;
  Viziunea transversală asupra competențelor face din dobândirea competențelor-cheie
o preocupare a tuturor disciplinelor școlare;
 Interdisciplinaritatea asigură mobilitatea intelectuală a cadrelor didactice care au mai
multă libertate în alegerea strategiei didactice, cu ajutorul căreia să poată influența
pozitiv și relevant elevii;
 Proiectarea didactică se face etapizat ținând cont pe de o parte de noile informații din
doemniul neuroștiințelor pentru eficientizare procesului de învățare, cât și inovațiile
din domeniul psihopedagogiei și metodicii;
 Proiectarea se face pas cu pas pornind de identificarea nevoilor reale, concrete ale
elevilor noștri și ulterior la planificare, proiectare pe unități, proiectare de scenarii
didactice și finalizând cu reflecția asupra procesului de învățare;
 Proiectarea se va subsuma temei generalea anului de studiu și va conduce astfel la o
asumare mai clară a valorilor culturale, morale și spirituale pe care trebuie să le
promoveze alături de competențele de utilizare corectă și conștientă a limbii.

Așadar proiectarea centrată pe formarea de competențe aduce cu sine o relaxare a

profesorului care, scăpând de rigiditatea obiectivelor generale și specifice, poate subsuma
mult mai firesc actele de învățare sferei aplicabilului prin integrarea de exemple din viața de
zi cu zi, asigurând în acest fel legătura dintre competențele formate de școală și cerute viața
reală, și dând un plus de creativitate, de dialog, de libertate în interacțiunea sa cu elevii.