Sunteți pe pagina 1din 1

Arta disimulării Pater Familias Egoism

Scenă semnificativă: scena cinei


Scenă semnificativă: „sceneta” jucată cu Egoismul devine un ”exil rational”, în
Poziţia lui Moromete la masă este deasupra
agenţii fiscali veniţi pentru plata „fonciirii”. decursul căruia Moromete, de îndată ce
tuturor, el având o poziţie privilegiaăa, pe prag.
Moromete trece pe lângă percepe instrumentele de agresiune ale
Statutul său era acela de cap al familiei, nimeni nu
aceştia, strigă la o Catrină care, de fapt, era la istoriei, se practică prin sine ca individ.
avea acest drept în afară de el, iar statutul său era
biserică, se adresează apoi unui fecior, supărat că ”Solitudinea sa trebuie înțeleasă ca act.”
asumat prin tradiţie. Astfel personajul nu se află în
acesta n-a pus la locul ei o furcă, pentru ca să se Personajul, în propria sa evoluţie, va fi
nicio tabară, el asigurând echilibru şi stabilitate în
întoarcă brusc la cei doi şi să le spună dezolat: „N- surprins tot mai rar săvârşind acţiuni care să
familie. Este intruchiparea autoritătii, si este constient
am”, subliniindu-şi cuvântul cu un gest de depăşească interesul strict al persoanei sale.
de statutul său, acceptându-l.
neputinţă: „desfăcându-şi braţele în lături”. Îi cere Dar nesociabilitatea sa este altceva decât
“Moromete stătea parcă deasupra tuturor.
însoţitorului o ţigară şi acesta îi întinde repede dezinteresul individului economic faţă de
Locul lui era pragul celei de-a doua odăi, de pe care el
tabachera, îl lasă pe agent să-i scrie o chitanţă de relaţiile umane. E o forma a spiritului critic
stăpânea cu privirea pe fiecare.”
3000 de lei, fără să protesteze, reluând acelaşi care selecţionează colectivul şi valorile
refren: „N-am”, spre furia Jupuitului, care încearcă Fire contemplativă
umane.
să ia altceva în contul banilor. Moromete rămâne
calm, se minunează când agentul spune că statul Scenă semnificativă: scena de la piatra de
nu-l plăteşte să piardă timpul în curţile oamenilor: hotar Se simte strivit de
„Uită-te la ăsta! se miră Moromete cu oarecare singurătate, iar gesturile sunt ale unui învins:
veselie. aşezându-se pe piatra lată de hotar, „îşi luă capul în
Ţăranul -filosof / Oratorul mâini”. Are revelaţia unei uneltiri împotriva lui, din
Ce, te ţiu eu?” partea lumii pe care o contemplase şi o crezuse
Scenă semnificativă: scena din poiana fierăriei lui
„prietenă şi plină de daruri ascunse” şi din partea
Iocan La fierărie, locul unde sătenii se întâlneau
timpului pe care-l crezuse răbdător cu oamenii.
să discute politica, Ilie Moromete are un rol important,
Lumea i-a înstrăinat copiii pe care el, mereu , îi
fiind privilegiat. Când ajunge la fierărie, el îi ignoră pe
iertase.
ţăranii ce îl aşteptau cu nerăbdare şi intră mai întâi la
frizerie, ţinându-i astfel în suspans. Pentru a-şi da o şi „ Leneş şi păcătos”
mai mare importanţă, în momentul când intră în
Catrina îl consideră leneş şi păcătos: „. .
fierărie personajul spune :“Ce e, mă, ce v-aţi adunat
. toată ziua stai la drum şi bei tutun şi la sfânta
aicea?!” În momentul când anunţă ce o să citească, se
biserică nu vrei să vii” sau îl acuză de plăcerea lui
face linişte, captând atenţia. El citeşte “ca şi cum ar fi
de a vorbi: „. . .lovi-o-ar moartea de vorbă, de care
ţinut el un discurs”, observându-se aici un alt rol jucat
nu te mai saturi, Ilie. Toată ziua stai de vorbă şi beai
de Moromete. Personajul are plăcerea de a vorbi şi de
la tutun şi mie îmi arde cămaşa pe mine”, „ eşti
a se auzi, iar în momentul când citeşte un discurs, işi
mort după şedere şi tutun”.
schimbă glasul, manipulând astfel auditoriul. După ce
Bovarismul şi
termină de citit, iar oamenii încep să râdă, deoarece
nu au înţeles discursul, iar Moromete le explică,
olimpianismul(M.Ungheanu)
devenind centrul atenţiei tuturor.
Prioritatea eticii (ignorată
de fiii săi) Scenă
Moromete, pe măsură ce-i este contestată autoritatea şi
semnificativă: fuga fiilor Când acestia îi
puterea de înţelegere a lucrurilor, se va închide în sine. Iluzia lui fusese
iau caii şi oile şi se duc, nu faptul de a fi jefuit
aceea că poate stăpâni o realitate ce se dovedeşte ostilă. Renunţând la
iluzia lui, încearcă să se adapteze noii lumi, dar prin ruptura de lumea
îl loveşte pe Moromete, ci revelaţia că a Orgolios
încălzit nişte şerpi la sân, că fiii lui sunt Mărturisirea lui Moromete,
lui ţărănească se realizează şi o ruptură de ordin psihologic: Moromete
alcătuiţi dintr-o altă plămadă morală decât însingurat şi bolnav, ţâşnită din
cade într-o tristeţe ireversibilă. Declinul psihologic al lui Moromete
el: ”Băieţii mei, Scămosule, sunt bolnav...” mândria orgolioasă care i-a guvernat
incepe cu plecarea lui Achim si culminează cu trădarea lui Paraschiv si a
Sănătatea morală nu înseamă pentru viaţa, chiar şi în momentele de
lui Nilă.
Moromete a avea bani, nici chiar a avea prăbuşire, apare ca o dramatică, dar
Apogeul acestei drame interioare il reprezintă scena de la piatra
pământ, ci a putea trăi senin cu acele bucurii trufaşă autocaracterizare:
de hotar, in care Moromete “isi lua capul in maini”, avand pentru prima
ale spiritului în care s-a refugiat, ca o iluzie
oara revelatia timpului care de acum, nu mai avea rabdare cu el. „Domnule, eu
protectoare, dorinţa, nostalgia, după o relaţie