Dialog între Jupiter și Saturn

- Evoluăm dincolo de simple ființe. Toți. Fiecare dintre noi în propriul nostru fel. Oamenii
simpli, mai mult ca alții, ba chiar mult mai mult. Nu gândesc foarte mult anumite întâmplări
sau vorbe și luarea deciziilor devine din ce în ce mai ușoară.
- Adevărat că atunci când lumea ta e în negru și alb e mai simplă. Poți rămâne, însă
prizonierul propriei tale simplități. Poți renunța din claritatea gândirii tale la anumite
existențe care s-ar putea dovedi, poate, folositoare la un anumit punct. Și nu voi accepta să
mă întrebi de ce dragul meu Jupiter. Stii, desigur, că majoritatea existențelor din universul
nostru sunt egoiste.
- Nu doaream să te întreb nimic. Pot doar să fiu de acoord cu tine. În cele din urmă, fiecare
ființă, fiecare cosmicitate ar trebui să se comporte în mod egoist, altfel nu ar mai rămâne
nimic din univers, iar ființele care trăiesc în perechi ar muri singure. Uită-te la noi, așezați în
nimic, împărate Saturn, veghind asupra timpului, fără egoism, și suntem singuri în nimicul ce
ne înconjoară pentru eternitate.