Sunteți pe pagina 1din 13

Introducere

1. Motivatie
Am ales acest subiect intrucat coxartroza reprezinta cea mai invalidanta forma de
artroza, fiind intalnita atat la varsta de 50 – 60 ani cat si in randul populatiei tinere. La
tineri se evolueaza spre coxartroza din cauza anomaliilor articulatiei coxo-femurale.
Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe, de suport a greutatii
corporale, permitand in acelasi timp, deplasarea corpului.
Odata cu trecerea la statiunea bipeda, aceasta articulatie si-a readaptat anatomia si
fiziologia prin cresterea robustetei si a mobilitatii. In jurul acestei articulatii s-au
dezvoltat cei mai puternici muschi, pentru a asigura stabilitatea perfecta, contentia
suprafetelor osoase si mentinerea pozitiei verticale a corpului.
Asupra articulatiei coxofemurale actioneaza doua forte: greutatea corpului si forta
musculara. Pentru ca solicitarea asupra articulatiei soldului sa fie minima, cele doua forte
trebuie sa fie egale la acest nivel, ca si greutatea si contragreutatea ce se echilibreaza la
nivelul cutitului unei balante. Modificarea unghiului de inclinatie al colului femural
produce un dezechilibru al celor doua forte, fapt ce va mari solicitarea cartilajelor.
Observatiile clinice si examinarile histologice (=studiul microscopic al tesuturilor
vii) au dovedit ca presiunea exagerata si concentrata pe o zona a suprafetei articulare
provoaca modificari patologice caracteristice coxartrozei care se manifestă prin:
- durere;
- inflamatia tesuturilor;
- deficit mecanic (pierderea integritatii aparatului capsuloligamentar, pierderea
congruentei suprafetelor osoase articulare);
- pierderea functiei musculare adiacente.
Scopul lucrarii este acela de a arata, prin trecerea in revista a informatiilor
privitoare la anatomia si biomecanica soldului, a obiectivelor planului de tratament/
profilaxie secundara/recuperare si “igiena a soldului”, precum si a unor cercetari din acest
domeniu, ca rezultatele/efectele unui program asumat de pacient ca mod de viata pot
conduce la:
- controlul durerii si corectarea deficientelor instalate;

1
- ameliorarea infirmitatii, in functie de restantul functional (desfasurarea cu o mai
mare usurinta a actelor cotidiene: mers, urcat/coborat scari, incaltat, descaltat,
etc.);
- recuperarea capacitatii functionale.

2. Terminologie utilizata. Definitii


Artroza – este boala degenerativa a articulatiilor mobile, caracterizate prin deteriorarea
cartilajului articular si aparitia de tesut osos de neoformatie la nivelul suprafetelor
articulare.
Coxartroza – “este o suferinţă a şoldului care rezultă datorită ruperii echilibrului între
mecanismele de solicitare exercitate asupra şoldului şi capacitatea de rezistenţă la efort a
ţesutului cartilaginos şi osos“ (Pawels,1959)1, definiţie care pune în evidenţă factorul
mecanic ce acţionează asupra ţesutului cartilaginos ( integru sau deteriorat degenerativ).

Cartilaj hialin – Cartilaj alb-albastru, sticlos, si translucent. Matricea are aspect omogen,
desi contine fibre de colagen care formeaza o retea fina. Cartilajul hialin este flexibil si
usor elastic. Suprafata sa este acoperita de pericondru, cu exceptia cartilajului hialin de pe
suprafetele articulare. Se gaseste in cartilajul articular, costal, in septul nazal, laringe si
trahee.2

Colagen – Proteina complexa din piele, cartilaje etc.

Sinoviala - Membrana care tapeteaza interiorul capsulei articulatiilor mobile.


Sinoviala este inconjurata de capsula sinoviala si de ligamente. Ea contine si produce un
lichid lubrifiant denumit sinovial, care faciliteaza alunecarea suprafetelor articulare.
Franjele sinovialei sunt deformatii fiziologice care proemina in cavitatea articulara si
acopera golurile care se formeaza in cursul anumitor miscari. Ele mai pot fi si patologice,
hipertrofiate din cauza, de exemplu, a unui conflict mecanic sau consecutive unei
proliferari a sinovialei, de origine tumorala sau inflamatorie.3
Linie pectineala 4

1
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Curs Anatomie: Oase si muschi
2
http://www.sfatmedical.ro/Dictionar_medical/Cartilaj_hialin
3
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sinoviala_2400
4
http://medical-dictionary.thefreedictionary.com/pectineal+line
2
1. o linie care coboara pe suprafaţa posterioară a axului femural, unde are insertia
muschiul pectineu
2. creasta ramurii superioare a pubisului.
Flexie
Extensie
Adductie
Abductie
Circumductie
Tuberozitate – Proeminenta la nivelul unui os, pe care sunt inserati muschi si ligamente.
Tonus muscular – rezistenta muschiului la miscarea pasiva; starea de usoara tensiune
contractila a muschiului striat in repaos.
Etiologie – studiu al cauzelor bolii

Capitolul I. ANATOMIA SI BIOMECANICA SOLDULUI


1.1 Generalitati
Şoldul este articulaţia proximală a membrului inferior ce leagă femurul de bazin.
Este greu reperabil datorită faptului că este înconjurat de mase musculare importante.
Intelegerea constructiei structurii soldului ajuta la intelegerea modului de
functionare al acestei articulatii, cum se pot produce leziunile si cat de dificila poate fi
recuperarea dupa asemenea leziuni.
Structura soldului este formata din:
- Oase si articulatia in sine;
- Ligamentele si capsula articulara;
- Tendoanele si muschii;
- Burse.
- Nervi si vase de sange;

1.1.2 Oasele si articulatiile


Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul musculara,
ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.

3
Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar)
legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Scheletul este format din oase ce reprezintă piese dure, rezistente, albicioase,
articulate între ele.
Scheletul îndeplinește mai multe funcții în corp și anume susținerea și sprijinirea
corpului, formarea de pârghii puse în mișcare de către mușchi striați ce au inserție pe
oase, protejarea diferitelor organe, reprezintă un depozit de săruri fosfo-calcice și dă
forma întregului corp și diferitelor sale segmente.
In ceea ce priveste tema lucrarii de fata, ma voi descrie pe scurt scheletul centurii
pelviene si la cel al membrului inferior.
1.1.3 Oasele bazinului cuprinde centura pelviana formata din cele doua oase coxale,
articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacroiliaca), iar anterior articulate intre ele
prin simfiza pelviana.
Bazinul (pelvisul) incheie terminal cavitatea trunchiului.
Osul coxal este format, prin sudarea la puberate a 3 oase: ilium, ischium, pubis
unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si gaura obturata, inchisa de membrana
obturatoare, reunite anterior prin simfiza pubiana si posterior prin segmentul sacro-
coccigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articuleaza strans.
Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace si a stramtorii superioare
a bazinului care formeaza limita intre bazinul mare si bazinul mic pe fata lor externa si
central aflandu-se o cavitate scobita prin care se face articulatia cu capul femural.
Sacrul este un os median si simetric, format din sudura vertebrelor sacrate. El
inchide partea superioara a bazinului. Baza sacrului priveste in sus si putin inainte si se
articuleaza cu a cincea vertebra lombara.
“In plan frontal, bazinul osos se prezinta ca o bolta care primeste greutatea corpului
si o transmite celor doua coapse. Aceasta bolta are un varf reprezentat de sacru si doi
stalpi (arcade) reprezentati de oasele coxale. Sacrul primeste greutatea de la trunchi si
prin intermediul stalpilor, o transmite la cavitatile cotiloide si de aici la femure. Greutatea
corpului apasand pe sacru, produce o o tensiune in articulatiile sacroiliace, care aduce
dupa sine tendinta la indepartarea celor doi stalpi de bolta. Dar stalpii sunt mentinuti in

4
legatura prin cele doua ramuri ischiopubiene si prin simfiza pubiana, astfel ca presiunea
nu-i poate indeparta. Intervin in mentinerea echilibrului de forte si puternicele ligamente
ale articulatiei sacro-iliace.
Arhitectura bazinului osos este astfel alcatuita incat nu se pune nici o piedica
locomotiei si staticii; in cazul in care pelvisul si-a pierdut rezistenta normala, echilibrul
de forte se rupe si se produc deformatii”5.
1.1.4 Oasele coapsei: scheletul coapsei este alcatuit din doua oase: femurul si patela
Femurul este un os lung (cel mai lung os din corpul omenesc), pereche. Este oblic
indreptat de sus in jos si latero-medial. Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se
ating prin epifizele lor inferioare. Aceasta oblicitate este mai mare la femei, deoarece
pelvisul este mai larg ca la barbati.
Descriere os:
- epifiza superioara sau proximala prezinta capul, colul si doua tuberozitati numite
marele si micul trohanter. Epifiza superioara este legata este legata de corp printr-
un col chirurgical.
- Capul femural este articular si constituie doua treimi dintr-o sfera. Prezinta
foseta capului pentru insertia ligamentului capului femural.
- Colul femural este o coloana osoasa care uneste capul cu restul epifizei. Este
indreptat oblic de sus in jos si medio lateral formand cu diafiza unghiul de
inclinatie care masoara 125 – 130 grade. Impreuna cu axul transversal ce trece
prin extremitatea inferioara a colului, formeaza un unghi de declinatie de 12
grade.
Modificarile unghiurilor de se repercuteaza asupra atitudinii membrului inferior,
astfel: marirea unghiului de inclinatie are ca rezultat aducerea membrului inferior in
abductie = coxa valga; marirea unghiului de declinatie duce la adductia membrului
inferior = coxa vara.
- epifiza inferioara sau distala este formata din doua proeminente articulare
numite condili. Anterior acestia converg spre o suprafata articulara numita fata
patelara; posterior condilii sunt separati de fosa intercondiliana.
- Condilul medial este mai ingust si descinde mai jos decat cel lateral. Astfel
coapsa formeaza cu gamba un unghi obtuz de 170°-175° deschis lateral. Cand
condilul medial descinde prea mult rezulta o oblicitate mai mare a femurului cu
5
Papilian, V., Anatomia Omului – aparatul locomotor, edit a XII a, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2006, pag 74
5
proiectia mediala a genunchiului. Micsorarea unghiului lateral sub 145° conduce
la genu valgum. Invers cand unghiul dintre coapsa si gamba e deschis medial se
formeaza genu varum.
Patela este un os scurt, turtit si pereche cu baza in sus si cu varful indreptat in jos.

1.1.5 Articulatia soldului sau coxofemurala este o articulatie sferoidala tipica cu trei axe
de miscare. Aici sunt unite capul femural si acetabulul coxalului.
La nivelul osului coxal se gaseste acetabulul sau cavitatea cotiloida, o cavitate ce
reprezinta 1/2 de sfera situata pe fata externa a coxalului, la nivelul jonctiunii ilion
/ischion / pube.
Suprafata articulara pentru femur nu ocupa decat o parte din acetabul, fiind
reprezentata de o suprafata semilunara. Suprafata cea mai profunda a cavitatii nu e
articulara si este ocupata de ligamentul rotund. Acetabulul are o orientare spre exterior,
anterior si in jos. Privind dintr-o incidenta anterioara se observa ca partea superioara a
acetabulului este oblica raportata la cea orizontala. Cu cat aceasta oblicitate este mai mare
cu atat capul femural este mai stabil in articulatie. Aceste date variaza individual si in
functie de varsta.6
Articulatia este completata printr-un inel de fibrocartilaj - labrul sau cadrul
acetabular care adera pe marginea acetabulului cu rol de a-i mari adancimea. El mentine
capul femural in articulatie crescand stabilitatea articulatiei. Are o forma prismatic
triunghiulara. Cele doua suprafete articulare realizeaza o unire articulara foarte stransa.
In pozitie anatomica insa capul femural nu este complet acoperit de cavitatea
cotiloida, partea sa anterioara ramane descoperita. Ea se acopera insa complet in pozitie
de flexie la 90°. Pozitia in care cele doua suprafete articulare au maximum de contact este
o combinatie de flexie, abductie, rotatie externa. Este pozitia pe care o luam in mod
spontan pentru a realiza repausul articular.
Curburile colului influenteaza in mod egal amplitudinea miscarilor in articulatia
coxofemurala. De exemplu un col foarte concav (frecvent corespunzator unui col lung)
permite o buna abductie si rotatie externa. Un col putin concav (corespunzator unui col
scurt) se opune rapid marginii cavitatii cotiloide si limiteaza miscarile.
1.2.1 Ligamentele si capsula articulara sunt mijloace de unire.

6
Avramescu Elena, Bazele Anatomice ale Miscarii – curs practic pentru studentii facultatilor de
kinetoterapie
6
1.2.1 Capsula articulara are forma unui manson conoid cu baza mare inserata pe coxal
si baza mica prinsa pe femur. Este foarte rezistenta si e formata din doua feluri de fibre:
- longitudinale, superficiale ca re se grupeaza formand fascicule de intarire ale
capsulei;
- circulare, profunde care se condenseaza constituind un fascicul circular numit
zona orbiculara.
Capsula articulara7:
1. acopera in intregime fata anterioara a colului femural, iar din fata posterioara
numai doua treimi mediale, astfel incat o fractura in treimea laterala a colului va fi
intracapsulara in partea anterioara si extracapsulara in partea posterioara;
2. trohanterul mare, fosa trohanterica si trohanterul mic raman in afara insertiei
capsulare;
3. insertia capsulei la mare distanta de colul femural permite efectuarea unor miscari
ample si variate.
1.2.2 Ligamentele sunt reprezentate de fasciculele de intarire longitutinale (sau
ligamentele articulare), zona orbiculara si ligamentul capului femural (sau ligamentul
rodund). Deasemenea, la acest punct voi descrie si stratul sinovial.
Fasciculele de intarire longitutinale sunt in numar de 3 si asigura o mai mare
soliditate articulatiei atat in statiune cat si in mers.:
- ligamentul ilio-femural este cel mai puternic ligament al articulatiei, putand
suporta o greutate cuprinsa intre 350 si 500 kg. In componenta sa, se disting 2
fascicule, intre care capsula este relativ subtire. Este situat pe suprafata anterioara
a articulatiei fiind dispus ca un evantai si se insera prin varf pe creasta iliaca
anteroinferioara iar prin baza pe linia trohanteriana. Rol: limiteaza extensiunea,
rotatia externa si adductia; mentine capul femural in acetabul in statiune verticala
cand cele doua fascicule apasa asupra colului femural.
- Ligamentul pubo-femural este situat pe fata anterioara a articulatiei si limiteaza
abductia si rotatia externa;
- Ligamentul ischio-femural se gaseste pe fata posteroinferioara a articulatiei si
limiteaza rotatia interna si abductia.

7
Papilian, V., Anatomia Omului – Aparatul Locomotor, edit a XII a, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2006, pag.
128
7
1.2.3 Zona orbiculara ocupa fata profunda a capsulei fiind formata din doua feluri de
fibre: unele cu insertie osoasa ce pornesc din zona ilioanterioara inferioara si formeaza
un inel in jurul colului femural; unele proprii care formeaza inele in capsula. Fibrele
orbiculare sunt intretesute cu capsula si celelalte ligamente. Rol: sustinerea colului.
1.2.4 Ligamentul capului femural sau ligamentul rotund este o lama fibroasa,
intraarticulara, de forma triunghiulara. Se insera prin baza sa, pe ligamentul transvers al
acetabulului si pe portiunile sprancenei osoase acetabulare.. Varful se fixeaza in foseta
capului femural.
Importanta:
1. contine vase nutritive cu rol important in special in perioada de osteogeneza;
2. fiind inconjurat de sinoviala, mareste suprafata de secretie a acesteia;
3. prin miscarile lui, contribuie la raspandirea sinovialei pe suprafetele articulare.
Stratul sinovial acopera fata profunda a a stratului fibros al capsulei.
Articulatia soldului este situata profund, fiind inconjurata de muschi, de aceea
este greu accesibila.
Pentru explorarea articulatiei se utilizeaza8 linia Nelaton-Roser care uneste spina
iliaca anterosuperioara cu tuberozitatea ischiadica. In flexie moderata (45 grade)
trohanterul mare atinge mijlocul acestei linii; in luxatii o depaseste in sus.
Luxatia congenitala a soldului (cea mai frecventa dintre luxatiile congenitale) se
datoreaza unei dezvoltari incomplete a acetabulului, dar altereaza si celelalte elemente ale
articulatiei, inclusiv muschii.
1.3.1 Tendoanele si muschii
Generalitati9
1.3.1 Muschii care formeaza articulatia coxofemurala sunt muschi striati. Spre deosebire
de oase care reprezinta componenta pasiva, ei sunt componenta activa a miscarii. Muschii
realizeaza miscarea in limita posibilitatilor date de conformatia anatomica a articulatiei
sau fixeaza pozitiile membrelor. Pe langa functia contractila – prin care se asigura
miscarea, muschiul reprezinta principala sursa de caldura avand rol si asupra circulatiei,
favorizand indirect circulatia venoasa si limfatica.

8
Papilian, V., Anatomia Omului – Ap. Locom., edit a XII a, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2006, pag. 130
9
Papilian, V., A. O. – Aparatul Locomotor, edit a XII a, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2006, pag. 152
8
Descriere: muschiul se descrie prin extremitati sau capete – cu care se fixeaza pe
oase (de aici si denumirea de scheletici, dar ei se pot fixa si pe formatiuni ca: pielea,
unele organe, etc) si un corp – portiunea contractila propriuzisa.
1.3.2 Insertia muschiului se face intotdeauna printr-un tendon. Tendonul10 este o
formatiune de culoare alba formata din tesut fibros. Tendoanele sunt formate din fibre de
colagen, hranite prin vase sangvine foarte fine. Unele (cele ale mainilor, incheieturii
mainilor, picioarelor) au in plus un invelis, teaca sinoviala, de aceeasi natura cu
membrana sinoviala care tapeteaza capsula articulatiilor mobile. Ea secreta un lichid
lubrifiant care permite o mai buna alunecare in aceste regiuni anatomice supuse unor
importante frecari. Flexibil, dar putin elastic (muschiul este cel elastic), tendonul este
foarte rezistent.
Muschii bazinului sunt asezati cu corpul muscular la nivelul bazinului si se intind
de aici pana la extremitatea superioara a femurului, convergand spre cele doua trohantere.
Din aceasta cauza, se mai numesc si “pelvi-trohanterieni”. Ei formeaza o aglomerare
musculara foarte puternica, imbracand practic articulatia coxofemurala. Intrucat sunt
foarte multi, nu ii voi descrie pe fiecare in parte ci ii voi reda mai jos, sintetizat intr-un
tabel pe categorii, caracteristici si actiune.
1.3.3 Mecanica musculara11. La acest subcapitol ne intereseaza doua proprietati ale
muschiului si anume: contractilitatea si elasticitatea.
Prin contractie, muschiul isi schimba forma devenind mai scurt si mai gros, dar nu
si volumul, sub actiunea unui stimul. Acesta poate fi de natura mecanica, electrica,
chimica, etc. Elasticitatea este proprietatea muschiului de a reveni la forma lui initiala.
Prin contractie se realizeaza deplasarea sau imobilizarea oaselor.
Doua oase vecine, articulate mobil si legate printr-un muschi realizeaza o
parghie.
Parghia este, in fizica, o bara rigida care se poate roti in jurul unui punct de sprijin
si asupra careia se aplica doua forte. In parghiile biologice avem:
- forta activa – reprezentata de muschi;
- forta pasiva – reprezentata de greutatea segmentului care se deplaseaza;
- punctul de sprijin – axul biomecanic al miscarii.

10
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/tendon_2461
11
Sbenghe T., Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala, Buc., 1987, pag. 118
9
Dupa asezarea fortelor fata de punctul de sprijin avem urmatoarele tipuri de
parghii:12
Pârghiile de gradul I – pârghii de echilibru; F si R sunt aplicate de o parte si de alta a
axei de rotatie si actionează în acelasi sens. (Ex: capul în echilibru pe coloana vertebrală)
Pârghiile de gradul II – pârghii de fortă; F si R sunt aplicate de aceeasi parte a axei de
rotatie; F este aplicata la mai mare distanta fata de axa de rotatie decât R; F si R
actionează în sensuri opuse; în general, toate miscarile în care partile distale sunt fixate în
exterior folosesc avantajele pârghiilor de gradul II: (Ex: ridicarea pe vârfuri din stând).
Pârghiile de gradul III – pârghii de viteza; F si R sunt aplicate de aceeasi parte a axei de
rotatie; F este aplicata mai aproape fata de axa de rotatie decât R; F si R actioneaza în
sensuri opuse (Ex: flexia cotului).
Am descris tipul de parghii pentru ca acestea reprezinta mecanismul prin care se
desfasoara miscarea. Pârghiile au rolul de a transmite miscarea, marind eficienta ei
(adica amplificarea fortei, vitezei sau deplasării, eventual schimbarea directiei miscarii
sau contrabalansarea ei).
Asupra oricărui sistem pot actiona forte externe (din exteriorul sistemului) si forte
interne (din interiorul sistemului).
Fortele externe - sunt fortele ce actionează asupra unui sistem din exteriorul sistemului;
cele de care se tine cont în activitatea fizică sunt: gravitatia, reactia solului, forta de
frecare, rezistenta mediului, forta de inertie.
Forte interne - sunt fortele ce actionează asupra unui sistem din interiorul său; cele de
care se tine cont în activitatea fizică sunt: forta de contact articular, fortele tendoanelor si
a ligamentelor, forta musculară, presiunea intraabdominală, forta elastică.
In organismul viu nu exista actiuni izolate ale unui singur muschi ci acestia sunt
sunt constituiti in grupe functionale. De exemplu:
Sinergistii: muschii unui grup functional ce efectueaza o miscare in acelasi sens,
ajutandu-se unul pe altul intr-o articulatie.
Agonism si antagonism muscular: grupe care actioneaza totdeauna simultan. Exemplu:
flexorii si extensorii: cand primii (agonisti) se scurteaza invingand rezistenta membrului,
extensorii (antagonisti) intervin prin scaderea gradata a tensiunii si cedarea progresiva a
in lungime controland efectuarea uniforma si lina a miscarii.

12
Marcu, V, Dan M, coord., Kinetoterapie/Phisioterapy, ed. Univ. din Oradea, 2006, pag. 11
10
Lant cinematic: asocierea si gruparea muschilor in sens longitudinal de-a lungul
unui lant articula. Prin contractie simultana si succesiva muschii lantului cinematic
realizeaza o actiune comuna a mai multor segmente corporale, chiar de la distanta mai
mare; exemplu: tripla extensie: unde participa muschii gluteul mare, cvadriceps femural
si triceps sural.
Voi reda, in continuare muschii care participa la realizarea miscarii in articulatia
coxofemurala.
MUŞCHII BAZINULUI - GRUPUL ANTERIOR
Muschi Actiune
M. iliopsoas (m.iliopsoas) Intervine in locomoţie
Flexia coapsei pe pelvis
Balansarea pelvisului in plan sagital
M. psoas mic (m. psoas minor) Tracţiune asupra fasciei iliace

MUŞCHII BAZINULUI – GRUPUL POSTERIOR


Muschi Actiune
M. fesier mare (m. gluteus maximus) Extensor, rotator, adductor şi abductor al coapsei
Acţionează in staţiune şi in locomoţie
M. fesier mijlociu (m gluteus medius) Comună cu a fesierului mic
M. fesier mic (m. gluteus minimus) Intervine in staţiune şi in mers
Extensia şi rotaţia coapsei in afară
M. tensor al fasciei lata (m. tensor fasciae latae) Asupra articulaţiei genunchiului şi asupra Gambei
M. piriform (m. piriformis) Rotator, extensor şi abductor in afară al
coapsei
M. obturator intern (m. obturator internus) Rotator in afară al coapsei
M. gemen superior (m. gemellus superior) Aceeaşi cu a obturatorului intern
M. gemen inferior (m. gemellus inferior) Aceeaşi cu a obturatorului intern
M. pătrat femural (m. quadratus femoris) Rotator in afară
M. obturator extern (m. obturator externus Rotator in afară al coapsei

MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA ANTERIOARĂ


Muschi Asezare/ Caracteristici Insertii Inervatie Actiune
raporturi
M. croitor Străbate in Cel mai lung Spina iliacă Nervul Flexia coapsei
(m. sartorius) diagonală regiunea muşchi al anterosuperioară femural pe bazin
ant. a coapsei; corpului Faţa medială şi a gambei
Acoperă cvadriceps a tibiei pe coapsă
si adductorii
M. cvadriceps Inconjoară Patru capete Spina iliacă Nervul Asupra
femural complet corpul de origine anteroinferioară femural articulaţiei
(m. femurului Cel mai Spranceana coxofemurale
quadriceps puternic m. al acetabulară şi a
femoris) corpului Trohanter mare genunchiului
Faţa laterală femur
Tuberozitatea tibiei

MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA MEDIA

11
Muschi plan Asezare/ Caracteristici Insertii Inervatie Actiune
superficial raporturi
M. pectineu Mai sus şi mai Formă de Creasta pectineală N. femural Flexor al
(m. superficial Panglică Linia pectineală N. obturator coapsei
pectineus) decat a Adducţie şi
restul adductorilor femurului rotaţie extern
M. adductor Acoperit de Unghiul pubelui N. obturator Adducţie
lung piele Linia aspră Flexie
(adductor Incrucişat de Femur rotaţie extern
longus) m. croitor
M. gracilis Partea medială Panglică Ramură N. obturator Adductor al
(m. gracilis) a coapsei Musculară Inferioară pube coapsei
Faţă medială Flexia şi
Tibie rotaţia gamb
PLAN
MIJLOCIU
M. adductor Acoperit de Ramura inferioară N. obturator Adductor şi
scurt pectineu şi pube rotator in
(m. adductor adductor lung Linia aspră afară
brevis)
PLAN
PROFUND
M. adductor Cel mai mare Tuberozitatea N. obturator Cel mai
mare şi mai posterior ischiadică N. ischiadic puternic
(m. adductor din muşchii Ram ischio- adductor al
magnus) regiunii pubian coapsei

MUŞCHII COAPSEI – REGIUNEA POSTERIOARĂ

Muschi Asezare/ Caracteristici Insertii Inervatie Actiune


raporturi
M. biceps Partea Două capete Tuberozitatea N. ischiadic Extensor al
femural posterolaterală de origine ischiadică N. peronier coapsei pe
(m. biceps a Linia aspră pelvis
femoris) coapsei Capul fibulei Flexor al
genunchiului
M. semitendinos Superficial in Tuberozitatea N. tibial Extensor al
(m. semitendinosus) partea ischiadică coapsei
posteromedială a Tibie Flexor al
coapsei genunchiului
M. semimembranos Pe un plan mai Tuberozitatea N. tibial Extensor al
(m. profund decat isciadică coapsei
semimembranosus) semitendinosul Tibie Flexor al
genunchiului

1.4 Bursele sunt formațiuni anatomice în formă de sac, pline cu lichid vîscos, interpuse
între două suprafețe, cu rol de a facilita alunecarea acestora, una pe cealaltă (ex. bursele
seroase anexate mușchilor și tendoanelor, plasate, în special, în zona articulațiilor),
functionand ca perne de apa ce distribuie presiunea. Dupa localizare pot fi: subcutanate,

12
subfasciale, subtendinoase (cele mai numeroase), submusculare. In mod secundar pot
comunica cu o cavitate articulara apropiata.

O bursa care uneori determina probleme la nivelul soldului este cea cuprinsa intre marele
trohanter si muschii si tendoanele care il traverseaza. Aceasta bursa, numita bursa

13

S-ar putea să vă placă și