Incepand cu secolele XVIII-XIX, continentul european a devenit centrul dominator al lumii..

Principala cauza a acestui fenomen a constituit-o revolutia economica, datorata declansarii

revolutiei industriale. Prin revolutie industriala se intelege fenomenul de inlocuire a muncii
manuale in economie cu productia realizata cu ajutorul masinilor., el a aparut in Anglia in a
doua jumatate a secolului al XVIII-lea si s-a datorat unor cauze specifice: conditiile politice
din Anglia care erau favorabile dezvoltarii economiei, bogatiilor naturale ale acestei tari (fier
si carbune in primul rand), pozitiei geografice etc.
Sporul demografic considerabil a asigurat o piaţă internă de mari proporţii şi o sursă
importantă de forţă de muncă cu pondere deosebită a categoriilor de vârstă tânără.
Totodată, el a atras după sine schimbări importante în structura socio-economică,
profesională şi în mediile rural şi urban a populaţiei,. La jumătatea secolului al XVIII-lea
agricultura engleză nu prezenta deosebiri esenţiale faţă de celelalte ţări din Vestul Europei.
Ea se practica cu tehnici şi tehnologii tradiţionale. în acelaşi timp, erau încă foarte
numeroase câmpurile comune, adică acele părţi de teren agricol care erau folosite în
devălmăşie de către membrii comunităţilor rurale, precum şi foarte întinse suprafeţe
necultivate. Începe procesul de răspândire, în Anglia, a unor noi metode agrotehnice,
experimentate şi aplicate în Olanda şi Franţa, de către personalităţi de vază, ca Jethro Tuli
şi lord Townsend, adepţi ai rotaţiei culturilor. Coke din Norfolk, agricultor ilustru, al cărui
domeniu atrăgea vizitatori din întreaga Europă reuşeşte, prin folosirea îngrăşămintelor, să
cultive grâu pe terenuri considerate până atunci sterile. Bekewell ameliora rasele de vite,
capre şi oi, intuind creşterea cererii de carne care se va face simţită odată cu sporirea
populaţiei.
Saltul demografic petrecut în decurs de un secol rupe echilibrul preexistent între cerinţele
de pe piaţa internă în extindere şi posibilităţile de producţie ale manufacturilor textile
engleze, care aveau tradiţii însemnate de mai bine de două secole. Această ruptură
declanşează, pe principiul reacţiei în lanţ, un şir de perfecţionări şi descoperiri tehnice.
Începutul este făcut în 1733 de către mecanicul John Kay, care a inventat suveica
zburătoare şi, fără pretenţia unei enumerări exhaustive, arătăm că au urmat: maşina de tors
inventată de James Hargreaves, în 1765, maşina de filat a lui Richard Arkwright, în 1769, o
nouă maşină de filat, în 1785, a lui Samuel Crompton.
Una dintre cele mai importante inventii ale secolului al XVIII-lea a fost masina cu aburi
(James Watt, 1769) de la care s-a perfectionat procesul de productie in deceniile
urmatoare. Altfel spus, aplicarea maşinii cu aburi a lui J. Watt este startul în formarea
industriei textile engleze moderne, de fabrică şi urbană. Dezvoltarea industriei grele
antrenează căutări şi descoperiri în industria chimică, pentru efectuarea operaţiunilor
privind albirea, degresarea, uscarea şi colorarea firelor şi ţesăturilor, tehnologiile tradiţionale
reprezentând o piedică în prelucrarea cantităţilor sporite de astfel de produse.
De-a lungul aceluiasi veac au fost imbunatatite procedeele de obtinere si prelucrare a
fierului cu ajutorul carbunelui, aceste materii prime devenind cele mai importante resurse
naturale folosite in economie.