Caracterizarea personajului feminin într-un roman al

experienței –Maitreyi-

Încadrarea în epocă și creația scriitorului

Publicat în 1933, în perioada interbelică, romanul Maitreyi de Mircea Eliade reflectă una
dintre cele două abordări narative caracteristice prozatorului, autenticitatea(trăirea nemijlocită,
intensă a realității, sub aspect spiritual și erotic) și fantasticul.

Încadrarea într-o specie și într-o tipologie

Creație modernă, Maitreyi este un roman al experienței și al autenticității care provine și din
includerea în textul propriu-zis a unor fragmente ale jurnalului din India al scriitorului, a unor
scrisori autentice, precum și din valorificarea unor elemente autobiografice.

Principala sursă de inspirație folosită de Mircea Eliade este povestea de dragoste pe care
acesta a trăit-o alături de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, țară în care Eliade se
dedică studiilor de orientalistică la universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade
vor sta la baza creării romanului Maitreyi, autorul modificând numele și ocupațiile unor
personaje , precum și finalul întâmplării. Lui Allan, personajul narator al romanului și un alter-
ego al autorului, Eliade îi transferă o parte din experiența autobiografică.

Elemente de structură și compoziție(tema, titlul, perspectiva narativă, natura conflictului,

mijloace de caracterizare, incipit,final)

Tema romanului este constituită de incompatibilitatea iubirii , povestea nefericită a cuplului

Allan-Maitreyi , amintind de alte povești de dragoste cu final nefericit din literatura română.

Titlul este reprezentat de numele personajului eponim. Romanul îmbracă forma jurnalului
intim- element de modernitate, iar întâmplările sunt relatate la persoana întâi, din perspective
subiectivă a personajului narator, europeanul Allan.

Acțiunea romanului ,alcătuită din 15 capitole , se petrece în anul 1929, în Calcutta, unde
trăiește o comunitate pestriță: indivizi autohtoni, extrem de conservatori, englezi și asiatici, în
acest cadru exotic desfășurându-se povestea de iubire dintre Allan si Maitreyi.

Incipitul ex-abrupto(abrupt brusc) al romanului surprinde prin sinceritatea personajului

narator care mărturisește că nu își aduce aminte exact ziua în care a cunoscut-o pe Maitreyi.

Finalul deschis-element de modernitate, sugerează ideea că nici distanțarea temporală și nici

rememorarea faptelor nu pot spulbera misterul femeii iubite.

Page 1 of 3
 Conflictul se construiește pe baza opoziției dintre două lumi diferite: cea europeană și cea
asiatică, este de natură exterioară și surprinde confruntarea dintre europeanul Allan și bengalezul
Narendra Sen, tatăl femeii iubite, redând opoziția dintre libertatea dragostei și constrângerile
tradiției.

Fire autoreflexivă, Allan trăiește și un conflict interior, între intensitatea iubirii ca

experiență definitorie și luciditatea autoanalizei.

Statutul personajului

Maitreyi este cel mai exotic personaj feminin din literatura română “femeie și mit” în
același timp, “simbol al sacrificiului” în iubire(Pompiliu Constantinescu), care va da contur
viziunii eliadești despre eros, înțeles ca un act integrator, profund și misterios, sacru totodată, a
cărui finalitate este reintegrarea ființei umane, revenirea la unitatea primordial,androgenică.

Statutul social, psihologic, moral

Simbolizând misterul feminine, Maitreyi, eroina romanului eponim este fiica inginerului
Narendra Sen, o adolescentă bengaleză preocupată de filozofie și poezie,apreciată în cercurile
intelectuale, copil și femeie în același timp, reprezentând pentru tânărul englez Allan un mister
inepuizabil.

Ea trăiește o existență aflată sub semnul tragicului, născut dintr-un conflict interior întâlnit
și în literatura clasică, conflictul dintre iubire și datoria pentru familie.

Ea se îndrăgostește definitiv de englezul Allan, portretul ei fiind conturat doar prin ochii
iubitului, de unde și comportamentul ei ambiguu, Allan neputând înțelege subtilitatea atitudinii ei
și misterul pe care-l degaja.

Naivă și inocentă, pe de-o parte, inteligentă și cultivată pe de altă parte, Maitryi este un
cumul de trăsături contradictorii care îl fac pe Allan să gândească despre ea și despre semenii ei
în urmâtorii termeni:”Ascund fiecare câte o mitologie peste putință de străbătut (…), sunt stufoși
și adânci, complicați și neînțeleși”.

Portret fizic

Portretul fizic al Maitreyiei, conturat de către Allan prin caracterizarea directă, în momentul
în care o întâlnește accidental în timp ce cumpăra niște cărți , nu este impresionant întrucât
adolescenta de 17 ani i se pare “chiar urâtă-cu ochii ei prea mari și prea negrii, cu buzele
cărnoase, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză, crescută prea plin ca un fruct trecut în copt”.
Această primă impresie se modifică în momentul în care merge pentru prima dată în casa
familiei Sen, însoțit de prietenul ziarist , Lucien Metz:“Maitreyi mi s-a părut atunci mult mai
frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuți în argint, cu șalul asemenea
cireșelor galbene și cu buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii crea parcă o

Page 2 of 3
viață și mai puțin umană în acest trup înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin
miracol”.

Trăsătura dominantă.Evoluția personajului.Mijloace de caracterizare

Principala trăsătură a frumoasei Maitreyi este misterul pe care îl degajă și care este adâncit
de subiectivitatea naratorului.

Fascinat de râsul fetei, “un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie și de copil în același
timp”, Allan se simte tulburat în prezența fetei, deși nu își explica motivul acestei reacții, iar mai
târziu când se mută în casa lui Narendra Sen , este fascinat de complexitatea sufletului ei.Ea îi
mărturisește că a fost îndrăgostită mai întâi de un pom, apoi a iubit ani în șir un tânăr care i-a
dăruit o coroană de flori pentru ca , în cele din urmă, să se lege cu jurământ de Tagore, modelul
ei spiritual. Toate aceste iubiri se vor dovedi efemere în fața pasiunii pentru Allan.

Angrenându-l în jocurile ei de seducție, fără să știe ce e dragostea, Maitreyi nu își dă seama

că, la un moment dat, pentru ea nu va mai exista cale de întoarcere. La început îl admira pe
englez, crede că îl iubește ca pe un frate, așa cum își dorea familia, pentru ca, treptat să se
îndrăgostească și ulterior să i se dăruiască fiind convinsă că unirea lor “a fost poruncită de Cer”.
Ca să oficializeze într-un fel legătura lor, imaginează o logodnă mistică, săvârșind un jurământ
cosmic în fața naturii.

Când legătura lor este descoperită, Allan este alungat, iar tânăra vinovată de încălcarea
tradiției este sechestrată și într-o încercare eșuată de a-și regăsi iubitul se dăruiește vânzătorului
de fructe pentru a fi alungată, dar sacrificiul este inutil.

Prin caracterizarea directă, personajul narator relatează, în diferite etape ale iubirii mai
multe portrete ale fetei, care îi surprind prin tehnica acumulării detaliilor vestimentația, chipul,
gesturile și trăsăturile fizice senzuale, în încercarea de a reda miracolul acestei femei indiene.

Caracterizarea indirectă, prin intermediul faptelor, limbajului, atitudinilor, relațiilor cu alte

personaje dezvăluie asumarea tragică a iubirii, Maitreyi fiind singura din cuplu care cunoaște
interdicțiile din lumea ei și urmările iubiriii interzise. Ea îl inițiază pe Allan în dragoste, în
cultura orientală și în sacralitate.

Concluzie

Eroină tragică a acestei povești, care-și asumă iubirea conștientă de imposibilitatea

împlinirii ei matrimoniale, Maitreyi se sacrifică prin gestul disperat de a se dărui vânzătorului de
fructe încercând să-l regăsească pe Allan și să înlăture posibilitatea căsătoriei cu un alt bărbat.

Ea rămâne o apariție singulară în peisajul literaturii române prin exotism, candoare , spirit
ludic, senzualitate, putere de sacrificiu și completă dăruire, povestea ei de iubire fiind o ilustrare
a încercării de a atinge fericirea prin intermediul erosului.

Page 3 of 3