Cetăţenia europeană a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene,

semnat în 1992 la Maastricht, reprezentând o inovaţie conceptuală majoră a

Tratatului asupra Uniunii Europene. Incluzând drepturi , obligaţii şi
participarea la viaţa politică, cetăţenia europeană vizează consolidarea
imaginii şi a identităţii Uniunii Europene şi implicarea mai profundă a
cetăţeanului în procesul de integrare europeană.

Prevederile referitoare la cetăţenie sunt cuprinse în articolele 17-22

Articolul 17 prevede:

„ (1) Se instituie cetăţenia Uniunii. Este cetăţean al Uniunii orice persoană

care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte
cetăţenia naţională, ci o completeazp,

(2) Cetăţenii Uniunii se bucură de drepturile si au obligaţiile prevăyute de

prezentul Tratat.”

De aici decurg două concluzii practice: este mai întâi necesar ca o persoană
să aibă cetăţenia unui stat membru pentru a putea beneficia de cetăţenia
Uniunii; cetăţenia europeană va completa şi se va adăuga la drepturile
conferite de cetăţenia statală.

O Declaraţie anexată Trataului de la Maastricht subliniază că “problema dacă

o persoană posedă cetăţenia unui stat membru va fi determinată numai prin
referire la legislaţia naţională a statului membru respectiv”. Aşadar, în ultimă
instanţă îi revine fiecărui stat membru să indice care persoane sunt cetăţenii
săi.

Cetăţenia europeană are la bază principiile comune ale statelor membre,

incluse în Tratatul de la Amsterdam: principiul libertăţii, principiul democraţiei,
principiul respectării drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale şi
principiul statului de drept, şi decurge din drepturile fundamentale ale omului
şi drepturile specifice acordate cetăţanului european (drepturi de liberă
circulaţie şi drepturi civice), descrise în Tratat. Tratatul de la Amsterdam, intrat
în vigoare la 1 mai 1999, întăreşte protecţia drepturilor fundamentale,
condamnă orice formă de discriminare şi recunoaşte dreptul la informaţie şi
protecţia consumatorilor.

Cu privire la dreptul la informaţie, în Tratatul de la Amsterdam este specificat

că orice cetăţean european şi orice persoană fizică sau juridică, având sediul
într-un stat membru are drept de acces la documentele Parlamentului
european, ale Consiliului Uniunii Europene, în limita raţiunilor de interes public
sau privat. Informarea cetăţeanului este considerată o prioritate de către
instituţiile europene.

În anul 1998, Comisia europeană a lansat serviciul de informare “Europe

Direct“, în scopul de a informa cetăţenii asupra posibilităţilor şi drepturilor
care le sunt oferite prin cetăţenia europeană.

Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele

membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950), Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului (1948), Carta Socială Europeană (1962) sau Carta
comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1996).

Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, în mod oficial, în decembrie 2000, când

a fost proclamată Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene . Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promovează, de asemenea,
egalitatea între sexe şi introduce drepturi, precum protecţia datelor,
interzicerea practicării eugeniei şi a clonării fiinţelor umane, dreptul la un
mediu protejat, drepturile copilului şi ale persoanelor în vârstă sau dreptul la o
bună administrare.

Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi

consolidează protecţia intereselor acestora. Tratatul de la Maastricht instituie
5 categorii de drepturi supranaţionale, complementare cetăţeniei naţionale:

 Dreptul la libera circulaţie, dreptul la sejur, de stabilire, dreptul la

muncă şi studiu în celelalte state membre ale Uniunii. Legislaţia
Uniunii stabileşte însă numeroase condiţii pentru exercitarea acestor
drepturi. Pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat
 de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisă
decât din raţiuni de securitate şi sănătate publică, iar interzicerea
trebuie justificată (art.18 al TCE);
 Dreptul de vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul
european şi la alegerile locale în statul de rezidenţă, în aceleaşi
condiţii cu cetăţenii statului respectiv (art.19 al TCE);
 Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este
membru al Uniunii Europene) de protecţie consulară din partea
autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care ţara
din care provine nu are reprezentanţă diplomatică ori consulară în
statul terţ respectiv (art.20 al TCE);
 Dreptul de petiţie în faţa Parlamentului european (art.21 al TCE);
 Dreptul de a apela la Ombudsman-ul european (Avocatul Poporului)
pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasă din partea
instituţiilor şi organismelor comunitare (atr.21 al TCE).
Potrivit unui nou sondaj Eurobarometru, publicat de Comisia Europeană, la 20
de ani de la crearea cetățeniei UE, europenii sunt, în general, conștienți de
drepturile lor, dar nu știu întotdeauna ce anume presupun acestea. 81 %
dintre respondenți știu că, pe lângă propria naționalitate, au statutul de
cetățeni ai UE. Cu toate acestea, numai 36 % dintre persoanele care au
răspuns la sondaj se consideră bine informate în legătură cu drepturile
aferente cetățeniei UE. Europenii își cunosc cel mai bine dreptul la liberă
circulație (88 %) și dreptul de a adresa petiții instituțiilor UE (89 %). În același
timp, două treimi (67 %) din persoanele chestionate consideră că libera
circulație a persoanelor în cadrul UE aduce avantaje economice țării lor.

Doamna Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar

pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie, a declarat: „Europenii sunt
atașați de drepturile lor de cetățeni ai UE și sunt mai conștienți ca niciodată de
existența acestora. Cu toate acestea, rămân încă multe de făcut pentru a-i
ajuta pe cetățeni să își exercite drepturile și să participe mai activ la procesele
decizionale ale Uniunii Europene. Pe parcursul acestui an, care este
proclamat Anul european al cetățenilor, voi lua parte la dialogurile cetățenilor
din întreaga Uniune, pentru a cunoaște preocupările și punctele lor de vedere
cu privire la drepturile lor, pentru a asculta propunerile lor legate de modul în
care putem îmbunătăți situația și pentru a înțelege cum văd ei viitorul Europei.
Europa nu poate fi făurită fără contribuția directă a cetățenilor săi. Prin
urmare, schimbăm radical modul de elaborare a politicilor europene pentru a
oferi cetățenilor posibilitatea de a se implica direct în acest proces.”
În sondajul Eurobarometru privind cetățenia Uniunii Europene, cetățenii
europeni au fost invitați să se exprime cu privire la statutul lor și la drepturile
aferente cetățeniei UE. În ansamblu, respondenții cunoșteau majoritatea
acestor drepturi, inclusiv dreptul de a adresa petiții instituțiilor UE (89 %),
libera circulație (88 %), nediscriminarea pe baza naționalității (82 %), protecția
consulară (79 %) și participarea la o inițiativă cetățenească (73 %). Peste o
treime din respondenți (36 %) s-au considerat bine informați cu privire la
aceste drepturi, ceea ce reprezintă o creștere cu 5 puncte procentuale față de
anul 2007. Cu toate acestea, doar 24 % dintre persoanele interogate
consideră că sunt bine informate cu privire la măsurile pe care trebuie să le ia
dacă drepturile nu le sunt respectate.

În ceea ce privește dreptul la liberă circulație, majoritatea absolută a

cetățenilor europeni din toate cele 27 de state membre ale UE sunt convinși
că acest drept ar aduce avantaje economice țării lor.

Anul european al cetăţenilor 2013 este consacrat drepturilor care decurg din
statutul de cetăţean al UE. Pe parcursul acestui an, se va încuraja dialogul
dintre toate nivelurile administraţiei publice, societatea civilă şi întreprinderi,
prin evenimentele şi conferinţele care vor avea loc în Europa. Vor fi dezbătute
drepturile cetăţenilor europeni şi se va contribui la definirea unei viziuni
despre cum ar trebui să fie Uniunea Europeană în 2020.