Sunteți pe pagina 1din 2618

EDITURA D’ART

CARTE FORMAT ELECTRONIC

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE


ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Martie, 2019
S.C. Editura D’Art Media S. R. L.

J03/1048/2013; 32110184

PITEŞTI, judeţul ARGEŞ

Tel. : 0742.51.82.11
E-mail: edituradart@gmail.com

Carte în format electronic (on-line)

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

VOL. al II-lea
ISBN GENERAL:
978-606-8842-64-6

ISBN VOL. al II-lea


978-606-8842-66-0

Editura D’Art
Editor: Georgian Dumitrescu

Autorii își asumă responsabilitatea pentru conținutul materialului publicat!

Martie, 2019
ACTIVITATILE EXTRACURRICULARE
MIJLOC DE MODELARE A COPILULUI PRESCOLAR

Prof. inv. prescolar: TACEA IONELIA


Prof. inv. prescolar: IONESCU CRISTIANA

Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste identificarea cultivarea corespondentei


optime dintre talente, aptitudini, cultivarea unui stil de viata civilizat. Aceste activitati isi au rolul
foarte bine stabilit in formarea personalitatii prescolarilor. Ele de asemenea contribuie la insusirea
unor cunostinte despre natura, despre om, etc.
Pentru o buna desfasurare a activitatilor extracurriculare, trebuie sa se aleaga din timp material,
surse necesare, modul de ordonare a acestora intr-un repertoriu cu o tema centrata si originala
sustinut de cadrul didactic. Prin desfasurarea de activitati extracurriculare, cadrul didactic are
posibilitatea de a-si cunoaste mai bine copiii, de a-I vedea in alte ipostaza, de a le putea dirija si
influenta dezvoltarea, sa poata sa ii pregateasca pentru ceea ce ii asteapta. Aceste activitati au rolul
de a permite si celor timizi sa se afirme in mediul scolar, sa reduca nivelul de anxietate sau sa-si
puna in practica adevarata lor valoare.
Toate aceste activitati extracurriculare se pot desfasura sub diferite forme:spectacole cultural-
artistice, serbariscolare pe diverse teme, excursii,vizite, concursuri, intreceri sportive, teatru de
copiii, vizionare de emisiuni musicale.
Serbarile se desfasoara de obicei dedicate unui anumit eveniment lucru care ii sporeste
importanta. Prin intermediul serbarii copiii aduc pe scena aspect din viata lor, intamplari hazlii,
scene din povesti, idei si sentimente specific varstei, totul bazat pe muzica dans si veselie.
Continutul unei serbari este determinat de evenimentul caruia ii este destinat. Din varietatea
serbarilor organizate in gradinita cele mai fregvent intalnite sunt urmatoarele: Nasterea Domnului, 1
Decembrie, 24 Ianuarie, 8 Martie, Serbarea de sfarsit de an scolar, etc.
Excursiile contribuie la imbogatirea cunostintelo copiilor despre frumusetile tarii, la educarea
dragostei pentru natura,arta sau cultura. Prin excursi copiii pot cunoaste realizarile oamenilor,
locurile unde s-au nascut ,au crescut si au realizat operele de arta scriitori si artisti. Excursia este o
activitate complexa ,iar pregatirea acesteia se face asemenea ca la plimbari sau vizite.
In cadrul excursiilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confrunta cu
realitatea si percep active, prin actiuni directe obiectele,lucrurile, fenomenele, anumite locuri
istorice. In cadrul actiunilor turistice, copiii isi pot forma sentimente de respect si dragoste fata de
natura, fata de om si realizarile sale.
Teatrul de papusi sau spectacolele reprezinta mijloace prin care copiii isi dezvolta vorbirea
corecta, coerenta, cursive si expresiva. Astfel li se dezvolta gustul estetic, imaginatia artistica si au
posibilitatea de a-si exersa si dezvolta inclinatiile artistice. Spectacolele de teatru produce copiilor
in primul rand o placere estetica, ii face sa se bucure sis a sufere, sa rada sis a planga, sa iubeasca
sau sa se revolte, sa ia atitudine fata de eroi apoi ii ajuta sa se orienteze in idei si sentimente, le
inflacareaza inima pentru tot ce este bun si nobil.
Pentru a concluziona activitatile extracurriculare pot influenta cresterea coeziunii grupului, pot
induce opinii, atitudini positive fata de valorile collective, pot sustine si promova bune relatii intre
copii si se creaza o atmosfera placuta benefica fiecarui copil.

Bibliografie:

Preda Viorica 2009-,,Metodica activitatilor instructive-educative in gradinita de copii’’’Editura


Gheorghe Cartu Alexandru-Craiova
Revista Invatamantului Prescolar, nr. 1-2/2005
Literatura pentru copii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1973

3
Activitățile extrașcolare – o necesitate a unui învățământ eficient

Ionescu Elisabeta Luiza-prof.inv.primar


Sc. Gimnaziala ”Vasile Alecsandri ”-București
Ionescu Ioana Alexandra- prof. inv. primar
Scoala Gimnaziala ”Maria Rosetti ”-Bucuresti

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Orice sistem educativ se dorește a fi cât mai efficient, să educe azi pentru mâine. Dar oare cum
trebuie procedat? Cum va fi mâine? La ce provocări vor fi supuși copiii de azi, adulții de mâine?
Multe întrebări la care activitatea instructiv-educativă de astăzi trebuie să găsească răspunsuri
sustenabile.
Copiii de astăzi au acces la multe și variate surse de informare. Vor să știe cât mai multe și cât
mai repede. Uneori pereții sălilor de clasă parcă de sufocă, parcă îngrădesc setea de cunoaștere a
copiilor. În acest context, activitățile extrașcolare, activitățile realizate dincolo de procesul de
învățământ, uneori într-un mediu nonformal,își au rolul și locul bine definit, fiind o necesitate a
unui sistem modern de educație.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă
activ, într-o atmosferă relaxantă,într-un mediu nonformal, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de
activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că
antreneză copiii în activităţi cât mai variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica
metodă de predare-învăţare. O activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea
şi dezvoltarea unor aptitudini speciale Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Activitățile extraşcolare
sunt foarte variate: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele
creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică ,reprezintă
tot atâtea oportunități educative. Desfășurarea unei lecții de istorie la Muzeul National de Istorie sau
a unei lectii de arte vizuale la Muzeul de Artă amplifică eficiența demersului educativ.
Saptămâna ”Scoala altfel” este o recunoaștere a importanței activităților extrașcolare.
Legalizarea unei săptămâni în care putem organiza astfel de activități reprezintă o provocare pentru
cadrele didactice implicate. Ce să faci, cum să faci, cu ce resurse astfel încât copiii să afle mai
multe, să-și consolideze cunoștințele, să fie mai buni… Oricum am face, obiectivele instructiv –
educative trebuie să primeze, dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi
momentele recreative şi de relaxare. Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor
şi activităţilor. Copiii învață mai ușor,mai repede jucându-se. Să-i facem să îndrăgească
cunoașterea, iubind jocul! În organizarea acestor activități un rol important ,de susținere revine și
partenerilor sistemului educativ: părinți, comunitatea locala, organizatii diverse.
Concluzionând, activitățile extrașcolare reprezintă o modalitate și o sursă de completare a
procesului clasic de învățare. Deci, la cât mai multe activități interesante!

4
Importanța activităților extrașcolare în procesul de învățare

Prof. înv. primar Ionescu Iuliana


Școala Gimnazială Nr. Moreni, Dâmbovița

Activitățile extracurriculare sunt foarte apreciate de copii și părinți deoarece valorifică și


dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor, prin ele putem organiza într-o manieră plăcută și
relaxantă timpul liber al acestora și obținem rezultate bune în ceea ce privește învățarea. Activitățile
extrașcolare sunt la fel de importante ca lecțiile propriu-zise de la școală. Atunci când mergem cu
copiii la grădina zoologică, în parc sau la muzeu, cei mici sunt în afara cadrului formal al școlii și
deci mai relaxați.
În astfel de momente, ei sunt deschiși la tot ce este nou și învață mult mai ușor, din experiențe
practice, noțiuni care altfel li s-ar putea părea mai greu de înțeles. Scopul activităţilor extraşcolare
este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în
conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul
şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor
personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activitățile extrașcolare au rolul de a dezvolta competențele sociale, lucrul în echipă,
colaborarea și comunicarea în rândul copiilor, integrarea în grup, spiritul de inițiativă, toleranța față
de ideile celorlalți, deprinderea de a-și susține cu argumente punctul de vedere și de a critica
constructiv – toate fiind atribute necesare oricărui om pentru reușita în viață. De aceea, activitățile
extrașcolare îl ajută pe copil să dobândească aptitudini necesare pentru a se descurca în cele mai
variate situații de viață.
Copiii pot fi fericiți la școală și acest lucru putem să-l obținem atunci când vine vorba de
organizarea acestor activități extrașcolare, când noi, cadrele didactice susținem proba de
creativității. Tematica activităților nonformale poate fi extrem de variată, fiecare cadru didactic
având posibilitatea de a alege acele activități care se pliază pe caracteristicile clasei pe care o
îndrumă. Cele mai plăcute activități extrașcolare pentru copii sunt serbările cu tematică diversă,
expozițiile cu lucrări realizate chiar de ei, vizitele la zoo, la grădina botanică, la muzee, excursii
tematice, concursuri școlare, carnaval, întreceri sportive, activități de plantare și îngrijire a spațiului
verde. Într-o activitate extrașcolară de tipul plimbărilor în parc pot fi dezvoltate cu ușurință
abilitățile de observare a caracteristicilor unui anumit anotimp.
Elevii pot descoperi o altfel de primăvară, proaspătă și mirosind a fericire, o vară care să fie ca
un teatru de păpuși, toamna să fie văzută ca o baladă veselă și tristă sau iarna cea albă să fie
asociată cu un parfum ușor de scorțișoară. Când mergem cu ei în vizită la muzeu își pot imagina că
sunt ei înșiși căpitani de oști și pot interpreta diferite roluri sau pot fi exploratori neînfricați ai
peșterilor reci și întunecate. Expozițiile de artă au un rol deosebit în formarea și dezvoltarea gustului
estetic, aici îi provocăm să admire culori, nuanțe, forme inedite, să spună ce simt în fața unei opera
de artă.
Îmbogăţirea, consolidarea şi valorificarea cunoştinţelor de geografie şi istorie se realizează atât
în orele de clasă cât şi printr -o excursie tematică. Excursia tematică presupune parcurgerea unor
etape premergătoare excursiei: stabilirea obiectivelor excursie tematice; identificarea, folosindu-și
fondul general de cunoştinţe, a particularităţilor şi importanţei principalelor monumente istorice şi
de cultură vizitate; analizarea principalelor aspecte etnografice şi folclorice din contextele vizitate
precizarea și analizarea elementelor de floră şi faună din zonele traversate și specificul acestora în
funcţie de relief, caracterizarea zonelor traversate (indicate precis) din punct de vedere al:
elementelor arhitecturale integrate în peisajul zonei, combinația vechi – nou în elementele de
construcție, conservarea elementelor de tradiții locale, tipologiilor umane, vizibilitatea
(promovarea) obiectivelor turistice locale etc., prezentarea posibilelor alternative pentru excursia
tematică elevilor clasei; alegerea destinației / destinațiilor excursiei în acord cu părerile argumentate
ale elevilor.

5
O excursie tematică organizată cu elevii mei a fost : „Pe urmele domnitorilor din Țara
Românească”. Am stabilit itinerariul excursiei tematice ținând cont de obiectivele vizate, am
elaborat materialele de lucru pentru elevi / grupele de elevi: hărțile, fișele de lucru, materialul
documentar auxiliar; am organizat excursia propriu-zisă cu implicarea elevilor/părinților în acele
activități care au fost în acord cu posibilitățile lor și specificul lor de vârstă (strângerea fondurilor
pentru excursie din sponsorizări, bani personali, bani ai părinților; elaborarea de fișe de
monitorizare a excursiei, documentare privind obiectivele turistice și culturale care pot fi vizitate,
etc.)
Organizarea elevilor pe durata desfășurării excursiei tematice a presupus: constituirea
grupurilor de elevi, motivarea în realizarea sarcinilor, prevenirea și gestionarea posibilelor conflicte
sau situații de criză, animarea elevilor etc. Alte activități legate de desfășurarea excursiei au
presupus asigurarea bunei desfășurări a activităților, dirijarea procesului de observare în mod
sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li s-a părut interesant sau chiar construind fișe de
monitorizare a excursiei în care elevii, periodic au avut anumite sarcini de efectuat (de exempu,
anul construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de
constructori, culorile utilizate de artist(i), etc.).
După excursie am trecut la evaluarea cunoștințelor asimilate pe parcursul acesteia. A fost
„evaluarea directă” la disciplinele geografie și istorie, valorificarea experienţelor de învățare s-a
materializat de asemenea în lucrări artistico- plastice: desene şi machete ale obiectivelor cultural -
istorice văzute, în elaborarea de lucrări literare: descrieri, eseuri, poezii.
Activitățile extrascolare sunt foarte importante pentru copil.
Studiile susțin că ajută la formarea unei atitudini pozitive față de învățat, au performanțe
academice mai ridicate, au formate abilități practice diversificate, dar si strategii bune de rezolvare
de probleme. Pe lângă acestea, activitățile extra acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul
de împlinire, de autoeficacitate este mult mai ridicat.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul
intelectual. În concluzie, cadrul didactic trebuie să fie un maestru în organizarea activităților
extrașcolare în vederea educării spiritului creativ al elevilor și păstrarea părinților drept parteneri în
procesul instructiv educativ și în dezvoltarea armonioasă a copiilor.

BIBLIOGRAFIE:

D. Ionescu, R.Popescu „Activităţi extraşcolare în ruralul Românesc. Dezvoltarea de competenţe


cheie la copii şi tineri”, Editura Universitară, Bucureşti 2012
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007

6
Rolul activităţilor extraşcolare în procesul educaţional

Prof. Ionescu Luminiţa


Şcoala Gimnazială Nr. 1 Blăgeşti, jud. Bacău

Activităţile extraşcolare, în general, având un larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi în formarea personalităţii elevilor, deoarece sunt factorii educativi cei mai
apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Contribuţia lor la completarea acţiunii instructiv-
educative este deosebită deoarece continuă procesul educativ în afara activităţilor şcolare şi
optimizează procesul de învăţământ.
Prin astfel de activităţi se restabileşte respectul comunităţii faţă de şcoală, dezvoltă atitudini şi
comportamente democratice la elevi şi nu în ultimul rând stimulează spiritul de întrajutorare şi
solidaritate de grup.
Există o multitudine de modalităţi de realizare a acestor activităţi. O modalitate care implică
multă dăruire, creativitate în concepere, dinamism în derulare, responsabilitate în monitorizare este
proiectul educativ.
El constă într-un set de activităţi planificate, controlate care urmăresc realizarea unui scop bine
definit, într-un cadru bine stabilit şi într-o perioadă de timp bine definită.
Din multitudinea de definiţii ale proiectului educativ rezultă faptul că un proiect educativ este
un instrument al schimbării, al dezvoltării şi inovării organizaţiei şcolare.
Pornind de la aceste considerente am iniţiat un proiect educativ prin care am promovat educaţia
multiculturală. Deseori ne punem întrebarea cum îi putem stimula pe copii, cum îi putem motiva să
devină cetăţeni responsabili şi creativi dacă nu prin calitatea relaţiei pedagogice a cărei bogăţie este
dimensiunea ei interculturală.
Interculturalitatea reprezintă respectul diferenţelor. Profesorii sunt garanţii acestor rigori ale
spiritului care veghează asupra diferenţelor, pentru a învăţa, a cunoaşte şi a înţelege ceea ce ne
leagă, ceea ce ne face asemănători.
Interculturalitatea este o componentă a realităţii zilnice din şcoală. Modul de învăţare este
organizat din perspectiva interculturală, permiţând învăţărea prin colaborare, comunicare şi nu prin
marginalizarea unor copii. Deschiderea spaţiului şcolii către comunitate şi specificul ei, organizarea
unor întâlniri,serbări cu specific intercultural urmăreşte obiectivele de egalizare a şanselor în
educaţie.
Scopul acestui proiect a constat în recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin
valorificarea pozitivă a celorlalte culturi. Proiectul a fost iniţiat din necesitatea cunoaşterii
obiceiurilor, a muzicii şi a dansurilor specifice fiecărei culturi şi a cultivării toleranţei între etnii.
Am insuflat elevilor români şi rromi din şcoala noastră sentimentul identităţii în diversitatea
europeană, aceştia manifestând deschidere unii faţă de ceilalţi, respect reciproc şi empatie.
Împreună, elevii şi dascălii şcolii am conştientizat că deşi există trăsături prin care ne diferenţiem,
trăsături care ne particularizează, totuşi acestea ne fac să fim valoroşi pentru un viitor cât mai bun în
Europa. Suntem diferiţi dar nu înseamnă că unul e mai bun ca celălalt, cu toţii avem un potenţial
valoric egal.
Obiectivele proiectului nostru au reprezentat un mijloc de lărgire a orizontului de cunoaştere,
facilitând accesul general la educaţie:
 să ofere posibilitatea educării şi formării multiculturale a elevilor prin activităţi comune,
prevenind astfel formarea de prejudecăţi între copii de naţionalităţi diferite;
 să formeze valori şi atitudini europene: respect pentru drepturile omului, a minorităţilor,
solidaritate, oportunitate;
 să cunoască specificul etniilor şi a valorilor culturale ale diferitelor etnii: artă culinară, port
popular, dans popular, tradiţii, precum şi descoperirea elementelor comune;
 să exploreze asemănările şi deosebirile generate de cultură dintre grupurile etnice cu care
convieţuiesc;

7
 să conştientizeze importanţa şi valoarea estetică a costumului popular;
 să cultive spiritul de colaborare, întrajutorare, competiţie;
 să ofere educarea şi formarea interculturală a copiilor.
Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului s-au pliat pe obiectivele stabilite şi au avut un
caracter amplu, cu o implicare activă, captând interesul şi curiozitatea elevilor.
Prin aceste activităţi au fost promovate valorile culturale şi tradiţionale ale naţionalităţilor
conlocuitoare.
Cu prilejul activităţilor desfăşurate, copii au avut ocazia să cunoască particularităţi ale
grupurilor etnice: port popular, dans popular, tradiţii şi artă culinară. Au avut oportunitatea să
manifeste respect pentru drepturile omului, a minorităţilor, precum şi solidaritate în desfăşurarea
activităţilor.Elevii au participat activ la activităţile de derulare a proiectului şi la diseminarea
informaţiilor primite. De asemenea, ei au înţeles mai bine valorile etnodivesităţii şi au dezvoltat
atitudini bazate pe toleranţă, respect faţă de alte grupuri etnice.
Întregul complex al activităţilor extraşcolare organizate în şcoală sub atenta şi priceputa
îndrumare a dascălilor aduc o importantă contribuţie la formarea şi educarea elevilor, în modelarea
sufletelor acestora, are profunde implicaţii în viaţa spirituală şi educativă a comunităţii.

Bibliografie:

1. Bernat Simona- Elena „Educaţia multiculturală, Ghid Metodologic”, Editura Fundaţia


CRDE, Cluj- Napoca, 2006
2. Cojocariu Venera-Mihaela, Sacară Liliana,”Managementul proiectelor pedagogice”- Ghid
Metodologic, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A. Bucureşti, 2005
3. Marcu Vasile, Orţan Florica; Deac Emilia Adina, (coordonatori), “Managementul
activităţilor extracurriculare” , Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2003

8
Activitățile extracurriculare- locul și rolul lor în educația copiilor

Ionescu Mihaela- profesor înv. primar


Şcoala Gimnazială Crăciuneşti- Maramureş

Educația extracurriculară (realizată dincolo de procesul de învățământ) iși are rolul și locul
bine stabilit în formarea personalității copiilor noștri. Educația prin activitățile extracurriculare
urmărește identificarea si cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui
stil de viață civilizat, precum si stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând
de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i in contact direct cu
obiectele si fenomenele din natură. Trebuinţa de a se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai
ceea ce ne permite să împăcăm școala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul
intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.
Exemple de activități extrașcolare
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale–organizate selectiv–
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii,distractive sau sportive, stimulează și
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștintelor copiilor despre frumusețile
țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
pot cunoaște realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit și au creat opere de artă.
Plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vieții sociale,
copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite
locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii iși
pot forma sentimental de respect si dragoste față de natură, față de om și realizările sale. Acestea le
oferă destindere, incredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și
recunoaștere a aptitudinilor. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai
multă creativitate si sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar
materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific.
Serbările și festivitățile- marchează evenimentele importante din viața școlarului. Din punct de
vedere educativ importanța acestor activități constă in dezvoltarea artistică a elevului, precum și în
atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de către cadrele

9
didactice, le oferă elevilor răsplata primită după muncă, și de asemenea au un rol de motivare, mai
puțin seminificativ.
Concursurile școlare- sunt o metodă extrașcolară de a stârni interesul elevului pentru diferite
arii curriculare având, în același timp, o importanță majoră și in orientarea profesională a elevilor,
făcându-le cunoscute toate posibilitățile pe care aceștia le au. Ele pot oferi cea mai buna sursa de
motivație, determinând elevii să studieze in profunzime și prin urmare să scoată rezultate mai bune
la școală.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare
a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi
să fie creativ. Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă
cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece
sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal- pregătirea copilului pentru viaţă..
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa
pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi
resurselor de care dispune clasa de elevi.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase.

Bibliografie:
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ , în “ Învăţământul primar“ nr. 1 /2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact , Editura Polirom, 2002
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr.2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

10
Rolul activităţilor extraşcolare în procesul educaţional

Profesor învăţământ primar: Ionescu Oana Diana


Şcoala Gimnazială nr 49, Bucureşti

Activităţile extraşcolare îşi au rolul şi locul clar definit în formarea personalităţii celor mici. În
cadrul şcolii contemporane, cadrul didactic are menirea de a-i forma de şcolari atât fizic cât şi
socio-afectiv pentru ca ulterior, integrarea lor socială să fie cât mai uşoară.

Acest luru determină organizarea activităţilor curriculare alături de cele extracurriculare,


deoarece ultimele oferă posibilitatea dezvoltării şi explorării anumitor înclinaţii şi aptitudini ale
copiilor, stimularea creativităţii acestora şi a spiritului de independenţă.

Astfel, ele se deosebesc de activităţile şcolare prin: conţinut, durată, metode folosite şi forme de
organizare. Activităţile extraşcolare îi atrag pe copii pentru că se desfăşoară într-o atmosferă
relaxantă, în care utilul se îmbină cu plăcutul. Pentru acest lucru, cadrul didactic trebuie să fie
creativ, să le stârnească interesul, imaginaţia şi curiozitatea celor mici şi nu în ultimul rând să fie
bine pregătit metodologic pentru a completa şi aprofunda cunoştiinţele acumulate în cadrul orelor
de curs.

În organizarea acestor activităţi este bine să se aibă în vedere evitarea supraîncărcării elevilor,
organizarea lor cu majoritatea colectivului de elevi şi să se ţină cont de particularităţile de vârstă şi
interesele celor implicaţi.

Astfel, e important în alegerea acestor activităţi conţinutul variat, durata lor, iar participarea
elevilor să fie selectivă în anumite cazuri, în funcţie de preocupările, înclinaţiile şi preferinţele
elevilor. Dacă se ţine cont de aceste lucruri elevii se vor implica afectiv, cu plăcere şi cu bucurie.

În cadrul acestor activităţi copiii îşi dezvoltă o gândire independentă prin care găsesc rezolvare
la noile probleme apărute. Fiecare activitate, prin specificul ei, îi solicită copilului un anumit tip de
comportament, o atitudine adecvată şi îi poate declanşa anumite sentimente.

Voi enumera mai jos câteva din activităţile extraşcolare pe care le-am organizat împreună cu
clasa mea: tabere, excursii, ateliere creative, vizite la muzee, vizionarea de piese de teatru, filme
educative, dramatizarea unor poveşti, concursuri şcolare, participarea la festivaluri pe diferite teme
(9 Mai - Ziua Europei, Green School, Do Re MI).

Se poate concluziona că, în urma acestor activităţi desfăşurate în afara şcolii, elevii construiesc
prietenii, îţi dezvoltă simţul responsabilităţii şi se dezvoltă armonios.

11
ROLUL ACTIVITATILOR EXTRASCOLARE
IN PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV

Prof. înv. preșc. IONIȚĂ ADINA-MIHAELA,


C. S. E. I. Or. Vălenii de Munte

,,Școala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci


ca o personalitate armonioasă”(Albert Einstein)

Dezvoltarea liberă,integrală și armonioasă a individualități umane, formarea personalități


autonome și creative reprezintă idealul educațional în invățământul preuniversitar, ideal ce poate fi
atins și cu ajutorul educației non-formale.
Puntea între cunoștințele dobândite la lecții și informațiile acumulate informal,este constituită de
educația non-formală care o completează pe cea formală intr-un cadru instituționalizat situat în
afara sistemului de învățământ dar și în interiorul acestuia. Activitățile extrașcolare sunt importante
pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor,acestea ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față
de învățare, facilitând obținerea unor performanțe școlare mai ridicate, formarea abilităților practice
diversificate, strategi adecvate de rezolvare de probleme,creșterea stimei de sine și a sentimentelor
de împlinire.
Activitățile extrașcolare sunt acele activități desfășurate în afara mediului școlar, a instituției de
învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase sau în colaborare cu alte instituții. Aria de
desfășurare a activităților extrașcolare este greu de delimitat, acestea vizează activități cu rol
complementar orelor clasice de predare-învățare. Activitățile extrașcolare se pot desfășura sub
formă de excursii, drumeții, vizite la muzee, la alte instituții publice,vizionare de spectacole de
operă, teatru, filme, activități artistice, sportive, legate de protecția mediului și multe altele.

Caracteristicii de bază ale activităților extrașcolare:

 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/
muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.

Activitățile extrașcolare constituie un mediu formator mai atractiv ,în afara contextului
instituțional cu un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor,a performan-țelor școlare
și a integrării sociale.
Participarea acestora la acest tip de activității îi ajută să se înțeleagă pe ei însuși prin observarea
și interpretarea propriului comportament în comparație cu al celorlalți, lărgind orizontul cultural al
copiilor, completând cu noțiunii noi volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs,
constituind un mijloc de formare a competențelor, contribuie la educarea morală și estetică a
elevilor, disciplinându-le acțiunile și extinzându-le orizontul cultural-artistic, dezvoltând
deprinderea de a-și folosi timpul liber în mod rațional, propice manifestări spiritului de
independență și inițiativei. Pentru activitățile extrașcolare o particularitate de o reală importanță o
reprezintă legătura acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților
extrașcolare are valoarea unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Aceștia pot fi antrenați
atât în inițiere și organizare cât și în modul de desfășurare a acestora.

12
Demersul adoptat de cadrul didactic metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate,
precum și cadrul în care se desfășoară procesul constituie condiția primordială de receptare corectă
și coerentă a mesajului.
Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului
pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, valorifica-rea talentelor
personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extrașcolare respecta
principiul egalității șanselor oferind fiecărui elev posibilitatea de a se implica, indiferent de
rezultatele sale școlare. Eleviii participă cu însuflețire și dăruire la astfel de activității iar succesul
este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și dragostea din sufletul copiilor și să îi lași pe
ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase. Lumea în care se nasc copiii acum este una intr-
o continuă schimbare și este datoria noastră de ai pregăti să înțeleagă și să accepte provocările într-
un mod practic, creativ, inovator.
Îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare duce la modernizarea și perfecționarea
procesului instructiv-educativ. Îmbinarea acestora permit manifestarea creativității și imaginației
elevului cât și cadrul didactic își poate afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului,
arătându-și astfel măiestria, tactul pedagogic și dragostea față de copiii.
Școala ca o instituție socială cu funcții multiple aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice și
sociale ale elevului,să asigure cadrul optim pentru diminuarea și prevenirea tulburărilor de adaptare
specifice vârstei și pentru formarea unor cetățeni responsabili este vitală. Educația non-formală, prin
atingerea tuturor dimensiunilor educației al cărui scop ultim este pregătirea pentru viață a elevului,
contribuie la dezvoltare și formarea complexă a personalități elevului în plan moral, intelectual,
estetic, civic și fizic.

Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1987

13
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE DIN GRĂDINIȚĂ

PROF. ÎNV. PREȘC. IONIȚĂ BIANCA-ADRIANA


GRĂDINIȚA P. P. NR. 44, CONSTANȚA

În cadrul procesului instructiv-educativ, un rol deosebit îl au activităţile extracurriculare,


percepute din ce în ce mai mult ca o necesitate în modelarea personalităţii copiilor. Este cunoscut
faptul că personalitatea umană se îmbogăţeşte şi se formează treptat, din aspecte cât mai
cuprinzătoare ale lumii înconjurătoare. De aceea, activitatea copilului nu trebuie să se limiteze la
spaţiul şi timpul şcolar, acesta trebuie să ia contact cu mediul natural şi social ce presupune o gama
mai largă de relaţii, de comportamente.
Ca o continuare firească a activitatilor didactice, activităţile extracurriculare pot realiza
obiective prioritare ale procesului instructiv-educativ, cum ar fi: dobândire de cunoştinţe noi din
diverse domenii; completarea şi sistematizarea unor cunoştinţe; cultivarea respectului faţă de
semeni şi faţă de sine; educarea în spiritul dragostei faţă de natură; dezvoltarea capacităţilor
creatoare ale preșcolarilor; formarea unor deprinderi utile în viaţa de zi cu zi.
De aceea grădiniţa trebuie să ofere diverse astfel de activităţii pentru a-i atrage pe copii.
Dintre aceste activităţi putem exemplifica:
- organizarea unor jocuri potrivite fiecărui nivel de vârstă;
- vizionarea unor spectacole de teatru;
- serbări şi şezători;
- vizite şi plimbări (prin parcuri, grădini zoologice);
- concursuri școlare;
- excursii și tabere;
- activităţi desfăşurate cu scopul ajutării unor persoane aflate la nevoie, în folosul
comunităţii locale şi a protejării mediului înconjurător;
- proiecte educaţionale iniţiate în parteneriat cu anumite instituţii: alte grădinițe, şcoala,
primăria, cabinetul medical, poliţia, etc.
În procesul instructiv-educativ, activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe cu
plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi se transmit copiilor, în
mod sistematic şi organizat informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale, literare,
plastice accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale,
de a interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită şi le
asimilează în propria lui comportare.
Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea şi creativitatea
copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea şi
intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter activ –participativ, permiţând
copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să
rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri. Fiind cea mai pură formă a
gândirii simbolice, are o contribuţie majoră în dezvoltarea intelectuală.
Activităţile extracurriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le
interesul, producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un
efort suplimentar. În cadrul acestor activităţii sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi,
încercând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor –“copilul care este lăudat învaţă la rându-i
să aprecieze” (D.I. Nolte).

14
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

ÎNV. IONIȚĂ ELENA LOREDANA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3 NICHITENI, JUD. BOTOȘANI

Activităţile extraşcolare (extradidactice sau extracurriculare) oferă cele mai eficiente metode de
formare a caracterului copilului încă din clasele primare. Ele au un rol foarte important datorită
caracterului lor activ participativ, facilitând integrarea eficientăşi rapidă a elevilor în colectivitate.
Această integrare facilitează la randul ei procesul de autocunoaştere. Implicându-se în acest tip de
activităţi, elevii devin “subiecţi” conştienţi ai acţiunii, trăind intens succesele sau insuccesele
propriei lor activităţi. Ei devin capabili să-şi orienteze curiozitatea nu numai asupra lumii
exterioare, ci şi asupra propriei persoane. Se formează astfel ,,imaginea de sine’’, esenţială în
succesul şcolar.
Programul activităţilor extracurriculare, stabilit ca o unitate in ethosul si cultura organizaţională
a şcolii, vizează acţiuni care să îi ajute pe elevi să îşi însuşească ideile de corectitudine şi respect, să
cunoască şi să respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să trăiască experienţe de viaţă
competitive. Elevii pot să decidă în bună masură asupra obiectivelor, conţinuturilor şi mijloacelor
de realizare a acestor activităţi, contribuind astfel la dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare din care
fac parte.
Activităţile extraşcolare respectă principiul egalităţii şanselor, oferind fiecărui elev posibilitatea
de a se implica, indiferent de rezultatele sale şcolare. Se dezvoltă astfel sentimentul încrederii în
sine, în forţele proprii, fapt care va avea ulterior o mare influenţă asupra succesului şcolar. Prin
caracterul lor ludic, activităţile extradidactice formează şi modelează inteligenţa elevilor. Ele
dezvoltă totodată curiozitatea ştiinţifică, interesele de cunoaştere, spiritul de observaţie, creativitatea
şi nu în ultimul rând gândirea critică a elevilor. Cadrelor didactice le revine sarcina de a stârni
interesul elevilor pentru participarea la concursuri de creaţie literară, matematică, concursuri
naţionale de jocuri logice, concursuri de şah etc. Prin participarea la concursuri și proiecte
interdisciplinare, serbări şi carnavaluri de ,Halloween, Crăciun, Paşte, concursuri şi momente
artistice dedicate Zilei Limbilor Străine sau Zilei Europei elevii se familiarizează cu limba, cultura,
tradiţiile şi obiceiurile altor popoare, creându-se astfel punţi de legătură între civilizaţii. Ei învaţă să
fie toleranţi şi deschişi spre alte culturi şi să respecte valorile culturale ale acestora.
Datorită caracterului lor interdisciplinar, activităţile extracurriculare constituie pentru elevi un
prilej de lărgire a cunoştinţelor de cultură generală, facilitând formarea culturii profesionale şi duc
la formarea competenţelor transdisciplinare. Activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ
la realizarea educaţiei esteticea elevilor, componentă a educaţiei integrale şi armonioase. Ele sunt
activităţi de cultivare a dorinţei de frumos, iniţiindu-i pe elevi în sesizarea frumosului sub toate
aspectele sale, în înţelegerea mesajului unei opere de artă etc.
Vizitele la galeriile de artă şi la expoziţiile de pictură sau sculptură, cercurile artistice sau
concursurile de artă şi creativitate plastică sau fotografică, concursurile de sculptură sau de
confecţionare de jucării în cadrul atelierelor de creaţie, festivalurile naţionale de muzică uşoară şi
folclor, activităţile cultural-artistice desfăşurate în cadrul şcolii, decorarea sălii de clasă în funcţie de
eveniment şi anotimp, drumeţiile şi excursiile în natură sunt exemple de activităţi care asigură
cadrul de exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi.
Activităţile extraşcolare stimulează implicarea tinerilor în promovarea valorilor şi principiilor
etice: dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului, prietenie, dragoste şi
respect faţă de părinţi, spirit de sacrificiu. Participând la activităţi extraşcolare, elevii sunt invăţaţi
să respecte libertatea de opinie şi pluralismul, să se respecte reciproc, să îşi asume responsabilitatea

15
pentru propriile fapte, să aibă o atitudine participativă. Un bun exemplu în vederea atingerii acestor
obiective îl constituie acţiunile civice în comunitate (vizite, excursii, schimburi între şcoli, acţiuni
de sprijin pentru persoanele defavorizate, activităţi voluntare), acţiunile de petrecere a timpului liber
în grup (cluburi, asociaţii), serbările şi concursurile de Ziua Europei, reuniunile cu prilejul zilelor de
naştere, în cadrul cărora sărbătoriţii primesc cadouri şi se bucură de atenţia celorlalţi copii, serbările
de Ziua Mamei etc.
Un bun cetăţean este şi un bun ecolog, de aceea elevii trebuie îndrumaţi să participe la diferite
concursuri de educaţie ecologică şi protecţia mediului, concursuri naţionale de proiecte de mediu
sau la activităţi de ecologizare a localităţii în care trăiesc şi învaţă, realizându-se astfel şi educaţia
pentru mediu si pentru sănătate a elevilor.
La mare înălţime în topul priorităţii elevilor se află educaţia fizică prin activităţi extracurriculare
foarte atractive: competiţii sportive între clase sau între şcoli, excursii, drumeţii. Vizitele la
expoziţii, întreprinderi şi instituţii, vizionările de filme, casete video, vizitarea de licee cu ocazia
Zilei Portilor Deschise sunt bune prilejuri de formare la elevi a competenţelor necesare unei bune
orientări şcolare şi profesionale.

Bibliografie:
Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001
Cristea, Gabriela, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

16
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL/BUCURIILE IEPURAȘULUI

Profesor Ionus Erchian


Școala Gimnazială” Constatin Brâncuși “Medgidia

Școala este cea care deschide ochii tânărului membru al societății către universul cunoașterii.
Prin varietatea informațională oferita de fiecare materie, precum și libertatea de exprimare, copiii iși
pot descoperi interesele și progresa în acea direcție participând la concursuri sau olimpiade propuse
de profesori. Însă, nevoile educaționale ale elevilor nu se limitează la metodele puse la dispoziție de
școală. În acest caz ne sunt de mare ajutor activitățile extrașcolare.
Aceste activități sunt, în mare parte, o extindere a informațiilor primite de un elev, menite să
satisfacă nevoia de cunoaștere și curiozitatea acestuia, care se petrec în afara programului școlar.
Astfel, pasionații de arta, sport, biologie și câte mai câte domenii, își pot petrece timpul liber
învațând într-un mod plăcut.
Aș vrea să prezint, fară să mă limitez, câteva activități extrașcolare și beneficiile pe care acestea
le au în viața elevilor.
SPORTUL aduce nu numai distracție și relaxare, dar imbunătățește și abilitățile sociale. Te
învață sa fii competitiv, dar corect si onest și te antrenează sa îmbini competitivitatea cu
integritatea.
Copiii care practica un sport in mod regulat își formeaza o rutină de lucru, un program organizat
și bine structurat în viața de zi cu zi, ce implică școală, teme, proiecte. Voleiul, este, din experiența
proprie, o modalitate de a te menține în formă și îmbunătățește modul în care alegem să
interacționăm cu cei din jurul nostru, educându-ne.
Acest sport a devenit o sursă importantă de educație pentru mine, m-a învățat să fiu mai
încrezătoare, demnă și, de ce nu, mai competitivă.
ARTA, în toate formele ei,vine în completarea lecțiilor profesorilor și implică dezvoltarea
creativității, care induce elevilor o gândire liberă, fiind un mod de a își exprima sincer emoțiile. Un
exemplu adeseori asociat cu arta sunt lecțiile de desen.
Pe lângă încurajarea practicării și îmbunătățirii unui domeniu folositor în viață, elevul dezvoltă
o atenție unică fața de detalii, iar interesul acordat atât în timpul lecțiilor cât și acasă, temelor,
crește.
Deasemenea, fiind un domeniu ce cuprinde preocupări recreative, ajută elevul să fie mai calm și
mai răbdădor.

În concluzie, activitațile extrașcolare joacă un rol important în viața elevilor, ajutând la


asimilarea de cunoștințe noi și întregirea celor furnizate de profesori. De asemenea, datorită
acestora, personalitatea școlarilor se dezvoltă într-un mod mult mai armonios, educat.

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.”

Maria Montessori

17
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Prof. înv. primar Iordache Cristina-Ionela


Școala Gimnazială Iedera de Jos

Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creștere, hrănire, cultivare.
Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale. Școala are rolul de a forma
oamenii de mâine, tânăra generație ce va trebui să se adapteze oricărei situații. De aceea încă de la
vârste fragede, copiii trebuie puși în situația de a descoperi, de a fi creativi, de a experimenta, de a
realiza cât mai multe activități din variate domenii. Societatea nu dorește doar oameni plini de
informații, ci dorește oameni care să știe să aplice ceea ce au acumulat.
Una dintre tipurile educației, este educația nonformală, ce cuprinde ansamblul influnțelor
educative neșcolare (activități extra-para-perișcolare), structurate și organizate într-un cadru totuși
institutionalizat, dar situat în afara sistemului de învățământ.
Activitățile extrașcolare ale elevilor răspund funcțiilor importante ale timpului liber:
- informare - să contribuie la îmbogățirea orizontului de cunoștințe și informații din domeniile
științei, tehnicii, culturii, artei, literaturii etc.;
- formare- dezvoltare - să stimuleze dezvoltarea intelectuală, gândirea creatoare, inteligența,
spiritul inovator, să cultive talente, valori morale, spiritul de cooperare și sociabilitate etc.;
- destindere - recreere;
- divertisment- distracție.
Educația extracurriculară este desfășurată în afara procesului de învățământ și are un rol
extreme de important în formarea și dezvoltarea copiilor. Educația prin activitățile extracurriculare
urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui
stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând
de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu
obiectele și fenomenele din natură.
Aceste activități sunt percepute de elevi ca o manieră de joacă, ca o nevoie de mișcare, de
descoperire, fără a conștientiza multitudinea de cunoștințe, aptitudini, abilități dobândite. Elevii sunt
antenați în diverse activități, ce ating diverse domenii ce le oferă posibilitatea de a-și forma o latură
socio-culturală, de a le facilita adaptabilitatea la mediul școlar, capacitatea de a aplica ceea ce știu.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Prin intermediul acestor activități, viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară.
Printre cele mai îndrăgite activități extrașcolare se numără excursiile. În cadrul activităţilor
organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin
acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer
liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii își pot forma sentimental de respect si dragoste față de
natură, față de om și realizările sale.
De asemenea, excursiile le oferă posibilitatea de a merge la muzee, la grădina zoologică sau
botanică, la spectacole de teatru, de circ, etc. Vizitele la muzee, monumente, expoziții, le oferă
copiilor posibilitatea de a descoperi, de a cerceta trecutul, folclorul, mândria poporului nostru,
istoria ce nu le poate fi prezentată decât prin intermediul cărților, imaginilor și a obiectelor. Și ce
poate fi mai interesant decât observarea directă a obiectelor vechi, păstrate cu mare grijă și
transmise generațiilor următoare. Observarea directă a acestora, desăvârșește ceea ce elevii
acumulează în cadrul orelor.

18
Participarea la spectacole, la teatrul de păpuși, la diverse reprezentații, le poate dezvălui acestora
talente necunoscute încă, sau îi orientează spre muzică, poezie, pictură, dans etc. De asemenea,
copiii fac cunoștință cu lumea artei, a teatrului, a costumelor, a magiei poveștilor transmise. Deşi
această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei
deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în
faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Serbările
școlare reprezintă un motiv de încântare atât pentru copii, cât și penru părinți. Aceștia se dezvoltă
din punct de vedere artistic și se realizează o atmosferă de sărbătoare, ca o răsplată după întreg
efortul depus.
Între activitatea școlară și cea extracurriculară există o strânsă legătură, chiar dacă aparent
acestea nu se intersectează, ele formând și dezvoltând gândirea critică, copiii fiind proprii actori ai
educației lor. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dexteritatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea
activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip
de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea,
să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal-pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea
acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii,
de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care
dispune clasa de elevi .

Bibliografie:
1. Cernea, Maria (2000). Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului
de învăţământ , în“ Învăţământul primar“ nr. 1 , Bucureşti: Ed. Discipol;
2. Cucoș, C. (1996). Pedagogie. Iași: Ed. Polirom.
3. Crăciunescu, Nedelea, (2000). Forme de activităţi extracurricularedesfăşurate cu elevii
ciclului primar, în “Învăţământul primar“ nr.2, 3 , Bucureşti : Ed. Discipol,;
4. Jinga, I., Istrate, E. (2001). Manual de Pedagogie. București: Ed. All.

19
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Profesor Iordache Mihaela-Alexandra


Centrul Școlar de Educație Incluzivă “SFÂNTA MARINA” Curtea de Argeș

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.

Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele


extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă
într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu
plăcutul.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.

Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă
are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor
formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi își pot
îmbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme
educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii
sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare.

Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si
cultură.

Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reușim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

20
Activitățile extrașcolare – ușa către sufletele și mintea elevilor

Profesor consilier școlar Mirela Iordache


Școala Gimnazială nr. 13 Brașov

Activitățile extrașcolare aduc numeroase beneficii atât cadrelor didactice cât mai ales copiilor.
Ele vin în completarea învățării formale, desfășurate în cadrul instituțional și, de obicei, generează
mult entuziasm în rândul elevilor, care sunt foarte dornici să întrerupă uneori procesul educațional,
oarecum rutinier și previzibil. Din păcate, birocrația stufoasă care se asociază cu organizarea unor
astfel de activități împiedică realizarea lor atât de frecvent pe cât s-ar dori sau ar fi necesar.
Dar oare ce face ca aceste activități să fie atât de benefice?
‐ Dezvoltă sau valorifică diverse aptitudini ale copiilor, aptitudini care, de cele mai multe ori,
nu pot fi etalate în context școlar;
‐ Se desfășoară într-o atmosferă relaxantă, permisivă, fără constrângerile unei evaluări stricte,
imediate;
‐ Stimulează atașamentul și sentimentul de apartenență, bucuria de „a fi și a face” împreună
cu ceilalți;
‐ Produce, efectiv, experiențe pe care creierul le integrează mai ușor și care generează ulterior
subiecte de dezbatere „în cunostință de cauză”;
‐ Oferă cadrul ideal de a-i cunoaște și descoperi pe cei cu care împarți mediul de studiu
(colegi, cadre didactice) dintr-o altă perspectivă: mai caldă, mai umană, mai prietenoasă;
‐ Activează ceea ce se numește „creierul limbic”, sau paleocortexul, considerat centrul
fiziologic al emoțiilor, nivelul unde situațiile sunt etichetate drept plăcute sau neplăcute și ulterior
dorite sau respinse. El face legătura cu neocortexul, gazda gândirii și a rațiunii, locul unde
informația este înțeleasă, transformată, fixată, aplicată. Cu alte cuvinte, înțelegem, reținem și
operăm mai ușor cu informațiile pe care le primim într-o atmosferă sigură, plăcută, relaxată,
generatoare de emoții pozitive;
‐ Cadrele didactice au ocazia să-și cunoască, să-și observe și să-și înțeleagă elevii și altfel
decât le permite contextul instituțional, să-și ajusteze convingerile față de aceștia, să consolideze
relațiile afective, să-i câștige. Este, de asemenea, o modalitate bună prin care cadrele didactice
primesc un feed-back autentic în legătură cu ceea ce fac, ce spun sau ce trebuie schimbat, dar și un
mod de a câștiga valorizarea de care au nevoie și sentimentul că și-au îndeplinit misiunea;
‐ Dacă activitățile extrașcolare implică și participarea părinților atunci beneficiile se triplează:
părinții devin parteneri activi în procesul educațional, copiii se simt susținuți de către persoanele
cele mai dragi, iar cadrele didactice câștigă aliați valoroși.
Concluzionând, numeroase studii de specialitate susțin că activitățile extrașcolare ajută elevii la
formarea unei atitudini pozitive față de învățare, generează performanțe școlare mai ridicate,
formează abilități practice diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă
toate acestea, activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, cresc sentimentul de
împlinire, scad rata abandonului școlar și frecvența manifestărilor de violență.
Îl las pe Johann Heinrich Pestalozzi să aibă ultimul cuvânt, orice altfel de comentariu fiind de
prisos: „Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi
cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile.”

Bibliografie:
1. Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ”, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi

21
autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom, 2002.
4. Senge, P., (coordonator), „Școli care învață. A cincea disciplină în educație.”, Editura Trei, 2016.

22
ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE ȘI EXTRACURRICULARE

Iordănoaia Iuliana Luminița


Centrul Școlar de Educație Incluzivă Alexandria

Realitatea este că, în prezent, școala românească înregistrează o cotă mai scăzută de încredere în
eficiența sa. Modul rapid în care se dezvoltă societatea, stilurile parentale diverse, stratificarea
mediilor sociale sunt doar câteva dintre motivele pentru care școala, ca simbol al sistemului de
învățământ, ar trebui să schimbe modul în care se adresează elevului, felul în care organizează și
creează situații de învățare.
Pentru că sistemul de învățământ este un sistem dificil de reformat prin complexitatea sa
activitățile extrașcolare și extracurriculare pot fi soluția la aceste provocări. Având avantajul că pot
fi organizate la nivelul unei clase de elevi, ele oferă cadrului didactic mai multă libertate în ceea ce
privește selectarea și organizarea conținuturilor, în ceea ce privește selectarea strategiilor în funcție
de oportunitatea și eventualele beneficii ale acestora. Elevii mai mari pot fi implicați în gândirea
acestor activități ceea ce face ca elevul să nu fie foar un factor pasiv menit doar să primească
influenţele exercitate asupra lui de către mediul şcolar.
Activitățile extracurriculare și extrașcolare pot și chiar ar fi indicat să depășească această
abordare statică a elevilor şi să îi transforme într-un factor activ în propria lor formare.
Activităţile extracurriculare și extrașcolare sunt activităţi complementare activităţilor de
învăţare realizate în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite
ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi
util, contribuind la formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip
de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i
pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea
de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Activitățile extracurriculare sunt activităţi educative în afara curriculumului oficial, organizate
şi planificate în instituţiile de învăţământ sau în alte organizaţii cu scop educaţional.
 au finalităţi menite să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate prin
programele şcolare;

 au caracter complementar activităţilor de învăţare realizate la clasă;

 urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei;

 cultivă interesul pentru diferite domenii de cunoaştere.


Activităţile extrașcolare intră în sfera educaţiei nonformale, iar elevii participă la activitățile
extrașcolare în afara programului şcolii.
Efecte şi implicaţii ale participării la activităţile extraşcolare si extracurriculare:
 rată mai mare de frecvenţă a cursurilor şi cu o scădere a ratei abandonului şcolar;

 impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice a elevilor implicaţi în acestea;

 valorizează toate aspectele personalităţii copiilor;

 dezvoltarea stimei de sine şi a autovalorizării;

23
 dezvoltarea aptitudinilor şi intereselor de cunoaştere a elevilor;

 scăderea manifestărilor de violenţă în spaţiul şcolii, prin faptul că au un puternic


caracter prosocial;

 implicare mai amplă a părinţilor în viaţa şcolii.


Ca activități extrașcolare și extracurriculare se pot organiza:
 Activităţi cultural– artistice și ateliere de creaţie finlazitate cu mici spectacole și
expoziții;

 Activităţi practic – gospodăreşti și ateliere gastronomice;

 Activități de ecologizare;

 Activități sportive, vizite.

24
Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor

Prof. Înv. preșc. Iorga Manuela


G. P. P ,,Lumea Poveștilor”, Constanța

“Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei vor
fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Educatia extracurriculara (realizata dincolo de procesul de invatamant) isi are rolul si locul bine
stabilit in formarea personalitatii copiilor nostri. Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste
identificarea si cultivarea corespondentei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viata civilizat, precum si stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Incepand de la
cea mai frageda varsta, copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu
obiectele si fenomenele din natura.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm scoala
cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea copiilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.
Exemple de activitati extrascolare
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă copiilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul activităților.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si
orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile
contribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile tarii, la educarea dragostei,
respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii pot cunoaste realizarile
oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creat opere de arta.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în grădinița, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea
cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată de mass media şi ne
referim la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea
copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla comportamental, emoţional şi mai
presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual.
Se ştie ca incepand de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinte
punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o
deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice:plimbări, excursii, tabere.
In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confruntă cu realitatea
si percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în

25
principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de
respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale.
Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de
respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere,
incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a
aptitudinilor.
Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea
tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii
responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si
cea comportamentala.
Serbarile si festivitatile - marcheaza evenimentele importante din viata prescolarului. Din punct
de vedere educativ importanta acestor activitati consta in dezvoltarea artistica a prescolarului
precum si in atmosfera sarbatoreasca instalata cu acest prilej. Aceste mici serbari, organizate de
catre cadrele didactice, le ofera copiilorr rasplata primita dupa munca, si de asemenea au un rol de
motivare, mai putin seminificativ.

Bibliografie:
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

26
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Profesor pentru învăţămant primar, Iosif Andreea


Școala Gimnazială Slimnic, Timboeşti

„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.

Pornind de la ceea ce afirma Bruner (1970), putem considera că „oricărui copil, la orice stadiu
de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se
folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată
„într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai
temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
cunoștințele însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de formare a
competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile și
extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare a
deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării spiritului
de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora
Un alt aspect pozitiv al activităților extracurriculare este faptul că îl fac pe elev mai responsabil,
iar această responsabilitate îl pregătește pentru viitor. De asemenea, implicarea în activități
extracurriculare ajută elevul să-și facă prieteni, să socializeze, acest aspect fiind foarte important în
cazul elevilor care întâmpină dificultăți de comunicare cu semenii lor.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Participarea la dezbateri sau discuții de grup - atât elevii cât și părinții acestora pot fi invitați să
participe la activități care implică lectura, dezbaterea și discuțiile de grup care îi vor ajuta să
achiziționeze deprinderi în comunicare.
Participarea la concursurile școlare si concursuri de cultură generală reprezintă o metoda
extrașcolara de a starni interesul elevului pentru diferite arii curriculare avand, in acelasi timp, o
importantă majoră si in orientarea profesionala a elevilor, făcandu-le cunoscute toate posibilitatile
pe care acestia le au cu ajutorul acestor concursuri..
Participarea la jocuri și sportul- studiul este important, dar la fel este și „jocul”. Sportul este
necesar în dezvoltarea corpului și a minții, mai mult, el învață ce înseamnă spiritul de echipă,
corectitudinea și toleranța.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Vizitele la muzee, expozitii, monumente si locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc
de a intuit si pretui valorile culturale, folclorice si istorice ale poporului nostru.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum si a emisiunilor tv, poate constitui
de asemenea o sursa de informatii, dar in acelasi timp un punct de plecare in organizarea unor
actiuni interesante.

27
Asadar, activitatea educativă extraşcolară permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor,
abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa şcolară. Elevii sunt
atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii
critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului,
conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, toleranţa,
comunicarea interculturală etc
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria, dragostea din sufletul copiilor, dar
să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase
În concluzie, activităţile extraşcolare generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc între elevi,
educă simţul responsabilităţii şi o atitudine justă faţă de scopurile urmărite. Valorificarea
activităţilor extraşcolare în practica educaţională ar trebui să se producă sistematic şi cu mai multă
eficienţă, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.

BIBLIOGRAFIE:
IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

28
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional

prof. înv. primar Iosif Bianca Georgiana


Școala Gimnazială Nr. 1 Schitu Golești - Argeș

Scopul activităților extracurriculare vizează îmbunătăţirea competenţelor sociale, nivelul


cooperării, nivelul comunicării verbale şi nonverbale, nivelul creativităţii prin:

 Procesul de învăţare prin joc;


 Participarea copilului la alegerea activităţilor şi a jocurilor;
 Organizarea adecvată a ambientului educativ;
 Flexibilitatea strategiilor de predare-învăţare;
 Stimularea şi dezvoltarea stimei de sine, a comunicării interpersonale şi a
relaţionării.

Luând ca exemplu activitățile extracurriculare din ”săptămâna altfel”, programul își propune:

 Activităţi de educaţie informală şi nonformală care să amelioreze comportamentul de


adaptare şcolară;
 Crearea unei motivaţii optime pentru activitatea extraşcolară;
 Implicarea familiei în activităţile extraşcolare;
 Facilitarea integrării şcolii în comunitate;
 Crearea unor activităţi compensatorii şi recompensatorii stabilind astfel un nivel
motivaţional ridicat pentru participarea la activităţile extraşcolare;
 Activităţi de dobândire a deprinderilor de viaţă independentă şi autonomie personală.

Exerciţiile suport de desfăşurare a activităţilor vor urmări:

 Atitudinile copilului, spontaneitatea şi iniţiativa (opoziţie, pasivitate, cooperare,


entuziasm);
 Maniera de relaţionare (formulare de întrebări, plictiseală, necooperare, detaşare,
iritare, tensionare, încordare, plăcere, participare totală ,etc.);
 Adaptarea la situaţiile propuse, gradul de cooperare şi de atenţie;

1. Exemple de obiectivele urmărite:

a) să conştientizeze faptul că un stil de viaţă sănătos previne îmbolnăvirile;


b) să dezvolte atitudini de adoptare a unui stil de viaţă sănătos;
c) să manifeste spirit de echipă şi de întrecere, în funcţie de un sistem de reguli
acceptate;
d) să-şi extindă fondul propriu de deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare şi
sportive;
e) să contribuie la promovarea culturii;
f) să perceapă valorile morale şi culturale;
g) să dezvolte manifestarea unor atitudini comunitare deschise;
h) să deprindă/aplice reguli de comportare civilizată;
i) să participe la acţiuni de prevenţie, diminuare şi stopare a violenţei sub toate
formele ei de manifestare;

29
j) să stabilească relaţii sociale armonioase în grupul familial şi şcolar;

2. Modalităţi de evaluare a activităţii:


a. lucrări practice, desene, picturi.

3. Rezultate înregistrate:
a. Formarea deprinderilor de a lucra în echipă;
b. Descoperirea unor atitudini noi față de ceilalți;
c. Însușirea unui stil de viață sănătos;
d. Relaţionarea armonioasă cu cei din jur;
e. Îmbogăţirea orizonturilor culturale.

4. Puncte tari:
a. Disponibilitatea elevilor de a participa la activităţile extraşcolare şi extracurriculare;
b. Disponibilitatea cadrelor didactice de a organiza activităţi educative extraşcolare şi
extraeducative;
c. Activităţi flexibile, adaptabile şi creative;
d. Realizarea unor activităţi care corespund nevoilor elevilor;
e. Interes crescut pentru anumite tipuri de activităţi extraşcolare: excursii tematice,
concursuri cultural - artistice, vizionări de filme, jocuri în aer liber,activități de tip
gospodăresc.

5. Puncte slabe:
a. Motivaţia sau interesul scăzut al unei părţi dintre elevi pentru anumite tipuri de
activităţi;
b. Efortul mare pe care îl presupune conceperea, monitorizarea şi evaluarea programului
de către persoanele responsabile;
c. Costurile implicate de deplasările la muzee sau alte locaţii, atât pentru cadrele
didactice cât şi pentru elevi;
d. Influenţa unor factori externi care nu pot fi prevăzuţi în momentul conceperii
programului.

6. Oportunităţi:
Sprijin oferit de diferite instituţii, asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale în conceperea şi
implementarea programului prin oferirea unor modele de bună practică.

7. Ameninţări:
a. Copii care provin din familii defavorizate economic şi care nu pot suporta costurile
implicate de anumite activităţi extraşcolare;
b. Implicare slabă a familiei în susţinerea activităţilor desfăşurate;
c. Condiţiile meteo nefavorabile desfăşurării unor activităţi în aer liber.

30
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PIP: IOSUB RAMONA LILIANA


Școala Gimnazială „Elena Cuza”, Piatra Neamț

Etimologia termenului educaţie trebuie luată în considerare inevitabil atunci când se are în
vedere problema definirii faptului real numit cu ajutorul său, chiar dacă ea nu acoperă decât parţial
şi, astfel, insuficient accepţiile invocate explicativ mai ales în ultimul secol. De aceea, se vor reţine
verbele latineşti de origine: verbul educo – educare, ce desemnează faptul de a alimenta, a îngriji, a
creşte oameni, animale, plante şi verbul educo - educere care are sensul de a duce, a conduce, a
scoate din (...), a ridica, a înălţa. Substantivul educatio – onis numeşte actele de creştere, hrănire,
formare.
În procesul de învăţământ realizat în şcoală (ca educaţie instituţionalizată) se vehiculează
inevitabil/ obligatoriu, un anumit conţinut. El este reprezentat ca un ansamblu structurat de valori
din domeniile cunoaşterii/ ştiinţei, filosofiei, teologiei, tehnologiei etc. adică a culturii, dar şi din
domeniile aplicării acestora sau practicii/ civilizaţiei. Conţinutul este reprezentat de un sumum de
informaţii, deprinderi, sedimentat în societate la un moment dat şi astfel au devenit puncte de reper
în proiectarea şi atitudini, trăiri afective. Elementele inventariate sunt selectate în măsura în care ele
s-au sedimentat în societate la un moment dat şi astfel au devenit puncte de reper în proiectarea şi
realizarea instruirii.
În limbajul teoreticienilor şi practicienilor domeniului formativ termenul curriculum este folosit
concomitent, dar cu sensuri specifice, cu cel de conţinut/ conţinut al învăţământului pentru
circumscrierea substanţei/ materiei activităţilor desfăşurate în învăţământ. Deşi folosit larg în
literatura anglo-saxonă, termenul are origine latină; curriculum înseamnă „cursă”, „alergare”. Din
ce în ce mai des el este folosit şi în lucrările de pedagogie românească şi în documentele de politică
educaţională.
Activităţile extracurriculare trebuie receptate ca activităţi în afara lecţiilor, respectiv în afara
şcolii/ extraşcolare, dar şi în afara timpului şcolar/ activităţi de timp liber, indiferent cine le iniţiază,
pregăteşte/ proiectează sau realizează propriu-zis (cadrele didactice, membrii familiei, alte categorii
de persoane) şi indiferent de locul unde au loc (mediul şcolar, extraşcolar, familial etc.).
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele contribuie la adâncirea şi
completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la
organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber prezintă unele particularităţi prin care se
deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor
Având în vedere aceste repere analitice, activităţile diferite de lecţie apar drept, respectiv,
activităţi extracurriculare, ca activităţi de timp liber (după epuizarea timpului şcolar), ca activităţi în
afara clasei/ activităţi extra-clasă – dar cu derulare în perimetrul şcolii şi ca activităţi în afara şcolii/
activităţi extraşcolare.
Cele din urmă pot avea loc în familia copiilor/ tinerilor/ elevilor, în alte instituţii legate de
şcoală (de tipul Palatului Copiilor) sau în instituţii diverse care relaţionează cu comunitatea, implicit
cu membrii ei tineri (teatre, cinematografe, muzee etc.). În măsura în care activităţile respective
implică instituţii (şcoala sau alte categorii instituţionale), ele se circumscriu activităţii nonformale.
Este evidentă multipla dimensionare a reperelor de cercetare a activităţilor la care ne referim care şi
justifică, de altfel, nevoia majoră Activităţile extracurriculare sunt din ce în ce mai mult invocate în
ansamblul manifestărilor care urmăresc modelarea omului contemporan, fapt justificat deplin de
caracterul complex şi dinamic al societăţii moderne/ postmoderne prezente, multitudinea

31
informaţiilor produse în toate domeniile, invazia/ integrarea acestora în modurile de viaţă curente
etc. Aceste activităţi vizează atât dimensiunea informativă, cât şi dimensiunea formativă a modelării
personalităţii elevului. Ele prezintă caracteristici distincte, dar şi o evidentă complementaritate a
efectelor produse. Unele dintre ele sunt prezentate mai jos utilizând lucrarea “Psihopedagogia
activităţilor extracurriculare” semnată de Viorel Lazăr şi Aurel Cărăşel (2007).
Activităţile extracurriculare desfăşurate în şcoală implică în egală măsură grupurile şcolare mici
– clasa sau grupul restrâns de colegi/ prieteni de clasă/ şcoală, ca şi grupurile şcolare de dimensiuni
mari – de tipul colectivului întregii şcoli sau grupuri de elevi din mai multe instituţii de învăţământ.
Ele constă în următoarele categorii de activităţi:
• activităţi ştiinţifice – cluburi de ştiinţă/ cercuri ştiinţifice, grupuri de dezbatere,de clarificare
conceptuală în acest câmp de investigaţie.
• activităţi culturale – cenacluri literare, cercuri artistice, reviste, spectacole de diferite tipuri,
întâlniri cu personalităţi din diferite domenii etc.;
• activităţi sportive – pentru toate categoriile de sporturi – competiţii/ concursuri, spectacole,
cercuri sportive, drumeţii, excursii, tabere etc.;
• activităţi de divertisment şi distractive – baluri/ seri de dans, carnavaluri, festivaluri, serate,
marcarea unor evenimente din viaţa persoanelor sau a instituţiei şcolare, vizionări de spectacole,
vizite în diferite locuri/ instituţii etc.
Activităţile extrașcolare desfăşurate în afara şcolii sunt iniţiate, proiectate, supravegheate/
supervizate de către cadrele didactice şi implică deplasarea copiilor la diferite destinaţii. Ca timp,
ele pot să se deruleze într-o zi sau în mai multe zile (de la două zile la câteva saptamâni – 2, 3, ceea
ce presupune şi staţionarea copiilor în diferite locuri); este vorba despre deplasările tip excursii,
drumeţii sau expediţii, pe de o parte, şi despre taberele şcolare, pe de altă parte. Activităţile pot fi
derulate şi în cadrul altor tipuri de instituţii decât şcoala.
Activităţile extracurriculare derulate în mediul familial implică prezenţa copilului/ elevului în
mediul rezidenţial atât înaintea începerii activităţilor şcolare, cât şi după ce Termenul de curriculum
apare în structura unor construcţii lingvistice sau în cadrul unor sintagme numite derivaţii
conceptuale. Acestea sunt: core-curriculum (curriculum general), curriculum specializat (sau de
profil), curriculum ascuns - subliminal (hidden curriculum sau contenus cachés), curriculum
informal şi nonformal, curriculum recomandat, curriculum scris (prescris), curriculum predat,
curriculum învăţat (realizat), curriculum suport, curriculum testat, curriculum general, curiculum
zonal (local), curriculum exclus.
A miza pe educaţie reprezintă astăzi modalitatea prin care societăţile moderne îşi pot asigura
dezvoltarea pe termen mediu şi lung. Educaţia trebuie văzută, nu doar ca sistem formal guvernat de
reguli stricte, ci ca un proces continuu de învăţare, educaţia „autoadministrată”, educaţia care se
întâmplă nu doar într-un loc anume, ci care poate să aibă loc peste tot este forma de educaţie
necesară copilului. Poate că în contextul actual expresia „Ai competenţe, ai parte!” este mult mai
valabilă decât „Ai carte, ai parte!”. Echiparea cu competenţe, cu un întreg arsenal de abilităţi,
atitudini, aptitudini, valori, cunoştinţe apare tot mai des în discursul public, în documentele oficiale
despre educaţia continuă, despre ceea ce trebuie făcut pentru a reuşi în viitor. Ceea ce se spune nu
reprezintă o noutate, nevoia de a avea un set de instrumente cu care să izbândeşti în viaţă fiind chiar
foarte veche. Activităţile extracurriculare reprezintă un element prioritar în politicile educaţionale
întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalităţii tânărului, asupra performanţelor
şcolare şi asupra integrării sociale în general.

Bibliografie:
Ionescu M. Chiş ,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire’’, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lespezeanu M.,,Tradiţionalism şi modern în învăţământul preşcolar’’, Editura S.C. Omfal,
Bucureşti, 2007
Viorel Lazăr şi Aurel Cărăşel, ,,Psihopedagogia activităţilor extracurriculare”, Bucureşti 2007

32
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

P. I. P. IOVA RAMONA
G. P. N. RUSCA MONTANĂ, CARAŞ SEVERIN

Activitatea extracurriculară e o componenetă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice


cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rînd, o atitudine creatoare, atât în
modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă
care să permită stimularea creativă a elevilor.
Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot
participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială,
leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine. Ele
contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase.
Rolul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării
în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor
personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Caracteristici de bază ale activităţilor extraşcolare:
- cuprind activităţile care sunt organizate de şcoli şi se derulează în incinta acestora sau în afara
şcolii;
- au rol complementar activităţilor formale ale şcolii şi se centrează pe activităţi ce vizează
dezvoltarea în ansamblu a personalităţii elevilor;
- ţin de ansamblul şcoală - comunitate - familie atât din perspectiva actorilor implicaţi, cât şi a
tipurilor de acţiuni derulate;
- oferă elevilor posibilităţi de exprimare a identităţii personale şi de dezvoltare plenară a
activităţii acestora.
Efecte şi implicaţii ale participării la activităţile extraşcolare asupra elevilor:
- participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o rată mai mare de frecvenţă a cursurilor
şi cu o scădere a ratei abandonului şcolar, prin faptul că motivează elevii să vină la şcoală şi să nu
abandoneze cursurile;
- activităţile extraşcolare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice a elevilor implicaţi
în acestea, pentru că promovează activități care valorizează toate aspectele personaltăţii copiilor,
susţine dezvoltarea stimei de sine şi a autovalorizării, promovează dezvoltarea aptitudinilor şi
intereselor de cunoaştere a elevilor;
- participarea la activităşi extraşcolare se asociază cu scăderea manifestărilor de violenţă în
spaţiul şcolii, prin faptul că au un puternic caracter prosocial;
- participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o implicare mai amplă a părinţilor în viaţa
şcolii.
Unele studii identifică cinci tipuri de activităţi extraşcolare, în funcţie de implicarea pe care
acestea o presupun:
- activităţi prosociale, referitoare la voluntariat;
- activităţi sportive de echipă;

33
- activităţi de organizare a şcolii (de exemplu, consiliul elevilor);
- activităţi artistice (piese de teatru, coruri, serbări şcolare);
- cluburi şcolare.
În timp, însă, se evidenţiază o mare varietate a activităţilor extraşcolare şi anume:excursii şi
vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de teatru, vizite la insituţii publice, excursii la
obiective de interes ştiinţific sau comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, activităţi literare,
activităţi ce vizează protejarea mediului etc.
a) Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale constituie un
mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
b) Vizionarea unor filme, spectacole de teatru operă, balet le educă gustul pentru frumos.
c) Excursiile ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenescă şi
patriotică, îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar
şi îmbogăţirea orizontului cultural - ştiinţific.
d) Concursurile oferă elevilor posibilitatea de a demonstra practic ce au învăţat, promovând
valori culturale şi etice fundamentale, precum şi fair plaz-ul competiţional.
e) Spectacolele introduc copilul în lumea minunată a artei, consituind o sursă inepuizabilă de
impresii puternice, apelând la afectivitatea copilului.
f)Taberele de vară presupun reunirea mai multor elevi în perioada vacanţelor şcolare. Pot fi:
şcolare, cu sejur de o zi / săptămână, de întremare a sănătăţii, de odihnă (recreere), de formare într-
un anumit domeniu de activitate.
g) Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă.
Cadrele didactice sunt observatori direcţi ai beneficiilor activităţilor extraşcolare pentru
învăţare. Ei sunt cei care se implică în mod direct în organizarea şi desfăşurarea activităţilor
extraşcolare, dar sunt şi cei care pot observa imediat impactul pe care aceste activităţi îl are la
nivelul elevilor. Participarea la activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la
dezvoltarea cognitivă, relaţională, afectivă a elevilor, iar achiziţiile dobândite în contextele de
învăţare din acestea le pot servi elevilor ca suport pentru învăţarea în activităţile de la clasă.
Succesul activităţilor extraşcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi:
atractivitatea tematicii abordate, buna coordonare a activităţilor, implicarea cât mai multor actori ai
şcolii şi comunităţii cu experienţe relevante pentru activitatea desfăşurată.

BIBLIOGRAFIE:
- Cernea, Maria,”Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ”, Editura Discipol, Bucureşti, 2000;
- Ionesc, M., chiş,V.,”mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire”, Editura Presa Universitară clujeană, Cluj Napoca, 2001.

34
ROLUL ACTIVITǍŢILOR EXTRAŞCOLARE
ȊN FORMAREA PERSONALITǍŢII ELEVULUI

Prof. înv. primar Iovănescu Simona Monica


Şcoala Gimnazială ,,George Gârda” Mănăştiur

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile.


Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-
se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și
aceștia nu se mai pot concentra la ore.
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a valorifica
tradițiile, obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia
sărbătorilor de iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în
zare puritatea, iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși.
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la tot
ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale învățăm
să ne apreciem, să valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea specificului neamului nostru
îl poate determina pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să iubească țara, neamul și pe cei de lângă
ei. Iubirea, colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află indirect
din aceste activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și
care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în
sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru
nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să
dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice persoană
trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor importante
săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se desfășoare
activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase, cu adâncă trăire și
familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și urmează Învierii
Domnului.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații
ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste activități să
se desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile, obiceiurile, slujbele
religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață

35
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
Cum se poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple
activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice… la care să fie invitați părinții sau membri
comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin
internet, Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel
loc. Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților
declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc
emoții puternice.
Elevii sunt încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor, astfel
transmițând sentimentele trăite, puternice, emoțiile și celor din jur. Mult mai interesant ar fi dacă și
părinții ar contribui la aceste momente.
Important ar fi ca în cadrul acestor activități să fie inserate și momente muzicale, cântări
religioase pe care ei să le îndrăgească. Se pot interpreta cântece alături de părinți, bunici, chiar și în
biserică, mai ales în anumite momente. Pot fi organizate și voluntariate sau se pot dona lucruri,
dulciuri, alimente pentru cei nevoiași. În acest caz, se dă o mai mare amploare evenimentului.
Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă se
pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi unul
deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea celui
care aspiră la frumos, puritate.

Bibliografie:
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

36
Alternative atractive de învățare

Prof. înv. primar, Mioara IRIMIA


Prof. Raluca GABOR
Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza Tecuci

Varietatea perspectivelor teoretice asupra procesului de învăţare demonstrează, pe de o parte,


complexitatea acestui fenomen, multitudinea de unghiuri de vedere din care poate fi analizat, iar pe
de altă parte este o dovadă a dinamicii şi a vitalităţii acestui fenomen, o dovadă a permanentei
dezvoltări a concepţiilor cu privire la modul în care se desfăşoară procesul învăţării.
„Teoriile învăţării, constituite pe baza diversităţii şcolilor şi a curentelor psihologice, explică
procesul învăţării folosind sistemul specific de concepte şi legi prin prisma cărora este studiată
învăţarea în cadrul acestor şcoli.” (Panţuru, S., 2002, p.60). Teoriile învăţării pot fi grupate după
mai multe criterii, cele mai cunoscute clasificări fiind realizate de către Hilgard şi Bower, iar la noi
de către profesorul I. Neacşu de la Universitatea din Bucureşti.
Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală
adecvată, orice temă, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de
dezvoltare, dacă materia este prezentată într-o formă accesibilă vârstei. Educaţia curriculară
realizată prin procesul de învăţământ, nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra
copilului de către celelalte contexte: informale și nonformale. Rămâne cadrul larg al timpului liber
al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest
cadru, informal, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Educaţia extracurrriculară realizată dincolo de procesul de învăţământ îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare,
urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui
stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând
de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala
cu viaţa. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în
mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul
didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilitatea să-şi cunoască elevii, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor obiectivul principal al școlii– pregătirea copilului pentru viaţă.
O temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive care îi
dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se deschid pe
ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în sine. Este
de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria
noastră de dascăli este de a-i crea elevului conjuctura care să îl ajute să dea frâu liber imaginației, să
își valorifice înclinațiile, dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
Activitățile turistice, de exemplu, sunt activități extracurriculare cu o deosebită valoare
formativă, indiferent de forma în care sunt realizate: plimbări, excursii sau tabere. Serbarea școlară
este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diverselor evenimente de
însemnătate națională sau internațională, de tradițiile și obiceiurile statornicite în școală. Carnavalul
este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mișcare și surprize, capabilă să ofere elevului ocazia
de a lua singur decizii, de a-i stimula încrederea în sine într-o atmosferă de comunicare liberă.

37
Concursurile sunt forme competiționale de activitate extrașcolară organizate pe diferite teme.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor sunt forme de activități prin care elevul nu doar dobândește
informații, ci este stimulat spre activități de pictură, dans etc. determinând astfel și dezvoltarea
creativității. Am dat doar câteva exemple de activități la îndemâna oricărui cadru didactic și la care
elevii participă cu siguranță cu drag.
Psihologii apreciază că, în funcție de vârstă, elevii pot aprecia diverse activități, se pot implica
în ele sau pot refuza să participe deoarece li se pare că nu este pe placul lor sau este prea greu. Este
important deci să ținem seama de vârsta copilului și de preferințele acestuia. Un eșec ar atrage după
sine refuzul de a participa la activitate sau chiar formarea unei imagini negative despre sine.
Important este să alegem acele activități care permit elevilor să aleagă, să-și exprime opinia, să-și
folosească resursele și creativitatea într-un scop precis.
Părinții au nevoie să știe că impunerea obținerii unor performanțe în aceste activități
extrașcolare conduce la crearea unei presiuni, a unei tensiuni și poate avea drept rezultat refuzul
copilului, retragerea, dispariția oricărui interes și, pe termen mai lung, apariția unui complex de
inferioritate.
Pe de altă parte, aceste activități pot contribui la creșterea încrederii în sine, la creșterea
spontaneității și creativității, la dezvoltarea unor opinii și a unor inițiative. Copilul are capacitatea
de a ne transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv
pentru el. A experimenta și a cunoaște liber îi poate permite apoi să simtă ceea ce este potrivit
pentru el.

Bibliografie:

Cristina Calarasanu – Totul despre activitățile extrașcolare ale copilului

38
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. înv. preșc. Irimuș-Jurcuț Maria Teodora

Educaţia extracurrriculară are un rol şi loc bine stabilit în formarea personalităţii preşcolarilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv,
pentru o integrare socială cât mai uşoară. Procesul educaţional impune îmbinarea activităţilor
curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional devine, astfel, o necesitate.
În opinia mea, activităţiile extracurriculare sunt foarte importante întrucât contribuie la
gândirea şi completarea procesului de învăţare, prin intermediul acestora se dezvolta şi anumite
înclinaţii şi aptitudini ale copiilor.
Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică,
atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber,
vizitele la muzee sau Grădina Zoologică.
Am ales să descriu trei activități extrașcolare la care
copii au participat cu plăcere.
Vizita la Biblioteca Județeană a avut un rol major în
dezvoltarea personalității copiilor cultivându-le dragostea
pentru carte și citit. Impactul a fost unul colosal întrucât
copii și-au îndemnat părinții să îi ducă la bibliotecă pentru
a-și împrumuta cărți.

La teatrul Arcadia , copii au fost fascinați de povestea


expusă de actori precum și de efectele de scenă. Au învățat
că meseria de actor trebuie respectată pentru munca depusă,
precum și-au descoperit plăcerea de a viziona și alte piese
de teatru. A fost o experiență unică care a rămas cu
siguranță în sufletele copiilor.

În această lume modernă, plină de probleme şi situaţii


solicitante, este nevoie de Biserică, de repere stabile, de
valori care nu se schimbă. Educaţia, bunele maniere,
regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate.

39
Prin urmare, prin participarea la astfel de evenimente îi ajutăm pe cei mici să își dezvolte
abilitățile de comunicare și socializare, observație, de dezvoltare a culutrii, memoriei și imaginației,
ajutându-i să deprindă obiceiuri pozitive.

40
ROLUL ACTIVITATILOR EXTRASCOLARE
IN PROCESUL EDUCATIONAL

Prof. inv. presc. Irina Ciorap


G. N. P. Letcani, jud. Iasi

Experienta arata ca dobandirea de cunostinte precum si formarea priceperilor și deprinderilor au


loc odata cu contactul direct cu natura prin iesirea acestora in aer liber, vizite la gradina botanica,
iesiri cat mai dese la muzee, diverse expozitii, in parc sau pur si simplu atentia ce I se acorda
copilului prin exemple bune de urmat.

,,Cum se fabrica?”, ,,Cum functioneaza ?”, ,,De unde vine ploaia?”, ,,Unde au disparut
dinozaurii?”, ,,Unde se ascunde soarele?”,…iata asadar o serie de intrebari ce ne conduc la relatia
om-om, om-natura si importanta actiunilor intreprinse de catre om supra acesteia.

Un prim-pas in contactul cu societatea, respectiv natura, prescolarul il are atunci cand,in


gradinita participa la activitati desfasurate inafara institutiei, atunci cand i se solicita de catre
doamna educatoare sa vorbeasca despre ce stie, ce a constatat, ce anume i-a placut sau ce ar mai
vrea sa afle in legatura cu subiectul abordat.

Descoperim in aceste activitati extrascolare un mijloc prin care se reuseste sa se formeze la


prescolari notiunea de timp, un mijloc de imbogatire a cunostintelor acestora si in acelasi timp se
constata o imbunatatire a relatiei copil-adult prin depasirea barierei care ii face ape unii dintre ei
mai timizi, mai reticenti si cu intrebari limitate. In acelasi timp descoperim ca se dezvolta modul de
gandire, aceasta devenind mai critica dar si mai creativa.

Curiozitatea prescolarilor trece uneori granitele imaginatiei si nu se limiteaza doar la ceea ce li


se prezinta; orizontul de cunoastere al celor mici se largeste, bagajul de cunostinte se mareste si
treptat,acestia din urma ajung sa realizeze ca tot ceea ce il inconjoara are legatura si cu el si ca, mai
tarziu totul va depinde de rezultatul actiunilor sale.

Aceste iesiri in parc,minii –excursii de o zi, creeaza oportunitati pentru cadrele didactice de a-si
sustine lectiile despre plante, copaci, flori, animale sau fenomene ale naturii. In plus, prescolarii
intrand in direct cu natura si cu tot ce formeaza mediul inconjurator au parte de formarea de noi
priceperi si deprinderi si li se educa simtul estetic, precum si trairile affective.

Diverse vizite la sediul politiei, a pompierilor, la serviciul de ambulata pot fi surse de inspiratie
pentru a alege o meserie, pentru alegerea unui ,,model” in viata; prescolarii pot avea parte de si mai
multa actiune, isi pot largii propriul orizont in materie de cultura generala si totodata isi pot
imbogatii vocabularul cu cuvinte noi si expresii.

Prin activitatile extrascolare prescolarii isi pot dezvolta personalitatea si pot fi capabili sa
actioneze autonom si creativ in diverse situatii de viata.

Invatarea depaseste prin aceste activitati cadrul formal al scolii. Organizarea invatarii pe
criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficienta intr-o lume dinamica si complexa,
caracterizata de explozia informationala si de dezvoltarea faraprecedent a tehnologiilor. O invatare
dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice traditionale poate fi mai profitabila din
perspectiva omului contemporan.

41
Şcolarul zilei de mâine

Profesor Irina Nicoleta Șarapatin


Școala Gimnazială Sîmbotin, județul Gorj

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori – “Descoperirea copilului”)
Educaţia extracurriculară are un rol bine stabilit în formarea personalităţii elevului, încă de la
vârsta preşcolară. O educaţie eficientă, completă depinde de modul se lucrează cu copilul în vederea
dezvoltării personale. Misiunea primordială a activităţilor extracurriculare este aceea de a contribui
la integrarea socială a copiilor şi îndeosebi la îmbunătăţirea capacităţii de adaptare la situaţii noi.
Procesul educaţional presupune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, astfel
respectându-se programa şcolară pe nivel de studiu, dar şi cunoaşterea şi dezvoltarea de noi
aptitudini în practică, în viaţa de zi cu zi.
O abordare structurată a materiei, dar şi punerea în practică a noţiunilor învăţate treptat ajuta la
dezvoltarea gândirii critice a copilului. De regulă, activităţile extraşcolare sunt prezentate şi
realizate într-o manieră atractivă, cu caracter relaxant, astfel ieşind din sfera rigidă a unei săli de
clasă.
Activităţile extraşcolare abundă în structuri aparte, fiind îndeosebi variate şi bogate în conţinut.
Prin intermediul activităţilor desfăşurate în afara mediului adesea rigid din şcoală, cum ar fi
atelierele creative, excursiile, taberele, vizitele la muzeu sau piesele de teatru, copiii pot fi stimulaţi
în a-şi îmbogăţi sfera cunoştinţelor, dar şi a unui hobby, prin cunoaşterea altor medii. Curiozitatea
poate fi stârnită doar prin prezentarea de situaţii noi şi prin participarea necondiţionată la acestea.
Un punct forţe al activităţilor extracurriculare este acela că ajută copilul să interacţioneze cu
persoane de vârste diferite, din medii diferite, ceea ce îi ajută că îşi dezvolte abilităţile de cooperare,
de negociere şi de toleranţă în relaţia cu ceilalţi. Elevii sunt îndrumaţi să îşi dezvolte gândirea
critică, independentă, să abordeze ideile noi cu toleranță, respect şi interes. Finalitatea pozitivă a
activităţilor extracurriculare face că acestea să fie o sursă inepuizabilă de aptitudini pentru elevul
modern.
Referindu-ne la citatul oferit în primele rânduri, este esenţial că elevul să fie pregătit pentru ziua
de azi, dar în special pentru ziua de mâine. Singura modalitate de a fi pregătit pentru viitor este
expunerea la situaţii noi, diferite, din ce în ce mai des. Or, abordarea tradiţională a materiei la clasă,
încă existentă în majoritatea unităţilor şcolare devine deja insuficientă în acest sens. De aceea, în
procesul instructiv-educativ, se caută noi direcţii pentru a ajuta elevul zilelor noastre, deja expus la
informaţie din diverse surse, să se adapteze prezentului şi să poată face faţă provocărilor lumii
moderne, aflată în continuă mişcare şi schimbare.
Schimbarea aduce cu sine sentimente diferite, de la curiozitate şi interes până la teama de
necunoscut. De aceea, este important ca educatorii să propună şi să faciliteze situaţii noi în care
elevii să interacţioneze cu alte persoane şi să îşi dezvolte noi aptitudini. Putem asemăna acest proces
de adaptare la viaţa reală cu dezvoltarea imunităţii la copiii de vârsta mică, prin expunerea constantă
la diverse medii.

42
Treptat, vom putea observa beneficiile activităţilor extracurriculare în comportamentul
şcolarului, în felul în care interacţionează cu persoanele deja cunoscute şi în capacitatea de abordare
şi rezolvare a conflictelor şi a situaţilor noi.

Bibliografie:

1. Montessori, M. (1948). Descoperirea copilului. Aakar Books.


2. Cernea, M. , Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ, în “Învățământul primar”, nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, București.
3. Lespezeanu, M. , Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Ed. S.C. Omfal,
București, 2007.
4. Decun L., Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ, în “Învățământul Primar”, nr. 4, 1998.

43
Activităţile extraşcolare în grădiniţă

Prof. ȋnv. preşc. ISCU MIHAELA-IZABELA


Grădiniţa cu P. N. NR. 1, PODURI, BACĂU

Pentru a moderniza şi perfecţiona procesul instructiv-educativ trebuie să îmbinăm activităţile


şcolare cu activităţile extraşcolare. Combinarea lor are multiple valenţe formative, pentru că permit
afirmarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar.

Cadrul didactic îşi poate manifesta creativitatea în alegerea temelor, a materialului arătându-şi
astfel măiestria şi tactul pedagogic dar şi dragostea faţă de copii.

Eficienţa educaţiei în școala contemporană depinde de gradul în care se pregăteşte copilul


pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor în acest cadru. În învăţământul preşcolar avem misiunea de a-i forma pe copii
sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv dar şi pentru o mai bună integrare socială. Astfel
sunt necesare activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate de programa şcolară ci de copii,
conform intereselor şi dorinţelor lor.

Conţinutul acestora poate fi o continuare la un nivel mai înalt, a ceea ce şi-au însuşit copii în
cadrul activităţilor didactice. De exemplu, în cadrul activităţilor din domeniul ştiinte, la activităţile
de cunoaştere a mediului după ce copiii au observat pe planşe anumite animale domestice sau
sălbatice se poate propune o activitate extraşcolară – vizitarea unei grădinii zoologice cu scopul de
a-şi fixa și îmbunătăţi cunoștinţele legate de aceste animale.

Activităţile extracuriculare sunt activităţii complementare de învăţare care urmăresc îmbogăţirea


informaţiilor primite în cadul activităţii didactice, cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor
domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi
util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii copilului. De aceea grădiniţa trebuie să
ofere diverse astfel de activităţi pentru ai atrage pe copii.

Activităţile pe care le-am desfăşurat la grupă în cadrul acestor activități sunt: serbări desfăşurate
cu diferite ocazii: 8 Martie, Crăciun, sfârşit de an, finalizare de proiecte, desfăşurarea unor
concursuri în grădiniţă: Europreșcolarul, Formidabili, activităţi de desene pe asfalt cu ocazia zilei de
1 Iunie, activităţi desfăşurate cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, activităţi desfăşurate în
parteneriat cu alte grădiniţe, primărie, dispensarul comunei, biserica.

Activităţile extracurriculare în procesul instructiv educativ îl atrag pe copil să participe cu


plăcere şi interes de activităţile propuse. Prin aceste activităţi, se transmit copiilor, în mod
sistematic şi organizat, informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice
accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale, de a
interpreta roluri.

Interpretând diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită şi le asimilează în propria lui
comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea şi
creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea
şi intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter activ – participativ, permiţând
copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să rezolve
probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri.

44
În cadrul activităţilor didactice şi extracuriculare, copiii maniestă creativitate, imaginaţie,
atitudine, talent, afirmându-şi în mod original personalitate.

Serbările, şezătorile, scenetele tematice, prin specificul lor oferă posibilitatea educatorilor să-i
ajute să se implice, să-şi cunoască foarte bine colegii de grupă, să colaboreze şi să se afirme în faţa
colectivului prin mijloace proprii.

Totodată, serbările pregătite susţinute cu ocazia anumitor evenimente devin un mijloc de


educare a voinţei, a încrederii în forţele proprii, a ținutei corecte, dar şi a posibilităţii de a se
transpune prin interpretarea unor roluri de teatru.

Activităţile extracuriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le
interesul producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un
efort suplimentar. În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi,
învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor.

În cadrul spectacolelor de teatru, relaţiile care se stabilesc între actori şi copii sunt extraordinare,
deoarece actorul interpretează roluri şi reprezintă un izvor de informaţie, iar copiii sunt dornici de
cunoaştere fiind atraşi de rolurile interpretate de actori. Noile metode prin care se realizează
activitatea instructiv educativă pun în vedere iniţiativa, fantezia şi contribuţia creatoare a cadrului
didactic.

Prin activităţi bogate şi prin considerarea copiilor ca pe nişte oameni în continuă dezvoltare,
căutăm cu ajutorul activităţilor extracurriculare în care îi antrenăm, să le trezim curiozitatea, să le
păstrăm viu interesul pentru cunoaştere, să-i provocăm în a căuta şi descoperi lucruri noi.

BIBLIOGRAFIE:
Ciubuc Iuliana, Armonia naturii, Editura Aureo, Oradea, 2011
Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar, Craiova, Editura Nova.

45
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional

Prof. Istrate Adriana

Educatia extrascolara isi are rolul sau bine stabilit in procesul educational. Procesul educaţional
impune imbinarea activitătilor curriculare cu cele extrascolare, acestea devenind deosebit de
importante pentru ca ele contribuie la gândirea şi completarea procesului de invatare. Prin
intermediul activitatilor extrascolare se pot dezvolta şi explora anumite inclinaţii şi aptitudini ale
copiilor. Pentru ca au un caracter atractiv, copiii participa intr-o atmosfera relaxanta, cu insufletire
şi daruire, la astfel de activitati, imbinandu-se utilul cu placutul.

Activitaţile extraşcolare au ca scop dezvoltarea unor aptitudini, antrenarea elevilor in activitati


cat mai variate, trezirea interesului pentru activitati socio culturale, elevii se integreaza mai usor in
mediul scolar, primesc suport in reusita scolara iar talentele personale se pot descoperi, dezvolta si
chiar fructifica.

Activitatile extrascolare au beneficii cum ar fi crearea unor experiente emotionale si relationale


puternice si imediate, care sunt imposibil de creat in procesul de predare folosind metode cognitive,
permit participantilor să se relaxeze, să se elibereze de modul convenţional de functionare si sa se
lase cuprinsi total de activitati, experientele comune ale participantilor creeaza o atmosfera coerentă
de grup mult mai rapid, astfel incat calitatea invatarii intr-un grup social atinge un nivel superior si
creeaza un mediu securizant si prietenos.

Creand acest climat favorabil, te poti chiar apropia de copil si se pot aborda probleme serioase
cu care ne confruntam sau se confrunta familiile: conflictele elevi-elevi, copil-parinţi, parinti-scoala,
dificultătile de comunicare in familie, abilitatile reduse de rezolvare a problemelor, rigiditatea în
gandire, autoritarismul, etc.

Activitati extrascolare pe care le intalnim frecvent in scoli sunt: tabere, excursii, piese de teatru,
sezatori, ateliere de creatie, vizite la muzeu sau Gradina Botanica. Copiii pot fi stimulati si isi pot
imbogati imaginatia creatoare, cunoştinţele, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative,
participand la ateliere de creaţie, punand in scena diferite piese de teatru. Asa putem dezvolta si
spiritul critic (constructiv) dar si gandirea independenta, toleranta fata de nou, depistarea si
rezolvarea unor probleme.

Excursiile, vizitele la muzee invata elevii a preţui valorile noastre culturale, folclorice şi
istorice, imbogatesc cunostintele acestora in ceea ce priveste frumusetea tarii noastre. Ele oferă
elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele in starea lor naturala, isi pot face o imagine de
ansamblu despre evolutia speciei umane, despre traditii, obiceiuri etc.

Spectacolele, pisele de teatru, filmele educative ii ajuta pe acestia sa paseasca in universul artei,
creand impresii puternice. Concursurile scolare sunt menite a starni interesul elevului pentru diferite
obiecte si pot avea o importanta majora in orientarea profesionala a acestora.

Activitatile extrascolare sunt frumoase si atractive la orice varsta. Ele produc bucurie, trezesc
interesul si ajuta la dobandirea de noi cunostinte, completeaza procesul de invatare si dezvolta
inclinatii si aptitudini.

46
Proiectul de parteneriat educaţional
„Să ne amintim de Luceafărul poeziei românești!”,
derulat la Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj

Prof. dr. Diana-Elena ISTRATE


Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj

În perioada 9-20 ianuarie 2019, la Școala Gimnazială „Toma Cocișiu” Blaj s-a desfășurat
proiectul de parteneriat educațional „Să ne amintim de Luceafărul poeziei românești!”, în
colaborare cu Biblioteca Municipală ,,Şcoala Ardeleană” Blaj, director Simona Frâncu, și cu
Asociaţiunea ASTRA, Despărţământul „Timotei Cipariu” Blaj, preşedinte prof. Ioan Mihălțan.
Coordonatorii proiectului sunt: prof. dr. Istrate Diana – Elena, director adjunct prof. înv. primar
Mirela Bălău, director prof. dr. Alina-Maria Dulău, bibliotecar Viorica Muntean, prof. Simona
Frâncu.

Scopul activităților propuse în acest proiect a fost cunoaşterea unor aspecte esenţiale ale vieţii şi
operei poetului Mihai Eminescu şi ale popasului său la Blaj, precum și dezvoltarea expresivităţii şi a
simţului artistic al elevilor prin abordarea creaţiei eminesciene.

Programul artistic organizat în biblioteca școlii, de către profesoarele pentru învățământul


primar Mirela Bălău, Felicia Ignat, Simu Lavinia, Mărginean Lavinia împreună cu bibliotecara
Viorica Muntean, s-a bucurat de prezența doamnei profesoare Natalia Comșa din Blaj, care a oferit
elevilor din clasele primare un moment special, prezentând aspecte interesante din copilăria
poetului.

Proiectul educațional dedicat lui Mihai Eminescu, la 169 de ani de la naștere, a cuprins
numeroase activități ale elevilor (moment literar-muzical, expoziție de desene), desfășurate sub
îndrumarea cadrelor didactice ale școlii: Alina Dulău, Diana Istrate, Carmen Prainer, Iulia Ciolan,
Mihaiela Marcu, Adela Corbean, Mihaiela Petru, Crina Frățilă, Rozina Mărginean, Susana Șuteu.

Proiectul educațional s-a derulat pe trei secțiuni. Prima secțiune – A fost odată ca-n povești… –
a inclus prezentarea de către elevi a unor informaţii importante cu privire la biografia, opera şi
popasul eminescian la Blaj, vizionarea unor prezentări PowerPoint, vizionarea expoziţiei de carte cu
principalele opere ale lui Mihai Eminescu, texte scrise în limbile română, engleză, franceză,
maghiară.

În a doua secțiune, Mihai Eminescu văzut prin ochi de copil, s-au organizat concursuri pe grupe
(careuri, completare de versuri, crearea unor cvintete, figuri de stil din creația eminesciană),
realizarea unor desene și colaje inspirate de creaţiile marelui poet, expoziţie cu lucrările elevilor.
Ultima secțiune – Eminescu mai aproape de noi – a presupus audierea unor poezii şi cântece,
recitarea unor poezii eminesciene, un maraton de recitare, un medalion literar – muzical.

În această perioadă a anului, elevi și cadre didactice am avut parte de momente pline de
spiritualitate, împărtăşind ideile poetului însuşi: Lumea toată-i trecătoare,/ Oamenii se trec şi
mor…/ Numai poetul/ Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea
timpului. (Numai poetul…).

47
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE

Prof. Înv. Preşc. ISTRATE DORINA


Grădiniţa Nr. 229, Sector 6, Bucureşti

„Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă şi să se ridice şi să se înşele.


Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile.”
Pestalozzi

Activităţile extracuriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare realizate la


grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor primite în cadul activităţii didactice, cultivă interesul
pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea
timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii
copilului. De aceea grădiniţa trebuie să ofere diverse astfel de activităţi pentru ai atrage pe copii. În
procesul instructiv-educativ, activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe cu plăcere şi să
fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi, se transmit copiilor, în mod
sistematic şi organizat, informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice
accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale , de a
interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită şi le asimilează
în propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea
şi creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare,
spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter activ –
participativ, permiţând copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze
limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri. Toate activităţile
extracuriculare desfăşurate cu copiii au rolul lor în dezvoltarea ca persoane inteligente, sigure pe ele
capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct de vedere cultural în această societate
plină de pseudo-cultură. În cadrul activităţilor didactice şi extracuriculare, alături de îndrumătorii
lor, aceştia dovedesc creativitate, imaginaţie, atitudine, talent, afirmându-şi în mod original
personalitate. Serbările, şezătorile, scenetele tematice, prin specificul lor oferă posibilitatea
educatorilor să-i ajute să se implice, să-şi cunoască foarte bine colegii de grupă, să colaboreze şi să
se afirme în faţa colectivului prin mijloace proprii. Totodată, serbările pregătite susţinute cu ocazia
anumitor evenimente devin un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în forţele proprii, a ținutei
corecte, dar şi a posibilităţii de a se transpune prin interpretarea unor roluri de teatru. În cadrul
serbărilor de Crăciun, preşcolarii, interpretează roluri care au ca scop cunoaşterea unor datini şi
obiceiuri ale poporului românesc. Ei au fost ajutaţi astfel să redescopere frumuseţea portului
popular românesc, a datinilor, a cântecului şi a dansului popular în timpul desfăşurării acestor
activităţi extracurriculare.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. Având un caracter atractiv, preşcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor
extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere
în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre
acţiuni frumoase şi valoroase. Excursiile ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la
educarea lui cetăţenească şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea
unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural-ştiinţific. În cadrul
activităţilor organizate în mijlocul naturii şi a vieţii sociale, copiii dobândesc o mare cantitate de

48
informaţii despre munca omului, îşi formează reprezentări despre structura şi condiţiile de viaţă ale
unor plante şi animale, despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre frumuseţile şi
bogăţiile patriei, despre trecutul istoric al poporului român. Copilul care a învăţat să admire natura,
parcul cu flori, să asculte susurul unui izvor, să observe viaţa insectelor, va deveni prietenul
naturii, apoi protectorul ei. În urma plimbărilor, excursiilor organizate în diferite zone ale ţării şi în
natură, în mediul social, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii
în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar cu materialele culese îşi îmbăgăţesc jocurile de
creaţie şi activităţile practice. În preşcolaritate copiii sunt foarte receptivi la ce li se spune în
legătură cu mediul. Fiecare contact cu mediul înconjurător îmbogăţeşte vocabularul copiilor cu
cuvinte noi, ce denumesc lucruri şi caracteristici ale acestora. În preşcolaritate copiii sunt foarte
receptivi la ce li se spune în legătură cu mediul. Fiecare contact cu mediul înconjurător
îmbogăţeşte vocabularul copiilor cu cuvinte noi, ce denumesc lucruri şi caracteristici ale acestora.
În preşcolaritate copiii sunt foarte receptivi la ce li se spune în legătură cu mediul. Fiecare contact
cu mediul înconjurător îmbogăţeşte vocabularul copiilor cu cuvinte noi, ce denumesc lucruri şi
caracteristici ale acestora.
În preşcolaritate copiii sunt foarte receptivi la ce li se spune în legătură cu mediul. Fiecare
contact cu mediul înconjurător îmbogăţeşte vocabularul copiilor cu cuvinte noi, ce denumesc
lucruri şi caracteristici ale acestora.
Folosirea în mod educativ, plăcut şi recreativ a timpului liber contribuie în acelaşi timp şi la
dezvoltarea fizică a copiilor, prin mărirea varietăţii de mişcări a jocurilor desfăşurate în aer liber.

49
EDUCAREA COPIILOR PRIN ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE

Educatoare: ISTRATE MARINELA


Grădiniţa P. P. NR. 7-structura P. P. NR. 1 DEVA

Activităţile extraşcolare fac parte din educaţia nonformală. Aceste acţiuni se caracterizează
printr-o mare varietete şi flexibilitate, oferind o mai bună posibilitate de pliere pe interesele,
abilităţile şi opţiunile particulare ale preşcolarilor. Ele pot fi: vizite la muzeu,excursii, cluburi,
cercuri ştinţifice, vizionări de poveşti, teatru, spectacole, etc.
Aceste activităţi permit lărgirea orizontului cultural, îmbogăţirea cunoştinţelor din anumite
domenii, dezvoltarea unor aptitudini şi interese speciale. Ele prezintă avantajul unui spaţiu
instructiv educativ mult mai flexibil, decât cel strict şcolar, oferindu-i copilului o mai mare libertate
de acţiune.
Având un caracter atractiv, preşcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase.
Participarea copiilor la acţiunile organizate în afara grupei şi a grădiniţei constituie, de
asemenea, un mijloc de formare a competenţelor. Activităţile extraşcolare aduc o contribuţie
însemnată şi la educaţia morală, estetică a copiilor, disciplinându-le acţiunile şi lărgindu-le orizontul
artistic.
Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire.
Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, preşcolarii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc
autentic şi sincer situaţiile reale.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizază prin intermediul serbărilor. Intervenţia la momentul oportun cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare copil şi susţinută de suportul afectiv, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei.

Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru ţară, pentru frumos, fiind un
prilej de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi pentru părinţi.

Vizionările, spectacolele, teatru, sunt activităţi extraşcolare prin care copilul face cunoştinţă cu
lumea minunată a artei în grădiniţă.

50
TEATRU DE MASĂ:”SĂRBĂTOAREA TOAMNEI”

Excursiile şi drumeţiile, ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui


cetăţenească şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe
sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural-ştiinţific.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi a vieţii sociale, copiii, dobândesc o mare
cantitate de informaţii despre munca omului, îşi formează reprezentări despre condiţiile de viaţă ale
unor plante şi animale, despre succesiunea anotimpurilor, despre frumuseţile şi bogăţiile ţării,
despre trecutul poporului român.
În cadrul proiectelor de parteneriat educaţional, care se desfăşoară în grădiniţă, copilul vine în
contact cu diferite persoane, creşte şi se dezvoltă într-un mediu comunitar variat şi necunoscut
pentru el.
Activitatea extraşcolară generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc, educă simţul
responsabilităţii, o atitudine justă faţă de colectiv şi faţă de scopurile urmărite.

51
ABORDĂRI INTERACTIVE- INTERDISCIPLINARE- EXTRAŞCOLARE
ALE FIZICII ÎN GIMNAZIU- ROLUL LOR ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. Chimie- fizică Istrate Mihaela


Şcoala Gimnazială ,,Avram Iancu’’
Localitatea Târnăveni, Judeţul Mureş

Cunoaşterea şcolară este tot mai mult concepută ca un proces total, un proces al fiinţei în
întregul său, ea nu se poate limita la procesele cognitive.
Metodele interactive pot fi instrumente pe care profesorii le utilizează pentru ca lecţiile să
devină mai interesante, să ajute elevii să realizeze judecăţi de valoare, să-i sprijine în înţelegerea
conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţă.
Este foarte important în predarea fizicii şi a chimiei ca elevii să conştientizeze faptul că aceste
ştiinţe au aplicaţii practice în viaţa cotidiană. În acest sens am solicitat elevilor includerea în
portofoliile personale care reprezintă instrumente de evaluare complementară, a temelor referitoare
la ,,Aplicaţii ale fizicii şi chimiei în viaţa cotidiană’’. Aceste piese de portofoliu pot fi sub formă de
eseuri, proiecte etc. Exemple de astfel de teme şi aplicaţii sunt: Vase comunicante- Indicatorul de
nivel al unui cazan, închiderea hidraulică, indicatorul de nivel folosit în construcţii; Presiunea
atmosferica- Cum se realizează prognoza meteo?; Presiunea hidrostatică- Scufundările submarine şi
pericolele lor; Legea lui Arhimede- Linia de încărcare a vapoarelor; Aerostatele, baloanele cu aer
cald; Electrizarea corpurilor- Fenomene electrice în atmosferă: fulgerul şi trasnetul; Curentul
electric- Electrocutarea etc.
Un alt aspect foarte important este evidenţierea elementelor de interdisciplinaritate şi
transdisciplinaritate dintre discipline prin intermediul metodelor interactive, ceea ce dezvoltă
gândirea critică a elevilor.
Gândirea critică este un proces complex care începe cu asimilarea de cunoştinţe, cu dobândirea
unor operaţii şi procedee mintale de procesare a informaţiilor, continuă cu formarea unor credinţe şi
convingeri care fundamentează adoptarea unor decizii şi se finalizează prin manifestarea unor
comportamente adaptive adecvate şi eficiente.
Activizarea subiecților educației însemnă a-i determina prin strategii didactice diverse să devină
autori conștienți ai propriei cunoașteri și de asemenea mobilizarea tuturor capacităților și
competențelor de care dispun, precum și a creativității lor în vederea realizării unei instruiri și
formări eficiente care să contribuie la dezvoltarea personalității lor.
Cu scopul dezvoltarii creativităţii şi a gândirii critice a elevilor folosesc frecvent în lecţiile de
fizică metode interactive dintre care o să exemplific câteva și modul lor de aplicare în activităţi
activizante.
La clasa a VI-a am aplicat la Unitatea de învăţare ,, Interacţiunea” lecţii de investigaţie
ştiinţifică. Am început activităţile cu lansarea întrebării „Un copil şi un adult îşi dau drumul cu
coarda elastică. Care dintre ei ajunge mai jos?”, după care prin intermediul metodei Brainstorming
ei şi-au expus părerile referitoare la aceasta.
Pentru a înţelege mai bine interacţiunea şi efectele acesteia am proiectat un material video care a
cuprins imagini cu interacţiuni şi efectele ei în viaţa cotidiană. Am realizat apoi Harta „Ştiu. Vreau
să ştiu.
Am învăţat”, elevii au completat primele două rubrici, urmând ca ultima rubrică să se
completeze după fiecare lecţie şi la sfârşitul unităţii de învăţare, prin metoda ciorchinelui . Am
aplicat de asemenea metodele „Gândim - Lucrăm în perechi – Comunicăm”, „Interviul în perechi”,
„Brainstorming în grup”. Am utilizat mijloacele de învățământ: computer, videoproiector, filme
didactice, fişe de lucru pentru elevi, manuale şi alte resurse cu informaţii referitoare la temă; (pentru

52
grupe de elevi): corpuri diferite, cântar sau balanţă cu etaloane de masă, dinamometru, elastice de
diferite grosimi, hârtie milimetrică, riglă, tije, mufă simplă, stativ, cârlig cu discuri crestate,
plastilină, minge de ping-pong.
La sfârşitul investigaţiei unităţii de învăţare elevii au reuşit să răspundă la întrebarea lansată,
argumentând ştiinţific răspunsul folosind noţiunile dobândite: interacţiune, efectele interacţiunii,
greutate, forţă elastică etc.
La tema ,,Procedee de electrizare a corpurilor’’am folosit o îmbinare de metode tradiţionale şi
metode moderne cum sunt: proiectul, investigaţia ştiinţifică, ŞTIU/ VREAU SĂ ŞTIU/ AM
INVAŢAT, conversaţia euristică, experimentul frontal şi demonstrativ, problematizarea,
descoperirea dirijată, ciorchinele, jocul didactic. Scopul principal al activitaţii a fost investigarea şi
descoperirea procedeelor de electrizare şi a situaţiilor în care întâlnim electrizarea în viaţa cotidiană,
precum şi evidenţierea aspectelor de interdisciplinaritate. S-a accentuat caracterul interdisciplinar al
lecţiei de fizică cu chimia prin înţelegerea electrizării pe baza structurii atomului, cu geografia prin
completarea noţiunilor referitoare la fenomenele meteorologice tunet, fulger, trăsnet cu explicarea
acestora prin electrizare. La finalul activitaţii s- a revenit la metoda iniţială ŞTIU/ VREAU SĂ
ŞTIU/ AM INVAŢAT şi s-a completat ultima rubrică cu noţiunile învăţate folosind metoda
ciorchinelui.
Evaluarea s-a realizat pe tot parcursul activităţii şi s-a urmărit progresul elevilor; ce ştiau înainte
şi după această activitate.
Proiectul este activitatea cel mai pregnant centratata pe elevi. Folosind cunoştinţele dobândite la
chimie referitoare la reacţiile chimice, la Seria reactivităţii chimice a metalelor şi la fizică despre
bateriile electrice şi rolul lor într-un circuit electric elevii clasei a VIII-a au proiectat şi apoi au
realizat pila electrică Al-Cu din deşeuri.
Metoda cubul presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective,
permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Pe fiecare faţa a cubului se scriu itemi
care se încadreaza in cerinţele: descrie, compară, analizează, asociază, apalică, argumentează. O
folosesc de obicei la începutul activităţilor cu scopul recapitulării noţiunilor anterioare, introducerii
în tema nouă şi dezvoltării gândirii elevilor.
Metoda Starbursting sau explozia stelară, este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii
similară brainstormingului.
Activităţile didactice bazate pe tehnicile moderne de predare-învăţare-evaluare, îmbinate
armonios cu activităţile extraşcolare, reprezintă pentru studiul fizicii contextul cel mai favorabil
familiarizării elevilor cu specificul gândirii fizice şi a metodei ştiinţifice de investigare a realităţii.
Aceste activităţi moderne favorizează aprofundarea cunoştinţelor propuse de programa şcolară la
fizică, de manualele şcolare, asigură deschideri intredisciplinare şi contribuie la formarea
personalităţii elevilor.

53
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PROCESUL INSTUCTIV-EDUCATIV

Prof. Înv. Primar Istudor Corina Luminița


Școala Gimnazială Ghergheasa

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode
şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă
mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm
grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”,
important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem
grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.În cadrul acestor
activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să
sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii,
să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
al grădiniţei şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi date educatorilor următoarele îndrumări:
gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat
modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor.
Preşcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de
grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca
profesorul însăşi să fie creativ.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul
copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor
extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai
variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea
talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se
desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să
reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv
– constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului
nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală,

54
procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul
istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează
activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea
cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o
lume dominată de mass media şi ne referim la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva
decât să contribuie la transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla
comportamental, emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie ca incepand de
la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură.
Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni
turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii.In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al
vietii sociale, copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele,
fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor
turistice, prescolarii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si
realizarile sale. In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate
si sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care
le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.
La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu
mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. Ca învățătoare, trebuie să oferim în mod gradat, in
acord cu particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice, să organizăm activităţi educative privind
protejarea mediului inconjurator: curăţarea.

55
Timpul liber al copiilor noștri

Profesor IȘAN VIORICA


Grădinița cu Program Prelungit nr. 48, Brăila

Timpul liber al copiilor noștri este bine să fie folosit pentru a-i ajuta să se dezvolte și mai mult.
Este adevărat ca e nevoie și de câteva ore libere în care doar să se joace cu alții de vârsta similară,
să se recreeze, dar vârsta preșcolară este și etapa marilor achiziții pe diverse planuri. Copiii noștri
participă activ la propria lor educaţie. Acestora li se oferă nenumărate oportunități de a se descoperi,
de a se cunoaște mai bine și de a se evidenția.
În cadrul grădiniței se derulează programe de cunoaştere practică, pentru a oferi copiilor
exemple concrete şi experienţe cât mai bogate pentru a-i ajuta să înţeleagă mai uşor cunoştinţele
predate în clasă. Copiii au nevoie să vadă, să atingă şi să simtă ce este în jurul lor pentru a-şi
satisface curiozitatea şi pentru a învăţa cu plăcere. Învățând prin practică, copiii sunt pregătiți să
devină capabili să facă față unor situații- problemă şi să gestioneze corect provocările viitoare.
Educația înseamnă mai mult decât acumularea unui volum cât mai mare de informații. Acest
concept învechit de ,,învață cât mai mult” începe să fie depășit de pedagogia modern, acum punâdu-
se accent pe acțiunile de consolidare a acelor informații teoretice.
Ce activități extrașcolare alegem pentru a le crea un program flexibil și în același timp educativ?
Un prim criteriu de care ar fi ideal să ținem cont este cel de a forma și transmite încredere în
propriile forțe. Apoi, promovarea de interacțiune socială și dezvoltarea intereselor personale sunt
alte aspecte importante.
Activitățile extrașcolare sunt la fel de importante ca lecțiile propriu-zise de la grădiniță. Atunci
când ieșim din grădiniță, cei mici sunt în afara cadrului formal al unității de învățământ și deci mai
relaxați. În astfel de ocazii, ei sunt deschiși la tot ce este nou și învață mult mai ușor, din experiențe
practice, noțiuni care altfel li s-ar putea părea mai greu de înțeles.
Cele mai plăcute activități extrașcolare sunt serbările cu tematică diversă, expozițiile cu lucrări
realizate chiar de ei, vizitele la ZOO, la grădina botanică, la muzee, excursii tematice, concursuri
școlare, carnaval, întreceri sportive, activități de plantare și îngrijire a spațiului verde sau chiar
flashmob-uri.
Vizitele tematice organizate pe parcursul unui an şcolar în diferite destinații alese în funcție de
temele abordate de programa școlară, cum ar fi vizite la: televiziune, teatru, Grădina Botanică,
cabinet medical, bibliotecă, piaţă, ferma de animale, muzee. Aceste experiențe oferă copiilor
oportunităţi diverse pentru a învăţa mai ușor şi pentru a-şi descoperi pasiunile.
Excursiile, taberele, proiectele ecologice și umanitare sunt surse bogate pentru susţinerea
învăţării practice, ce vizează dezvoltarea creativităţii, dobândirea autonomiei şi spiritul de iniţiativă
precum şi adaptarea copilului cu succes în societatea actuală. Deseori, copiii primesc oaspeți
importanți care le povestesc despre diverse profesii cum ar fi: polițiști de la Brigada Rutieră,
pompieri, actori, scriitori, doctori și sportivi de succes.
Activitățile extrașcolare depind de preferințele personale ale copilului, însă sunt câteva pe care
toți copiii de succes le practică.
Sportul rămâne una dintre pasiunile celor mici, indiferent că este vorba despre fotbal, sah, karate
etc. De cele mai multe ori, fiecare copil acceptă să practice unul dintre ele și chiar să-i placă ceea ce
face.
Cursul de actorie este o activitate extrașcolară din ce în ce mai la modă în aceste timpuri. Tot
mai mulți dintre părinți și-au dat seama de importanța sa în viața de zi cu zi prin faptul că reușește
să-i învețe pe cei mici să facă față cu brio diverselor situații în care sunt puși la grădiniță sau la
joaca cu prietenii. Foarte interesant este faptul ca în scurt timp devin mai dezinvolți, că scapă de
tracul din fața camerei și că reușesc să socializeze mult mai ușor decât înainte.

56
Activitățile extașcolare au rolul de a dezvolta competențele sociale, lucrul în echipă, colaborarea
și comunicarea în rândul copiilor, integrarea în grup, spiritual de inițiativă, toleranța față de ideile
celorlalți, deprinderea de a-și susține cu argumente punctual de vedere și de a critica constructiv,
toate fiind attribute necesare unui individ pentru reușita în viață.
Când este vorba de activități extrașcolare, cadrele didactice au de susținut o adevărată probă de
creativitate!
În concluzie, ține minte că, înainte de toate, copilului trebuie să-i facă plăcere activitatea
extrașcolară la care participă, și nu să-l obligi să continue ceva ce îl stresează și poate să-i provoace
diverse angoase chiar.

57
Rolul activităţilor extraşcolare în procesul educaţional

Prof. IUJA CLAUDIA MARIA


SCOALA GIMNAZIALA LIVEZILE
LIVEZILE, BISTRITA-NASAUD

Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.


Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Activităţile extraşcolare vin în completarea procesului de învăţământ şi contribuie la
descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor în diverse domenii artistice. Procesul dezvoltării
tinerei generaţii nu poate fi redus numai la activitatea instructiv-educativă care se desfăşoară în
cadrul lecţiilor. În acest scop se folosesc şi alte forme de activitate, cum ar fi: cercurile organizate la
diferite obiecte, vizitele şi excursiile, concursurile şcolare etc., care contribuie la adâncirea
cunoaşterii, la descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea intereselor şi pasiunilor, stimulează
creativitatea, oferă cadrul afirmării şi recunoaşterii performanţelor. În plan moral, aceste activităţi
contribuie la formarea şi dezvoltarea atitudinilor de respect pentru cunoaştere, pentru cultură, pentru
creatorii ei, la exersarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter.
I. Nicola consideră că „Activitatea extraşcolară oferă independenţă mai mare elevilor şi asigură
o posibilitate de varietăţi pentru manifestările disciplinare, ele presupun respectarea unei game
variate de norme disciplinare” [5, p. 288].
Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile şcolare. Ele
sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor folosite şi formelor de
organizare a activităţii. Conţinutul activităţilor extraşcolare nu este stabilit printr-un curriculum
obligatoriu; elevii au libertatea deplină de a alege conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu
interesele şi dorinţele elevilor. Astfel, acestea devin o formă complementară de activitate – parte
componentă a educaţiei – care stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând
competiţia, asumarea de responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și
opţiune. Toate acestea duc la formarea unor personalităţi complete şi complexe.
Prin activităţile la care participă, ei îşi însuşesc cunoştinţe în domeniul ştiinţei, tehnicii,
literaturii și artei. Participând la acţiuni cu caracter artistic, la manifestări cultural-artistice,
vizionând spectacole de teatru şi filme la cinematograf, elevii îşi cultivă dragostea pentru frumos.
Excursiile şi vizitele sunt acţiuni cu caracter de masă organizate în scopul îmbogăţiri experienţei de
viaţă a elevilor. Aceste activităţi se organizează în funcţie de conţinutul lecţiilor și „Prin conținutul
lor se deosebesc de cele cu caracter didactic. Organizate la nivelul clasei sau școlii, cu participare
benevolă, ele urmăresc lărgirea orizontului de cunoștințe etc.” [5, p. 454].
Aplicarea cunoştinţelor în cadrul activităţilor extraşcolare are şi valoarea unui exerciţiu de
dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Întreaga activitate în afara clasei are conţinut variat, determinat
de interesele cognitive ale elevilor şi de dorinţele lor. Cercetările recente din domeniul
psihopedagogiei arată că utilizarea povestirilor ca metode de învățare dezvoltă imaginația copiilor.
Metodele și tehnicile moderne, activ-participative, capabile să mobilizeze energiile elevilor, să le
capteze atenția, care-i îndeamnă să-și pună în joc imaginația, înțelegerea, memoria, abilitățile
artistice sunt extrem de potrivite în educarea copilului pentru problemele ridicate de societatea
contemporană. Aceste metode sunt utile, pentru că dezvoltă competențele cognitive; sprijină și
extind viața socială a elevului; dezvoltă gândirea creatoare individuală și de grup; facilitează
comunicarea conținutului prin proiectarea în lucrările plastice a propriilor trăiri și sentimente;
conduc la apariția unor raporturi noi de cunoaștere și autocunoaștere; ajută la educarea inteligenței

58
emoționale a copilului și elevului, a empatiei ca fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor și
acțiunilor celuilalt.
Prin urmare, elevii trebuie ajutați să participe la activitățile educative, să se implice afectiv, cu
plăcere și bucurie spontană în ceea ce fac. De aceea, un rol important în dezvoltarea aptitudinilor
artistice ale copiilor au ilustrarea poveștilor, miturilor, basmelor și poeziilor prin aplicarea
metodelor, procedeelor și tehnicilor artistico-plastice.
În concluzie, putem menționa că activităţile extraşcolare generează relaţii de prietenie şi ajutor
reciproc între elevi, educă simţul responsabilităţii şi o atitudine justă faţă de scopurile urmărite.
Important este ca elevii să fie antrenaţi nu numai în desfăşurarea unor asemenea activităţi, ci şi în
iniţierea şi organizarea lor. Valorificarea activităţilor extraşcolare în practica educaţională ar trebui
să se producă sistematic şi cu mai multă eficienţă, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.

Bibliografie:

1. Cucoş, C., Pedagogie (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Polirom, 2002.
2. Gârboveanu, M., Creativitatea elevilor în procesul de învăţământ, Bucureşti, Litera
Internaţional, 1981.
3. Iucu, R., Instruire extraşcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Iaşi, Polirom,
2001.
4. Lisievici, P. ş.a., Pedagogie. Concepte, metode şi tehnici esenţiale, Bucureşti, Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2005.
5. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, București, Aramis, 2000.

59
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PROF. CHIRIȚOIU IULIA


LICEUL TEORETIC, COMUNA FILIPEȘTII DE PĂDURE

"SCOPUL EDUCAȚIEI ESTE ACELA DE A SCHIMBA O MINTE GOALĂ CU UNA


DESCHISĂ" (MALCOLM FORBES)

Școala ideală – un tărâm al cunoașterii, o poartă către educație, deschizătoare de drumuri


infinite.
Școala azi - programe încărcate, factor de stres, timp limitat pentru activități practice, schimbări
menite să-i debusoleze pe elevi, cantitate în detrimentul calității, și lista ar putea continua. Școala ar
trebui să redevină instituția în care elevii pășesc cu încredere și speranță într-un viitor mai bun.
Informațiile variate și din abundență nu fac decât să îi bulverseze pe elevi, mulți dintre ei începând
să își pună întrebări legate de utilitatea celor învățate la școală.
Ca și cadru didactic, am ajuns la concluzia că elevii au tendința să învețe mai ușor noțiunile pe
care ei le consideră importante și viabile. Elevii zilelor noastre au dezvoltat un puternic simț critic,
au o cu totul altă viziune asupra școlii decat cea pe care o aveau părinții lor cu 30 de ani în urmă.
Accentul este pus mai degrabă pe utilitate și calitate, decît pe cantitate și acumulare de informații
neviabile. Elevii noștri fac parte dintr-o generație diferită, o generație căreia nu îi este teamă să își
expună punctul de vedere, o generație menită să își ia viitorul în propriile mâini.
În această lume în continuă schimbare, profesorii trebuie să învețe să se adapteze nevoilor și
cerințelor acestei generații de elevi care funcționează mult mai bine ca factor activ în procesul de
educație, decît să fie pur și simplu un receptacul al informațiilor oferite de profesor. Pe scurt, un
profesor cu gândirea de ieri nu se poate adapta școlii de mâine.
Materia predată trebuie să implice și activități interactive, pentru a lăsa loc și elevului să se
implice în procesul de invățare. Se va pune accentul pe învățarea prin descoperire în detrimentul
metodei deductive, bazată pe celebra formula predare-memorare-ascultare. Activitățile educative
care au loc în afara clasei, activitățile extrașcolare, pun accentul pe învățarea inductivă, modalitate
care oferă elevilor posibilitatea de a învăța prin explorare și descoperire și reprezintă o continuare a
procesului educațional.
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional este esențial în contextul actual al
sistemului de învățământ. În Săptămâna Altfel "Să știi mai multe, să fii mai bun", elevii nu se mai
simt constrânși de spațiul limitat pe care îl au la dispoziție în cadrul sălilor de curs. Activitățile la
care participă în această perioada sunt realizate de către cadrele didactice cu scopul de a le lărgi
orizontul, de a afla lucruri noi. Există o varietate de teme și de activități care pot fi realizate în
cadrul acestei săptămâni, precum:
 activități de voluntariat;
 activități sportive;
 activități artistice și culturale;
 activitati ecologice.
Aceste activități au scop educațional, de întregire a personalității elevilor, de a îi aduce mai
aproape de valorile și principiile actuale. În cadrul activităților, elevii tind să lege relații mai
strânse, legături poate imposibil de obținut în cadrul clasei. De asemenea și rigiditatea relației
profesor – elev are tendința să dispară. Excursiile, vizitele la muzeu sau drumețiile tematice au rolul
de a transforma atât elevul cât și cadrul didactic. Se pun bazele unor legături noi care se vor

60
proiecta pozitiv și în sala de clasă. În cadrul acestor ieșiri din spațiul școlar, elevii si profesorii
redevin ei înșiși, cei dintâi dornici de a vedea cât mai multe lucruri și locuri noi, iar profesorii
pregătiți să le ofere copiilor toate informațiile necesare într-un cadru lipsit de rigoare și contrângeri.
Învățarea din plăcere, dorința de cunoaștere, conectarea cu natura, toate sunt atributele omului
educat, care nu asistă pasiv la tot ce se întîmplă in jurul lui, ci devine implicat în procesul
educațional.
Rolul activitaților extrașcolare este acela de a-i face pe copii dornici să își cunoască istoria,
cultura și valorile care au stat la baza formării acestui neam, de a-și iubi țara, de a fi toleranți unii cu
ceilalți și nu în ultimul rând, de a le hrăni curiozitatea specifică vârstei.

61
Rolul activităţilor extrașcolare în procesul educațional

Prof. înv. primar: Răstoacă Iuliana


Şcoala Gimnazială ,,General Nicolae Șova” Poduri

Activităţile extracurriculare şi extraşcolare desfăşurate în şcoală au ca obiectiv formarea


continuă, învăţarea pe tot parcursul vieţii, comunicarea, toleranţa, accesul la cunoaştere, la valorile
culturale, ştiinţifice, care să pună în valoare calităţile speciale ale dascălilor şi disponibilitatea
acestora de a participa la formarea tinerei generaţii.
Redefinirea permanentă a calităţii educaţionale şi eficientizarea procesului instruc-tiv-educativ
sunt obiective pe care am dorit să le atingem în pregătirea elevilor creându-le astfel posibilitatea
dezvoltării creativităţii în orice domeniu.
Mediul învăţării şcolare trebuie să fie suficient de stimulativ şi diversificat spre a oferi fiecărui
elev o motivaţie susţinută. De aceea, activităţile cu şcolarii trebuie organizate în aşa fel încât să
permit elevilor să exploreze şi să folosească legăturile interdisciplinare, instrumentale, intelectuale
şi emoţional afective, proprii unei educaţii integrale. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară
trebuie să cuprindă masa de copii.
Prin conţinut bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde,”serbarea şcolară”
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Copilul trebuie educat să
respecte propriile valori culturale.
O altă activitate deosebit de plăcută este ”excursia”,care ajută la dezvoltarea intelectuală şi
fizică a copilului, reprezentând finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire psihologică a
elevilor.
Prin astfel de activităţi putem contribui la dezvoltarea unor atitudini şi comportamente
democratice la elevi, stimulând atât iniţiativa şi răspunderea personală cât şi spiritul de întrajutorare
şi solidaritate de grup, spiritul critic, capacitate de argumentare de a acţiona şi rezolva probleme în
mod responsabil.
În stimularea creativităţii, un rol deosobit îl constituie ,, biblioteca şcolară”,care-l pune pe copil
în contact cu cărţile pe care acesta nu le poate procura.
Lectura ajută foarte mult la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii
frumoase pe care elvii pot să le folosească oriunde. Aceste activităţi presupun o continuă
perfecţionare a metodelor folosite, stimulând totodată iniţiativa,fantezia şi contribuţia creatoare a
cadrului didactic implicat. Ca urmare, taxonomia de activităţi şi de arii de conţinut din şcoală nu
sunt numai simple date obiective,ci oportunităţi de a valorifica, de a educa, şi de a determina
învăţarea deschisă, peste tot şi pe parcursul vieţii în folosul civilizaţiei noastre.

Bibliografie:

 Andreescu Florica, Taiban Maria,”Pedagogie prescolara”,Editura didactica si pedagogica,


Bucuresti,1974
 Botezatu Cristina,Ghidul serbarilor scolare la clasele I-IV. Ghid metodologic pentru
invatatori
 Grigore-Pruna Simona, ”Hai sa mergem la serbare”, Editura Recif
 Nicola I. – Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
 Sorina Sav, ”Traditiile si obiceiurile romanesti,Editura Nico
 Revista invatamant primar,nr.2-3/2001,Editura Discipol
 Teodosiu, O., Coman, C.,(2005) Manifestarea creativităţii în activităţile practice

62
SCENETĂ DE PAȘTE

PROF. ÎNV. PRIMAR, SASCĂU IULIANA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ SOMUȘCA,
COM. CLEJA, JUD. BACĂU

(Apostolii adunaţi în Cenacol discută despre cele întâmplate.)


Andrei:
- A spus că va învia, şi iată că este a treia zi, şi nu s-a întâmplat nimic.
Petru:
- Şi nu crezi că va învia? Doar nu mi-a spus mie, că mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori
mă voi lepăda de El?
N-am crezut, dar cum a spus El, aşa a fost.
Bartolomeu:
- Eu la început m-am îndoit de El, atunci când am spus că: "Din Nazaret, poate ieşi ceva
bun?" apoi am crezut în El, şi L-am recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, dar acum nu mai ştiu ce
să cred!
Filip:
- Dar El ne-a spus de trei ori, că va fi chinuit, omorât şi că a treia zi va învia!
Ioan şi Iacob:
- Şi noi care am sperat atât de mult că vom sta unul la stânga Sa şi altul la dreapta...
Iacob:
- Şi totuşi, dacă Domnul ne-ar fi ascultat cererea, am fi fost unul la stânga şi altul la dreapta, în
locul celor doi tâlhari de pe cruce! (se adresează lui Ioan)
- Vezi, bine ne-a spus El, atunci, că nu ştim ce cerem!
- Mai bine, că nu ne-a ascultat cererea.
Ioan:
- Nici acuma nu-i târziu! Eu trăiesc cu convingerea, că va învia şi vom fi unul la stânga Sa şi
altul la dreapta, dar nu în această lume, ci în Împărăţia cerului.
Toma:
- Voi sunteţi naivi! A murit şi gata! Toate speranţele noastre s-au năruit. Nu ne mai rămâne
decât să ne vedem de ale noastre. Să ne grăbim până nu pun mâna romanii şi pe noi!
Matei:
- Eu am părăsit toate şi l-am urmat. Am crezut că, fiind aşa puternic în cuvânt şi în faptă, va
apăra până la capăt, interesele poporului Său. Dar acum, ce să mai cred, dacă de trei zile este în
mormânt, toate planurile noastre s-au năruit!
Maria Magdalena:
- Deschideţi! Vă aduc o veste mare! Isus pe care voi îl credeţi încă mort, a înviat! El mi s-a
arătat şi m-a strigat pe nume: "MARIE!"
Toma:
- Nu credem ceea ce spui. Tu aiurezi!
Maria Magdalena:
- Nu mă credeţi?! Nici tu, Andrei! Nici tu, Iacob? Nici tu, Ioane, Simone?!... Dacă nu mă
credeţi pe mine, credeţi-le pe ele.
Ioana:
- Doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb ne-au spus: "- Pentru ce îl căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?
Nu este aici, ci a înviat! Amintiţi-vă ce v-a spus pe când se afla încă în Galilea: „Fiul Omului
trebuie să fie dat pe mâna păcătoşilor şi să fie răstignit, şi să învie a treia zi”.
Maria (mama lui Iacob):

63
- Întorcându-ne de la mormânt, El ni s-a arătat pe drum şi ne-a zis: "Bucuraţi-vă!", ne-a lăsat
să-I atingem picioarele, şi ne-a mai zis: "Nu vă fie teamă! Mergeţi şi le daţi de ştire fraţilor mei să
plece în Galilea; acolo Mă vor vedea!"
Toma:
- Voi, fraţilor, faceţi ce vreţi. Eu, unul, nu cred.
Petru către Ioan:
- Să mergem repede la mormânt, să vedem dacă-i adevărat!
Luca şi Cleopa:
- Noi ne întoarcem la Emaus.
Cleopa:
- Aşa profet puternic, în faptă şi cuvânt, câtă speranţă ne-am pus în El... Noi am crezut, şi-am
nădăjduit, că El va fi Salvatorul Israelului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Biblia, traducere, introducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu,
Departamentul de Cercetare Biblică, , Editura Sapientia, Iaşi 2013

64
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI

Prof. IURCEA IUSTINA


Grup școlar Alexandru Filipașcu-Petrova
Grădinița Susani, Maramureș

Aceste activităţi menite să ducă la cunoaşterea ţinutului natal şi a istoriei locale capătă adevărate
virtuţi educative, deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea unui proces lent,
dar profund, de cunoaştere a frumuseţilor patriei, a trecutului şi prezentului poporului român, la
îmbogăţirea simţămintelor lor.
De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui, de casă, de satul în
care locuieşte. Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică, plină de o puternică
încărcătură emoţională, care nu este altceva decât embrionul aprinselor simţăminte de mai târziu,
ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului nostru, la sădirea în inimile generaţiilor care vin a
mândriei pentru frumuseţea costumului popular românesc, a dansului, a obiceiurilor, al
sentimentului de dragoste de patrie. Astfel cunoaşterea spontană, mai întâi a mediului înconjurător,
reprezintă punctul de pornire al unui şir întreg de acţiuni conştiente care vor duce, cu timpul, la
consolidarea sentimentului de dragoste faţă de patrie. De aceea prin intermediul activităţilor care se
organizează în vederea cunoaşterii ţinutului natal,precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale
se creează momente deosebit de emoţionante pentru elevi, care pot fi valorificate temeinic din punct
de vedere educativ.
Asigurarea climatului afectiv propice influenţelor educative reprezintă condiţia succesului
şcolar. În sprijinul acestui proces am realizat un studiu. În acest sens am aplicat un chestionar. La
prima întrebare, referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a reieşit că este excursia
sau drumeţia. Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite. Ele au contribuit la
activizarea şi dezvoltarea creativităţii copiilor.
Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi activităţile desfăşurate în
cercuri şi tabere şcolare,exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor, contribuind la formarea
convingerior patriotice şi la trezirea unor stări emoţionale complexe.
Vizionarea unor piese de teatru sau spectacole accesibile vârstei copiilor, corespunzătoare
educaţiei pe care trebuie să o primească copiii de această vârstă şi prezentarea într-o formă artistică
îngrijită constituie în primul rând un preţios mijloc de cunoaştere a relaţiilor dintre oameni,
îmbogăţeşte gândirea copilului, dându-i posibilitatea să cunoască trecutul, să înţeleagă prezentul şi
să năzuiască spre viitor, pregătindu-l pentru viaţă. Participând la spectacol, micul şcolar are în faţă
eroii vii, care-l entuziasmează şi i se impun ca exemple de urmat, care îi trezesc dorinţa de a deveni
mai bun, corect şi cinstit în comportare, de a citi el însuşi cartea respectivă.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun imbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activităţilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative.În acest
cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii
către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii.De
aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.

65
Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul didactic,
abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică şi
dragoste pentru copii.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin
durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi apreciere a
rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre cadrele
didactice şi elevi.
Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe
educative.Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un
domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita
comună. Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am
organizat carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de
1 Iunie. Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat
imaginaţia elevilor.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme de
activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de pictură,
dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi din punct
de vedere interdisciplinar.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca forma ,
căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode active şi
stimulative pentru participarea elevilor.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în
modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă
care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
2. Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4. Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea
procesului de învătământ

66
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

IVAN ELENA AURA


SC. GIM. SPERIETENI, JUD. DAMBOVITA

Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot
participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială,
leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine.
Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie.
Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară,
care necesita un efort intelectual predominant.
Astfel, activităţile extraşcolare aveau scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se
exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar
problematica valorificării educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă
importanţă. Caracteristici de bază ale activităţilor extraşcolare: -cuprind activităţile care sunt
organizate de şcoli şi se derulează în incinta acestora sau în afară; -au rol complementar activităţilor
formale ale şcolii şi se centrează pe activităţi ce vizează dezvoltarea în ansamblu a personalităţii
elevilor; -ţin de ansamblul şcoală – comunitate – familie atât din perspectiva actorilor implicaţi, cât
şi a tipurilor de acţiuni derulate; -oferă elevilor posibilităţi de exprimare a identităţii personale şi de
dezvoltare plenară a activităţii acestora.
Efecte şi implicaţii ale participării la activităţile extraşcolare asupra elevilor: -participarea la
activităţi extraşcolare se asociază cu o rată mai mare de frecvenţă a cursurilor şi cu o scădere a ratei
abandonului şcolar, prin faptul că motivează elevii să vină la şcoală şi să nu abandoneze cursurile; -
activităţile extraşcolare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice a elevilor implicaţi în
acestea, pentru că promovează activităţi care valorizează toate aspectele personalităţii copiilor,
susţine dezvoltarea stimei de sine şi a autovalorizării, promovează dezvoltarea aptitudinilor şi
intereselor de cunoaştere a elevilor; -participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu scăderea
manifestărilor de violenţă în spaţiul şcolii, prin faptul că au un puternic caracter prosocial; -
participarea la activităţi extraşcolare se asociază cu o implicare mai amplă a părinţilor în viaţa
şcolii.
Unele studii identifică cinci tipuri de activităţi extraşcolare, în funcţie de implicarea pe care
acestea o presupun: -activităţi prosociale, referitoare la voluntariat; -activităţi sportive de echipă; -
activităţi de organizare a şcolii (de exemplu, consiliul elevilor); -activităţi artistice (piese de teatru,
coruri, serbări şcolare); -cluburi şcolare.
Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a activităților extraşcolare şi evidenţiază faptul că,
în timp, tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese
de teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes ştiinţific sau comunitar, vizite la
alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi artistice, activităţi sportive, activităţi
literare,activităţi ce vizează protecţia mediului etc. -Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi
locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui
valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. -Vizionarea unor
filme, spectacole de teatru, operă, balet pot constitui surse de informații, dar în același timp și
puncte de plecare în a face cunoștință cu lumea artei, a frumosului și de le educa gustul pentru

67
frumos. De asemenea, se pot organiza întâlniri cu personalități care pot constitui un model de
conduită pentru elevi (scriitori, medici, avocaţi, preoţi, etc.). -Excursiile și vizitele didactice sunt
forme organizate în natură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea
realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de
învățământ. Ele au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce
elevii au acumulat în cadrul activităților/ lecțiilor. -Excursiile și drumețiile tematice proiectate și
organizate de instituțiile școlare au multiple valenţe de informare şi formare a elevilor, completând
sau/ și aprofundând procesul de învăţământ. Conţinutul didactic al drumeţiilor şi excursiilor poate fi
mult mai flexibil, mai variat şi complex decât al lecţiilor organizate în clasă, având de asemenea şi
un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism şi bună dispoziție la
asemenea activități.
Dacă excursia se organizează în muzee, monumente istorice, obiectivele urmărite ar putea fi:
cunoaşterea istoriei ţinutului natal; însuşirea normelor de protecţie a monumentelor istorice (a
valorilor naţionale); dezvoltarea ataşamentului, a dragostei faţă de trecutul glorios al poporului
nostru. Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de învăţământ la care se pretează,
astfel fixându-se, aprofundându-se cunoştinţele și îmbogăţindu-se cultura generală. În valorificarea
cunoştinţelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă,
prin care îşi exprimă propriile impresii şi sentimente faţă de cele văzute. În cadrul activităţilor de tip
excursii, drumeţii, elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot cunoaște realizări ale semenilor
lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat opere de artă. În
urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor, elevii pot reda cu mai multă creativitate și
sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoașterea mediului,
iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică, îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar
şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii, elevii îşi suplimentează şi consolidează
instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. Taberele de vară sunt activităţi extraşcolare/
extracurriculare ce presupun reunirea mai multor elevi, ce fac parte din diferite instituţii de
învăţământ, pe o anumită perioadă de timp, de regulă, în perioada vacanţelor școlare. În funcţie de
obiectivul pe care-l vizează, taberele de vară pot fi: şcolare, cu sejur de zi, de odihnă (recreere), de
formare într-un anumit domeniu de activitate. Competenţele dezvoltate prin aceste activităţi pot fi
de natura celor de comunicare şi interrelaţionare, dar şi de perfecţionare într-un domeniu de
activitate pentru care elevul îşi manifestă interesul. De asemenea, scopul acestor activităţi este să
devină un mijloc de a oferta în forme variate cunoaşterea directă a realităţilor înconjurătoare printr-
un program de activităţi organizat, dar flexibil şi adaptabil nevoilor educabililor vizaţi. Prin
conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolarăvalorifică
varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor şcolarilor.
Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi
satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui copil în parte. -Concursurile sunt
preferate de copiii de diferite vârste şi se referă la diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii, artei. Ele
oferă elevilor posibilitatea de a demonstra practic ce au învăţat, să deseneze diferite aspecte, să
confecţioneze modele variate. Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiaşi clase sau
între clase diferite (pe diferite faze, pe diferite teme) promovăm valori culturale şi etice
fundamentale, precum şi fair play-ul competiţional, sensibilitatea şi personalitatea lor suferind
modificări pozitive, putând uşor depista tinere talente artistice în vederea cultivării şi promovării
lor. Concursurile sportive vin ca şi o completare a activităţilor sportive, cei mici participând cu
multă plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuţe, de
biciclete, de aruncat la ţintă, etc. Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară
în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de
activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă
în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează,
permanent, la afectivitatea copilului.

68
Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii,
elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în
jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o
componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate
doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. În cadrul
acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii despre
ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi
conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor
atitudini de investigare, cercetare etc. Posibili parteneri educaţionali sunt: familia, comunitatea
locală, mass-media, biserica, organizaţii nonguvernamentale etc. Participarea la activităţile
extraşcolare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea cognitivă, relaţională, afectivă a elevilor.
Achiziţiile dobândite în contextele de învăţare din activităţile extraşcolare le pot servi elevilor
ca suport pentru învăţare în activităţile de la clasă, motiv pentru care participarea (activă) la
activităţile extraşcolare ar trebui valorificată, dar şi încurajată în permanenţă. Mai mult,
valorificarea experienţei dobândite în cadrul activităţilor extraşcolare în activităţile de la clasă ar
constitui un stimul major pentru o implicare şi mai bună a elevilor în cadrul acelor acţiuni, pentru
creşterea spiritului de iniţiativă a acestora. Elevii valorizează foarte mult activităţile extraşcolare în
învăţare, înţeleg importanţa acţiunilor nonformale desfăşurate în şcoală pentru propria lor
dezvoltare.La rândul lor, cadrele didactice sunt observatori direcţi ai beneficiilor activităţilor
extraşcolare pentru învăţare. Ei sunt cei care se implică în mod direct în organizarea şi desfăşurarea
activităţilor extraşcolare, dar sunt şi cei care pot observa imediat impactul pe care aceste activităţi îl
are la nivelul elevilor. Activităţile extraşcolare tind să aibă la nivelul şcolilor un profil bine conturat:
se desfăşoară cu elevii şi cadrele didactice din şcoală, părinţii şi reprezentanţii comunităţii fiind
categoriile din afara spaţiului şcolar care participă uneori la aceste acţiuni. Schimburile interşcoli,
invitaţia unor specialişti din diferite domenii, atragerea reprezentanţilor ONG-urilor în activităţile
extraşcolare le face cu mult mai atractive şi mai profitabile pentru toţi cei implicaţi. Succesul
activităţilor extraşcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi: atractivitatea tematicii
abordate, buna coordonare a activităţilor, implicarea cât mai multor actori ai şcolii şi comunităţii cu
experienţe relavante pentru activitatea desfăşurată.
Caracteristicile societăţii actuale au schimbat radical rolul şi importanţa şcolii. Până mai ieri
singura instanţă cu rol educativ la nivel social, şcoala se confruntă astăzi cu o multitudine de
provocări. Una dintre aceste provocări se referă la faptul că oferta şcolii trebuie să se diversifice
pentru a răspunde nevoilor de cunoaşterea ale copiilor, să iasă din formal şi formalism. În acest
context, activităţile extracurriculare şi extraşcolare par a căpăta o importanţă din ce în ce mai mare.
Studii de specialitate subliniază rolul acestora în planul dezvoltării personale a elevilor, în
construirea unui climat şcolar prietenos, în creşterea participării la cursuri şi în planul socializării.

69
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. Înv. preşcolar: Ivan Mihaela Ancuţa


Grădiniţa cu program normal: Măneşti, judeţul Dâmboviţa

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.
Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă
are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor
formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot
imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme
educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii
sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:

 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/
muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.

Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.

Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor

70
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si
cultură.

Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.


Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.

O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura


acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.

Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

71
Importanța activităților extrașcolare în învățământ

Prof. Ivanescu Carmen Iolanda


Gradinita nr. 1 cu P. P. Orsova

Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.


Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:

 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/
muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în politicile educaționale întucât
au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra performanțelor școlare și a
integrării sociale. Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber(1999) indică un impact diferit al
activităților extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:

 participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea


rezultatelor și performanțelor școlare;
 participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să
urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;
 participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul
elevilor participanți.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.

72
Lectura ca factor educativ în clasele primare

Prof. înv. primar: Ivănescu Eliana


Liceul Tehnologic “Petrache Poenaru” Bălcești

Lectura face un om deplin, vorbirea un om priceput, iar scrisul un om exact. (Francis Bacon)
Cartea - lumina care alungă întunericul
În ultima perioadă s-a observat o scădere a interesului elevilor pentru citit, aceștia lecturează
mai puțin sau chiar deloc. Ei preferă informațiile din mass-media, mai ales pe cele din mediul
virtual caracterizate de împuținarea numărului de cuvinte și predominanța stimulilor audio-vizuali,
în detrimentul lecturii cărților. Astfel devine imperativ ca învățătorul să sădească în sufletele
copiilor dorința de a citi și deprinderea acesta să devină o obișnuință, cartea să devină un prieten de
nedespărțit al elevului.
Vârsta copilăriei mici, a fericirii fără minte, este cea mai indicată pentru cultivarea gustului
pentru lectură. Participând efectiv la pregătirea tinerelor vlăstare, învățătorul are ocazia și
oportunitatea găsirii unor lecturi literare care să permită dezvoltarea eului personal al elevului în
mod multilateral atât ca educație cât ca și instrucție.
Activitatea principală prin care se realizează funcția informațională la clasele I-IV este citirea.
Simultan cu învățarea tehnicilor de citit- scris elevii învață să folosească instrumentul citiirii-cartea
ca sursă inepuizabilă de informații. Cu acest prim pas copiii sunt conduși să iasă din sfera
manualelor școlare și să pătrundă în lumea fascinantă a cărții. Odată ajunși aici își vor forma
continuu un mod performant de gândire mereu perfectabil.Vor ști să selecteze și să înțeleagă
informația cu care sunt asaltați clipă de clipă.Vor deduce și emite judecăți juste într-o lume cel puțin
controversată.
Treptat cerințele și obiectivele învățării limbii române se schimbă, se trece de la simplu la
complex, de la cauză la efect, se generalizează, cerând noi și variate metode de învățare și evaluare.
Învățătorul trebuie să creeze sentimente și emoții puternice copiilor prin lectura unor texte adecvate
capacităților lor de pricepere, de înțelegere. Lectura literară deschide inima și sufletul copiilor
pentru a fi oameni de omenie. Învătătorul caută în lectura literară exemple de calități morale și etice
ce l-au ridicat pe om : iubire față de țară, bunătatea, omenia, milostenia, cinstea, iubirea față de
semenii lui, dar și față de animale.
Strategii moderne de abordare a textului literar
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea autonome și creative. Scopul studierii limbii române este de a
forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea
din jurul său, să comunice și să interacționeze, să-și poată perfecționa continuu educația, să fie
sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om.
Succesul învăţăturii este garantat atunci când dascălul ştie să creeze, să provoace situaţii
conflictuale, problematizări. Depăşirea acestora înseamnă încă o cărămidă adăugată fundamentului
solid al cunoştinţelor.
În contextul actual, a devenit, aşadar, o necesitate ca învăţătorul să-i înveţe pe elevi cum să
înveţe eficient şi cum să gândească critic. Cu alte cuvinte, elevii trebuie să poată să întâlnească
informaţii noi şi să le examineze atent şi critic. Ei trebuie să poată reflecta asupra informaţiilor şi
ideilor în mod independent şi să poată acţiona în concordanţă cu rezultatele reflecţiei lor în aşa fel
încât informaţiile respective să devină utile.
În ciclul primar învăţătorul îi poate antrena, în împărtăşirea ideilor şi opiniilor lor, în emiterea
unor judecăţi de valoare, în expunerea propriilor convingeri, prin explorarea textelor literare.

73
Elevii nu trebuie lăsaţi cu mintea leneşă şi de aceea, învăţătorul poate constitui un demers
didactic iscoditor, într-o rigoare a întrebărilor, încât să descopere cu ei elemente ale lecturii ce pot fi
interpretate. Frumuseţea textului literar autentic, fie că este narativ sau descriptiv, trebuie să
speculeze trăirile adevărate ale copilului. Dacă vom ştii să ,,stoarcem” şi ultima picătură de nectar a
unui text, vom fi siguri că am înfrumuseţat şi îmbogăţit sufletul copiilor.
Explorarea textului literar reprezintă, în concluzie, o modalitate esenţială pentru dezvoltarea
gândirii critice a elevilor. O lecţie de citire se poate înscrie, aşadar, pe traiectoria unui învăţământ
modern, solicitând efortul intelectual al elevilor, prin căutări şi interpretări.
Toate acestea se pot realiza prin metode , procedee şi tehnici de învăţare moderne,din care voi
prezenta câteva, însoţite de exemple şi posibilităţi de aplicare în ciclul primar:
Frisco
Este o metodă prin care elevii joacă o atitudine faţă de o problemă. Atitudinile pot fi:
 optimistul – sigur că problema se poate rezolva şi va găsi soluţii;
 realistul – caută soluţii, argumente pro şi contra;
 exuberantul – foarte încântat de situaţie;
 pesimistul – sigur că problema nu se poate rezolva;
 scepticul – nesigur, se îndoieşte.
Exemplu: „Căţeluşul şchiop” de Elena Farago
Reacţii ale copiilor:
 optimistul: Ne ducem la doctor şi îl vindecă.
 realistul : Îl ducem la doctor, încercăm sa îl vindecăm, dar dacă e prea târziu
şi nu se mai poate vindeca vom avea noi grijă de el.
 exuberantul: Ce drăgălaş e! N-am mai văzut un căţel aşa de frumos!
 pesimistul: E prea târziu. Nici nu are rost să încercăm.
 scepticul: Nu cred că se mai poate face nimic. Dacă e prea târziu?
Explozia stelară (STARBURSTING)
Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări. Se poate lucra în grup şi individual.
Exemplu:
În mijloc se poate scrie titlul textului studiat.

Când ?

De ce? Cine?

Ce ? Unde?

Pălăriile gânditoare
Este o metodă de stimulare a creativităţii şi se bazeată pe interpretarea de roluri în funcţie de
pălăria aleasă. Este o tehnică apropiată de FRISCO.Sunt 6 pălării :
Exemplu: „Vizită” de Ioan Luca Caragiale – clasa a III-a
 Pălăria albastră- lider, conduce jocul
 Pălăria albă- povestitorul oferă informaţia (citeşte textul).
 Pălăria neagră- criticul,apreciază negativ lucrurile
- criticat atitudinea obraznică, nepoliticoasă a personajului principal.

74
 Pălăria galbenă- oferă o perspectivă pozitivă, constructivă asupra situaţiei,
- intervine punând comportamentul personajului într-o altă lumină.
(Lui Ionel i se găseşte o scuză vârsta copilăriei şi a inocenţei în care se permite răsfăţul.)
 Pălăria roşie - psihologul, se asociază oarecum cu afectivitatea.
- dă frâu liber sentimentelor şi imaginaţiei, are o perspectivă emoțională
(Purtătorii pălăriei vorbesc din perspectiva mamei care-l răsfaţă pe micul roşior”şi-l alintă mai
mult decât este normal.)
 Pălăria verde - gânditorul, oferă soluții alternative
(Plăsmuieşte un Ionel al zilelor noastre aflat la vârsta claselor primare.)
Elevul este liber să creeze o continuare a schiţei.
La finalul orei, clasa face aprecieri în privinţa comportării purtătorilor de pălării, evaluând
încadrarea în rol şi modul în care aceştia susţin discuţia. Este interesant de urmărit imaginaţia
elevilor, capacitatea de a-şi construi un enunţ pro sau contra personajelor lui Caragiale, depăşirea
inhibiţiilor şi atenţia acordată construirii mesajului oral.
Textele propuse spre exemplificare, modurile de valorificare metodologică a lor se constituie în
posibilități de realizare eficientă a obiectivelor generale și specifice limbii române și pentru
destinderea admosferei prin introducerea elementelor de joc.
Toate aceste texte literare plasate în lecție și bine valorificate contribuie, uneori surprinzător de
mult, la reușita și eficiența unei lecții. Dar dincolo de aceste considerații raționale, aceste texte se
adresează ca arie de suflet copilului cu universul și sensibilitatea sa miraculoasă. Aceste achiziții
sunt baza, pe care se vor ridica ulterior cunoștințele de limbă și literatură română. Să nu uităm însă
că aceste lecturi vor rămâne peste ani ,,patina copilăriei” în timp ce altele, riguroase și categorice
dispar. Depinde și de dascăl sau în mare parte de dascăl dacă,, toate acestea fi-vor învățate”.

BIBLIOGRAFIE:
 Costea Octavia, Didactica lecturii. O abordare funcțională, Ed. Institutul European, Iași,
2006;
 Drăgan Ioan, Educația noastră cea de toate zilele, Ed.Eurobit,Timișoara,1992;
 Revista învățământului primar, Repere didactice, Ed.Ceconi, 2007.

75
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
IN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. Ivaşcu Elena-Gabriela


Şc. Gimn. „V. Alecsandri” Brăila

”Șansele tale de a obține succesul sunt direct proporționale cu nivelul de plăcere pe care îl obții
din ceea ce faci. Dacă faci o muncă pe care o urăști, recunoaște imediat acest lucru și renunță”.
Autor: Michael Korda
Educația este un proces de dezvoltare internă, o transformare în sens pozitiv a ființei umane,
acest proces realizându-se cu ajutor extern sau individual, prin sine, autoeducația. Educația pune
accent pe dezvoltarea individuală, pe formarea personalității umane în vederea integrării sale în
societate. Ea poate fi de mai multe tipuri: educație formală, care are loc într-un cadru
instituționalizat, în mod planificat, în cadrul sistemului de învătământ, informal, ce cuprinde
totalitatea influențelor de la nivelul familiei, al mediului social sau mass-media și educația
nonformală ce completează educația formală, cea primită în cadrul sistemului de învățământ.
Activitățile extracurriculare sunt activități nonformale, cu caracter facultativ, cu deschidere pentru
experiment și inovație .
Activitățile extracurriculare se pot materializa în vizite, excursii, concursuri sportive sau de
cultură generală, vizionări de filme, spectacole cultural-artistice, filme, teatru. Toate acestea
contribuie la dezvoltarea copilului, atât comportamental, vestimentar cât mai ales cultural. Educația
estetică este o componentă a educației integrale și armonioase cu ajutorul căreia realizăm formarea
personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și societate. Frumosul răscolește
emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină la meditație.
Elevii vor fi inițiați să sesizeze frumosul din natură, din artă și societate, să înțeleagă
mesajul unei opere de artă, să reflecteze asupra lui, să asculte o muzică bună, să observe și să
interpreteze un tablou de pictură sau un monument arhitectonic. Obiectivul fundamental al educației
estetice nu se poate realiza complet fără dezvoltarea aptitudinilor artistice din mai multe domenii:
literatură, muzică, pictură, arhitectură, sculptură, teatru, cinematografie. Obiectivele educației
estetice se pot realiza atât prin activitățile școlare, dar mai ales prin activitățile extrașcolare: cercuri
artistice, vizionări de filme, de spectacole și expoziții, activități cultural-artistice, serbările școlare,
excursii în natură.
Copiii sunt mai receptivi la genul acesta de activități, datorită neobligativității participării lor, a
diversității activităților, a cadrului diferit în care au loc aceste activități, a modului de lucru, și
anume libertatea de a alege ce, cum și când doresc ei, după necesitățile și bunul plac al elevilor.
Total diferite de activitățile cu caracter didactic, excursiile și vizitele ajută la dezvoltarea
personală a elevului, la asimilarea cunoștințelor într-un mod plăcut și ușor, ele contribuie la lărgirea
orizontului, familiarizarea cu frumusețile țării sau chiar ale lumii. Programarea și alegerea
activităților se face ținând cont de dorințele, nivelul și interesele elevilor pentru o disciplină sau
pentru artă , în general. Educatorul va supune observației întreaga comportare a elevului și stabilind
ceea ce este reprezentativ pentru fiecare elev, își va regla ansamblul de metode și procedee în raport
cu aceste particularități.
Cercurile de elevi înlesnesc descoperirea talentelor, fie în pictură, teatru, film, fotografie,
diverse mesteșuguri. Scopul acestor cercuri constă în atragerea tinerilor către artă în general și în
descoperirea aptitudinilor și a abilităților practice ale acestora în diverse domenii ale artei.
Cultivându-le talentul într-o atmosferă plăcută, în afara clasei , lăsându-le libertatea de a alege tema

76
activităților, momentul sau durata activităților extrașcolare, lipsa notelor , atrag tot mai mulți elevi.
Cunoștințele acumulate se materializează practic prin lucrări, poezii, desene, picturi, fotografii,
filme, ele nu mai rămân la stadiul de teorie. Ele conduc la formarea unor personalități complete și
complexe, intensifică nevoia de cunoaștere, dragostea pentru cultură, dezvoltă talentul.
Activitățile extracurriculare vin în completarea procesului de învătământ. Se știe că omul, cât
trăiește, învață. A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu sunt cerințe ale educației
permanente, educație ce integrează toate nivelurile și tipurile de educație, astfel că omul învață să
fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se adapteze la ele.
Datorită activităților extrașcolare, putem depista și dezvolta capacitățile creative ale elevilor,
aptitudinile, inventivitatea, spiritul de observație, imaginația creatoare, originalitatea, ingenuozitatea
și independența gândirii. În plus, este vorba despre o modalitate de a stimula copiii dotați și talentați
prin folosirea altor căi de apreciere a creativității și anume: realizările obținute de elevi la olimpiade
concursuri, competiții, probele școlare cu caracter creativ, specifice diferitelor discipline de
învătământ. Motivele mai importante ale creației sunt dorința de a cunoaște, de a descoperi și
inventa, de a contribui la progresul social, apoi satisfacția descoperirii, dăruirea profesională, nevoia
de autorealizare și de prestigiu.
Totodată, activitățile extrașcolare au un rol important în alegerea profesiunii. De-a lungul
timpului, tinerii își schimbă opțiunile legate de profesia viitoare pe măsură ce evoluează, se dezvoltă
intelectual sau afectiv. Ele se schimbă, se fixează sau se corectează pe măsură ce aceștia își cunosc
mai bine aptitudinile și își concentrează interesele.
Activitățile extracurriculare contribuie la lărgirea orizontului de cultură, prin îmbogățirea
cunoștințelor din diverse domenii, la petrecerea în mod util, plăcut și organizat a timpului liber,
activități lipsite de evaluări riguroase.

Bibliografie:

Constantin Cucoș - Educația estetică, Polirom, 2014


Gabriela Cristea - Pedagogie generală,
Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

77
EXTRACURRICULAR ACTIVITIES

Ivănoiu Nicolița Andreea,


Liceul Tehnologic Bîlteni

Extracurricular is a combination of the prefix extra, which translates to “on the outside” and
curriculum, which translates to “a running course/career.”As I said above, extracurricular activities
are activities that fall outside the scope of your regular curriculum. Extracurricular activities
require a regular time commitment and initiative such as being on a sports team, forming a student
newspaper or playing the violin in the local orchestra.
The Benefits of Extracurricular Activities
1. Improved Academic Performance
Some students worry that participating in extracurriculars may take away too much time from
their schoolwork, thus hurting their grades; however, extracurricular activities can actually improve
your grades and your outlook on school in general!Participating in activities you are passionate
about can increase your brain function, help you concentrate and manage your time better, all of
which contribute to higher grades. High endurance sports, for example, will train you to focus and
build stamina in the face of intense difficulty. This gives you an advantage when it comes to
studying and taking exams. Heaps of studies have been conducted on the relationship between
extracurricular activities and academic performance, and they all show that student who participate
in them have higher grades, more positive attitudes toward school and higher academic aspirations.
2. Explore Interests and Create Broader Perspectives
When you participate in multiple different activities, you’ll get the opportunity to explore a
range of interests and unlock passions you never knew you had! Plus, diversifying your interests
subsequently broadens your world view. Think about it this way: if you join a philosophy club
you’ll begin to look at the world through the eyes of a budding philosopher.
You’ll begin to question everything and anything you see or hear, which may annoy your
friends a bit but will also help you think more critically and not take everything at face value – both
valuable skills in today’s “fake news” world.
3. Higher Self-esteem
The more you achieve success through activities you’re passionate about, the more your self
confidence will improve. For example, let’s say you’re really good at maths and your teacher
encourages you to get involved in competitions. You join the school team and start training for the
national Maths Olympiad. During the process you realise how fun maths can be and how talented
you actually are, which gives your confidence a massive boost. Working hard and mastering new
skills in a fun, relaxed – and sometimes competitive – setting allows you to be successful without
the pressure of getting a good grade. Plus, once your confidence improves, you’ll be more open to
taking risks in all aspects of your life, not just in Maths Olympiads.
4. Social Opportunities
Each extracurricular you engage in provides you with another opportunity to expand your social
network, which will also come in handy when you’re looking for a job. Plus, if you make friends in
your extracurricular activities, you’ll be more likely to get more deeply involved.For example, if
you make a few friends doing community service at school you might decide start a volunteer club
together and really make an impact in your community!
5. Essential Life Skills
On top of all of the benefits of extracurricular activities we already talked about, one of the
greatest advantages extracurricular activities give you are “real world” skills.
These skills include (but are not limited to):
 Goal setting

78
 Teamwork
 Time management
 Prioritisation
 Problem solving
 Analytical thinking
 Leadership
 Public speaking
The more you push yourself in your extracurricular endeavours, the more you’ll develop these
skills. If you’re passionate about coding, you might join the school coding club, where you’ll
develop teamwork, problem solving and analytical thinking skills.
Although you probably already participate in activities outside of school, take the time to think
about the benefits of extracurricular activities and how to maximise your passions.
The lessons you’ll learn from participating in meaningful extracurricular activities will help you
with everything from getting a job, to applying to universities overseas, to just living your life.

Bibliografie:

1. Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
4. Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

79
ADAPTAREA COPILULUI PREȘCOLAR LA ȘCOALĂ

Prof. înv. Preșcolar: Horvat Izabella


(G. P. P. Nr. 1 Remetea)

Grădinița este primul mediu educativ și socializator de tip organizațional pe care îl cunoaște
copilul. Ea are meritul de a oferi programe instructive și educative stabile, coerente ce permit
egalizarea șanselor educaționale, oferind acces la integrarea școlară și socială a copilului.
Perioada preșcolarității, care se suprapune perioadei preoperatorii, identificată de către J. Piaget,
este o perioadă de intensă dezvoltare a copilului, marcată de achiziții remarcabile care se îndreaptă
treptat de la cantitate la calitate și diversitate, în planurile de analiză cognitiv sau psihosocial.
B. S. Bloom consideră că 50% din dezvoltarea copiilor are loc până la 4 ani și 75% până la 8
ani. Învățarea trebuie începută cât mai timpuriu și strict corelată cu transformările evolutive care se
produc succesiv în plan psihofiziologic general.
Grădinița trebuie să creeze premise favorabile pentru realizarea continuității învățământului
preșcolar cu cel primar. În grădiniță, accentul se pune pe gândire și imaginație, nu pe memorie, pe
educație și nu pe instricție. Aspectul formativ în pregătirea copiilor pentru școală implică
informația, dar important este, nu ce densitate de cunoștințe are copilul, ci modul în care el
gândește, se adaptează, operează cu cunoștințele însușite, le implică în situații reale, în rezolvarea
unor situații concrete. Astfel, procesul învățării include obligatoriu veriga aplicării, fiecărei noțiuni
fiindu-i dezvăluită dimensiunea ei instrumentală: ce anume se poate face cu ea și pe baza ei în
cadrul interacțiunii generale a subiectului cu lumea externă. Ori, valoarea aplicativă a unei
cunoștințe este cu atât mai mare, cu cât ea este mai bine asimilată și integrată în structurile
operatorii ale gândirii.
Adaptarea școlară exprimă calitatea și eficiența realizării concordanței dintre personalitatea
elevului și cerințele școlare. Statutul și rolul de elev va impune copilului noi îndatoriri. Un copil
care nu poate să realizeze o sarcină ușoară în același timp cu colegii săi, va determina o aversiune
față de școală, îi va crea complexe de inferioritate și manifestări agresive față de colegi. Integrarea
școlară a preșcolarului presupune deja integrarea într-un regim de muncă. Elementele de joc se
estompează, munca fiind organizată, solicitând un efort susținut. În general, copilul apt pentru
școlarizare are o memorie bună. El poate reda cu ușurință și fidelitate conținutul unor poezii sau a
unor povești învățate. Este capabil să clasifice și să ordoneze obiecte concrete respectând criterii
diferite.
Cunoaște și folosește corect noțiunile de timp și spațiu. Poate opera în termeni care exprimă
raporturi de cantitate. Recunoaște cifrele de la 1 la 20 și literele alfabetului, operând cu acestea.
Copilul apt pentru școlarizare prezintă deprinderea de a observa, de a asculta cerințele adultului și a
reacționa corect pe baza acestora, de a răspunde la întrebări, dar și de a formula întrebări, de a
corecta sau completa răspunsurile colegilor. Interesul de cunoaștere ca suport afectiv-motivațional
și volitiv îl caracterizează pe acest copil.
Personalitatea copilului se găsește într-o continuă evoluție, răspunzând exigențelor școlare, care,
și ele, evoluează. De aceea, adaptarea școlară nu se referă numai la intrarea copilului în școală, ci
este un proces care trebuie apreciat prin raportarea personalității mediului școlar la o anumită etapă
de dezvoltare a copilului. Ea începe încă din familie și continuă în instituțiile pe care le frecventează
copilul (grădiniță, școală), ridicând probleme la trecerea pragurilor de la familie la grădiniță, de la
grădiniță la școală, de la ciclul primar la cel gimnazial, etc. Adaptarea școlară este un proces
continuu, care angajează toate planurile vieții psihice a copilului: cognitiv, afectiv, volițional.
Adaptarea cognitivă se referă la evoluția intelectuală a copilului de vârstă preșcolară, se
realizează, mai ales, sub aspectul dezvoltării proceselor de cunoaștere (gândirea, memoria,
imaginația), al formării structurilor cognitive și al comportamentelor necesare în activitatea de
învățare: cum să audieze o expunere, să urmărească o explicație, să poarte o conversație, etc.

80
Adaptarea afectivă are un rol important în pregătirea copilului pentru școală, a capacității de
adaptare afectivă. Vârsta preșcolară se caracterizează prin dezvoltarea vieții interioare a copilului,
printr-o gamă largă de emoții și sentimente, a căror nuanțare este în plin progres. Trecerea de la
viața de familie la colectivitatea preșcolară determină complicarea relațiilor colective.
Adaptarea volițională exprimă integrarea în activitatea școlară, unde, copilului i se cere să se
încadreze într-o activitate comună, care comportă un minim de stăpânire de sine și autocontrol,
capacitatea de a prelua și executa sarcini formulate verbal, un anumit nivel de maturizare
psihosocială, manifestat în spirit de colaborare cu învățătorul și cu ceilalți copii.
Grădinița, și apoi școala, nu sunt simple laboratoare în care se formează copilul, ci sunt niște
instituții specializate și competente în domeniul educației, care urmăresc atingerea unor obiective
prin metode și mijloace specifice conform unor principii.
Interacțiunea cu școala este cea care pune bazele atitudinilor copilului și credințelor sale cu
privire la propriul succes sau insucces ca o componentă a imaginii de sine. Studiile arată că
atitudinile pozitive față de succes sunt de multe ori responsabile față de reușita copiilor, făcând ca
nivelul de instrucție sau inteligență să fie surclasat. Succesul aduce su sine un sentiment de
încredere în forțele proprii, iar eșecul construiește o imagine de sine negativă, un sentiment de
inadecvare și de incapacitate care determină comportamentul ulterior de învățare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Șchiopu, U., Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;


2. Sion, G., Psihologia vârstelor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003;
3. Nicola, I., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1988.

81
O ZI ALTFEL LA GRĂDINIȚĂ

Profesor Jrcau Rozica


Scoala Gimnaziala Lunca Priporului Nehiu

Ce poate fi mai frumos la vârsta copilăriei, să te simți actor ?


Limbajul copilului antepreșcolar are un caracter situativ, luând forma de dialog. Acest limbaj
dialogat cuprinde fie răspunsuri la întrebările adulților, fie întrebări adresate în legătură cu diferite
dificultăți ivite în activitatea sa cu obiectele, fie cereri care vizează satisfacerea trebuințelor sale
momentane. În anii următori, sub influența exercițiilor impuse de activitățile desfășurate, a
comunicării, are loc o asimilare rapidă a acțiunilor concrete și fixarea în plan mental a unor scheme
de operare ce permit renunțarea la suportul material.
În exprimarea verbală intervine organizarea relațională a celor relatate și povestite. În procesul
de comunicare cu ceilalți, copilul transmite ceea ce a văzut și auzit, ceea ce a trăit, a făcut și a
gândit, constituindu-se astfel limbajul contextual. Copilul povestește astfel ce a văzut în timpul
plimbărilor, la teatrul de păpuși, despre relațiile lui cu alți copii, despre tot ce se întâmplă în viața sa
și în activitatea sa.
Un rol important pentru dezvoltarea limbajului preșcolarilor în grădinița de copii îi revine
educatoarei, deoarece realizarea sarcinilor și a obiectivelor învățământului preșcolar depinde în
mare măsură de calitățile și competențele educatoarei. Prin tot ceea ce întreprinde, prin
personalitatea sa, educatoarea reprezintă un model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor
de cultură în comunitate. Pentru a-și îndeplini rolul cât mai potrivit partenerilor de dialog,
educatoarea trebuie să comunice.
Manifestându-și dorința de a participa la viața și la activitatea celor din jur, copilul își asumă
rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni. În acest fel, jocul este
social prin natura lui, însăși posibilitatea de a-și imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru
copil sensul jocului. Prin această activitate, copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește
pentru viitor.

82
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Atelier de creație: ,,Bucuriile Iepurașului!’’


Jászay Laura-Andrea, prof. înv. primar
Şcoala Gimnazială “ Tompa László” Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita

Pornesc de la faptul că “povestea iepuraşului” e un prilej de bucurie pentru copii şi acest lucru
cred că este foarte important. Iepuraşul este simbol de daruri pentru ei. Toţi copiii întreabă, mai
devreme sau mai târziu, de ce vine iepuraşul să le aducă daruri de Paşte. Iar răspunsurile primite
depind, bineînţeles, de vârsta celui care întreabă dar şi de interesul celui care răspunde.
Când copiii sunt mici le spunem că iepuraşul, deşi aflat undeva, departe, a urmărit cu mare atenţie
dacă au fost cuminţi pe parcursul anului, iar acum, în prag de primăvară, îi răsplăteşte pentru
comportamentul lor. Răspunsul arată cât de mult îşi doresc părinţii să găsească un ajutor
suplimentar în "bătălia" care se duce în fiecare familie pentru a-i educa pe cei mici "aşa cum se
cuvine". De obicei, micuţii sunt mai interesaţi de cadourile primite decât de specia celui care le
aduce. Ei nu insistă să afle ce legătură este între "urecheat" şi trecerea pe sub masă în biserică sau
împărtăşania pe care o primesc de la preot. Peste ani însă, copiii îşi dau seama că iepuraşul e doar o
poveste şi că aceia în faţa cărora trebuie să "dea socoteală" sunt tot părinţii care, an de an, umplu
coşuleţul de Paşte cu îmbrăcăminte nouă, ouă de ciocolată şi multe alte bunătăţi.
Iepuraşul ... De ce iepuraşul şi nu câinele? Sau mai bine ursul?
Orice sărbătoare, religioasă sau nu, este un bun prilej pentru a oferi cadouri celor dragi. Tradiţia
iepuraşului de Paşte s-a născut în Germania iar originea ei se regăseşte în sărbătorile pre-creştine ale
fertilităţii dedicate zeiţei Eostre, zeiţa Lunii în ţările din nordul Europei. O veche legendă spune că
zeiţa Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp, în zăpadă. Zeiţa a vrut să o salveze de la
moarte şi a transformat-o într-o iepuroaică ce şi-a păstrat posibilitatea de a depune ouă. În semn de
mulţumire pentru binefăcătoarea sa, iepuroaica obişnuia să decoreze ouăle făcute şi să le dăruiască
zeiţei.
Aşa a apărut această tradiţie a iepuraşului care aduce daruri copiilor în pragul primăverii. Şi nu
este deloc întâmplătoare alegerea lui ca reprezentare. Cunoscut ca unul dintre cele mai prolifice
animale, iepurele simbolizează în multe culturi viaţa nouă care renaşte primăvara şi bucuria de a
avea mulţi urmaşi, el neavând totuşi legătura cu istoria biblică a morţii şi Învierii lui Iisus.
Asocierea legendei păgâne cu sărbătorile pascale a fost făcută de misionarii creştini ajunşi în
mijlocul triburilor nordice, pentru a le converti la creştinism. Deoarece renunţarea la vechile lor
sărbători păgâne nu era de conceput nici măcar pentru noii creştini, pentru a nu provoca noi
conflicte sângeroase, misionarii au acceptat ca populaţiile creştinate să îşi păstreze obiceiurile, dar

83
au încercat să le adapteze -încetul cu încetul - tradiţiei creştine. Şi, cu timpul, s-a reuşit acest lucru:
sărbătoarea păgână a zeiţei Eostre avea loc la aceeaşi dată cu sărbătoarea creştină a Învierii
Domnului.
Iepurele a intrat în literatura religioasă în 1690, la multă vreme după ouăle roşii şi mielul de
Paşti. Începând din 1682, iepuraşul este cel care aduce ouăle vopsite în Germania. Lucrul acesta i se
datorează unui doctor din Heidelberg care, în respectivul an, a răspândit multe cărţi şi ilustrate
înfăţişând iepurele de Paşte. În America, această tradiţie a apărut pe la 1700, odată cu sosirea în
Pennsylvania a primilor colonişti germani, dar s-a răspândit cu adevărat abia după 1865, când au
început şi aici să se celebreze sărbătorile pascale. În acele vremuri, copiii americani obişnuiau să îşi
confecţioneze singuri un fel de coşuleţ, pe care îl ascundeau în casă, în hambar sau în grădină.
Uneori băieţii îşi foloseau şepcile, iar fetiţele, bonetele pentru a realiza acel cuib special care urma
să se umple de ouă roşii. Cu timpul, împodobirea coşuleţelor a completat tradiţia iniţială, şi a adus
un plus de farmec acestui obicei.
În opinia mea, cunoaşterea şi păstrarea tradiţiilor de către elevi este o sarcină importantă în
procesul educaţional. Tocmai de aceea organizez activităţi extraşcolare cu ocazia cărora elevilor
mei le povestesc despre istoria biblică a morţii şi Învierii lui Iisos. Chiar am confecţionat o cărticică
cu această temă.

După ce ne-am documentat despre motivele tradiţionale, a urmat să învăţăm vopsitul tradiţional
al ouălor de la o bunică dintr-un sat apropiat.

84
Astfel pornind de la istoria biblică, prin cunoaşterea sărbătorilor pascale, a tradiţiilor, am ajuns
la povestea iepuraşului prin care, la rândul lor, părinţii au găsit un suport suplimentar în educarea
copiilor lor. Astfel se poate corela educaţia şcolară cu cea familială în interesul beneficiului comun.

Bibliografie:

Camelia Badea: De ce vine iepuraşul de Paşte? , Ziare.com, 27 Aprilie 2008

85
CLUBUL DE LECTURĂ – O ACTIVITATE
INTERACTIVĂ ȘI EDUCATIVĂ

Autor: Jecalo Iovănescu Geanina


Profesia: Cadru didactic
Instituția: Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu”

Activitățile extrașcolare au menirea de a dezvolta capacitățile intelectuale și cognitive ale


elevilor, de a asigura conexiunile unei colaborări solide între educator și educabil, ajungându-se la o
relaționare viabilă și corectă între toți factorii educației.
Rolul acestor activități ca o formă concretă de învățare se regăsește în raportul dintre activitatea
în sine și interactivitate, deoarece personalitatea elevului se poate îmbogăți constant prin raportarea
la calitatea umană și cea educativă, de aceea activitățile extrașcolare trebuie gândite ca o dezvoltare
și înnobilare a sufletului, astfel încât aceste activități pot da strălucire elevului și îl pot dezvolta în
permanență. De aceea, am gândit o activitate extrașcolară denumită „Clubul de lectură”. Acest
„club” are menirea de a dezvolta capacitățile de comprehensiune ale unui text literar, nonliterar sau
multimodal, de a lărgi imaginația printr-o multitudine de jocuri creative, care le solicită elevilor atât
concentrarea, cât și reflectarea asupra unor ipostaze diferite sau punerea în scenă a unor secvențe,
dar și dezvoltarea dicției prin exerciții care dezvoltă capacitatea de pronunțare a unor cuvinte.
Clubul de lectură este organizat săptămânal la Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu” și conține
două părți: o parte de citire a unui text-suport și discutarea acestuia, apoi exerciții pe baza textului,
iar partea a doua cuprinde o latură interactivă în care li se solicită elevilor să-și imagineze diferite
situații, ca de pildă: „dacă te-ai plimba prin parc și ai cădea într-o groapă, astfel ajungând într-un alt
tărâm. Cum ar arăta acel tărâm?” sau „dacă ai afla că vecinul tău este spiriduș, cum ai proceda
pentru a le demonstra părinților acest lucru?”. Din când în când, partea a două este înlocuită cu
exerciții de dicție, care la prima vedere par destul de amuzante, însă le dezvoltă elevilor capacitatea
de pronunțare corectă.
Elevii rezonează cu acest club de lectură, de aceea voi prezenta câteva dintre opinii ale acestora:
 Lazăr Sara: „Clubul de lectură este minunat! Ne distrăm foarte mult împreună,
învățăm, ne dezvoltăm, ne facem prieteni noi, râdem și glumim. La clubul de lectură facem
activități care ne ajută la propria dezvoltare, ne ajută să avem încredere în noi și să devenim
mai siguri pe noi. Eu mi-am făcut câțiva prieteni noi și ne distrăm. E foarte amuzant și ar
trebui să vină mai mulți copii. Nu ne ocupă foarte mult timp și merită venit. Mie îmi place
foarte mult și sper să se țină în continuare! Eu vin cu cel mai mare drag!”
 Ila Naomi: „Clubul de lectură este o activitate foarte frumoasă, dar și amuzantă. La
club ne dezvoltăm imaginația, nu citim foarte mult, facem jocuri diversificate și distractive.
Dacă ar fi după mine, i-aș pune pe toți copii din clasa mea să vină, pentru că acolo învățăm
multe, cum ar fi: să ne comportăm frumos cu ceilalți din jurul nostru, să nu mai avem emoții
sau să ne controlăm emoțiile și să ne dezvoltăm comunicarea. La club ne facem prieteni noi
și ne distrăm. Mie imi place foarte mult clubul de lectură!”
 Puf Luis: „Pentru mine clubul de lectură înseamnă mai mult decât distracție. Aici
putem să ne dezvoltăm vocabularul, să învățăm să citim repede și corect. Mie îmi place
foarte mult că putem să colaborăm și să ne jucăm. Deci, clubul de lectură e „tare”. Dacă ar fi
după mine, aș mai invita și alți copii din alte clase pentru a-și dezvolta vocabularul și pentru
a se distra sau pentru a se bucura cu noi. ”
 Morar Vlad: „Clubul de lectură este frumos, la fiecare oră ne distrăm și facem
cunoștință cu alți copii. Suntem mulți copii din diferite clase, dar ne amuzăm și învățăm
împreună. În concluzie, este o activitate super!”

86
Așadar, clubul de lectură îi atrage pe copii și consider că are o influență pozitivă asupra lor,
ajutându-i să devină mai responsabili și să aibă mai multă încredere în forțele proprii.

87
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ÎN ”SĂPTĂMÂNA ALTFEL”

prof. înv. preșc. Jianu Adelina


Liceul Teoretic ”David Voniga”,
Grădinița P. P. Giroc, Jud. Timiș

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine.
Depinde de asemenea şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii
copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-
afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare.
De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini
ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi
dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.
Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă în educaţia tradiţională, indiferent dacă
are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor
formative exercitate asupra copilului. Programul ” Școala
Altfel”, permite educatoarelor să ofere copiilor o paletă largă de activități extracurriculare. În
săptămâna aceasta, copiii mei de la grupa mare, erau extrem de curioși să participe la noile
activități. Am constat că au fost extrem de preocupați pentru atingerea obiectivelor propuse. Am
îmbinat utilul cu plăcutul, și astfel totul s-a desfășurat cât mai frumos.
La grupa mea copiii s-au putut bucura de vizionarea spectacolului de teatru ” Scufița Rosie”, au
vizitat Detașamentul 2 de pompieri din Timișoara, înțelegând astfel, importanța lor în salvarea
vieților.
O altă bucurie a fost prilejuită de vizita la un loc de joacă destinat copiilor. Aici au putut să-și
elibereze energia și distracția a adus multă fericire pe chipul lor. Pentru ca este o săptămână altfel,
părinții au participat la activitățile lor, în cadrul unei zile speciale. Săptămâna s-a încheiat cu
experimente pentru copii isteți.
Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora.

88
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

Bibliografie:

1. Bocoş, Muşata, 2002, Instruirea interactivă, Presa Universitară Clujeană;


2. Ciolan, Lucian, 2008, Invatarea integrata, Editura Polirom, Iaşi.

89
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

Învățătoare MIHAELA JIGĂU


Școala Gimnazială Călugăreni, Bacău

Școala poate fi un loc plăcut. Pentru cei care nu sunt interesați de educația proprie, școala poate
fi sumbră. De aceea, un elev activ în activități extrașcolare, se poate bucura de rezultate școlare
mult mai bune. De ce asta? Participarea la activitățile extrașcolare s-a dovedit a îmbunătăți
performanța academică, a oferit ocazia de a învăța o varietate de abilități, de a oferi un sentiment de
angajament și de a crea un cerc mai larg de prieteni.
Potrivit The Educator, "studiile au arătat că studenții care participă la activitățile
extracurriculare au o îmbunătățire semnificativă în promovabilitate. Acest lucru poate fi atribuit
abilităților pe care le învață, cum ar fi o gestionare mai bună a timpului pentru a se potrivi hobby-
urilor și activităților de clasă, o mai bună aptitudine organizatorică și o stimulare a stimei de sine.
Abilitățile învățate în cluburi, cum ar fi dezbaterile, pot fi aplicate și în sala de clasă, deoarece elevii
învață să se exprime mai bine".
Activitățile extracurriculare au fost legate de dobândirea diverselor abilități. Academia
Mountain Heights exprimă această constatare: "Aceste activități pot, de asemenea, să contribuie la
dezvoltarea abilităților profesionale pe care doar o clasă nu le poate promova întotdeauna. Un club
orientat spre leadership, de exemplu, îi va ajuta pe elevi să învețe abilitățile esențiale în
management, în timp ce un club de dezbateri sau discursuri va oferi o practică suplimentară de
vorbire publică pentru elevi. Pe scurt, activitățile extracurriculare pot ajuta elevii să-și descopere și
să dezvolte abilități. Deci, aceste activități pot fi văzute ca o educație secundară necesară care
completează lacunele educației noastre primare.
Angajamentul este dificil de încurajat la tineri, dar activitățile extrașcolare par să-l stimuleze.
Potrivit The Educator, "elevii care participă la activități extracurriculare au un sentiment de
angajament față de activitatea în care sunt implicați. Acest lucru se datorează faptului că, deoarece
participă la orice sport sau activitate de club în care sunt membri, trebuie să se implice activ, iar
acest angajament se extinde la toate celelalte zone ale vieții lor ". Elevii pot fi învățați despre
angajament, dar învățarea pe primul loc prin activitățile extrașcolare este cea mai bună metodă de
predare a angajamentului.
Școlile pot fi locuri singure, iar activitățile extracuriculare oferă o locație pentru mai multă
interacțiune socială. Academia Heights Heights este de acord cu această idee: "Extracurricularul nu
are doar rolul de a conferi competențe profesionale mai puternice și de a suplimenta educația.
Aceste programe sunt, de asemenea, distractive și oferă elevilor posibilitatea de a petrece timp cu
alți copii cu interese similare. Elevii se pot întâlni cu prietenii din diferite grupuri sociale prin
aderarea la o echipă sportivă.
Activitățile extrașcolare nu sunt doar pentru plăcere. Ele contribuie semnificativ la
îmbunătățirea notelor, la învățarea diferitelor abilități, la obținerea unui sentiment de angajare și la
creșterea cercului social. Toate acestea fac ca experiența academică să se împlinească și să se
îmbogățească.

Bibliografie:
- Jackson, N. and Jackson, N. (2018). The role of extracurricular activities in a student’s
development – The Educator Blog. [online] The Educator Blog. Available at:
https://www.theeducator.com/blog/role-extracurricular-activities-students-development/
- Mountainheightsacademy.org. (2018). Why Extracurricular Activities Are So Important |
Mountain Heights. [online] Available at: https://www.mountainheightsacademy.org/why-
extracurricular-activities-are-so-important/

90
Articol privind familia si rolul ei in educatie

Profesor invăţământ primar: Jiglaru Elena Mădălina


Scoala Gimnazială Sadova

Nimic din ceea ce făureşte omul in efemera sa existenta pe acest pământ nu se ridica atâta la
sublim, la creaţie la dăruire de sine, jertfa si îndeplinire, pe cat este creşterea, educarea si
dezvoltarea copiilor cea mai deplina si sensibila bucurie a vieţii.
Între factorii educaţiei familia a fost şi este considerată ca factor prioritar şi primordial deoarece
în ordinea firească a lucrurilor educaţia începe din familie motiv care l-a determinat pe Loisel sa
afirme că „ in familie si pe genunchi mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume-omul de
caracter”
În procesul educativ, părinţii trebuie să ţină seama de particularităţile de vârstă si individuale ale
copilului, de faptul că fiecare etapă de vârstă se caracterizează prin trăsături definitorii care o
diferenţiază pe cea precedenta de cea următoare. După naştere in viaţa copilului intervin
transformări atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Sub influenţa condiţiilor de viaţă ca şi a
educaţiei el poate fi dirijat în direcţia dorită, întrucât organismul are o mare putere de creştere şi
dezvoltare fiind şi foarte maleabil. Ca urmare, acţiunile educative exercitate de părinţi trebuie să fie
raţionale şi continue, să se bazeze pe faptul că dezvoltarea psihică a copilului se realizează în
strânsa legătură cu dezvoltarea sa fizică.
Procesul de dezvoltare nu trebuie înţeles ca o adăugire la ceea ce a fost la naştere, ci ca o
transformare calitativă ce se realizează pe măsură ce organismul copilului creşte. În funcţie de
caracteristicile anatomo-fiziologice , părinţii pot folosi metode şi procedee educative adecvate
fiecărui copil, ei pot contribui la dezvoltarea personalităţii acestuia. Până la vârsta de 3 ani părinţii
constituie primul exemplu, unicul model de viaţa, de comportare, cu ce mai mare influenţă asupra
copilului.
A.S Makarenko a acordat o importanţă deosebită puterii exemplului pe care familia îl are în
educaţie. „ Bazele educaţiei se pun până la 5 ani - spunea el -ceea ce aţi făcut până la 5 ani
reprezintă 90 % din întregul proces educativ; după aceea educaţia omului continuă, prelucrarea
omului continuă, dar în general, voi începeţi sa gustaţi roadele căci florile pe care le-aţi îngrijit au
fost pana la 5 ani”.
Pe parcursul activităţii mele didactice am încercat să cunosc familiile copiilor condiţiile de
viaţă, regimul de activitate şi odihna raportul dintre părinţi, părinţi-copii precum si climatul familial
în general. Am încercat să conştientizez familiile de rolul şi importanţa care o au în formarea
propriilor copii. Copiii nu au nevoie numai de mâncare şi îmbrăcăminte, ci şi de afecţiune din partea
noastră ca părinţi. Trebuie sa le fim exemplu prin toata activităţile desfăşurate să fim înţelegători şi
preocupaţi de ei, de ceea ce fac. Am întâlnit copii a căror părinţi erau inconsecvenţi în exercitarea
influenţelor educative - uneori prea indulgenţi, alteori prea exigenţi, faţa de comportamentul
copiilor – făcând să apară manifestări violente ale acestora, legate mai ales de satisfacerea unor
trebuinţe organice. Prin frecventarea grădiniţei şi printr-o bună colaborare cu familia am reuşit sa
înlăturăm aceste manifestări negative.
Chiar dacă locuim la ţară părinţii sunt foarte preocupaţi ca fiecare copil sa beneficieze de
instrucţie conform posibilităţilor sale, antrenându-se şi ei în acest sens. Aceştia participă cu mult
interes atât la realizarea obiectivului prioritar al grădiniţei adaptarea la regim,ul activităţii şcolare
dar şi activităţilor extraşcolare.
Serbările pe care le-am organizat cu diferite ocazii au fost un bun prilej de cunoaştere si
satisfacţie reciprocă. Chiar daca uneori am avut emoţii în procurarea costumaţiei copiilor la unele
scenete acestea s-au rezolvat datorita interesului si preocupării părinţilor. Cu foarte multa bucurie şi

91
satisfacţie şi-au scos din lada de zestre costumele populare pentru a participa la concursurile
judeţene pentru preşcolari sau la realizarea proiectelor tematice.
Exemplele de dragoste de comportare delicată şi de respect ii fac pe copii să nutrească la rândul
lor dragoste şi respect la rândul lor, faţă de fraţi şi mai târziu faţă de fraţi şi de colegi. În teoria
pedagogică, precum şi în practica educaţională, noţiunea de dragoste nu poate fi gândită decât
împreună cu noţiunea de exigenţă. Actul pedagogic fie în şcoală, fie în familie, evoluează pe
cadranul dragoste – exigenţă, iubire – respect, autoritate – încredere. Nu teama de pedeapsă trebuie
să îl determine pe copil la acţiune ci plăcerea de a îndeplini o sarcină, de a se bucura de aprecierea
celor din jur şi de a se afirma ca personalitate.

92
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional

prof. Aurica Jittu

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.

Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.

Procesul educațional din învățământul gimnazial presupune si forme de muncă didactică


complementară activităților obligatorii. Acestea sunt activități desfasurate în afara activităților
obligatorii sau activități desfasurate în afara școlii.

În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.

Astfel de activități sunt de o reală importanță într-o lume dominată de mass media (telefon,
televizor, calculator și internet), care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor în
niște persoane incapabile de a se controla comportamental, emoțional și mai presus de toate slabi
dezvoltați intelectual.

Activitățile de acest gen cu o deosebită influentă formativă, au la bază toate formele de acțiuni
turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, al vieții
sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe obiectele, fenomenele,
anumite locuri istorice.

Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși
să acționeze în acest sens. Cadrele didactice, trebuie să ofere în mod gradat, în acord cu
particularitățile de vîrstă, cunoștințe științifice, să organizeze activități educative privind protejarea
mediului înconjurător, recilarea materialelor, ecologizare, plantare de puieți.

În concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă


şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o
atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând
astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.

Bibliografie:

1. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de


instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
2. STOICA, MARIN. Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru, 2002

93
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV

Prof. Joița Maria -Magdalena,


Școala Gimnazială Nr.156, București

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)

Activitățile extrașcolare se referă la acel tip de activități realizate în afara instituției de


învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de
învățământ și nu numai. Acestea vizează de regulă, acele activități cu rol complementar orelor
clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii,
drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de
spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive,
legate de protecția mediului. Din cercetările făcute s- a ajuns la concluzia că acest tip de activtăți
ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de învățare, la obținerea unor performanțe
școlare mai ridicate, la formarea unor abilități practice diversificate.
Câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către
alte instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de
artă/ muzică pentru copii);
 au rol complementar celui al școlii;
 reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al
copiilor.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în
care se desfășoară procesul.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este

94
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
Elevul trebuie să aibă alternative atractive și care îi dezvoltă competențele însușite în
școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind
același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin
joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i
crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile
dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații
ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste activități să
se desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile, obiceiurile, slujbele
religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții.

Bibliografie:

Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.


Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.

95
Importanța activităților extrașcolare
în învățământul preșcolar

Margareta Juca
G.P.N. Nr. 3, Sângeorz-Băi, B-N

Educația reprezintă astăzi modalitatea prin care societățile moderne își pot asigura dezvoltarea
pe termen mediu și lung. Educația văzută, însă, nu doar ca sistem formal guvernat de reguli stricte
care se întâmplă doar într-un loc anume, ci educația ca un proces continuu de învățare, care poate să
aibă loc peste tot.

Grădinița, oricât ar fi de organizată sau oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le


comunică preșcolarului, nu poate da satisfacție completă setei de investigare și creativității, trăsături
specifice copilului.

Însușirea de competențe, cu un întreg arsenal de abilități, atitudini, aptitudini, valori, cunoștințe


apare tot mai des în discursul public, în documentele oficiale despre educația continuă, despre ceea
ce trebuie făcut pentru a reuși în viitor. Ceea ce se spune nu reprezintă o noutate, nevoia de a avea
un set de instrumente cu care să izbândești în viață fiind chiar foarte veche. Contextul în care avem
nevoie de acestea este însă unul nou.

Devine evident, astfel, faptul că activitățile extrașcolare, adică cele realizate dincolo în afara
procesului de învățământ, își au rolul și locul bine stabilit în formarea personalității preșcolarilor. În
școala contemporană, o educație eficientă, depinde de gradul în care se pregătește copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea și de măsura în care reușește să pună
bazele formării personalității copiilor. În acest cadru, învățământul are misiunea de a-i forma pe
copii sub aspect fizic și socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai ușoară. Complexitatea
procesului educațional impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare, având numeroase
valențe formative. Acest tip de activități sunt deosebit de importante deoarece contribuie la gândirea
și completarea procesului de învățare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta și
explora anumite înclinații și aptitudini ale copiilor.

Activitatea extrașcolară ocupă un rol important în lărgirea orizontului cultural al preșcolarilor,


completând cu noțiuni noi volumul de cunoștințe însușite la activități. Participarea copiilor la
acțiunile organizate în afara grupei și a grădiniței constituie, de asemenea, un mijloc de formare a
competențelor. Activitățile extrașcolare aduc o contribuție însemnată și la educația morală, estetică
a copiilor, disciplinându-le acțiunile și lărgindu-le orizontul artistic.

Exemple de astfel de activități sunt numeroase, cele mai eficiente fiind după părerea mea,
concursurile, excursiile și jocul. Concursurile școlare, oferă copiilor șansa de competiție, de
întrecere ceea ce copiilor le place foarte mult. Sunt deprinși cu maniera de a lucra individual sau în
perechi, dar știind că vor fi compensați cu diplome, medalii, jucării, plăcerea de a concura este din
ce în ce mai mare. Excursiile și vizitele organizate în grădiniță au caracter de masă, cu scopul
îmbogățirii experienței de viață a copiilor.

După cum se știe activitatea principală a vârstei preșcolare este jocul. Jocul este o activitate
recreativ-instructivă, prilej de activizare și dezvoltarea a creativității și imaginației. În joc copilul
dă frâu liber imaginației. Formele creative ale imaginației și ale memoriei preșcolarului sunt
stimulate de joc și fabulație, de povestire și compunere, de activități practice și muzicale, de
contactul cu natura și de activitățile de muncă. Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinilor

96
imaginative, a capacităților de creare a unui sistem de imagini generalizate despre obiecte și
fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acțiunilor concrete cu
obiectele în timpul jocului. Copilul dispune nu numai de capacitatea de a se juca şi de a învăța, ci și
de aceea de a crea. Creațiile preșcolarului dovedesc că viața lui interioară este destul de bogată, că
intențiile lui depășesc cu mult posibilitățile de care dispune. El dovedește creativitate, imaginație,
atitudine, talent, afirmându-și în mod original personalitatea, este capabil să obțină produse noi,
neobișnuite, originale, chiar dacă acestea sunt noi și originale doar pentru el. ,,Fiecare individ
posedă o doză de creativitate, dar depinde cum o valorifică”.

Activitățile extrașcolare desfășurate în grădiniță au un conținut flexibil şi variat, cuprinzând


cunoștințe din domeniul artei, științei, sportului. Încadrarea copiilor în diferite forme ale activității
extrașcolare se face în baza liberei alegeri. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o
atmosferă relaxantă, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
În procesul instructiv-educativ, activitățile extrașcolare îl atrag pe copil să participe cu plăcere și să
fie interesat de activitățile propuse. În cadrul acestor activități, se transmit copiilor, în mod
sistematic și organizat, informații din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice
accesibile, formându-se astfel anumite competențe: de exemplu de a interpreta roluri (interpretând
diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită și le asimilează în propriul lui comportament).

Prin antrenarea copiilor în cadrul activităților extrașcolare, aceștia au posibilitatea de a dezvolta


aptitudini speciale, au posibilitatea de a-și cultiva interesul pentru activități socioculturale și își pot
descoperi noi talente. Activitățile extrașcolare, desfășurând-se într-un cadru informal, permit
elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar, să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze
potențialul intelectual.

Activitățile extrașcolare în funcție de cât de bine sunt planificate, organizate şi coordonate duc
la o plăcere de a participa din partea copiilor, găsind un mod valoros de relaxare, de exprimare
liberă, de competiție în tot ceea ce fac. Copiii prin astfel de activități vor crea mai ușor, vor
comunica mai eficient, interacționând cu mai multă ușurință și vor fi mai convingători prin tot ceea
ce fac.

97
ROLUL SERBĂRILOR
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ȘCOLARULUI MIC

Prof. pt. înv. primar Jucuți Alina


Școala Gimnazială Nr. 16 Take Ionescu Timișoara

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumina, ieşind din
întuneric, nespus de nouă și proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)

Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun imbinarea activităţii


şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activităţilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative.În acest
cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii
către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii.
De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate
forme. Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul
didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică
şi dragoste pentru copii.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin
durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi apreciere a
rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre cadrele
didactice şi elevi.
Serbarea școlară este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea
diferitelor evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile
statornicite în şcoală.
Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe educative.
Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un domeniu
sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie-Centenarul Marii Uniri, a
Crăciunului, a Dragobetelui, a zilei de 8 Martie, a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-
le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral sau prin muzică.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat
astfel de activități cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de
1 Iunie. Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat
imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme de
manifestări artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea costumului ,
cât şi în interpretarea/realizarea unor monologuri.
În proiectarea scenariului unei serbări trebuie să se ia în calcul, pe lângă conţinuturi, care trebuie
să fie apropiate experienţei de viaţă a copilului, să răspundă nevoilor sale de cunoaştere, de nou şi
de frumos, încă două coordonate majore: mişcarea, atmosfera de veselie și destindere pe de o parte,
şi atmosfera încărcată de emoţii, ce produce o anumită tensiune interioară fiecărui copil, pe de altă
parte.
Serbările desfăşurate după anumite reguli, ce asigură îmbinarea armonioasă a părţilor într-un
întreg, decorul neobişnuit, costumaţia copiilor, a educatoarei, ţinuta sărbătorească, accesoriile
necesare, fondul muzical, semnalele sonore, jocul de lumini- reprezintă toate, elemente importante
ce contribuie la construirea unor valenţe estetice şi educative deosebite.

98
Serbările şcolare contribuie la acumularea de cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere
a copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi
limbajul. Această formă de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie,atât pentru copii, cât și pentru
părinți,întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina in suflete,dau aripi
imaginației, entuziasmului și stimulează gândirea creatoare.
Vizionarea spectacolelor este o formă de activitate prin care elevul nu doar dobândeşte
informaţii, ci este stimulat spre activităţi de pictură, dans, compunere de creații literare,
determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii, a expresivității.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord., ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
2. Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4. Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea
procesului de învătământ

99
Importanța activităților extrașcolare în procesul educațional

Prof. înv. primar Jugariu Aneta


Liceul Tehnologic Bilteni, Gorj

Desfășurarea educației din perspectiva principiului educației permanente contribuie într-o mare
măsură la asigurarea articulării conținuturilor asimilate de individ prin canalele formal, nonformal,
informal. Educația se realizează prin acțiuni educative. Unele dintre aceste acțiuni educative se află
în afara sistemului de învățământ,dar este menit să atingă scopurile pedagogice identificabile.

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor.

Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele


extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o
necesitate. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.

Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele
de operă comică, atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau
Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera
cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie,
prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea
sezătorilor literare.

Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si
cultură

De asemenea, serbările școlare vin în ajutorul afirmării si formării personalitații elevului.În


timpul prezentării programului artistic, elevul artist îi va avea ca spectatori pe colegii de scoala,dar
si pe parinti carora va trebui sa le recite sau sa le cante, exprimand trairile care il coplesesc.
Realizarea programului artistic presupune o muncă de căutari si de creație din partea învătatorului.
În cadrul serbării învatatorul este regizor, coregraf, posionat culegător de folclor, poet, interpret
model pentru micii artisti.

Importanţa unor asemenea festivităţi ocazionate de sfârşitul de an şcolar, de Ziua copilului


sau sărbătorile religioase, este deosebită. Ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor, contribuind
la acumularea de noi cunoştinţe, la îmbogăţirea trăirilor afective şi sentimentelor estetice. Pentru ca

100
elevii să-şi motiveze participarea la această aleasa activitate, este foarte importantă atmosfera
realizată în timpul repetiţiilor, caracterizată prin bună dispoziţie, dar şi prin seriozitate.

Şansa de reuşită a serbărilor este dată de varietatea programului artistic, în măsură să


valorifice talentul de recitator al unora, calităţile vocale, de ritm şi graţie ale altora, dar şi
destoinicia pentru realizarea costumelor şi decorurilor. Versul, muzica vocală şi instrumentală,
gimnastica ritmică, scenetele pline de haz, armonios îmbinate, asigură varietatea şi dinamismul
spectacolului. Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi, pentru a realiza buna dispoziţi şi participarea
cu interes de-a lungul pregătirii şi desfăşurării spectacolului.

G. Coșbuc spunea: „Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti, sa cauţi să
pricepi firea şi lumea aparte în care trăiesc, sa ştii să cobori până la nivelul personalităţii lor.
Trebuie să iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările sufleteşti; într-un cuvânt, rămânând
om mare, să fii cât se poate de copil”.

Bibliografie:
Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar,
în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

Surse online:
Bruner, J. S, Procesul educaţiei intelectuale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
Grădinița lui David

101
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR: JULA CLAUDIA NICOLETA


G. P. N. NR. 4 TĂȘAD-GOILA, JUDEȚUL BIHOR

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.”(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extrașcolară adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.

Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele


extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă
într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu
plăcutul.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar. Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor
extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele
creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică.

Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin
vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea
unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare. Copii
trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv.

Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate
să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.

102
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
2. Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti

103
DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR
PRIN ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE

Prof. consilier școlar Julecătean Dorina, CJRAE Hunedoara

Idealul educaţional în învăţământul preuniversitar românesc vizează dezvoltarea liberă, integrală


şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative. Un rol deosebit
de important în vederea atingerii acestui ideal îl are educaţia non-formală.
Diferenţierea şi individualizarea demersului educativ trebuie să devină un scop şi un mijloc în
acelaşi timp. Dezvoltarea personalităţii elevilor este condiţionată de folosirea unor metode adecvate,
care să permită individualizarea invaţământului, astfel încat fiecare elev să-şi dezvolte la maximum
capacităţile şi aptitudinile creatoare prin procesul învăţării. Cercetările relevă că învăţarea activă
este cea care duce la dezvoltarea psihică autentică a elevului, respectiv la o învăţare eficientă, iar
educaţia non-formală sprijină acest demers.
Programul activităţilor extracurriculare, stabilit ca o unitate in ethosul si cultura organizaţională
a şcolii, vizează acţiuni care să îi ajute pe elevi să îşi însuşească ideile de corectitudine şi respect, să
cunoască şi să respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să trăiască experienţe de viaţă
competitive. Elevii pot să decidă în bună masură asupra obiectivelor, conţinuturilor şi mijloacelor
de realizare a acestor activităţi, contribuind astfel la dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare din care
fac parte.
Activităţile extraşcolare respectă principiul egalităţii şanselor, oferind fiecărui elev posibilitatea
de a se implica, indiferent de rezultatele sale şcolare. Se dezvoltă astfel sentimentul încrederii în
sine, în forţele proprii, fapt care va avea ulterior o mare influenţă asupra succesului şcolar. Unul din
scopurile principale ale educaţiei non-formale îl reprezintă creşterea gradului de adaptabilitate a
copiilor la viaţa socială, respectiv dezvoltarea.
Activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la realizarea educaţiei estetice a elevilor,
componentă a educaţiei integrale şi armonioase. Ele sunt activităţi de cultivare a dorinţei de frumos,
iniţiindu-i pe elevi în sesizarea frumosului sub toate aspectele sale, în înţelegerea mesajului unei
opere de artă etc.
Vizitele la galeriile de artă şi la expoziţiile de pictură sau sculptură, cercurile artistice organizate
de Clubul Copiilor sau concursurile de artă şi creativitate plastică sau fotografică, concursurile de
sculptură sau de confecţionare de jucării în cadrul atelierelor de creaţie, festivalurile naţionale de
muzică uşoară şi folclor, activităţile cultural-artistice desfăşurate în cadrul şcolii, decorarea sălii de
clasă în funcţie de eveniment şi anotimp, drumeţiile şi excursiile în natură sunt exemple de activităţi
care asigură cadrul de exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi.
O altă dimensiune importantă a personalităţii elevului o constituie educaţia moral-civică.
Activităţile extraşcolare stimulează implicarea tinerilor în promovarea valorilor şi principiilor etice:
dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului, prietenie, dragoste şi
respect faţă de părinţi, spirit de sacrificiu. Participând la activităţi extraşcolare, elevii sunt invăţaţi
să respecte libertatea de opinie şi pluralismul, să se respecte reciproc, să îşi asume responsabilitatea
pentru propriile fapte, să aibă o atitudine participativă.
Un bun cetăţean este şi un bun ecolog, de aceea elevii trebuie îndrumaţi să participe la diferite
concursuri de educaţie ecologică şi protecţia mediului, concursuri naţionale de proiecte de mediu
sau la activităţi de ecologizare a localităţii în care trăiesc şi învaţă, realizânduse astfel şi educaţia
pentru mediu si pentru sănătate a elevilor.
Unul dintre obiectivele cele mai importante ale activităţilor extraşcolare îl constituie cultivarea
sentimentului patriotic. Prin vizite la muzee şi expozitii, prin omagierea celor mai importante
evenimente din istoria neamului nostru şi excursii în oraşele cu un bogat trecut istoric, elevii îşi
dezvoltă sentimentele patriotice, pregătindu-se astfel pentru a deveni buni cetăţeni.

104
Consilierea pentru alegerea carierei trebuie sa fie un proces continuu, desfăşurat cu metode şi
tehnici adecvate. Vizitele la expoziţii, întreprinderi şi instituţii, vizionările de filme, casete video,
vizitarea de licee cu ocazia Zilei Portilor Deschise sunt bune prilejuri de formare la elevi a
competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi profesionale.
Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu funcţii multiple, aptă să răspundă eficient nevoilor
psihologice şi sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru
diminuarea si prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei, pentru formarea unor cetăţeni
responsabili, este vitală. Educaţia non-formală contribuie la formarea şi dezvoltarea complexă a
personalităţii elevului în plan moral, intelectual, estetic, civic şi fizic prin atingerea tuturor
dimensiunilor educaţiei al cărei scop ultim este pregătirea pentru viaţă a elevului.

Bibliografie:

Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001


Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1987

105
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL / PROIECTUL:
„SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN!”

Prof. înv. preşc. Juncu Daniela


Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 29 – structură a
Şcolii Gimnaziale „Mihail Sadoveanu” Bacău

Proiectul programului activităților propuse pentru proiectul „SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII
MAI BUN!” la grupa mare:

Nr Obiective ALA I / Denumirea Tipul Locul Modalităţi ALA III


crt Urmărite ALAII activităţii activiăţii Desf. de
organizare
1. - îmbogăţirea ID: Copii frumoși, „Educ Educație Sala - B.:
cunoştinţelor copii sănătoși” ație sanitară de grupă întâlnire cu Pov.educ
despre natură, viața AI-B: ”Sănătatea penntru un cadru ”Maricica
socială, parteneri dinților” –discuție sănătate, sanitar ”
sociali; liberă; educație J.R.:”
- îmbogăţirea J.R: ”De-a pentru Doctorița
cunoştinţelor legate doctorul” viață!” ”
de sănătate, în j.Masă: Puzzle-ul A: ”
vederea dezvoltării preferat: Ambulanț
armonioase a A II- Jocuri de a”- desen;
organismului; mișcare la alegere;
2. - responsabilitate ID ”Terra –casa “Prote Educație Cur Activita Șt:”
socială; noastră” jând ecologică tea te Micii
- formarea unei A I- ȘT.”Despre mediul, grădiniț gospodăreas ecologiști
atitudini ecologice ecologie...Cum e protejăm ei că în curtea ”
responsabile, prin bine?” conv. viaţa” grădiniței J.Ma
exersarea unor A: ” Colorăm ce e să cu
deprinderi de bine!” bețișoare;
îngrijire şi ocrotire C:”Parcul copiilor” C.
a mediului A II- Jocuri ”Parcul
înconjurător; distractive în copiilor”
curtea grădiniței;
3. - participarea la ID: ”Copii Teatru Educație Sala Spectac B.:
activităţile de grup ascultători, copii de păpuși moral/civic de ol ”Fapte
în calitate de silitori” ă spectaco Partener bune!”l.d.
vorbitor şi de A I-B: ”Măgărușul le a ”Teatrul i.
auditor ; încăpățânat” - grădiniț Magic” A:
- atitudini lectura ei Bacău ”Prietenul
pozitive,în educatoarei; meu”
manifestarea A: Cântec ”Un JR:
comportamentelor copil politicos” ”La
interumane și C:”Grădinița – grădiniță”
înțelegerea palatul copilăriei”
efectelor propriilor A II: Jocuri de
comportamente mișcare cu mingi
asupra sa și a în curtea
altora ; grădiniței;
4. - îmbogăţirea ID: ”Despre fair- „Cel Activitate Cur Concurs A:
cunoştinţelor legate play....” mai ager!” sportivă tea sportiv ”Confecți
de sănătate, în A I: J.R.De-a grădiniț onăm
vederea dezvoltării concursul” ei medalii”
armonioase a A: ”Stiu să J.Ma

106
organismului; modelez...” să:
educarea în spiritul J. masă: Tablou ”Puzzle-
competitivității; din pioneze; ul
A II: Vizionare preferat”
:Desene animate: C:
”Lumea ”Terenul
poveștilor” de joacă”
5. - înţelegerea ID :”Drumul până „Frum Educație Tra Plimbar B: ”
cauzalităţii la grădiniță...” oasă e rutieră seul e Accident
schimbărilor A I: Activitate primă până la ul” pov.
survenite în natură, gospodărească: vara!” Parcul ” Educ.;
manifestările unor ”Ordonăm jucării” Tra A:
fenomene şi A: ”Scenă din ndafirilo Audiție:”
transformările din povestea preferată” r” Cântece
mediul JR: ”Cu familia-în vesele”
înconjurător; drumeție”; Jocur
- responsabilitate A II: Jocuri cu i cu
socială; jucării preferate; jucării
preferate;

Proiectul „SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN!” vizează îmbunătăţirea competenţelor
sociale, nivelul cooperării, nivelul comunicării verbale şi nonverbale. Acest proiect reprezintă un
program binevenit şi necesar deoarece în contexte nonformale copiii şi cadrele didactice sunt mai
relaxati, mai deschişi, mai receptivi. Exerciţiile suport de desfăşurare a activităţilor vor urmări:
atitudinile copilului, spontaneitatea şi iniţiativa (cooperare, entuziasm, opoziţie, pasivitate );
maniera de relaţionare (formulare de întrebări, cooperare, detaşare, plăcere, participare totală,
tensionare, încordare, etc.); adaptarea la situaţiile propuse, gradul de cooperare şi de atenţie;
Activităţile extrașcolare sunt axate pe educaţia informală şi nonformală și facilitează : crearea
unei motivaţii optime pentru activitatea extraşcolară; implicarea familiei în activităţile extraşcolare;
înlesnirea integrării grădiniţei în comunitate; activități de dobândire a deprinderilor de viață
independentă și autonomie personală; crearea unor activități compensatorii și recuperatorii stabilind
astfel un nivel motivațional ridicat pentru participarea la activitățile extrașcolare.
Astfel, în proiect, pentru optimizarea rezultatelor, vor fi antrenați cei mai importanți parteneri ai
procesului edcațional din demersul formal: educatoare, preșcolari și părinți, la care se adaugă
parteneri din comunitatea locală.

107
ACTIVITATI PROPUSE IN CADRUL PROGRAMULUI
„SCOALA ALTFEL: SA STII MAI MULTE, SA FII MAI BUN!”

Prof. înv. preșc. JURCA LARISA


GRADINITA CU P. P. NR. 11 ALBA IULIA

SAPTAMANA 13 - 17 MAI 2019


GRUPA MICA VOINICEII
AN SCOLAR 2018-2019
Nr. Denumirea Obiective Tipul activitatii/ Responsabili Participanti/ Termen Evaluarea
crt. activitatii urmarite Locul de /Cadre Parteneri/ activitatii
desfasurare didactice Invitati
implicate
1. „Recitam, Manifestarea - recitare de educatoarele Copii, Luni Acordarea
cantam, sentimentelor poezii; implicate Educatoare, 13.05.2 unor
dansam!” de prietenie si -dans si Parinti 019 diplome
colaborare cu interpretare de participantil
colegii cantece; or
implicati in -jocuri de
activitati. miscare; /
G.P.P. Nr.11
Alba Iulia
2. „Punti peste Educarea -vizita ghidata; educato Copii, Marti Produse
generatii” respectului şi -activitati arele Educatoare, 14.05.2 handemade
afectiunii handemade cu implicate Bunici, 019 cu tematica
copiilor fata de tematica Pascala Reprezentan Pascala
persoanele în / ti ai realizata de
varsta. Academia Academiei prescolari si
Doamnelor Alba Doamnelor bunici
Iulia, Alba Iulia,
3. „Pomisorul Stimulare -activitate educato Mierc. Utlizarea
meu plantat, a interesului practic-aplicativa arele Copii, 15.05.2 corectă a
planeta copiilor pentru de ecologizare a implicate Educatoare, 019 uneltelor de
Pamant a ingrijirea si spatiului de joaca Parinti, lucru
salvat!” infrumusetarea al gradinitei / Inginer (lopăţică,
naturii in Curtea G.P.P. horticol greblă,
vederea Nr.11 stropitoare).
asigurarii unui Alba Iulia Plantarea
climat mai pomisorilor
curat si a unei si florilor,
vieti mai respectând
sanatoase. indicaţiile
primite
4. ,,Sfanta Familiarizarea - educatoarele Copii, Joi Impartasirea
Sarbatoare a copiilor cu confecţionare de implicate Educatoare, 16.05.2 copiilor
Pastelui” semnificatia obiecte 019 prescolari
sarbatorilor decorative; Recunoașter
crestin- -vizită la ea obiectelor
ortodoxe, biserica / din Biserică
cultivarea specifice:
sentimentelor Biserica crucea,
de dragoste Sala de icoanele,
fata de grupă turla cu
aproapele clopot.
nostru, respect, Rostirea
daruire si de rugăciuni
ajutor reciproc. pentru copii

108
împreună cu
preotul.
5. „Bucurii Sensibilizarea - vizită la educatoarele Copii, Vineri Realizarea
pentru suflete dorinţei „Caminul pentru implicate Educatoare, 17.05.2 unor lucrări
triste” copiilor de a persoane Parinti, 019 practice şi
dărui material vârstnice” Bunici, artistico-
şi spiritual Angajati ai plastice, în
ceva celor care „Caminului scopul de a
ar putea fi pentru fi dăruite –
chiar bunicii persoane felicitări.
lor. vârsnice” Prezentarea
Trăirea unor unui
momente de spectacol
bucurie sinceră (cântece,
datorată poezii,
sentimentelor scenete).
de dăruire.

109
Modele de activități pentru săptămâna
ȘCOALA ALTFEL și analiza SWAT

Prof. Jurjeu Veronica


Liceul Național de Informatică Arad
LUNI, 29 OCTOMBRIE 2018
Forma de
Înv./Diriginte Interval Titlul Loc de Instituţii Alte
Clasa organizare a
orar activității desfășurare partenere precizări
activității
Meseria, Vizită la SC.
Jurjeu Fabrica APTIV-
a VI-a 8 - 14 Brățară de aur Fabrica Defphi
Veronica loc. Ineu
APTIV SRL

MARȚI, 30 OCTOMBRIE 2018


Înv./Diriginte/ Forma de
Interval Titlul Loc de Instituţii Alte
Clasa Coordonator organizare a
orar activității desfășurare partenere precizări
activitate activității
a VI-a C 8-11 Concert lecție Audiție Filarmonica de Filarmonica
Jurjeu
muzicală Stat Arad de Stat
Veronica
Arad
a VI-a C Jurjeu 11-14 Învățăm să ne Jocuri în aer Parcul Mihai
Veronica jucăm liber Eminescu Arad

MIERCURI, 31 OCTOMBRIE 2018


Înv./Diriginte/ Forma de
Interval Titlul activității Loc de Instituţii Alte
Clasa Coordonator organizare a
orar desfășurare partenere precizări
activitate activității
a VI-a C 8-14 Excursie Vizită: Loc. Bihor
Peștera
Jurjeu
Meziad,
Veronica
Peștera
cristalelor

JOI, 1 NOIEMBRIE 2018


Înv./Diriginte/ Forma de
Interval Titlul Loc de Instituţii Alte
Clasa Coordonator organizare a
orar activității desfășurare partenere precizări
activitate activității
a VI-a Jurjeu 8-14 Colaborăm, Jocuri pe Laser Tag Arad Laser Tag
C Veronica deci câștigăm echipe Arad

VINERI, 2 NOIEMBRIE 2018


Înv./Diriginte/ Forma de
Interval Titlul Loc de Instituţii Alte
Clasa Coordonator organizare a
orar activității desfășurare partenere precizări
activitate activității
a VI-a 8-10 Centenar Confecționare Sala de clasă
Jurjeu
C România cocarde,
Veronica
stegulețe
a VI-a Jurjeu 10-12 Știi și câștigi Concurs Sala de clasă
C Veronica distractiv

110
a VI-a Jurjeu 12-14 Gospodari Aranjarea Sala de clasă
C Veronica fără pereche sălii de clasă

Director, Consilier ducativ, Prof.


Raport „Școala altfel”

A. Date generale
Clasa: VI C
Diriginte/învățător: Jurjeu Veronica
Nr. elevi în clasă: 24
Rata prezență elevi (21 prezenți, 3 absenți)

B. Rezultate
1. Activități utile pentru dezvoltarea competenței de învățare și abilităților socio-emoționale:

Dați exemple de activități pe care le considerați eficiente și vă doriți să le integrați în restul


anului școlar pentru dezvoltarea:
a) competenței de învățare: concert-lecție la Filarmonica de Stat Arad, vizită la
intreprinderea SC APTIV SRL-Ineu.
b) abilităților socio-emoționale: jocuri de strategie, de dezvoltare personală, de
dezvoltare a abilităților fizice.

2. Organizarea „Școlii altfel” – satisfacții și lecții învățate


1. Ce satisfacții ați avut în urma implementării programului „Școala altfel”?
Toate activitățile au avut menirea de a-i determina să lucreze în echipă, să-și folosească
abilitatea de a face conexiuni logice, de a alcătui strategii și de a fi creativi. Consider că astfel au
reușit să se autocunoască, să-și înțeleagă mai bine colegii și să devină mai buni prieteni.

2. Ce aspecte ale organizării programului „Școala altfel” au funcționat foarte bine la


clasa dumneavoastră ?
- Colaborarea cu cadrele didactice care predau la clasă (prof. Mihoc Sigina, prof.
Ardelean Daniela, prof. Zsori Simona, prof. Mladin Mariana, prof. Nan Dacian) și cu părinții
(Pop Nadia);
- Munca în echipă din partea elevilor;
- Sprijinul financiar din partea părinților, al firmei de transport ”Pito Trans” Arad și al
conducerii intreprinderii SC APTIV SRL.

3. Ce provocări ați avut în organizarea programului „Școala altfel”? Ce soluții ați


identificat pentru a le preveni anul viitor?
- Responsabilitatea pentru buna desfășurare a deplasărilor în oraș șă în afara acestuia –
soluție: prelucrarea regulamentului de deplasare, implicarea prof. și a părinților

4. Ce sugestii aveți pentru îmbunătățirea metodologiei și ghidului „Școala altfel”?


- Diversificarea ofertei de activități gratuite din partea diferitelor instituții de cultură.

111
SĂ NE DESCOPERIM ELEVII PRIN ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE

Profesor învăţământ primar, Jurji Maria-Daniela


Şcoala Gimnazială Lăpuş, jud. Maramureş

”Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de
învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul
larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala cu
viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi
de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Activitățile extrașcolare au rolul de a dezvolta competențele sociale, lucrul în echipă, colaborarea și
comunicarea în rândul copiilor, integrarea în grup, spiritul de inițiativă, toleranța față de ideile
celorlalți, deprinderea de a-și susține cu argumente punctul de vedere și de a critica constructiv –
toate fiind atribute necesare oricărui om pentru reușita în viață. De aceea, activitățile extrașcolare îl
ajută pe copil să dobândească aptitudini necesare pentru a se descurca în cele mai variate situații de
viață.
Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile şcolare. Ele
sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor folosite şi formelor de
organizare a activităţii. Conţinutul activităţilor extraşcolare nu este stabilit printr-un curriculum
obligatoriu; elevii au libertatea deplină de a alege conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu
interesele şi dorinţele elevilor. Astfel, acestea devin o formă complementară de activitate – parte
componentă a educaţiei – care stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând
competiţia, asumarea de responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și
opţiune.
Toate acestea duc la formarea unor personalităţi complete şi complexe. Având cel mai larg
caracter interdisciplinar, activităţile extraşcolare pot îmbrăca diferite forme: excursii, drumeţii,
vizite, spectacole cultural-artistice, serbări, şezători literare, tabere şcolare, vizionări de filme,
competiţii sportive, cercuri de creaţie, cercuri pe discipline, concursuri, care, prin specificul lor,

112
imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşând anumite
sentimente. Prin activităţile la care participă, ei îşi însuşesc cunoştinţe în domeniul ştiinţei, tehnicii,
literaturii și artei. Participând la acţiuni cu caracter artistic, la manifestări cultural-artistice,
vizionând spectacole de teatru şi filme la cinematograf, elevii îşi cultivă dragostea pentru frumos.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă. De la
cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură. În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii
sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele,
anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice,
elevii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi realizările sale. În
urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate,
imaginea realităţii, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură
cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. În timpul plimbărilor, ei pot observa
caracteristicile unui anumit anotimp și pot descoperi o altfel de primăvară, proaspătă și mirosind a
fericire, vara – ca un teatru de păpuși, toamna – o baladă veselă și arămie sau iarna cea albă și
parfum ușor de scorțișoară.
În plan moral, aceste activităţi contribuie la formarea şi dezvoltarea atitudinilor de respect
pentru cunoaştere, pentru cultură, pentru creatorii ei, la exersarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi
caracter. I. Nicola consideră că „Activitatea extraşcolară oferă independenţă mai mare elevilor şi
asigură o posibilitate de varietăţi pentru manifestările disciplinare, ele presupun respectarea unei
game variate de norme disciplinare”.
În concluzie, putem menționa că activităţile extraşcolare generează relaţii de prietenie şi ajutor
reciproc între elevi, educă simţul responsabilităţii şi o atitudine justă faţă de scopurile urmărite.
Important este ca elevii să fie antrenaţi nu numai în desfăşurarea unor asemenea activităţi, ci şi în
iniţierea şi organizarea lor. Valorificarea activităţilor extraşcolare în practica educaţională ar trebui
să se producă sistematic şi cu mai multă eficienţă, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor, fiind
că, „menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătura, ci să deştepte cultivând destoinicirile
intelectuale în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toata viaţa" (Ioan Slavici).

Bibliografie:

1. Cucoş, C., Pedagogie (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Polirom, 2002.
2. Gârboveanu, M., Creativitatea elevilor în procesul de învăţământ, Bucureşti, Litera
Internaţional, 1981.
3. Iucu, R., Instruire extraşcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Iaşi, Polirom, 2001.
4. Lisievici, P. ş.a., Pedagogie. Concepte, metode şi tehnici esenţiale, Bucureşti, Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2005.
5. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, București, Aramis, 2000.

113
Rolul activităților extracurriculare în dezvoltarea personalității școlarilor mici

Înv. Kerekes Maria


Șc. Gimn. „Gr. Silași”Beclean

Copilăria este destinată a descoperi frumosul din mediul înconjurător și din opera de artă. Pe
lângă activitățile prevăzute în curriculumul școlar, copilul are nevoie și de activități
extracurriculare, cu mare potențial educativ, care să răspundă nevoilor actuale ale integrării în
societate.
Educația extracurriculară se referă la activitatea instructiv-educativă organizată de colectivul
didactic al școlii, cu sprijinul factorilor educaționali, cu scopul de a completa activitatea școlarilor.
Activitățile extracurriculare sunt activități complementare, atractive, care au un scop precis și o
anumită strategie de desfășurare. Ele aduc „noul”, surpriza intelectuală, îmbină plăcutul cu utilul,
oferă posibilitatea de a observa fapte comportamentale ale elevilor în afara clasei. Activitățile
extracurriculare au în vedere următoarele obiective:
Valorificarea potențialului psihic și fizic al fiecărui copil, sprijinind dezvoltarea
armonioasă a personalității fiecărui copil prin:
- formarea unui comportament civilizat;
- integrarea în viața socială;
- educarea calităților moral-cetățenești și estetice;
- organizarea timpului liber în mod util și plăcut;
- lărgirea orizontului de cunoaștere.
- Descoperirea și încurajarea aptitudinilor și înclinațiilor copiilor.
- Reactualizarea cunoștințelor acumulate în cadrul activităților desfășurate la clasă și
îmbogățirea lor.
Activitățile extracurriculare se deosebesc de cele școlare curriculare prin caracterul lor benevol,
opțional, pluridisciplinar, varietatea conținutului și formelor, utilizarea unor forme specifice de
verificare și apreciere a rezultatelor cât și prin raporturile accentuate de colaborare, apreciere,
încredere și prietenie dintre cadrul didactic și elevi.
Participarea copiilor este facultativă. Cadrul didactic intervine prin dirijare sugestivă cu scopul
de a stimula implicarea copiilor în anumite activități, având în vedere înclinațiile și aptitudinile lor
după necesitățile instructiv-educative ce se impun la un moment dat.
Conținutul activităților prin care se realizează educația extracurriculară se fixează în funcție de
preferințele și dorințele elevilor și de condițiile și posibilitățile de realizare.
Formele de organizare sunt ingenioase, elastice și cu caracter recreativ, predominând spiritul de
cooperare. Există câmp deschis manifestării spiritului de inițiativă din partea copiilor. Activitățile se
desfășoară în funcție de conținutul și forma lor de organizare. Evaluarea rezultatelor se face prin
laudă, evidențiere, participări la expoziții, popularizare la ziare, reviste, televiziune.
Excursiile, drumețiile,manifestările cultural-artistice și sportive precum și cercurile de elevi sunt
cele mai reprezentative categorii de activități extracurriculare.
Realizarea drumețiilor,excursiilor și vizitelor impune o mare responsabilitate legată de scopul
urmărit, obiectivele stabilite,de conținut,de modul de desfășurare și de finalizare.
Lecțiile-excursii, contribuie la lărgirea orizontului geografic, realizează legătura dintre teorie și
practică, stimulează interesul pentru cunoașterea frumuseților țării și contribuția la crearea unui
suport informativ-educativ pe plan ecologic. Prin drumeții, vizite, excursii, se urmărește
dezvoltarea spiritului de colectivitate, prietenie, voință, disciplină și inițiativă.
Drumețiile, excursiile îmbină obiectivele de instruire a copiilor pe baza cercetării, răspund
cerințelor de acțiune, îmbină utilul cu plăcutul, relaxarea cu efortul, bunăstarea cu privațiunile.

114
Rolul excursiilor poate fi de documentare, colectare, observare în mod direct și independent a unor
peisaje și fenomene din realitatea înconjurătoare.
Activitatea extracurriculară se află într-o continuă perfecționare, determinată de îmbunătățirea
conținutului și diversificarea formelor de exprimare artistică accesibile copiilor din învățământul
primar.
Activitățile extracurriculare sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, facilitează
acumularea de cunoștințe, produc bucurie.
Participanților li se dezvoltă spiritul practic operațional, oferind posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform aptitudinilor sale. Realizarea acestor obiective depinde, în primul rând de
organizator, talentul său, de modul creator de abordare a temelor și de dragostea sa pentru copii.

Bibliografie:

Didactica- revistă de comunicări științifice, 2010, 2011, 2012


Predarea orientată după necesitățilecopilului, TEP BY STEP
Metode și tehnici de predare

115
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL
BUCURIILE IEPURAȘULUI!

Autor: Keresztessy Katalin

Activitățile extrașcolare își au rolul și locul bine stabilit în formarea presonalității copiilor. Prin
activitățile extrașcolare fiecare copil primește o educație exigentă,bine venită, tot la fel ca și cea
primită într-un cadru formal.

Atât activitățile extrașcolare, cât și cele extracurriculare au ca scop identificarea talentelor,


cultivarea unui stil de viață civilizată, stimularea comportmentului creativ. Copii participă cu drag
la astfel de activități, succesul fiind garantat, deoarece producția ce provine din astfel de activități,
este o producție, care se naște din imaginația, din creația propriu – zisă, liberă a copilului. Aceste
activități permit dezvoltarea unor aptitudini speciale, copii își pot îmbogății imaginea creatoare și
sfera cunoștințelor prin diverse activități educative. Prin asemenea activități copii dobândesc o
gândire independentă, mod de rezolvare diferită a problemelor, posibilitatea de critică constructivă,
toleranță fațăde noi idei.

Cea mai îmbucurătoare sărbătoare a tuturor creștinilor, este sărbătoarea Paștelui sau Învierea lui
Isus Hristos.
Cei mai încântați de venirea Paștelui sunt copii. Pentru ei, nu numai obiceiurile creștine sunt
cele mai importante lucruri în sărbătorirea Paștelui, dar și că sosește Iepurașul de Paște.
Pregătirea de Paște începe mai mult timp înainte de sărbătoarea propriu – zisă, deoarece copii
scriu scrisori Iepurașului de Paște. Le cer: dulciuri, jucării, cea ce își imaginează prin fanteziile lor
bogate. Această sărbătoare e plină de emoții, de așteptări. Cum adulții aștept cu cea mai mare
emoție învierea lui Isus Hristos, copii în primul rând aștept agitat, cu nerăbdare, ca iepurașul să-l ia
scrisoarea.
În dimineața primei zile de Paști, când copii se trezesc, începe Vânătoarea Ouălor de Paști. Este
o experiență de neuitat, bucuria nemărginită a copiilor, bucurie, ce provine din găsirea ouălor
ascunse de iepuraș, fie în casă, fie în grădină.
După găsirea ouălor ascunse emoțiile mai cresc în găsirea cadourilor cerute de la iepuraș, dacă
primesc ceea ce era în scrisoare, dacă oare a adus ceva iepurașul de paște.
A doua zi a Paștelui, este ziua obiceiului de merge la udat sau la stropit. Tot a bucurie a copiilor
îmbinându-se cu bucuria iepurașului. Băieții poposesc la casa fetelor, le urează Paște fericit!, spun
poezii de stropit și le stropesc pe fete cu o găleată plină de apă, de a-i merge tot anul bine pentru
fete, ca să nu se ofilească. Fetele le cinstesc pe băieți cu ouă roșii. Aceste ouă sunt vopsite de fete,
în Vinerea Mare, numai în culoarea roșie, ceea ce conform tradiției este sângele lui Isus Hristos. Iar
oul, simbol al începutului și a nemuririi, confirmând învierea și renașterea ciclică.
Împreună cu învierea lui Isus Hristos, venirea Iepurașului de Paște, bucuria ceea mai enormă a
copiilor, stropirea fetelor, ni se mai aduce și renașterea naturii, sosirea anotimpului primăvară,
renașterea cultului strămoșilor, a unor fenomene naturale legate de fertilitate.
Pe lângă toate însemnătatea simbolistică a acestei sărbători creștine, în mintea și sufletul
copiilor rămâne bucuria sinceră a jocului, a redescoperirii tradițiilor și obiceiurilor de la bunici.

116
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional

Prof. Kollat Delia


Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu, Baia Mare

Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la


dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire,
la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi
soluţii variate.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru nonformal, ceea ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Activităţile extraşcolare au un rol important în cultivarea gustului pentru lectură, pentru carte. Elevii
pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la
lansări de cărţi, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin implicarea în
desfăşurarea șezătorilor literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere creativă.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul lor de
rezolvare, precum şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca
profesorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia elevilor săi tipuri de
activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa
necondiţionat la desfăşurarea acestora.
Mijloacele extracurriculare îndeplinesc o funcţie complementară în raport cu instruirea şcolară.
Este vital ca activitățile extracurriculare eliberate de constrângerile programei şcolare să se
ghideze după principiile interdisciplinarității pentru a contribui în mod real la formarea deplină a
personalităţii elevilor şi la pregătirea lor pentru viaţă.

Bibliografie:

Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia, Deva.
Ionescu, M., Chiş, V., (2001). Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint,
București.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru, Craiova.

117
Avantajele activităților de tip outdoor în educația fizică a preșcolarilor

Prof. înv. preșcolar Kopacz Enikő-Zsuzsánna


Școala Gimnazială ,,Dacia”, Târgu- Mureș
Grădinița cu Program Prelungit nr. 10

Dezvoltarea sănătății și mișcării a preșcolarilor este un obiectiv educațional important în


învățământul preșcolar. Stilul de viață sănătos format la vârsta fragedă are efect pozitiv în formarea
stilului de viață în adolescență și în maturitate. Pentru realizarea cu succes a obiectivelor educației
fizice și sport în grădinițe există o mulțime de posibilități, printre care educația outdoor, care este o
formă de educaţie care se bazează pe învățarea în aer liber, și completează pe cea formală.
Deprinderile și calitățile motrice dezvoltate în cadrul activităților de tip outdoor pe lângă
dezvoltarea funcțiilor cognitive afectează pozitiv și starea de sănătate.
Programele educative orientate spre natură pun în centrul atenției educația pentru natură, însă
activitățile desfășurate în natură au un rol important și în dezvoltarea mișcării, a personalității și a
sănătății. În cadrul activităților desfășurate sistematic în aer liber organismul se acomodează
factorilor de mediu, iar una dintre urmările acestuia este întărirea rezistenței organismului, a
sistemului imunitar, iar în măsură mai mică și creșterea vitezei și forței prin mișcarea propriei
greutăți corporale. Pe parcursul acestor activități copiii cunosc și dobândesc legitățile naturii,
respectul față de natură, învață cum se îmbracă potrivit anotimpului, își dezvoltă capacitatea de
acomodare față de efectele vătămătoare ale vremii, de forțele naturii, însușesc orientearea în spațiu,
cum să circule în natură cu încredere, care include și siguranța pe apă, schiatul, mersul pe bicicletă
și drumețiile, obiceiurile de igienă corporală în diferite împrejurări, își dezvoltă creativitatea prin
jocuri cu ajutorul elementelor naturii.
Beneficiul cel mai mare al acestor activități este că învățarea motorie se realizează prin trăiri
de experiențe inedite în mijlocul naturii, așadar participanții sunt puşi în situaţia de a-şi cunoaşte şi
chiar de a-şi depăşi propriile limite, de a crește încrederea în sine și stima de sine.
Este important ca educatoarea să-i încurajeze pe copii să nu se sperie de situații imprevizibile, și
să găsească cea mai bună soluție, să-i ajute în prevenirea accidentelor, însă acordarea ajutorului să
lase pe seama colegilor copilului accidentat. Preșcolarii învățând, ajutând reciproc înving
obstacolele, în urma cărora se dezvoltă mișcarea motorică, capacitatea de rezolvare a problemelor,
sensibilitatea față de problemele celorlalți, recunoașterea meritelor colegilor, abilitățile de
comunicare, iar prin cooperare se întărește în grupă spiritul colectiv.
Prin activitățile outdoor putem pune bazele multor ramuri sportive, pe care copiii pot practica
mai târziu cu scopul de a menține și de a dezvolta sănătatea lor. Drumețiile, schiatul, patinajul,
mersul pe bicicletă, jocurile cu mingea în aer liber sunt sporturi de Life Time, pe care pot practica și
la adulțime și bătrânețe.
În prezent în România dintre activitățile outdoor fac parte excursiile semestriale, drumețiile în
preajma grădinițelor, și activitățile libere în curtea grădinițelor.
Pentru realizarea activităților menționate mai sus trebuie îndeplinite o mulțime de condiții:
temperatură potrivită (nici prea cald, nici prea rece), vreme uscată, fără ceață, fără ploaie, fără vânt.
Dacă luăm în considerare aceste condiții, atunci preșcolarii ar putea să petreacă zile puține în aer
liber, mai ales toamna și iarna. Pentru prezența mai mare a acestui tip de activitate în educarea
preșcolarului, din partea părinților ar trebui schimbată atitudinea grijulie și afecțiunea lor față de
copii lor, iar relația cu pedagogul să se bazeze pe încredere deplină. Cadrele didactice ar trebui să-i
îndemne pe părinți să se implice în realizarea acestui tip de activitate, în cadrul activităților
extracurriculare, oferindu-le informații necesare, sfaturi și sprijin.

118
În continuare prezint câteva activități de tip outdoor ce se pot realiza în grădinițe, atât în curtea
ei cât și în afara ei, în cadrul activităților extracurriculare, și pot fi completate cu alte activități luând
în considerare posibilitățile grădiniței și atitudinea educatoarei.
Ținând cont de respectarea regulilor de prevenirea accidentelor se pot realiza activități libere în
curtea grădiniței, în parc, pe terenul de joacă și de sport, unde copiii pot folosi liber elementele
moderne și clasice de care dispun aceste spații, se pot cățăra cu aprobare pe copaci mai mici, pot
juca jocuri creative cu deșeurile naturale etc. Mersul pe bicicletă, cunoașterea regulilor mersului în
siguranță pe bicicletă este o altă activitate folositoare. Cu copii mai mari se pot organiza drumeții cu
bicicletă după o pregătire potrivită.
Tot în aceste spații se pot organiza activități dirijate, concursuri sportive, prin crearea pistei de
obstacole folosind obiectele pregătite sau care se găsesc aici, pe care copiii trebuie să parcurgă
individual sau pe grupe, chiar și cu bicicleta. Găsirea obiectelor ascunse de educatoare sau
organizarea diferitelor ștafete sunt activități pe placul multor copii.
După cum se știe activitatea principală a vârstei preșcolare este jocul. Spațiile mai mari sunt
potrivite pentru derularea jocurilor de mișcare, dar și a dansului. Acestea combat efectele stresului,
așadar sunt vectorii bunei dispoziții, îmbunătățesc echilibrul corporal, dezvoltă musculatura, simțul
ritmic.
Cel puțin săptămânal o dată ar fi bine să organizăm drumeții în natură, în parcurile din
apropierea grădiniței, sau pe dealurile, pe munții din apropiere – de preferință într-un grup organizat
cunoscând traseele montane, iar semestrial câte o excursie tematică. E important să fie ales un
traseu cu un nivel de dificultate potrivit întregului grup, cu precădere copiilor, și ca încărcarea fizică
să atingă nivelul potrivit vârstei. Astfel de programe îi oferă copilului un altfel de mediu de
învățare, dezvoltă abilități fizice – tehnici de mers pe munte, cățărat pe stânci, mersul pe teren plin
de hopuri, tehnici de dozare a energiei și altele – precum și abilități civice, în care poate învăța cum
să respecte și să protejeze natura.
Pentru sporturi de iarnă ca schiatul, săniușul se pot folosi dealurile din apropiere sau se pot
organiza tabere de schii. După instalarea iernii chiar în curtea grădiniței se poate crea ghețuș, unde
copiii pot exersa cu bucurie, fără patine, mișcările pe gheață. Patinoarele din oraș oferă un bun prilej
unei distracții în colectiv cu copii și părinții lor, lucru de care ar fi bine să ne profităm.
Parcurile de aventură sunt un alt mijloc de distracție eficient care nu doar că stimulează corpul
copiilor și abilitățile fizice, dar îi face mai atenți, mai concentrați și chiar mai curajoși, faciliteză
dezvoltarea personală și de grup, contribuie la autocunoaștere, la creșterea încrederii în sine, la
extinderea limitelor psihologice proprii.
Ca concluzie personală consider că menirea noastră ca dascăli este de a trezi, de a potoli
curiozitatea copiilor, de a pregăti pentru viață, folosind o varietate de modalități de colaborare atât
în cadrul activităților didactice cât și în cadrul activităților extracurriculare, care presupun o
implicare activă a părinților alături de copii și educatoare. Astfel au de câștigat atât copiii cât și
părinții, colectivul grădiniței dar şi comunitatea locală.

119
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
„JOCURI DIN PAUZA MARE” – PROIECT EDUCAŢIONAL

Prof. înv. primar. KORTNER TILORE,


Şcoala Gimnazială Nr. 2 Lugoj, JUD. Timiș
„Jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar,
mai presus de toate, el este însăşi viaţa copilului.” (Mc. Dougall)

La copilul de vârstă şcolară mică, dezvoltarea cognitivă, socială, afectivă este strâns legată de
activităţile desfăşurate în şcoală şi în afara ei sub forma jocului. Şcoala, oricât de bine ar fi
organizată, nu împlineşte dorinţa copilului de a fi mereu în mişcare, de a investiga, de a cunoaşte
prin propria cercetare, de a se emoţiona puternic la orice activitate- ceea ce reprezintă, de fapt,
esenţa jocului. Marele pedagog elveţian Eduard Claparede afirma că pentru a-l face pe copil să
depăşească în şcoală ,,greutăţile greu de învins”, trebuie să nu uităm că una din necesităţile
principale ale copilului este jocul.
Nu ne putem imagina copilăria fără râsete şi jocurile sale. Sufletul şi inteligenţa devin mari prin
joc. Jocul este un simbol al victoriei într-o luptă cu sine, cu propria frică, slăbiciune sau îndoială. El
este un întreg univers, în care fiecare trebuie să-şi afle locul, cu şanse sau riscuri.
Jocul asociază noţiunile de totalitate, de regulă şi de libertate, aidoma vieţii reale, într-un cadru
dinainte stabilit. Jocurile sunt adevărate modele de viaţă reală, personală şi socială. Ele permit
trecerea de la starea de natură la starea de cultură.
Psihologii văd, în joc, o formă de energie psihică între doi jucători sau între fiinţe şi obiecte
neînsufleţite. Jocul stimulează imaginaţia şi emotivitatea, de aceea se spune că acesta devine o
acţiune magică ce trezeşte viaţa. A te juca înseamnă a crea o punte între realitate şi fantezie. De
aceea, jocurile copiilor sunt, în profunzime, replici ale marilor jocuri publice, sufletul relaţiilor
umane şi factori eficienţi de educare. Gross afirma: „Jocul este un act de dezvoltare personală
neintenţionată. Joaca este o pregătire instinctivă şi inconştientă a viitoarelor acţiuni serioase. În joc
se reflectă legăturile copilului cu lumea sa interioară, dar şi cu persoanele şi evenimentele din lumea
exterioară”.
Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi…atât. Trebuie să spunem că el se dezvoltă prin
joc. Jocul copilului nu este numai o oglindă fidelă a personalităţii sale în formare, ci poate să fie
utilizat ca auxiliar educativ, atât în timpul orelor, cât şi în … pauza mare. Jocul facilitează exersarea
comunicării prin diverse limbaje (literar, ştiinţific, muzical, etc.) şi paralimbaje (mimică, gestică,
etc.). Stimulează dezvoltarea imaginaţiei şi a calităţilor gândirii creative, oferind un cadru coerent şi
flexibil de cooperare între elevi.
În lucrarea de faţă voi prezenta realizarea şi rezultatele parţiale ale unui proiect desfăşurat cu
elevii şi cadrele didactice de la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Lugoj.
Proiectul Interjudeţean s-a numit „Jocuri din pauza mare” şi a fost iniţiat de prof. dr. Dorina
Creţ, de la Şcoala de Muzică „Augustin Bena” din Cluj Napoca. Parteneri au fost Liceul de
Muzică „Tudor Ciortea” din Braşov şi Şcoala „Gheorghe Lazăr” din Zalău.
Motivul alegerii acestei tematici se datorează observaţiilor şi preocupărilor privind
comportamentul copiilor în timpul recreaţiilor şcolare. Asistăm la o situaţie cvazi generalizată în
şcolile din mediul urban, unde joaca, recreerea de altă dată, din timpul acestor pauze, este înlocuită,
de la vârste din ce în ce mai fragede, cu preocupări, cum sunt:
- butonarea telefonului mobil şi izolarea de colegi;
- folosirea acestora pentru a asculta muzică, deseori de calitate îndoielnică, iar uneori cu
caracter violent;
- discuţii într-un limbaj agresiv;
- aşa-zisele „jocuri” imitatoare ale unor scene violente, etc.

120
Înainte de a derula firul activităţilor din proiect, dorim să precizăm câteva detalii tehnice.

Obiectivele generale ale proiectului au fost:


1. Redescoperirea şi promovarea jocurilor din pauza mare, unele specifice Folclorului copiilor,
adevărat patrimoniu cultural, pe cale de dispariţie.
2. Stimularea interesului copiilor pentru o formă atractivă şi creativă de joacă, mişcare şi
relaxare în timpul pauzelor, la şcoală, dar şi-n afara ei.
3. Combaterea sedentarismului ce caracterizează această generaţie «a jocurilor electronice».
4. Conştientizarea activităţii de grup, ca suport al prieteniei.
5. Impulsionarea actului educaţional şi comportamental, ai cărui actori principali sunt copiii.

Beneficiari ai derulării proiectului au fost elevii claselor I-IV şi cadrele didactice care predau la
aceste clase, de la şcoala noastră şi cele partenere.
Totul a început la Cluj-Napoca, unde a avut loc prima întâlnire de proiect. Atunci au fost
stabilite, în comun, obiectivele şi a fost propus calendarul activităţilor. Reîntorşi la şcolile noastre, a
urmat identificarea elevilor şi a cadrelor didactice participante.

Desfăşurarea proiectului are loc în mai multe etape:


1. Au fost investigate, în cele patru şcoli participante, jocurile copiilor din pauza mare,
majoritatea fiind sugerate de elevi. A urmat analiza comună (elevi-coordonatori), privind selectarea
celor mai specifice jocuri, fiecărei zone, apoi pregătirea şi învăţarea jocurilor, de către fiecare
echipă, în vederea înregistrării acestora.
2. La a doua întâlnire a coordonatorilor, la Braşov, s-a analizat stadiul parcurs şi s-a hotărât
asupra prezentării modelului scris al descrierii fiecărui joc selectat, precum şi fixarea unui
repertoriu comun de jocuri, pentru că toate aceste jocuri şi activităţi desfăşurate vor face obiectul
unei broşuri şi al unui DVD comun.
3. S-au înregistrat, pe bandă magnetică, jocurile copiilor din fiecare şcoală participantă în
interpretarea acestora în curtea şcolii, în clase sau pe coridoare, în timpul pauzelor.
3. S-au trimis înregistrările şcolilor partenere, pentru a se face o comparaţie a jocurilor între
şcoli/ judeţe.
4. Pornind de la aceste jocuri, am promovat şi vom promova, în continuare, activităţi distractive,
dinamice, pentru petrecerea timpului în pauza mare.
6. Copiii din şcolile participante se vor întâlni într-o tabără şi vor desfăşura împreună jocuri
comune şi/sau particulare, unde se va înregistra DVD-ul comun, final, în care vor fi cuprinse
echipele şi jocurile propuse de către toate şcolile partenere, în interpretarea elevilor, împreună.
Ca modalităţi de evaluare, ne-am propus să atragem un număr cât mai mare de elevi, din fiecare
şcoală, în practicarea acestor jocuri, în timpul pauzei, ca urmare a evoluţiilor frecvente din curtea
şcolii.
După realizarea DVD-ului comun (care cuprinde toate jocurile selectate) şi a broşurii (ce
aminteşte activităţile derulate, precum şi poze din timpul acestora), am creat un site şi am postat
rezultatele proiectului, în vederea diseminării acestora. Am deschis chiar un Forum, pe internet, ca
modalitate de evaluare, unde toţi cei interesaţi şi-au putut exprima opiniile legate de importanţa
unor astfel de activităţi şi de unde am putut avea un feedback, prin interesul manifestat de alte şcoli
pentru implementarea proiectului şi achiziţionarea DVD-ului realizat.
Considerăm că realizarea, cu succes, a acestui proiect, îndreptăţeşte diseminarea la sesiuni de
comunicări destinate proiectelor şcolare. Sperăm că prin acest material am trezit curiozitatea
dumneavoastră pentru practicarea, la ciclul primar, a „jocurilor din pauza mare”.
Bibliografie:
Schiopu, U., coordonator, Probleme psihologice ale jocurilor şi distracţiilor, EDP, Bucureşti,
1970
83 DE JOCURI PSIHOLOGICE PENTRU ANIMAREA GRUPURILORS

121
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. Lache Florentina Eugenia


Școala Profesională “N. Bălăuță” Șcheia, jud. Iași

Activitatea extrașcolară este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru
didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al
activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită
stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte interesul elevilor
pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
Activitățile extrașcolare realizate dincolo de procesul de învățare își au rolul și locul bine stabilit
în formarea personalității elevilor. Educația unui elev nu se realizează doar într-un cadru formal, ci
și prin activități extrașcolare și extracurriculare.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
valorificarea talentelor personale şi a aptitudinilor. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un
cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra elevului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al elevului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Activitățile extrașcolare vizează activitățile cu rol complementar orelor clasice de predare-
învățare-evaluare, atrag elevul la integrarea în viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod
plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii elevului. Aria de desfășurare a
acestora e greu de delimitat. Pot fi activităţi educative, de orientare şcolară şi profesională, excursii,
drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de
spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive,
legate de protecția mediului.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, dezvoltă gândirea critică, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită
un efort suplimentar. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la
dezvoltarea creativităţii şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor
omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor.
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase, pentru o integrare în societate.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare
a lor. Înainte de toate, este important ca profesorul însăşi să fie creativ.
Lumea în care se nasc copiii de astăzi este una complexă, într-o permanentă schimbare, iar
aceștia trebuie pregătiți să înțeleagă și să accepte provocările într-un mod practic, creativ, inovator.
Bibliografie:
1. Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

122
2. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
2002
3. Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor
extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003
4. Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

123
Educația ecologică realizată prin activități școlare și extrașcolare

Prof. Lăcustă Nicoleta


Grădinița P. P. ,,Licurici,, –Galați

Musser spune ca majoritatea lucrurilor care pot fi învatate la aceasta vârsta sunt pur si simplu
lucruri bune în viata. « Este un bun obicei de viata sa nu lasi apa să curgă aiurea, să nu o
risipesti ». « Lucruri ca acestea trebuiesc învațate de la o vârstă fragedă».
Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate şi
bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită
ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară, activităţi
ştiinţifie, literare, artistice, plastice, sportive etc.
Formele de realizare sunt diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene,
activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare,
distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de
emisiuni TV, expediţii, tabere scenete ecologice, concursuri.
Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare, se
formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului şi se
cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos. Educaţia ecologică este un
domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru majoritatea copiilor.
Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe teoretice, ci trebuie implicat
în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea curiozităţii
senzoriale în plină dezvoltare.
Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie interesează în primul rând , ci cunoaşterea şi menţinerea în
forul interior al copilului a următoarelor stări:dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii; puterea de a
ocroti formele de viaţă.
Educatia ecologica vizeaza diferite laturi ale dezvoltarii personalitatii individului. Scopul
esential al educatiei ecologice este îndeosebi acela de a forma la copii bazele unei gândiri si
atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vietii, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate fata de ecosistem. Prin participarea tuturor factorilor educativi: scoala, familie,
comunitate, mass-media etc., la realizarea acestor intentii, copilul întelege mai bine efectele pe care
le are un comportament necorespunzator asupra mediului.

EXEMPLE TRANSFERABILE DE BUNA PRACTICA


IN PARTENERIAT CU–PARINTII, ADMINISTRATIA LOCALA , ONG-URI

,,Faima se ruginește dacă nu o cureți prin muncă în fiecare zi !,, Nicolae Iorga
Primaria municipiului Galați in colaborare cu SP ECOSAL si Inspectoratul Școlar Județean
Galați au declanșat o acțiune la nivelul comunității locale ce i-a vizat pe cei mai mici cetățeni ai
municipiului –concursul Fii activ ! Colectează selectiv. Concursul a vizat conştientizarea elevilor cu
privire la importanţa colectării selective a deşeurilor, dar şi creşterea gradului de colectare selectivă
la sursă a materialelor reciclabile. Perioada în care s-a desfăşurat concursul a fost 01 octombrie
2018 – 01 februarie 2019. Grădinița P.P. ,,Licurici,, Galati a participat în cadrul concursului iar
prin dorință, implicare, consecvență, la sfârșitul campaniei s-a clasat pe locul III, câștigând suma de
20.000 lei. Cu banii obtinuți am reușit să ne îmbunătățim baza materială considerabil. Urmând
lozinca ,,Faptele bune dau valoare unui om,, , ne-am înscris și la ediția a doua 01. octombrie

124
2018- 01.februarie 2019 cu speranța că numai implicându-ne putem aduce o părticică din lumea
care visăm, chiar aici în grădinița noastră.

Proiectul si cei mici fac fapte mari, se adresează celui mai tânăr public, copiii de grădiniță, cu
mesaje dedicate, transmise de un personaj haios și cu mare priză la cei mici (Ecoterrianul).

Totul s-a întâmplat în cadrul campaniei dedicate grădinițelor, „Și cei mici fac fapte mari!” Miza
acestei campanii este educarea timpurie a noii generații în ceea ce privește comportamentul
responsabil față de mediu.

Prescolarii care s-au înscris în proiect vor desfasura activitati de educație ecologică, scopul
fiind ca cei mici să înțeleagă ce înseamnă deșeurile de baterii și acumulatori, ce conțin acestea și de
ce este important ca bateriile uzate să nu ajungă la groapa de gunoi, ci la reciclare.

Copiii a aflat despre substanțele toxice, despre materiile prime valoroase care se pot recupera
din deșeuri, urmand sa colecteze bateriile uzate pentru a le preda în recipienții puși la dispoziție de
ECOTIC BAT. În tot acest proces se vor implica și părinții și prietenii celor mici, iar mesajul și
informațiile sa se răspândeasca în comunitate.

125
ȘCOALA ALTFEL-EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

PROF. ÎNV. PRIMAR LAMBĂ ROBERTA


ȘC.GIMNAZIALĂ NICOLAE TITULESCU PLOIEȘTI

„Şcoala altfel” – sau săptămâna „Să știi mai multe, să fii mai bun!” – reprezintă o modalitate de
întărire a relaţiei profesor-elev care nu este condiționată de prezența clopoţelului sau limitată de
timpul aferent unei lecții 50. Atmosfera din „săptămâna altfel” este una specială, care trebuie trăită
atât de elevi, cât şi de profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi, cu dorința de a
descoperi ,de a explora ,de a cerceta ,de analiza noi perspective,de a-și exprima ideile fără a se
simți constânși de obținerea unui calificativ, a unei recompense,a aprobării învățătorului sau a
colegilor.
Copii sunt veseli, dornici de a participa la orice acţiune, de a experimenta sau exersa, profesorii
sunt dispuşi să socializeze cu elevii lor, într-un context non-formal, atipic pentru învăţământul
românesc, dar inovator, destins, prielnic pentru cunoaştere şi fixarea unor relaţii „poate mai umane”
decât se pot stabili în cadrul unei ore de curs. Cu această experienţă a celor cinci zile în care şcoala
şi-a schimbat mersul, ne-am obişnuit de-a lungul anilor.
Din perspectiva profesorului, iniţial am simţit apăsarea unei săptămâni pierdute, dar după
această săptămână am constatat că elevii mei erau foarte încântați de activitățile desfășurate și
așteptau cu nerăbdare săptămâna din anul următor Ulterior, am simțit provocarea, aceea de a reuși
să îmbin dorințele elevilor mei, cu dorințele și posibilitățile financiare ale părinților, precum și cu
asumarea responsabilității grupului pentru activități desfășurate în afara sălii de clasă.Aspectul
negativ al acestei săptămâni este legat de faptul că orice plecare din sala de clasă ,poate implica
costuri pe care nu toți părinții sunt dornici să și le asume.În această situație programul trebuie gândit
ținându-se cont de toate aspectele.
Programul pe care l-am gândit anul acesta debutează cu o expunere a talentelor culinare ale
elevilor mei de clasa aIVa.Făcând o paralelă cu lecția de la știinte legată de amestecuri, dizolvare,
decantare, filtrare ne-am propus să preparăm limonadă și oranjadă(vom aplica cunoștințele despre
amestec,filtrare și dizolvarea substanțelor).Vom prepara aperitive, respectând regulile de igienă și
apoi vom așeza masa pentru a ne reaminti despre bunele maniere atunci când servim masa.Această
activitate își propune să formeze deprinderi de viață ,acele deprinderi necesare oricărui individ pe
parcursul existenței sale.
Într-o altă zi ne-am propus să confecționăm ornamente pentru masa de Paște sau felicitări pentru
persoane dragi și apoi să vizităm secția de pompieri aflată în apropierea școlii.Activitatea practică
își propune exersarea deprinderilor și tehnicilor de lucru cu materiale diferite
(plastic,hârtie,lemn,metal).Vizita la secția de pompieri este planificată la propunerea elevilor care
sunt dornici să observe îndeaproape modul de intervenție în caz de incendiu și mai ales mașinile din
dotarea acestora.
Noutatea zilei de miercuri, o reprezintă lansarea de carte a scriitoarei și psihologului Ema
Petrescu –volumul ”Iubiri printre stele” o continuare a unui alt volum,pe care copii l-au citit deja.
Pe lângă lansarea volumului, copiii vor participa la un exercițiu de creeație sub îndrumarea
scriitoarei, adică îi vor oferi idei cu privire la o nouă carte, cum au mai făcut și cu prilejul altor
activități desfășurate cu dânsa.Elevii au fost încântați de ideea de a se transforma în scriitori
debutanți.
Ziua de joi este rezervată unei vizite deosebite, mult așteptată ,un obiectiv propus cu prilejul
unei excursii și pe care nu am reușit să-l vedem deoarece nu am mai avut timp.Astfel ,în această zi,
mulți dintre ei vor merge pentru prima dată cu trenul ,vom vedea cum este condus un tren și vom
vizita Muzeul Militar din București.Ziua aceasta este cea mai palpitantă,deoarece pentru prima dată
vom merge pe cont propriu,fără autocar,vom ajunge la obiectivele turistice pe jos, folosind ca
mijloc de orientare harta și telefonul.

126
Ultima zi din această săptămână este dedicată unei plimbări prin oraș, pentru a vizita Muzeul
Petrolului și Muzeul Ceasului două obiective turistice unice. Elevii care și-au exprimat dorința de a
studia machetele cu sonde petroliere precum și alte mașinării expuse în interiorul dar și în exteriorul
muzeului.Muzeul Petrolului, repezintă identitatea orașului Ploiești,un oraș cu o istorie bazată pe
petrol, un oraș industrial.Copiii vor învața despre importanța acestei resurse naturale și despre
modul cum a influențat existența acestuia evoluția comunității umane.
În concluzie, săptămâna aceasta își propune să le ofere copiilor experiențe noi și utile în viitor,
scopul principal fiind acela de a forma omul, adultul responsabil, cu un loc potrivit lui în societate,
capabil să se descurce în orice situație,un individ adaptabil la schimbări.

127
ROLUL SERBARILOR IN GRADINITA

PROF. LAMBU PRICUTA LUMINITA


SCOALA ,,ILIE MURGULESCU`` VELA

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil, decât meseria de educator, de gradinar de suflete umane,
de calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite" (D. Almas).

Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte educaţia moral-
civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita integrării sociale
depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor dintre ei şi a modului în
care se supune grupului (respectă munca colegilor care sunt de serviciul zilnic la grupă, să nu strice
jucăriile, lucrările colective pe care le realizează).

Participarea părinţilor la unele activităţi ale grădiniţei (şezători, vizite, excursi, activităţi
comune, lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în organizarea,
desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor propriilor copii, a
dificultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.

Impicarea părinţilor în activitaţile şcolare ale copiilor pot merge şi pâna la implicarea lor în
activităţile extraşcolare de organizare a unor serbări cu teme folclorice, dar şi prezentarea unor
obiceiuri specifice anumitor zone geografice din România.

Un părinte se poate considera împlinit atuci când împreună cu grădiniţa ori şcoala reuşesc să
educe copilul astfel încât el să aprecieze munca, să fie util în societate.
Educatoarea trebuie să aibă o concepție clară și precisă asupra conținutului serbării, pornind de
la o idee tematică, în jurul căreia să se grupeze toate punctele din program, pentru ca întregul să fie
unitar și să comunice pregnant cu aceasta idee. Reușita unei serbări trebuie să fie consecința unei
alegeri judicioase a celui mai accesibil program și a unei activități bine planificate de pregătire, în
cursul unei perioade mai îndelungate.
Este foarte important ca pregătirea serbării să nu se facă într-un timp scurt și mai ales să nu
afecteze timpul destinat altor activități comune. Pregătirea unei serbări se realizează în modul cel
mai potrivit în felul următor: poeziile, cântecele și dansurile populare sunt incluse în planificarea
educatoarei și predate în cadrul activităților comune, apoi repetate în timpul activităților alese. Un
timp muncă se desfășoară individual, mai ales pentru testarea aptitudinilor și înclinațiilor artistice.
Din varietatea serbărilor organizate cele mai frecvente sunt: Serbarea Iernii, Sosirea Primăverii,
Sfârșit de an școlar, Carnaval etc., și sunt prilejuri în care copiii prezintă programe culturale, fiind
momente care le vor rămâne adânc întipărite în memoria și viața lor.
Programul unei serbări trebuie să cuprindă acele poezii, cântece, scenete care au o valoare
artistică mai mare și care, datorită acestui fapt, declanșează impresii și emoții estetice mai puternice.
Montajele literar - artistice se pregătesc cu grijă de către educatoare, stabilind genericul unui
montaj, căutându-se versurile și cântecele adecvate, de autori consacrați. De asemenea. este
important ca în selecționarea textelor să se țină cont de întinderea acestora, în funcție de
posibilitățile particulare și de vârsta copiilor participanți la serbare.
Reușita unei serbări este rezultatul unei bune pregătiri, asigurarea unei atmosfere calme și
liniștite în timpul desfășurării acesteia. Serbarea de sfârșit de an școlar constituie de fapt o evaluare
a aptitudinilor și înclinațiilor artistice dobândite și dezvoltate în cursul anului. Serbările din

128
grădiniță ocupă un loc important în activitatea instructiv - educativă, ele vizând nu numai depistarea
și dezvoltarea aptitudinilor, ci si valorificarea potențialului creativ al copiilor.

Biblografie:

· Eduard Dancila si Ioan Dancila – Noi si copilul nostru ne pregatim pentru scoala, 2003,
Editura Edid
· Anton Moisin – Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si scoala, 2001, E.D.P.
Bucuresti
· Magdalena Dumitrana – Didactica Prescolara, 1998, Ed. V&I Integral Bucuresti

129
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. Înv. Preşc. Boboc Larisa

Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.


Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.

Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.

Educaţia extracurriculară este realizată dincolo de procesul de învăţământ şi îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea
neinstituţionalizată de realizare a educaţiei. Elevii nu pot evolua doar în cadrul orelor de curs, ci au
nevoie de aceste activităţi prin care să-şi poată dezvolta capacităţi ce ţin de: sociabilitate, optimism,
creşterea sentimentului valoric personal, creşterea stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii.

Elevilor le trebuie înlăturate constrângerile; elevii trebuie lăsaţi să caute ceea ce este nou, să-şi
descopere plăcerea de a crea. Grija faţă de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaştere a
dorinţelor acestuia trebuie să fie dominantele acestui tip de activitate. Acestea le oferă destindere,
încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a
aptitudinilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă cu voie bună cu însufleţire
şi dăruire.

Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
-înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte instituții
extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/ muzică pentru
copii, etc.);
-au rol complementar celui al școlii;
-dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
-oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.

Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate.


Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria, dragostea din sufletul copiilor, dar
să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Activitatea educativă şcolară şi
extraşcolară dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea tinerei generaţii în actul respectării
drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se astfel o simbioză lucrativă
între componenta cognitivă şi cea comportamentală. Secretul este să ştiţi ce măsuri şi cum să le luaţi
la momentul potrivit.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi

130
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.

Bibliografie:

Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007


Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.

131
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

László Gabriella, Învăţătoare


Şcoala Gimnazială Kriza János, Aita Mare

În zilele noastre educația înseamnă mult mai mult decât acumularea de informații. Este mai
important să-i învățăm pe elevi de unde și cum să caute informațiile și cum să le valorifice, să-i
învățăm cum să învețe într-un mod cât mai eficient. Prin crearea unor situații în care elevii să
experimenteze cele învățate, să rezolve problemele prin abordări diferite, obținem rezultate mai
bune.
În activitatea de predare-învățare lângă alternarea metodelor clasice cu cele moderne,
participative, au un rol foarte important activitățile extrașcolare. Activitățile extrașcolare sunt
complementare orelor clasice de predare-învățare și au o varietate foarte largă.
Studiile arată că aceste activități sunt importante pentru elevi, ajută la formarea unei atitudini
pozitive față de școală, de învățare și au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor.
Scopul acestor activități este dezvoltarea aptitudinilor sociale, trezirea interesului pentru
activități culturale, sportive, sprijinirea talentelor și chiar facilitarea integrării copilului în anumite
grupuri.
În școala noastră elevii au posibilitatea de a participa la o serie de activități extrașcolare
organizate de profesori și învățători, de multe ori în parteneriat cu părinții, cu Primăria locală sau cu
alte instituții din județ sau din țară.
Numărul elevilor din clasele primare fiind destul de mic, de multe ori învățătorii colaborează
foarte bine în organizarea și realizarea acestor activități, la care participă toți elevii din clasele
primare. Implicarea părinților este o oportunitate bună pentru întărirea relației școală-părinte-elev.
Sunt multe activități care s-au desfășurat în fiecare an de-a lungul anilor, astfel s-au transformat în
tradiții în școală.
În cursul unui an școlar elevii din școala noastră sunt antrenați în următoarele activități
extrașcolare:
• Cu ocazia Zilei basmului popular maghiar – 30. septembrie, ziua de naștere al marelui
povestitor Benedek Elek - ascultăm povești într-un decor de poveste, sau vizionăm povești
dramatizate de câte o clasă.
• Vizionarea spectacolelor la teatrul de păpuși constituie surse de informații, dar și trezirea
interesului pentru lumea artei, educarea gustului pentru frumos.
• Acest lucru servește și participarea cu mare plăcere a elevilor la diferite concursuri de desen,
de povestire, de recitare, concurs de cântece populare. Elevii participă în număr mare și la alte
concursuri școlare; de ortografie, matematică, limba română, concurs prin corespondență. Cei care
se pregătesc pentru concursuri, sunt interesați de materiile respective și sunt dispuși să lucreze și în
afara orelor de curs. Aceste concursuri ajută pe elevi să-și testeze nivelul de cunoștințe și să-și
dezvolte aptitudinile.
• În așteptarea lui Moș Nicolae elevii iau parte la activități distractiv-educative unde fantezia
nu are limite.
• Serbarea crăciunului și carnavalul școlii sunt ocazii foarte bune pentru manifestarea
aptitudinilor artistice la elevi și pentru o bună colaborare cu părinții.
• Cu scopul de a trezi și a menține interesul elevilor pentru citire ne înscriem în fiecare an la
Maratonul de citire organizat de biblioteca județeană din Miercurea Ciuc.
• Pentru Ziua Mamei ne pregătim cu program artistic și realizăm expoziție din lucrările
elevilor.

132
• De obicei Ziua Copilului este o zi specială, rolul principal au competițiile și jocurile
sportive, care contribuie la îmbunătățirea puterii de concentrare și a condiției fizice a elevilor.
• Lângă drumețiile efectuate în împrejurimile satului, în fiecare an școlar organizăm o
excursie mai lungă în județ sau chiar în afara acestuia pentru descoperirea unor locuri despre care
am învățat sau vizitarea locului de naștere, casa memorială a unor personalități. Excursiile ajută pe
elevi să formeze legături între informațiile teoretice dobândite în școală și lumea reală.
• Pregătirea pentru sărbătorirea paștelui este ocazie bună pentru transmiterea tradițiilor
populare. Elevii pot învăța încondeierea ouălor de la meșteri invitați, care povestesc cu drag despre
obiceiurile vechi.
• Săptămâna Școala altfel este foarte agreată de elevi pentru că tema și activitățile sunt
programate ținând cont de opțiunile lor. În fiecare an alegem o temă și toate activitățile sunt
organizate în jurul acestei teme: întâlniri cu invitați, prezentări, excursii, vizite, lucrări artizanale.
Săptămâna se încheie cu o competiție. Ca și la alte activități și în timpul săptămânii Școala altfel
putem conta pe suportul părinților.
Experiența arată că activitățile extrașcolare sunt mai interesante și mai atractive pentru elevi,
influențează rezultatele școlare în mod pozitiv, dau șansa elevilor să învețe lucruri cu adevărat utile,
să-și testeze și să dezvolte aptitudinile și abilitățile, dezvoltă abilități noi, dezvoltă relațiile sociale,
inteligența emoțională, având un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor.

133
Activităţile extracurriculare în dezvoltarea personalităţii elevilor

Prof. Haidu Laura


Școala Gimnazială Nr. 7 Petroșani

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în


clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind la
formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care
îmbracă cele mai variate forme.
În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i
pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea
de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţileşcolare. Ele
sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor folosite şiformelor de organizare
a activităţii. Conţinutul activităţilor extraşcolare nu este stabilit printr-uncurriculum obligatoriu;
elevii au libertatea deplină de a alege conţinuturile care sunt în perfectăconcordanţă cu interesele şi
dorinţele elevilor. Astfel, acestea devin o formă complementară de activitate – parte componentă a
educaţiei – care stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia,talentul, încurajând competiţia,
asumarea de responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și opţiune.
Toate acestea duc la formarea unor personalităţi complete şicomplexe.
Având cel mai larg caracter interdisciplinar, activităţile extraşcolare pot îmbrăca diferiteforme:
excursii, drumeţii, vizite, spectacole cultural-artistice, tabere şcolare, vizionări de filme,competiţii
sportive, cercuri de creaţie, cercuri pe discipline, concursuri, care, prin specificul lor,imprimă
copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşând anumite sentimente.
Prin activităţile la care participă, ei îşi însuşesc cunoştinţe în domeniul ştiinţei, tehnicii,literaturii
și artei. Participând la acţiuni cu caracter artistic, la manifestări cultural-artistice,vizionând
spectacole de teatru şi filme la cinematograf, elevii îşi cultivă dragostea pentru frumos.
Organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare respectă anumite condiţii: sunt subordonate
procesului de învăţământ care se desfăşoară în clasă; se evită supraîncărcarea elevilor; se desfăşoară
în colectiv, fiind create şi organizate pe principiul liberului consimţământ; la antrenarea elevilor
trebuie să se ţină seama de particularităţile de vârstă şi interesele elevilor, precum şi de posibilităţile
de realizare pe care le au, fără să fie reţinuţi de la ore sau pregătirea lecţiilor.
Excursiile şi vizitele sunt acţiuni cu caracter de masă organizate în scopul îmbogăţiriiexperienţei
de viaţă a elevilor. Aceste activităţi se organizează în funcţie de conţinutul lecţiilor prin conținutul
lor se deosebesc de cele cu caracter didactic. Organizate la nivelul clasei sau școlii, cu participare
benevolă, ele urmăresc lărgirea orizontului de cunoștințe etc.
Vizitarea unui muzeu, expoziţii, a unui atelier al meșterului popular sau artist plastic poate fi o
situaţie de învăţare cu scop cultural-artistic, dar şi un moment de reconciliere ori de introspecţie, în
funcţie de educaţia anterioară a elevilor sau de tematica în care se încadrează excursia. Legătura
organică a procesului de învăţământ cu excursiile şi vizitele asigură eficienţa educativă a acestor
activităţi. Menţionez că influenţa educativă a excursiilor şi vizitelor depinde şi de caracterul lor
variat. Prin conţinutul lor, excursiile şi vizitele se deosebesc de activităţile cu caracter didactic.
Organizate la nivelul clasei sau şcolii, cu participare benevolă, excursiile şi vizitele au drept scop
lărgirea orizontului cognitiv, familiarizarea elevilor cu frumuseţile ţării.

134
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în politicile educaționale întucât
au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra performanțelor școlare și a
integrării sociale. Un studiu al lui J. Eccles și B. L. Barber (1999) indică un impact diferit al
activităților extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:
 participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea
rezultatelor și performanțelor școlare;
 participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să
urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;
 participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul
elevilor participanți.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte instituții
extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/ muzică pentru
copii, etc.); au rol complementar celui al școlii;dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de
fenomene și relații, iar activitățile extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-
familie-comunitate; oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul
social al copiilor.
Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.

135
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PROF. ÎNV. PRIMAR: OPREA LAURA


ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 18, GALAȚI

Procesul de învăţământ „îmbracă” şi forme de muncă didactică complementare lecţiei obişnuite.


Acestea se pot desfăşura atât în şcoală, în afara orelor de curs, cât şi în afara şcolii sub atenta
îndrumare a cadrului didactic. Aceste activităţi presupun o continuă perfecţionare a metodelor
folosite, stimulând totodată iniţiativa, fantezia şi contribuţia creatoare a cadrului didactic implicat.
Vacanţele şcolare le oferă elevilor posibilitatea să petreacă în mod cât mai divers, plăcut şi util
timpul liber. Excursiile şi taberele sunt cele mai atractive activităţi din timpul unei vacanţe.
Excursia este una din activităţile extraşcolare, folosită pentru cunoaşterea trecutului local,
naţional. Temeinic organizată şi pregătită, creează o atmosferă deosebit de favorabilă instrucţiei,
educaţiei, formării complete a personalităţii elevului. Reuşeşte cel mai bine să dezvolte interesul
elevilor, îmbogăţindu-le orizontul de cunoaştere. Simion Mehedinţi şi Vintilă Mihăilescu,
întemeietorii geografiei moderne şi iluştri pedagogi spuneau că: „Orizontul locului este unitatea de
măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre
alte ţări”.
Drumeţiile, vizitele şi excursiile constituie forme organizate ale procesului de învăţământ în
natură sau la diferite instituţii culturale sau economice, în vederea realizării unor scopuri instructiv -
educative legate de o serie de teme prevăzute în programa şcolară.
Observarea dirijată a obiectivelor şi fenomenelor în condiţii naturale sau în expoziţii, muzee,
case memoriale, grădini botanice sau zoologice şi altele, permite elevilor formarea unor reprezentări
bogate despre cele observate, consolidarea cunoştinţelor, o serie de deprinderi şi sentimente. Prin
caracterul lor intuitiv, atractiv şi plăcut, drumeţiile, vizitele şi excursiile prilejuiesc trăiri adânci a
unor sentimente patriotice, de preţuire şi de protecţie a frumuseţilor clădite de natură sau faţă de
cele realizate de om.
Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici, pe jos care se
desfăşoară în orizontul local.
Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra
comportamentelor mediului înconjurător, făcându-i să urmărească cu interes poziţia, evoluţia şi
diversitatea sa, specificul acestora, legăturile cauzale dintre ele.
Drumeţiile, ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după o planificare tematică,
precizându-se foarte clar şi concret scopul propus, precum şi alegerea perioadei de desfăşurare.
Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute şi utile activităţi de recreere şi odihnă activă,
facilitând contactul cu mediul.
Excursia de studiu are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea
legătura dintre teorie şi practică. Etapele ce trebuie parcurse pentru organizarea acestei activităţi
sunt cele mai importante, dar importanţa majoră o are etapa pregătitoare, organizatorică, de
pregătire a colectivului de elevi pentru a fi capabili să realizeze obiectivele propuse pe parcursul
activităţii.
Excursia este o călătorie de cel puţin o zi, efectuată în afara localităţii de reşedinţă, cu un mijloc
de transport, având ca suport recreerea, vizitarea, informarea, studiul.
În funcţie de conţinut, identificăm mai multe categorii de excursii:
 excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic;
 excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social - economice şi culturale din
peisajul geografic;
 excursii cu obiective mixte.

136
O excursie geografică impune o mare responsabilitate din partea celui care o organizează. De
aceea, conţinutul trebuie ales cu grijă, bine corelat cu scopul şi obiectivele; perioada să fie
corespunzătoare unei bune desfăşurări a activităţii. Pentru aceasta excursia trebuie organizată după
un plan bine stabilit, care să parcurgă mai multe etape: etapa de organizare, etapa de desfăşurare a
excursiei şcolare şi etapa de evaluare a excursiei la reîntoarcerea în şcoală.
În concluzie, excursia are o mare valoare şi importanţă instructiv - educativă deoarece
contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie al elevilor, a interesului pentru studiul geografiei
patriei şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. Nu numai că ajută la consolidarea
cunoştinţelor geografice, botanice sau zoologice predate la clasă, dar anticipează intuirea,
cunoaşterea generală a elementelor mediului uşurând succesul învăţării.
Pe plan afectiv, prin excursiile cu elevii se realizează sentimente de preţuire şi ataşament faţă de
frumuseţile naturale ale patriei, dar şi faţă de realizările economice al poporului român, a istoriei
sale, contribuind la educaţia patriotică şi nu în ultimul rând la crearea unui suport informativ -
educativ pe plan ecologic pentru protecţia mediului înconjurător.
Prin organizarea excursiilor se solicită participarea elevilor, educatorului revenindu-i sarcina de
a sintetiza cunoştinţele elevilor, de a canaliza şi coordona investigaţiile prin observarea şi intuirea
directă a obiectelor şi fenomenelor geografice. Astfel, excursia se transformă într-un dialog ştiinţific
bazat pe achiziţiile dobândite, pe cultura generală pe care o posedă fiecare elev participant la dialog.
Avantajele acestor forme de organizare sunt: contactul cu lumea reală, observarea şi studierea
fenomenelor în condiţii naturale şi sociale, dezvoltarea deprinderii de a se descurca într-un mediu
diferit, dezvoltarea atenţiei etc. Elevii sunt familiarizaţi cu tematica pusă în discuţie, îşi adâncesc
cunoştinţele deja dobândite şi achiziţionează noutăţi, îşi formează şi îşi consolidează atitudini şi
convingeri.
Excursiile sunt întotdeauna prilej de bucurie, de relaxare, de cunoaştere, şi, de aceea elevii sunt
încântaţi de organizarea lor. De asemenea, reprezintă un prilej de a cunoaşte alte dimensiuni ale
educaţiei copilului, de manifestare psihică şi de adâncire a relaţiilor elev-elev, elev-educator, elev-
educator-părinte.

137
VALENŢE EDUCATIVE ŞI FORME
ALE ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE

Prof. înv. primar, Lavinia Ispas


Liceul cu Program Sportiv, Alba Iulia

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbarile fară precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ, de pe instrucţie pe educaţie.
Astfel, fară a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că
educaţia extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de invăţământ, îşi are rolul şi
locul său bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Astfel, fară a se nega importanţa procesului de învăţământ – activităţile curriculare, se
considera necesară reorientarea şi reaşezarea activităţilor extracurriculare în cadrul formării
personalităţii umane, prin recunoaşterea importanţei sale.
Activităţile extracurriculare pot avea conţinut cultural, artistic sau spiritual, conţinut ştiintific şi
tehnico-aplicativ, conţinut sportiv sau pot fi simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale.
Principalele valenţe educative ale acestor activitati, pe care le putem fructifica sunt:
- funcţia de loiser (organizarea timpului liber al copiilor);
- funcţia social-integrativă;
- funcţia formativă (completarea instrucţiei şi educaţiei de învăţământ);
- funcţia vocatională, relevând şi cultivând aptitudini speciale;
Câteva dintre activităţile extracurriculare ce pot fi desfăşurate cu elevii, sunt:

►ACTIVITĂŢILE DE CLUB/CERC
Acestea au drept subiect grupuri de copii uniţi printr-un interes comun de cunoaştere şi acţiune.
Membrii cercului sunt animaţi de dorinţa comună de a practica un sport, de atracţia pentru muzică
sau tehnică, de dragostea de natură, de pasiunea pentru noile mijloace de circulaţie a informaţiei –
evantaiul pasiunilor comune putându-se deschide la nesfârsit. Copiii vin in cerc/club şi participă la
activitatea lui însufleţiţi de dorinţa de a creea, a-şi afirma aptitudinile. Pentru unii este o chemare
vocatională, pentru alţii, poate, un interes de moment. Oricum, activitatea de club/cerc, îi uneste
într-o acţiune cooperantă.
Specific este faptul că acestea sunt activităţi de durată, desfaşurate pe parcursul unuia sau mai
mulţi ani, timp în care fiecare membru al grupului îşi verifică şi îşi dezvoltă treptat aptitudinile.

► ŞEZĂTORILE , SERBĂRILE ŞI CARNAVALURILE


Vizitând muzee şi expoziţii cu caracter etnografic (locale), colecţionând costume populare,
culegeri de doine, strigături şi obiceiuri populare, cântece şi jocuri din partea locului se pot organiza
mult apreciatele şi totodată îndragite de copii – şezătorile. Acestea îmbină, în mod original,
cântecul, jocul, poezia şi elementele de muncă. Fiind îmbrăcaţi în costume populare din zonă, copiii
participă cu mare interes la acest tip de activitate cu deosebite valenţe educative.
Serbarea este o modalitatea eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi a inclinaţiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea şi educarea:
- atenţiei (prin respectarea indicatiilor regizorale şi în special a atenţiei distibutive – prin
raportarea copilului la ceilalţi membrii ai echipei de lucru)
- memoriei ( prin repetiţiile organizate pentru consolidarea replicilor, ►mişcarilor, etc.)

138
- voinţei (prin implicarea copilului în mod benevol)
- afectivităţii ( prin filtrarea mesajelor culturale, artistice, pe plan afectiv)
- imaginaţiei şi creativităţii (prin implicarea directă a copiilor propunând puncte în serbare şi
solutii pentru o anumită frecvenţă)
- atitudinilor pozitive (prin crearea de situaţii concrete şi inteligibile, pentru care copilul va
aproba/aborda) o anumita conduită.
- gândirii (prin momentele de criză, de luare a deciziilor, când apar situaţii neprevăzute în
derularera spectacolului)

►VIZITE ŞI PLIMBARI (DRUMEŢII) PRIN PARCURI, GRĂDINI BOTANICE,


ZOOLOGICE ŞI ALTE ZONE ALE ORAŞULUI
Sunt activităţi care răspund nevoii de cunoaştere şi de petrecere placută a timpului liber.
Plimbările şi drumeţiile organizate cu copiii urmăresc cunoaşterea aspectelor din natură într-o
interdependenţă perfectă cu istoria trecută, prezentă şi viitoare a (comunităţii locale) localităţii
natale şi împrejurimi.
Aşadar, scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale

BIBLIOGRAFIE:

1. Cernea, Maria, "Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000", Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Crăciunescu, Nedelea, "Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000", Ed. Discipol, Bucureşti;
3. Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, "Activităţile
extraşcolare", Cluj-Napoca 2007;

139
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PROF. LAZA AURELIA MARIA


LICEUL ORTODOX ,,EPISCOP ROMAN CIOROGARIU’’ ORADEA

Activitățile extracurriculare ajută la dezvoltarea personală, intensifică nevoia de cunoaștere,


dragostea pentru cultură.
”Șansele tale de a obține succesul sunt direct proporționale cu nivelul de plăcere pe care îl obții
din ceea ce faci. Dacă faci o muncă pe care o urăști, recunoaște imediat acest lucru și renunță”.
Autor: Michael Korda
Educația este un proces de dezvoltare internă, o transformare în sens pozitiv a ființei umane,
acest proces realizându-se cu ajutor extern sau individual, prin sine, autoeducația. Educația pune
accent pe dezvoltarea individuală, pe formarea personalității umane în vederea integrării sale în
societate. Ea poate fi de mai multe tipuri: educație formală, care are loc într-un cadru
instituționalizat, în mod planificat, în cadrul sistemului de învătământ, informal, ce cuprinde
totalitatea influențelor de la nivelul familiei, al mediului social sau mass-media și educația
nonformală ce completează educația formală, cea primită în cadrul sistemului de învățământ
Activitățile extracurriculare sunt activități nonformale, cu caracter facultativ, cu deschidere pentru
experiment și inovație.
Activitățile extracurriculare se pot materializa în vizite, excursii, concursuri sportive sau de
cultură generală, vizionări de filme, spectacole cultural-artistice, filme, teatru. Toate acestea
contribuie la dezvoltarea copilului, atât comportamental, vestimentar cât mai ales cultural.
Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase cu ajutorul căreia realizăm
formarea personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și societate.
Frumosul răscolește emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină la meditație.
Elevii vor fi inițiați să sesizeze frumosul din natură, din artă și societate, să înțeleagă mesajul unei
opere de artă, să reflecteze asupra lui, să asculte o muzică bună, să observe și să interpreteze un
tablou de pictură sau un monument arhitectonic.
Obiectivul fundamental al educației estetice nu se poate realiza complet fără dezvoltarea
aptitudinilor artistice din mai multe domenii: literatură, muzică, pictură, arhitectură, sculptură,
teatru, cinematografie.
Obiectivele educației estetice se pot realiza atât prin activitățile școlare, dar mai ales prin
activitățile extrașcolare: cercuri artistice, vizionări de filme, de spectacole și expoziții, activități
cultural-artistice, serbările școlare, excursii în natură.
Copiii sunt mai receptivi la genul acesta de activități, datorită neobligativității participării lor, a
diversității activităților, a cadrului diferit în care au loc aceste activități, a modului de lucru, și
anume libertatea de a alege ce, cum și când doresc ei, după necesitățile și bunul plac al elevilor.
Total diferite de activitățile cu caracter didactic, excursiile și vizitele ajută la dezvoltarea personală
a elevului, la asimilarea cunoștințelor într-un mod plăcut și ușor, ele contribuie la lărgirea
orizontului, familiarizarea cu frumusețile țării sau chiar ale lumii.
Programarea și alegerea activităților se face ținând cont de dorințele, nivelul și interesele
elevilor pentru o disciplină sau pentru artă, în general. Educatorul va supune observației întreaga
comportare a elevului și stabilind ceea ce este reprezentativ pentru fiecare elev, își va regla
ansamblul de metode și procedee în raport cu aceste particularități.

140
Cercurile de elevi înlesnesc descoperirea talentelor, fie în pictură, teatru, film, fotografie,
diverse mesteșuguri. Scopul acestor cercuri constă în atragerea tinerilor către artă în general și în
descoperirea aptitudinilor și a abilităților practice ale acestora în diverse domenii ale artei.
Cultivându-le talentul într-o atmosferă plăcută, înafara clasei, lăsându-le libertatea de a alege tema
activităților, momentul sau durata activităților extrașcolare, lipsa notelor, atrag tot mai mulți elevi.
Cunoștințele acumulate se materializează practic prin lucrări, poezii, desene, picturi, fotografii,
filme, ele nu mai rămân la stadiul de teorie. Ele conduc la formarea unor personalități complete și
complexe, intensifică nevoia de cunoaștere, dragostea pentru cultură, dezvoltă talentul.

Activitățile extracurriculare vin în completarea procesului de învătământ. Se știe că omul , cât


trăiește, învață. A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu sunt cerințe ale educației
permanente, educație ce integrează toate nivelurile și tipurile de educație, astfel că omul învață să
fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se adapteze la ele.

Datorită activităților extrașcolare, putem depista și dezvolta capacitățile creative ale elevilor,
aptitudinile, inventivitatea, spiritul de observație, imaginația creatoare, originalitatea, ingenuozitatea
și independența gândirii. În plus, este vorba despre o modalitate de a stimula copiii dotați și
talentați, prin folosirea altor căi de apreciere a creativității și anume: realizările obținute de elevi la
olimpiade, concursuri, competiții, probele școlare cu caracter creativ, specifice diferitelor discipline
de învătământ.
Motivația, alături de inteligență, aptitudini și voință, este una dintre variabilele cele mai
importante pentru obținerea performanțelor școlare și profesionale. Motivația este generată de un
ansamblu de trebuințe, dorințe, interese, scopuri, sentimente, convingeri, aspirații și idealuri,
manifestate în atitudini și acțiuni.
Motivele mai importante ale creației sunt dorința de a cunoaște, de a descoperi și inventa, de a
contribui la progresul social, apoi satisfacția descoperirii, dăruirea profesională, nevoia de
autorealizare și de prestigiu.
Totodată, activitățile extrașcolare au un rol important în alegerea profesiunii. De-a lungul
timpului, tinerii își schimbă obțiunile legate de profesia viitoare pe măsură ce evoluează, se dezvoltă
intelectual sau afectiv. Ele se schimbă, se fixează sau se corectează pe măsură ce aceștia își cunosc
mai bine aptitudinile și își concentrează interesele.
Dorința de prestigiu, de comunicare, curiozitatea știintifică, aspirația către o profesiune, dorința
de succes, aptitudinile speciale sunt factori motivanți pentru participarea la activitățile extrașcolare.
Tinerii au nevoie de fi ghidați , încurajați să-și realizeze scopurile vieții, apreciați pozitiv, să li se
arate progresele făcute, să li se trezească interesul și curiozitatea pentru ceea ce trebuie să învețe.
Recompensele și activitățile extrașcolare sporesc motivația.
Activitățile extracurriculare contribuie la lărgirea orizontului de cultură, prin îmbogățirea
cunoștințelor din diverse domenii, la petrecerea în mod util, plăcut și organizat a timpului liber,
activități lipsite de evaluări riguroase.

Bibliografie:

Constantin Cucoș - Educația estetică, Polirom, 2014


Gabriela Cristea - Pedagogie generală, Ed. Didactică și pedagogică, 2002

141
Rolul activităților extrașcolare
pentru învăţarea eficientă a geografiei

Autor: LAZA Mihaela


Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş”, Beiuş, Bihor

Activitatea în afară de clasă şi scoală, prin care se asigură contribuţii importante la optimizarea
procesului instructiv-educativ, se concretizează în mai multe forme şi anume: cercul de geografie,
excursia, vizita, concursurile şi olimpiadele. Aceste activităţi completează ceea ce au studiat elevii
la istorie în şcoală, folosesc în mod util şi plăcut timpul din afara orarului şcolar al elevilor.
Planificarea judicioasă a activităţilor extraşcolare, odată cu planificarea anuală şi trimestrială,
are rolul de a evita supraîncărcarea elevilor şi de a conjuga echilibrat toate formele specifice de
studiere a geografiei în şcoală şi în afara ei.
Aceste activităţi prezintă o serie de elemente pedagogice specifice1:
- îmbogăţesc, fixează, sistematizează, evoluează informaţiile de geografie locală, naţională şi
universală;
- se bazează pe activitatea proprie a elementului de cercetare, de căutare, de descoperire a
cunoştinţelor prin contactul direct, nemijlocit cu mediul înconjurător;
- pun în acţiune factori motivaţionali puternici, de înaltă valoare civică;
- sunt legate de viaţa comunităţilor sociale din localitatea respectivă, conferindu-le o valoare
integrativă şi lărgindu-le sfera inter-relaţiilor sociale ale elevilor;
- se bazează pe o strânsă colaborare dintre elevi –profesori –părinţi - şi alţi factori educaţionali
în reuşita lor calitativă;
- în prim plan pun în lumină eforturile considerabile ale elevilor, individuale sau în grup, nu
anulează rolul conducător, discret al profesorului, de la declanşarea acţiunilor până la evaluarea lor.
În cadrul cercului de geografie elevii au posibilitatea să adâncească şi să amplifice cunoştinţele
primite de la orele de curs şi să descopere înţelesuri noi, să le încadreze în ansamblul cunoştinţelor
pe care le au, să-şi însuşească tehnicile de cercetare proprii, să-şi formeze deprinderi de investigare
şi să elaboreze referate pe teme de geografie.
Una din activităţile extraşcolare frecvent folosită pentru cunoaşterea geografică a zonei
Beiuşului pe bază de experienţă directă este excursia de studiu. În timpul excursiei pot fi folosite
toate metodele de învăţământ. În desfăşurarea unei excursii se disting mai multe etape: pregătirea
excursiei, desfăşurarea excursiei, sistematizarea cunoştinţelor, valorificarea ulterioară a realizărilor
excursiei, concluzii, tema pentru acasă.
Vizita este forma conexă de studiere a geografiei prin deplasarea organizată la un obiectiv
economic sau cultural cu scop instructiv-educativ. Vizitele parcurg aceleaşi etape ca şi excursiile şi
se pot desfăşura premergător studierii unei tem, în timpul studierii ei sau în faza evaluării şi
recapitulării acesteia.
O altă formă de organizare a activităţii instructiv-educative extraşcolare este vizionarea filmelor
sau documentarelor geografice.
Dotarea cabinetului de geografie cu mijloace de învăţământ confecţionate sau procurate de elevi
contribuie la dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea geografiei. Aceste materiale pot fi folosite
în lecţie chiar de către elevii care le-au confecţionat, având ocazia să fie evaluate nu numai
răspunsurile date, ci şi eforturile depuse pentru ca mijloacele de învăţământ să îndeplinească
indicatorii de calitate ceruţi şi pentru folosirea lor cu pricepere pentru realizarea predării-învăţării în
condiţii mai bune.

1
R.M. Niculescu, Pedagogie generală, Editura Scorpion 7, Bucureşti, 1996

142
Concursurile şi olimpiadele sunt forme de completare, de îmbogăţire, de aprofundare şi de
consolidare a cunoştinţelor de geografie locală, naţională şi generală.
Concursurile se pot organiza la nivelul clasei, şcolii, localităţii, zonei, judeţului, dar şi naţional.
O particularitate a concursurilor este că ele se pot organiza pe baza parcurgerii unei minime
bibliografii privind geografia locală, naţională sau generală. La ele participă cei mai pregătiţi, cu
chemare spre geografie. În alegerea temelor pentru concurs se va ţine cont de particularităţile de
vârstă ale concurenţilor.
O altă formă de manifestare a pasiunii pentru geografia locală este redactarea de articole sau
rebusuri tematice care pot fi publicate în revista şcolii.
O serie de activităţi extracurriculare s-au desfăşurat în parteneriat cu Primăria Beiuş şi Centrul
de Protecţie a Mediului Bihor, cu sediul în Beiuş. Dintre acestea amintim:
 Acţiunea Păduri curate – acţiune de ecologizare realizată de elevii din Beiuş, în colaborare
cu Primăria comunei Răbăgani şi cu Ocolul Silvic Beiuş, în zona împădurită alăturată şoselei DN
79, zona numită Bitii;
 Frumuseţi pierdute - acest proiect a avut ca principală ţintă realizarea unui film documentar
care să arate modul de acţiune a poluării asupra unei arii naturale protejate. Acest proiect oglindeşte
gradul de civilizare şi modul de implicare a cetăţenilor precum şi a autorităţilor locale în protejarea
mediului înconjurător;
 Proiectul interdisciplinar Energie şi Natură care a presupus găsirea unor soluţii de
conservare a mediului înconjurător, de reducere a consumului de energie poluantă prin realizarea
unor machete de instalaţii sau proiectarea unui „oraş ecologic”;
 Conservarea biodiversităţii în defileul Crişului Negru, la Borz, comuna Şoimi. Scopul
acestui proiect este promovarea unui turism ecologic, a unui turism fotografic. Astfel, s-a încercat
demonstrarea faptului că omul se poate bucura de natură observând-o şi fotografiind-o, reuşind
astfel promovarea zona cu frumuseţile ei şi dezvoltând astfel spiritul civic în direcţia protecţiei
acesteia;
 Natura umană – concurs de fotografie care să surprindă aspecte pozitive (secţiunea
Frumuseţile naturii) şi negative (Natură poluată) din natură. Acest concurs a fost iniţiat cu scopul de
a sensibiliza populaţia la frumuseţile naturii şi de a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte
poluarea;
 Voluntariatul - dezbatere cu elevii claselor a XII-a de la Colegiul Tehnic Ioan Ciordaş”
Beiuş, având ca invitaţi membri ai unor asociaţii din zona Beiuş care au prezentat acţiunile de
voluntariat la care au luat parte. Acestea au fost din domeniul protecţiei animalelor, ecologic şi
social.

Bibliografie:

Cerghit, I. Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1997.
Ionescu M., Chiş V. Strategii de predare şi învăţare,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992
Ionescu M., I. Radu Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995
Neacşu I. Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară,
Bucureşti, 1990
R.M. Niculescu, Pedagogie generală, Editura Scorpion 7, Bucureşti, 1996

143
ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE SI EXTRACURRICULARE

Prof. inv. primar Lazar Gigiana

Clasa pregătitoare A
An scolar 2018-2019

NR. LUNA TEMA OBIECTIVE LOCUL EVALUARE


CRT DESFASURĂRII
septembrie - Să observe aspecte de
1. toamnă în natura Activitatea va fi
„Frunze ruginii” înconjurătoare; Drumeţie la valorificată în
(Tainele -Să prezinte principalele pădure; cadrul orelor de
toamnei) caracteristici ale toamnei; Parcul Elena CLR, MEM ,
- Să descopere frumuseţile Sturdza; AVAP, MM
toamnei; Sala de clasă -realizare proiect
- Să adune material din pe tema
natură pentru activităţile „FRUNZE
din clasă. RUGINII”
„Un gest de - Să respecte persoanele din
2. octombrie prietenie, o rază jur; Sala de clasă Informaţiile vor
de iubire” - Să aprecieze gesturile fi apreciate şi
bune/rele ale colegilor; valorificate la
-Să confectioneze obiecte orele de DP,
pentru a le oferi şi schimba AVAP, CLR
între ei;
- Să povestească întâmplări
despre prietenii lor.
,,Rapsodii de - Să observe şi să descrie
3. noiembrie toamnă,, unele aspecte legate de Sala de clasă Informaţiile vor
anotimpul “Toamna”; fi apreciate şi
- Să cunoască şi să recite valorificate la
poezii şi cântece despre orele de CLR,
toamnă; MM
- Să participe la concursul
,,Rapsodii de toamnă”.
decembrie 1 Decembrie- - Să realizeze ecusoane cu Prezentarea
Ziua Nationala a Ziua României; serbării şi
4. României - Să pregătească un amenajarea unei
program artistic; Sala de clasă expoziţii cu
,,Moş Crăciun, - Să interpreteze colindele lucrările
bine-ai venit!” şi alte obiceiuri având un realizate pe
joc scenic; această temă la
- Să realizeze felicitări orele de AVAP,
pentru Crăciun. CLR, MM
ianuarie
5. ,,Somnoroase - Să cunoască unele date Activitatea va fi
păsărele” despre poet; Biblioteca valorificată în
- Să recite poezii scrise de comunală cadrul orelor de
marele poet; CLR, AVAP
Concurs de Parcul Elena EFS
săniuţe - Să participe cu plăcere la Sturdza
activitate

144
„Poveşti la gura - Să-şi povestească basme
6. februarie sobei” şi istorioare îndrăgite legate
de anotimpul alb; Realizarea unei
- şezătoare - Să dramatizeze unele Biblioteca parade a
literară fragmente din poveştile comunală personajelor
îndrăgite; îndrăgite
- Să se costumeze adecvat
personajelor interpretate;
- Să realizeze un colaj cu
lucrări realizate pe această
temă.
martie ,,Ce poveşti ne - Să viziteze biblioteca
7. spune Nică?” comunală; Biblioteca Prezentarea
- Să asculte cele mai comunală serbării şi
frumoase poveşti scrise de amenajarea unei
Ion Creangă. expoziţii cu
- Să pregătească un lucrării realizate
program artistic dedicat pe această temă
mamei; Sala de clasă la orele de
„Zâmbetul - Să interpreteze cântecele AVAP şi CLR
mamei!” şi poeziile cu sensibilitate;
- Să pregătească mamei o
- program felicitare;
artistic - Să organizeze o mică
expoziţie cu tema
„ Zâmbetul mamei !”

aprilie “Hristos a -- Să realizeze felicitări Expoziţie de


8. înviat! ” pentru Paşte; Sala de clasă lucrări
- Să confecţioneze
decoraţiuni specifice;
- Să picteze ouă de Paşte.

9. mai ,,Să cunoaştem, - Să cunoască importanta Sala d e clasă, Activitate


să ocrotim şi să pădurilor şi a plantelor din grădina şcolii practică: să
iubim natura“ pădure; Drumeţie în parcul răsădească
- Să realizeze compoziţii Elena Sturdza fiecare câte o
aplicative diverse cu floare, căreia să-i
mesaje ECO; urmărească
- Să răsădească flori în evoluţia
grădina şcolii.

10. iunie 1 IUNIE, ziua -Să realizeze desene pe Curtea scolii Desene pe asfalt
copiilor asfalt despre copilărie; Fotografii
- Să înalţe baloane pentru Prezentarea
,,Vine vacanţa toţi copiii lumii. Sala de clasă programului
mare!” artistic
Serbare la -Să realizeze un program
sfârşitul anului artistic pentru sfârşitul
şcolar” anului şcolar 2017-2018.

145
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Lazar Gigiana, prof. inv. primar,


Școala Gimnazială nr. 1 Drăgănești

Schimbarea criteriului de apreciere a dezvoltării societății contemporane deplasează accentul


dezvoltării de pe resursele materiale pe cele umane, pe inteligență și creativitate, pe dezvoltarea
armonioasă a potențialului creator al fiecărui individ în vederea integrării și adaptării lui în noua
societate.
Astăzi, în contextul general al efortului de modernizare al învățământului, formele organizării
sunt mult discutate, perfecționarea lor și introducerea altora mai productive se află în centrul
cercetărilor pedagogice permanente.
Grație unor astfel de preocupări au apărut si interese pentru strategia instruirii definită ca
ansamblu de forme, metode, mijloace cu aportul cărora se asigură predarea, respectiv învățarea unor
conținuturi și realizarea obiectivelor stabilite.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructive-educativ presupune îmbinarea activităţilor
şcolare cu activităţile extraşcolare, activităti cu numeroase valenţe formative, deoarece acestea
permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului, dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate și bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţisocio-culturale precum și facilitarea integrării în mediul şcolar.
Activitățile extrașcolare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizate la
grupă/clasa şi urmăreşte îmbogăţirea informaţiilor primite în cadrul activităţii didactice, cultivă
interesul pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la folosirea timpului liber într-un mod
plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii copilului.
Aceste activități oferă suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, pentru fructificarea
talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Prin intermediul activităţile
extrașcolare se urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente,
cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite
domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i
in contact direct cu obiectele şi fenomenele din mediul ce-l înconjoară.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. În cadrul activităţilor extracurriculare elevii se deprind să folosească surse informaţionale
diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date. Învaţă să înveţe. Aceste activități pot duce la
dezvoltarea unor aptitudini speciale, la antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în
conţinut, la cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, la oferirea de suport pentru
reuşita şcolară în ansamblul ei. Activităţile extraşcolare permit elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual deoarece se
desfăşoară într-un cadru informal. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor
turistice, atât prescolarii cât și școlarii mari și mici pot reda cu mai multa creativitate si
sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor din interiorul școlii, iar materialele pe care le
culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie, etc. .
Importanța deosebită a activităților extrașcolare reiese în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului. În învăţământul preuniversitar, ca dascăli, avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socio-afectiv. Afectivitatea se exprimă în creaţiile verbale (povestire
expresivă, teatru de păpuşi), în creaţiile ritmice (dans, muzică). Activitatea creatoare a elevului,
implică nu doar latura de producere, de creaţie progresivă, ci şi pe cea evolutivă. Ori, în actul

146
aprecierii se nasc şi se consumă nenumărate emoţii artistice şi estetice care au mare importanţă
pentru dezvoltarea ulterioară a sentimentelor estetice. Solicitarea opiniilor copiilor în urma
vizionării unui spectacol, a audiţiei unei poveşti sau bucăţi muzicale, contribuie la dezvoltarea
capacităţilor evaluative.
Participarea la luarea de decizii din cadrul activităților extrașcolare, printr-un proces dialogic
dintre profesor și elev precum și dintre elev - elev duce la dezvoltarea unei conduite democratice,
eliminând barierele din exprimarea individuală și colectivă din comunicarea eficientă. B Kanpal
susține ca învățarea prin cooperare poate sfida limitele structurali ale individualismului posesiv.
Prin procesul de invățare prin cooperare în cadrul activităților extrașcolare atât dascălul cât și
elevul vor ințelege necesitatea luării în considerare atât a vocilor individuale cât și a celor
colective.
Așadar, activitățile extrașcolare duc mai târziu la cunoașterea de modele spirituale, presupune
autoformarea morală, potențarea voinței pentru a atinge culmile împartășirii și dăruirii spirituale,
chiar consacrarea vieții proprii.

BIBLIOGRAFIE:

 Ciubuc Iuliana, Armonia naturii, Editura Aureo, Oradea, 2011, pagina 110 Mangri. F, Elisei.
E, Dorobeti,T, Bucovală. G, Experienţe didactice şi pedagogice de success, Poarta Albă, 2010,
pagina 230  Dumitru G, Novac. c, Mitracche. A, Ilie . V, Didactica activităţii instructiv –educative
pentru învăţământul preprimar. Craiova. Editura Nova. Pag. 99
*Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământşi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
*Vlăsceanu, Gheorghe, coord.,Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
*Allport, W, Gordon, ,,Structura şidezvoltarea personalităţii ‘’

147
Rolul activităţilor extraşcolare în procesul educaţional

Profesor învăţământ primar, LAZĂR LUMINIŢA


Şcoala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu” Galaţi

Activităţile extraşcolare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la


dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului liber.
Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
Acestea se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metodele folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Conţinutul acestor activităţi nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice, în
funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Activităţile extraşcolare pot îmbrăca variate forme: spectacole cultural-artistice, excursii, cercuri
pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri etc.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o
cerinţă foarte importantă pentru orice fel de activitate extraşcolară.
Dat fiind rolul educativ al serbărilor şcolare în istoria învăţământului românesc şi constatând că
lucrările destinate serbărilor şcolare din ultimele decenii au fost deficitare prin conţinutul, valenţele
şi scopul lor, ca însuşi sistemul educaţional unilateral care le-a generat şi degenerat, voi stărui
asupra acestei forme de activitate extraşcolară.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi
înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie
de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia, la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare elev şi susţinută de suportul afectiv-motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii
atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort.
Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii estetice. Valoarea
estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi, un colţ din natură (parcul sau
grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi realizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească,
plăcerea estetică, satisfacţie – toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină
de sens.
Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul
spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promptă a spectatorilor îi
stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare.
Serbarea la care voi face referire este una tematică în legătură cu evenimente importante din
viaţa ţării şi a şcolii – 1 DECEMBRIE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI.
Pentru această activitate am ales materialul, l-am ordonat într-un montaj muzical literar intitulat
„Te cânt Românie, mamă!”.
Este bine cunoscut faptul că memorarea se realizează mai puternic atunci când fondul afectiv
pozitiv este mare. De aceea, am asigurat înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte pe care se
bazează trăiri emoţionale, sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie. Important mi s-a părut să
îmbogăţesc conţinutul transmis spectatorilor cu cântece, pentru a adânci efectul emoţional.
Învăţarea versurilor, interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea
caracteristică unei preocupări pentru timpul liber.

148
Pregătirea elevilor pentru serbare este un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
învăţătorului pentru fiecare lecţie în parte. Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai
multe momente:
- Comunicarea din timp a datei la care va avea loc serbarea;
- Comunicarea temei; cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea ce
favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării;
Desfăşurarea serbării a cuprins, de asemenea, mai multe momente:
- Pregătirea cadrului corespunzător, deosebit de cel al sălii de clasă; pentru asigurarea
festivităţii acţiunii, locul de desfăşurare a fost cabinetul de istorie;
- Copiii au contribuit la amenajarea unei expoziţii cu materiale de muzeu, colecţionate de elevii
din întreaga şcoală;
- Pe fundalul scenei, au fost arborate drapelele României, de o parte şi de alta a hărţii României
de la 1918;
- Deschiderea serbării de către doamna învăţătoare care a precizat scopul activităţii şi a subliniat
importanţa momentului, orientându-şi astfel atenţia elevilor printr-o motivaţie succintă;
- Participarea efectivă a elevilor s-a făcut conform rolului pe care l-a avut de îndeplinit fiecare;
- Încheierea serbării a reprezentat un moment căruia i s-a acordat importanţa pedagogică
necesară. Doamna învăţătoare a apreciat în termeni laudativi comportamentul elevilor, calitatea
contribuţiei fiecăruia.
Desigur, serbările şcolare pot fi ocazionate de diferite alte monente semnificative din viaţa
şcolii sau a comunităţii sociale: început şi sfârşit de an şcolar, aniversarea întemeierii şcolii sau a
localităţii şi marile sărbători religioase.
Dacă materialul prezentat va umple golul resimţit din acest punct de vedere în viaţa şcolii
româneşti, preocupată în prezent de regăsirea propriului ei drum, dacă va trezi dragostea şi
interesul pentru alte iniţiative similare, vom da curs îndemnului de a ne păstra şi cinsti tradiţiile:
„Căci ei vor fi în lume şi în viaţă
Aşa cum noi le-am spus şi arătat,
Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă
Şi-un lung popor e-acum de noi format.” (Traian Dorz)

149
ROLUL ACTIVITATILOR EXTRASCOLARE
IN PROCESUL EDUCATIONAL

Prof. LAZAR SICA


LICEUL cu PROGRAM SPORTIV, BRAILA

Avand un caracter atractiv, activitatile extrascolare contribuie la gandirea si completarea


procesului de invatare, la dezvoltare aptitudinilor elevilor, la organizarea rationala si placuta a
timpului lor liber.
Copiii participa cu placere si relaxati, cu daruire si insufletire la astfel de activitati. Scopul
activitatilor extrascolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea copiilor in activitati
cat mai variate, cultivarea interesului pentru activitati socio-culturale, sportive, facilitarea integrarii
in diferite medii.
Activitatile extrascolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.
Studiile arata ca acestea ajuta elevii la formarea unor atitudini pozitive fata de invatare, si vor avea
performante scolare mai bune, iar sentimentul de implinire este mult mai ridicat.
Activitatile extrascolare se refera la activitati realizate in afara mediului scolar, de regula cu rol
complementar orelor de predare. Ele pot fi excursii, drumetii, vizite la muzee, activitati artistice,
vizionarea de spectacole de teatru, opera, muzica, cluburi tematice, legate si de protectia mediului,
activitati sportive.
Concursurile sunt o metoda extrascolara de a starni interesul copiilor si pentru ai face cunoscute
posibilitatile acestora, determinandu-i sa se pregateasca mai in profunzime si prin urmare sa
realizeza rezultate mai bune.
Activitatile extrascolare, bine pregatite, sunt atractive la orice varsta si vor starni interes, produc
bucurie, faciliteaza acumularea de cunostinte, chiar daca necesita un efort suplimentar. In asemenea
activitati copiii se autodisciplineaza si se supun de buna voie regulilor, asumandu –si
responsabilitati.
Copiilor li se dezvolta simtul practic, operational, dorinta si posibilitatea de afirmare isi dezvolta
capacitati ce tin de: sociabilitate, incredere in fortele proprii, cresterea sentimentului valoric
personal, optimism si cresterea stimei de sine.
Elevii trebuie incurajati si lasati sa caute ceea ce este nou, sa –si descopere aptitudini noi si
calea spre afirmare.
Activitatea educativa extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza impicarea copiilor in
actul respectarii drepturilor lor si ale celor din jur, al asumarii responsabilitatilor sociale, la
descoperirea, dezvoltarea si valorificarea intereselor si pasiunilor, ofera cadrul afirmarii si
recunoasterii performantelor si stimuleaza creativitatea.
Cadrul didactic poate indruma elevii catre diferite forme de activitati in afara clasei, pe baza
liberei alegeri si pot sugera fiecarui elev ce forma de activitate este mai potrivita in functie de
interesele si inclinatiile lor.
Activitatile extrascolare sunt propice pentru manifestarea spiritului de independenta si a
initiativei elevului, genereaza relatii de prietenie si ajutor reciproc, educa simtul responsabilitatii.
La mare inaltime in topul prioritatilor elevilor se afla sportul de aceea se pot face activitati
foarte atractive: competitii sportive intre clase, intre scoli, pe ramuri de sport. Sportul este necesar
pentru dezvoltarea corpului si a mintii, el te invata ce este spiritul de echipa, toleranta,
corectitudinea intr-un cuvant “fairplay”.

150
Nu este necesar ca elevii sa exceleze in toate activitatile, important este ca la sfarsit sa asimileze
experiente noi si diferite, sa-si faca prieteni, sa socializeze si in acelasi timp sa–i pregateasca pentru
viitor.

BIBLIOGRAFIE:

1. IONESCU, M.; CHIS,V.- Mijloace de ivatamant si integrarea acestora in activitatile de


instruire si autoinstruire, Editura Presa Universala Clujeana, Cluj-Napoca, 2001
2. Cernea, Maria – Contributia activitatilor extracurriculare la oprimizarea procesului de
invatamant, in “Invatamantul Primar” nr. 1/2000 Editura Discipol, Bucuresti

151
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ȊN FORMAREA ADAPTABILITĂŢII

Profesor: Lăzărescu Ionela-Adriana

Binecunoscutul pedagog Maria Montessori in studiul “Descoperirea Copilului”, mentioneaza ca


rolul nostru al profesorilor este de a forma indivizi capabili să se adapteze lumii în care trăiesc şi nu
trebuie să ne educăm copiii aşa cum am fost noi educaţi pentru că acea lume în care am crescut noi
nu este identică cu cea in care se dezvoltă copiii noştri.

In zilele noastre o educaţie eficientă este influenţată de felul şi gradul in care elevul se
pregăteste pentru a se forma pe sine. De aceea, educaţia extracurriculară, adică tot ceea ce se
intâmplă dincolo de procesul de invăţământ.

Este necesară o îmbinare optima a activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar pentru
acest lucru parteneriatul educaţional este necesar. După părerea mea, activităţiile extracurriculare
sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare,
prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor.

Prin caracterul atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la
astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul, acestea antrenând copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare.

Dintre cele mai importante activitati extrascolare pot aminti: taberele, excursiile, teatrul,
atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică.

Toate aceste activităţi sunt atât relaxante dar si intructive. Elevii sunt educaţi fără ca ei să
conştientizeze efectiv aceasta latură a procesului de instruire şi sunt mult mai receptivi la
informţtiile pe care le absorb fără să-şi dea seama fără să depună un efort conştientizat.

Educatorii trebuie să găsească metoda cea mai potrivită pentru a-i indruma pe elevi în formarea
unei gândiri independente, in formarea capacitatii de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a acestor probleme dar şi capacitatea de a critica constructiv, şi trebuie să ţină cont că
obiectivele instructiv educative trebuie să fie primordiale in procesul instructiv educativ dar în
acelaş timp sa reuseasca să prezinte în mod echilibrat şi momentele recreative şi de învăţare
detaşată.

* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

152
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional

Prof. Lăzăroiu Adrian


Școala Gimnazială,, Mihail Andrei”Buhuși

Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.


Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.

Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.

Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:

 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/
muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.

Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.

Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în politicile educaționale întucât


au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra performanțelor școlare și a
integrării sociale. Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber(1999) indică un impact diferit al
activităților extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:

 participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea


rezultatelor și performanțelor școlare;
 participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să
urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;
 participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul
elevilor participanți.

153
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.

O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura


acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.

„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.

Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul


adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în
care se desfășoară procesul.

Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale


impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.

Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în


actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală.

154
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

prof. Lazăr Daniela


Școala Gimnazială Sarasău, Maramureș

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Activitatea extrașcolară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă, căreia orice cadru


didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare ,atât în modul
de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă, care să
permită stimularea creativă a copiilor.
Activităţile extrașcolare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare, urmăresc lărgirea
şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa
socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind la formarea personalităţii.
În acest sens, şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate, care îmbracă cele mai variate
forme. În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează, învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i
pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea
de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei. În opinia mea, activităţiile extrașcolare sunt
deosebit de importante, deoarece contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, se
valorifică tradițiile,se activează învățarea prin cooperare. De asemenea, prin intermediul acestora se
pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv,
copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-
se utilul cu plăcutul.
Din seria activităţilor extraşcolare fac parte: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele,
atelierele creative, şezătorile, spectacolele în aer liber, vizitele (muzee,obiective turistice), acțiuni
de voluntariat, de protejare a mediului înconjurător.
Vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale au oferit elevilor prilejul de a
observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, operele de artă originale, momentele legate
de trecutul istoric local, național,ceea ce a ușurat procesul formării reprezentărilor despre acestea.
Elevii pot fi stimulaţi şi își pot îmbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin
vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea
unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea șezătorilor literare. Copiii
trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare al lor şi
posibilitatea de a critica constructiv.
Excursiile și taberele școlare au contribuit la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre
frumusețile țării, respectul pentru frumusețile naturii, artă și cultură. Am constatat că aceste
activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a animalelor, dar au încurajat şi
exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. Ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea
atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte texte.

155
Serbările școlare marchează evenimente importante din viața școlarilor. Aceste activități
constau în dezvoltarea artistică a copiilor, dar și într-o atmosferă de sărbătoare instalată cu acest
prilej.Am realizat astfel de activități cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, și la sfârşit de
an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral, în scris sau prin muzică.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme.
Am organizat la nivel de şcoală concursuri de matematică, de limba română, de creaţii artistice, de
desen, dar am participat şi la concursuri județene, naționale, în cadrul unor proiecte
educaționale, unde am obținut multe premii. De asemenea, un impact foarte mare in rândul elevilor
l-au avut concursurile sportive, pe care le-am oganizat în parteneriat cu Poliția locală.
În concluzie, activitățile extrașcolare au un caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalități de formare a caracterului elevilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.

Bibliografie:

Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului


primar, “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti

156
Importanţa activităţilor educative realizate
în parteneriat cu părinţii pentru sărbătorile de Paște

Prof. înv. primar LAZĂR GEANINA EMO

Iată întrebarea pe care fiecare copil, mai devreme sau mai târziu,o adresează celor din jur. Să
credem în Iepuraș? El reprezintă un strop de vrajă al copilăriei. Este acel personaj mult aşteptat de
copii şi chiar de cei mari. Această sărbătoare sfântă, sărbătoarea pascală, ne anunţă că e vremea
bunătăţii, a iertării, a veseliei, e acea perioadă din calendar care ne face să înţelegem că trebuie să
ne deschidem inimile,să uităm de tot ce este rău.
Fiecare copil are trăirile lui şi cu această ocazie simte acea bucurie a recunoaşterii meritelor pe
care le are şi, de ce nu şi a greşelilor pe care le-a făcut. Tocmai de aceea, deşi suntem mari, cu
ocazia sărbătorilor pascale am pregătit un program artistic după placul lor, cu poezii alese de ei, cu
momente propuse de copii, cu activităţi pe gustul lor personal. La aceste evenimente participă de
fiecare dată şi părinţii elevilor, care se implică în organizarea acestora. Ei vor pregăti o masă
tradiţională la finalul serbării, cu cozonac, ouă încondeiate, covrigei făcuţi la cuptor, suc, prăjiturele
şi altele.
Pentru început organizăm o activitate de vopsirea a ouălor prin tehnica șerveţelului, desfăşurată
pe echipe, părinte-elev, iar produsele obţinute vor fi folosite la ornarea unor crenguțe ornamentale
din clasă. Această activitate are drept obiective crearea unei legături mai strânse între elev-părinte şi
implicarea acestora în activitatea copiilor. De asemenea, este prilej de discuţii deschise cu părinţii
pentru a afla cu ce probleme se mai confruntă aceştia acasă în educarea copiilor. Fiind şi clasa a IV-
a şi aflându-ne la final de ciclu primar avem de transmis multe informaţii şi îndrumări părinţilor,
pentru ca elevii să se acomodeze cât mai bine la ciclul următor de şcolarizare.
Urmează un program artistic care conţine pricesne, cântece de primăvară şi un joc popular. Se
mai recită şi poezii, individual şi integrate într-un montaj artistic, alături de celelalte momente. La
final va sosi Iepurașul care va împărţi daruri tuturor. Copiii fac promisiuni şi, de cele mai multe
ori,le respectă. Se bucură de daruri şi sunt impresionaţi de prezenţa acestui personaj desprins din
cartea de poveşti, cel mai îndrăgit erou al primăverii, care apare blând, iubitor, darnic şi bun.
La finalul activității vizionăm la videoproiector materiale si fimulețe legate de sfintele sărbători
pascale, de tradiția venirii Iepurașului.. În această sfântă zi, copiii sunt mai aproape de părinţi,
părinţii sunt mai aproape de copii şi ei, cu toţii suntem mai îngăduitori, mai iertători.
Sfătuiesc pe toate cadrele didactice şi pe părinţi să nu renunţe la activitățile desfășurate in afara
programului școlar, să profite de sărbătorirea oricărui eveniment aşa cum poate fiecare, cu resursele
de care dispune. În calitate de dascăl dar și de părinte, îmi face deosebită plăcere să văd emoţie şi
bucurie atât pe chipul copilului meu, al elevilor mei, cât şi pe cel al părinţilor în cadrul desfășurării
activităților de acest gen.
,, Azi e zi de sărbătoare
E sfântă zi de Paști
Ouă roșii , pască mare
Si doi cozonaci!
Stau pe masa si așteaptă
Să vină îndată
Iepurașul cu cadouri
Și cu ciocolată!”

157
O oră de matematică aplicată, în magazin realizată

prof. Lazăr Mariana Mihaela


Şcoala Gimnazială Nr. 2 „Diaconu Coresi” Braşov

Școala Altfel susține educația alternativă prin activități informale, oferind numeroase posibilități
de realizare a unor activități diferite de cele obișnuite, realizate în clasă, într-un cadru formal.

Am avut ocazia să participăm și noi la programul oferit de organizația internațională Junior


Achievement prin activitățile de tip Job Shadow Day. În cadrul acestui mare program de dezvoltare
și formare profesională a elevilor din România, școlarii s-au familiarizat cu piața locurilor de
muncă, petrecând câteva ore în „umbra” unui părinte sau angajat dintr-o companie sau instituție
locală.

Pentru desfășurarea activității de orientare profesională, am ales locul de muncă al unui părinte,
un magazin de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii, aflat în apropierea școlii. Avantajele au
fost multimple, deoarece s-au evitat cheluielile cu transportul și eventualele riscuri de deplasare.

Programul i-a ajutat pe elevi să înțeleagă diverse opțiuni de carieră și să găsească mai ușor
răspunsuri la întrebările: Ce vreau să devin după ce termin școala?, Unde vreau să lucrez?, Care este
cel mai potrivit lucru pentru mine?

Activitatea a fost planificată și pregătită minuțios din timp, printr-o strânsă colaborare cu
părintele, patronul magazinului. Am făcut o listă cu prețurile unor articole de îmbrăcăminte (maiou,
ștrampi, șosete, tricouri, cămăși, etc.) care să îi ajute pe ele elevi să aprecieze valoarea unui obiect.
De asemenea, ei au avut ocazia și să estimeze prețurile unor articole asemănătoare.

Copiii au fost împărțiți în două echipe (fete, băieți) și au avut fiecare câte 100 de lei, din
bancnote confecționate sau cumpărate de la jucării. Ei au avut sarcina de a calcula și de a completa
într-un tabel sumele rămase după achizionarea fiecărui obiect vestimentar.

De asemenea, au avut de ales și motivat opțiunea pentru folosirea restului, învățând astfel și
noțiuni despre educația financiară (investiție, economisire, donare).

Vânzătoarea a fost premiată de către elevi cu o diplomă de onoare, deoarece a prezentat pe


înțelesul copiilor atribuțiile și responsabilitățile postului. De asemenea, elevii au aflat și despre
caracteristicile personale și profesionale necesare atingerii performaței în cadrul acestui post.
Copiii au susținut și un miniconcert de Ziua copilului și au fost recompensați cu dulciuri.

Discuțiile ulterioare, pe baza formularului de feedback au ajutat copiii să se gândească și să


motiveze dacă doresc să se orienteze spre o astfel de meserie sau ce cunoștințe învățate la școală ar
putea folosi pentru acel post. De asemenea, elevii au fost întrebați dacă s-au gândit și la alte locuri
de muncă după această experiență.

Această activitate a avut succes, fiind apreciată atât de elevi, cât și de părinții lor, care doresc să
le ofere în viitor copiilor și alte ocazii pentru a se familiariza și cu specificul unor meserii cât mai
diverse.

158
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Profesor înv. primar Lăbuș Daniela


Școala Gimnazială Nr. 1 Toflea

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.

Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele


extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă
într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu
plăcutul.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.

Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă
are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor
formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică.

Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin
vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea
unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare.

Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora.

159
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

Bibliografie:

1. Cernea, Maria, ”Contribuția activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în învăţământul primar“, nr. 1/ 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
2. Crăciunescu, Nedelea, ”Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în învăţăm%ntul primar“ , nr. 2, 3/2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

160
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIONAL
,,PITICII DE ASTĂZI, ȘCOLARII DE MÂINE''

Autorul: Prof. pentru învățământul preșcolar


LĂCĂTUȘU ANA MARIA
Grădinița cu program prelungit ,,Dumbrava minunată” Giurgiu

Acest proiect a luat naştere din nevoia acută de cunoaştere a cerinţelor sistemului educaţional
românesc şi de integrare a copiilor proveniţi din medii defavorizate şi nu numai, în societatea
modernă.
Scopul parteneriatului este acela de a minimaliza impactul provocat de cerinţele şcolii şi
identificarea metodelor de colaborare între părţile implicate în vederea unei mai bune integrări a
copiilor în şcoală dar şi în cadrul societăţii din care fac parte.
Obiectivele sunt următoarele:
Crearea de sentimente de acceptare
și empatie între cele doua naționalități,
română și rromă.
Stabilirea unor punți de cooperare
intre unitatea;
Asigurarea continuității de cerințe
intre grădiniță și școala;
Crearea de legături afective intre
școlari și preșcolari;
Pregătirea afectiva a copiilor pentru
școala;
Îndrumarea părinți lor pentru o mai
buna cooperare cu sistemul de învățământ și reprezentanții lui.
Durata proiectului: 1 an
Grup ţintă: preșcolarii din Grădiniţa cu program prelungit ,,Dumbrava Minunată'' Giurgiu
şcolarii de etnie rromă din Şcoala cu cls. I-VIII,, Ioan Boldesc'' Giurgiu.
Resurse umane:
coordonatorii proiectului
preşcolari
şcolari
părinţi
Resurse materiale:
materiale specifice activităţilor propuse(carton colorat, lipici, foarfece, carioca, pensule,
acuarele)
calculator , copiator, aparat foto, imprimantă.

Promovarea proiectului:
prezentarea proiectului in cadrul unor simpozioane și sesiuni de comunicări;
prezentarea portofoliilor.
Evaluarea proiectului:
aprecieri generale;
realizarea unui portofoliu de lucrări;
CD cu aspecte din timpul derulării activităţilor şi album cu fotografii.

161
Una dintre activităţile comune a fost realizată în luna martie şi a constat în ornarea unui pom cu
creaţii artistice ale copiilor. Acest pom a reprezentat un simbol, al prieteniei și este numit ,,Pomul
prieteniei''.
În cadrul activităţii copiii au făcut cunoştinţă, fiecare prezentându-se, au împărtăşit impresii
despre şcoală şi grădiniţă, au cântat împreună cântece despre prietenie şi primăvară şi au făcut
schimb de mărţişoare.
La acest eveniment au luat parte și elevi ai Colegiului ,,Ion Maiorescu'' ce sunt implicaţi intr-un
proiect asemănător.
Copiii de la şcoală provin din cadrul etniei rrome şi din medii defavorizate. În cadrul
activităţii ei au putut sa observe aspecte din viața preşcolarilor şi mediul în care aceştia îşi
desfăşoară activitatea formându-şi astfel repere pentru o bună incluziune a lor în societatea
modernă, acest lucru urmând sa se finiseze şi în activităţile viitoare.
La rândul lor preşcolarii s-au familiarizat cu un mediu format din indivizi de o variată
diversitate diferiţi prin vârstă, mediu de provenienţă, sex, cultură, etc.
Urmează activităţi diverse ca ,,Vine vacanţa!'' pictură în aer liber ,,Suntem elevi''
vizionarea unei lecţii înregistrate și discuţii, ,,Cum a fost la serbare?'' vizionarea înregistrărilor
video de la serbare ,,La şcoală'' vizită.
Copii şi-au exprimat dorința de a mai realiza astfel de întâlniri şi pe viitor.

162
LUMINA DIN LUMINA !

Prof. Lăcătușu Ana Maria,


Prof. Trandafir Petruta
de la Grădiniţa cu P. P. Dumbrava Minunată, Giurgiu

Odată cu venirea sărbătorilor de iarnă, creştinii ortodocși de pretutindeni încearcă să devină mai
buni, mai aproape de Dumnezeu. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţia copiilor.
Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Mai întâi
trebuie să fim cu dibăcie. La acest nivel de vârsta, cele
mai potrivite sunt poveștile cu conținut „laico-
religios”, cu pilde moralizatoare, care ating, prin
conținut si semnificație, atât latura relaționala, cat si
afectivitatea, sensibilitatea copiilor. Să încercăm să-L
propunem cu povestiri pe Dumnezeu, conştiinţei lor.
Copiii nu înţeleg puterea grozavă a credinţei, dar
practica în sine va aduce roade mai târziu. Un alt
element din educaţia lor ar fi să-i iubească la rândul lor
pe ceilalţi copii. Învăţătura creştină îi mai domoleşte.
Ştiţi cum se spune: „Părinţii care nasc copii mulţi
umplu raiul de sfinţi“. Pentru că se înţelege că dacă i-
ai făcut, trebuie să-i şi mântuieşti. Şi nu poţi să-i
mântuieşti fără blândeţe. Părinţii trebuie să se bucure
la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema
libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie.
Copilul este ca un „animal“ neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te
surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul ăsta!“ Pentru că „animalul“ acesta mic este totuşi om.
Trebuie să-l înţelegi.
Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Ea
prinde în adânc, teama prinde în coajă. Dacă, copilul face de frică, nu e de ajuns. Dacă prinde în
adânc, se întâlneşte cu viaţa, cu pragurile vieţii şi, în anumite momente de răscruce, copilul va zice:
„Uite ce zicea mama, uite ce spunea tata…“ Pentru că a prins în adânc.
Educația nu este si nu poate fi deplina, daca nu asigura armonia între cuplul suflet - spirit si
cuplul viața - corp, conferind formație spiritual - religioasa personalității umane in devenire.
Modurile si situațiile de invitare sunt din cele mai diverse, iar conținuturile sunt însușite mai
mult sau mai Putin sistematic. Intricat in multe cazuri, mai ales in mediul urban, copiii nu
frecventează in mod regulat biserica, ei nu beneficiază de o cateheza riguroasa si doar parțial de
învățătură predicilor liturgice. Si preșcolarii mici trebuie sa cunoască rolul cu totul remarcabil pe
care l-au jucat Biserica, ierarhii șai, precum si credincioșii in istoria neamului, îndeosebi in
momentele de restriște. In zilele noastre Biserica este instituția care se bucura de cea mai mare
încredere si simpatie din partea populației tarii; ea inspira tuturor credincioșilor, si nu numai lor,
optimism in realizarea aspirațiilor de mai bine ale cetățenilor.
În acest sens am derulat la grupa ,,Piticii’’ o activitate de educaţie religioasă însă în acela timp
de educaţie ecologică. Activitatea s-a desfăşurat în satul Slobozia, judeţul Giurgiu, la Mânăstirea cu
Hramul Sfântul Ioan Rusul, lăcaş aflat în mijlocul pădurii şi care avea în grijă şi animale pe care le
îngrijau călugării într-o rezervaţie naturală: păuni, porumbei, capre, căprioare.
Datorită locaţiei alese, am putut atinge obiective la nivelul educaţiei ecologice integrând astfel
mai multe proiecte educative derulate pe acest domeniu. Comuniune, natură, Dumnezeu, poate

163
transpune la nivel concret, copilul, în cunoştinţele credinţei creştine, care deşi nu sunt încă pe deplin
accesibile la ceastă vârstă, ele pot fi intuite mult mai uşor.
Preşcolarii de la grupa ,,Piticii’’ au ascultat Sfânta Slujbă, după care au fost împărtăşiţi,
activitatea desfăşurându-se în postul Crăciunului. Au ascultat apoi cuvântul părintelui stareţ. Copiii
au fost însoţiţi de părinţi, fraţi, bunici şi cadre didactice. După slujbă copiii şi adulţii au vizitat
animalele crescute de către călugări manifestându-şi încântarea faţă de acestea. În acest mod au
cunoscut aspecte din viaţa monahală, dar au şi îmbinat armonios excursia în pădurea în care se afla
mânăstirea. Au putut vedea cum cresc păunii, căprioarele, caprele şi alte animale, într-un mediu
aproape natural pe timp de iarnă.
Copiii au dobândit deprinderi de a se purta frumos, de a fi respectuoşi, de a dărui şi de a fi
milostivi cu cei neajutoraţi, au învăţat să deosebească binele de rău, să trăiască curaţi ca îngerii la
trup şi suflet. Un copil, peste ani, ar putea fi un sfânt sau un păcătos. Şi de noi depinde dacă sufletul
lui porneşte pe drumul bun sau pe drumul rău.
După această activitate afecţiunea pentru natură şi Dumnezeu a crescut, iar copiii şi părinţii şi-
au manifestat intenţia de a merge din nou la acest lăcaş binecuvântat de Dumnezeu.

„Aceasta este porunca Mea: sa va iubiți unii pe alții, cum v-am iubit eu”

(extras din interviu realizat de Augustin Păunoiu cu Părintele Arsenie Papacioc, pentru Ziarul
Lumina în 2008)

164
Activitățile extraşcolare și scopul lor educațional

Profesor psihopedagie specială-Lăpădat Cristina


Centrul Școlar de Educație Incluzivă-Alexandria

Activităţile extracurriculare se referă la totalitatea activităţilor educative organizate şi planificate


în instituţiile de învăţământ sau în alte organizaţii cu scop educaţional, dar mai puţin riguroase decât
cele formale şi desfăşurate în afara incidenţei programelor şcolare, conduse de persoane calificate,
cu scopul completării formării personalităţii elevului asigurată de educaţia formală sau
dezvoltării altor aspecte particulare ale personalităţii acestuia.
Educaţia extracurrriculară/extraşcolară a câștigat din ce în ce mai mult teren prin rolul şi locul
său bine stabilit în formarea personalităţii școlarilor și preşcolarilor. Dificultatea procesului
educational obligă la asocierea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în acest caz,
parteneriatul educaţional între cele două componente devine o trebuință.
Tocmai nevoia de se juca, de a fi mereu în mişcare este cea care ne permite să îmbinăm foarte
bine şcoala cu viaţa.
Încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii adună o mulțime de informații prin simplul contact
direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, lucru ce permite chiar și elevilor
cu oarecare greutate în a se afirma în mediul şcolar să-şi maximizeze potenţialul intelectual şi să-și
reducă nivelul anxietăţii.
Rezultatele copiilor vor fi întotdeauna speciale dacă avem grijă ca obiectivele instructiv-
educative să primeze, dar în același timp să fie prezentate în mod ponderat şi momentele recreative,
de relaxare și de ușoară destindere.
În timpul unor asemenea activităţi, copiii se supun de bună voie regulilor și își asumă
responsabilităţi, ajungând astfel pe negândite la a se autodisciplina.
Prin caracterul lor atractiv, copiii participă într-o atmosferă destinsă, cu însufleţire şi entuziasm,
la astfel de activităţi, îmbinându-se astfel utilul cu plăcutul.
Activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare.
O latură importantă a activităților extrașcolare este că prin intermediul lor copilul se apropie
mai mult de noi, cadrele didactice, lăsându-ne astfel să ne/îi cunoaștem mai bine, să-i dirijăm, să le
influenţăm dezvoltarea, să atingă mai uşor şi mai frumos obiectivul principal- pregătirea copilului
pentru viaţă.
În aceeași măsură participarea elevilor la activități de acest gen îi ajută să se înțeleagă pe ei
înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament în comparație cu al celorlalți, fără a
conștientiza acest lucru.
Ținta activităţilor extraşcolare este de a dezvolta unele aptitudini speciale, de a antrena elevii în
activităţi cât mai variate şi mai bogate în conţinut, de a dezvolta interesul pentru activităţi socio-
culturale, de a le ușura integrarea în mediul şcolar, de a le oferi suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, de a valorifica talentele personale şi a corela aptitudinile cu atitudinile caracteriale.
O altă latură importantă a activităților extrașcolare o reprezintă legătura acestora cu partea
practică. Folosirea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare constitie un exercițiu de
dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important pe parcursul acestor activități este faptul că elevii pot
fi mobilizați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
Având cel mai larg caracter interdisciplinar, activităţile extraşcolare ne dau cele mai eficace
modalităţi de modelare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

165
Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”.

BIBLIOGRAFIE:

Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în “Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
Allport, W, Gordon, ,,Structura şi dezvoltarea personalităţii“

166
Importanța activităților extrașcolare în învățământul preuniversitar

Prof. înv. primar Lăpădat Ileana


Școala Gimnazială Desa

Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unuități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului, etc.

Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:


înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de
artă/muzică pentru copii, etc.);
au rol complementar celui al școlii;
dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional.
Participarea elevilor la astfel de activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și
interpretarea propriului comportament în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în politicile educaționale întucât
au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra performanțelor școlare și a
integrării sociale.
Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber (1999) indică un impact diferit al activităților
extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:
 participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea
rezultatelor și performanțelor școlare;
 participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să
urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;
 participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul
elevilor participanți.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic.

167
Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în
mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor.
Important în derularea acestor activități este faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și
organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner. Condiția primordială pentru receptarea
corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul adoptat de cadrul didactic, metodele,
procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în care se desfășoară procesul.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea acticităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală: „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm
să se adapteze.”(Maria Montessori)

Bibliografie:

Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007


Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007

168
PEDAGOGIA POZITIVĂ SI ROLUL EDUCAțIEI NON-FORMALE

Prof. Corina Lărgeanu,


Colegiul Naţional „Spiru Haret”, Târgu-Jiu

Pedagogia pozitivă este un concept tot mai prezent în teoriile contemporane despre educație.
Procesul educational trebuie să pună un accent deosebit pe construirea de relaţii pozitive cu sine,
cu ceilalţi şi cu mediul. Este un gen de educaţie holistică care se adresează dezvoltării multilaterale
a copilului: dezvoltarea fizică, abilităţile de viaţa practică, puterea morală, echilibrul emoţional,
responsabilitatea socială, preocuparea ecologică, cunoştinţele intelectuale, expresia creativă,
înţelegerea intuitivă şi toleranța.

Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţi


extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii întregului
grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel profesorul putându-și afirma spiritul inovator, creativitatea
didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.

Activităţile extracurriculare sunt definite de unii cercetători ca totalitatea activităţilor educative


planificate, organizate și desfășurate în instituţiile de învăţământ sau în alte spaţii, în colaborare cu
diverse organizaţii, având scop educaţional, dar mai puţin riguroase decât cele formale și
desfășurate în afara incidenţei programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul
completării formării personalităţii elevului asigurată de educaţia formală sau dezvoltării altor
aspecte particulare ale personalităţii acestuia.

Deși activităţile specifice educaţiei formale urmăresc anumite finalităţi, totuși ele nu urmăresc
maxima valorizare a unor competenţe precum: dezvoltarea unor abilităţi interpersonale, muncă în
echipă, iniţierea și implementarea unor proiecte personale sau în echipă, deprinderi de însușire a
stilului de învățare etc.

Completarea educației formale cu activități extrașcolare contribuie la dezvoltarea unor


comportamente și aptitudini necesare în evoluția personalității elevilor. Prin intermediul educaţiei
holistice copiii învață despre relaţiile lor imediate cu prietenii și familia lor și sunt iniţiați în
condiţiile dezvoltării sociale, în educaţia pentru sănătate și în dezvoltarea intelectuală.

În contextul actual al învăţământului românesc, activităţile extracurriculare sunt cele care vin să
completeze educaţia copiilor și tinerilor noștri, fiind poate cea mai complexă formă de activitate pe
care o au dascălii la îndemână spre a-și desăvârși munca.

Se știe că educaţia holistică se face după metode care se concentrează pe pregătirea elevilor
pentru a răspunde oricăror tipuri de provocări cu care se pot confrunta în viaţa și în cariera lor.
Cele mai importante teorii ale educaţiei holistice vizează cunoașterea profundă a sinelui,
dezvoltarea de relaţii interumane solide și comportamente sociale pozitive, dezvoltarea emoţională
si capacitatea de adaptare la medii diverse.

Educaţia holistică a conștientizat că este foarte importantă dezvoltarea capacităţii de a


supravieţui a copiilor, în lumea modernă, nu numai dezvoltarea lor academică, să fie capabili să
răspundă provocărilor în viitor și să contribuie la îmbunătăţirea/modernizarea lumii în care trăiesc.

169
Elevii trebuie să înveţe să se autoaprecieze, să realizeze singuri valoarea lor și să-și recunoască
abilităţile și modul în care își vor urma visele și drumul în viaţă.

Elevii au nevoie ca, pe lângă variatele cunoștinţe dobândite în diverse domenii de studiu, să se
desăvârșească emoţional și comportamental.

”Școala ar trebui să aibă mereu ca scop formarea unei personalități armonioase și nu formarea
de specialiști”.( A.Einsetin).

Bibliografie:

Akoun, A.;Pailleau I.(2017) Învață altfel cu pedagogia pozitivă, București: Didactica


Publishing House
Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;
Ţîru C. Maria, Pedagogia activităţilor extracurriculare – Suport de curs, Activităţile
extraşcolare, Cluj-Napoca 2007;

170
Rolul activitaților extrașcolare în procesul educațional

Prof. înv. primar Lăscoiu Adriana-Elena


Şc.Gimn.”Dr. Aurel Vlad”, Orăştie

Educaţia extracurrriculară se bazează pe existența unei legături între un stil de viață civilizat,
între aptitudinile individului și dezvoltarea unui comportament creativ, manifestat în situații diverse.
Educați se poate realiza la nivel formal, informal și nonformal. Educaţia nonformală reprezintă
ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat, dar
desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Caracterul specific al acestei forme de educaţie este
determinat de forma de organizare a activităţilor, de participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se
va învăţa şi se va realiza, de rolul de observator al dascălului şi de eliminarea evaluărilor.
Activităţiile extracurriculare completează procesul de învăţare, dezvoltă aptitudinile elevilor.
Într-o atmosferă relaxantă, într-un cadru organizat, elevii vor desfășura activități plini de însuflețire,
stimulați de dorința de a face lucrurile și “altfel, “, în afara procesului instructive-educativ. Vor
învăța din proprie inițiativă, dezvoltându-și gândirea critică și implicându-se în activități dintr-o
dorință intrinsecă.
Orice tip de activitate extraşcolară este susținută de un proiect care prezintă evenimentele într-o
succesiune bine stabilită, raportate la un interval de timp, la scopul și la obiectivele acţiunii.
Activând în colectivități și pentru colectivități, în cadrul manifestărilor cultural- artistice, întrecerilor,
concursurilor, vor învăța să muncească cu plăcere, toate acestea oferindu-le satisfacția lucrului bine
făcut.
Efectul educativ al acestor activităţi este cu atât mai mare cu cât ele reuşesc să determine o
predare-învățare interactivă, centrată pe elev, încununată de succes.

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
ŞCOALĂ-BISERICĂ-FAMILIE

LUMINA ÎNVIERII
SCOPUL: Cunoaşterea invăţăturilor Bisericii , a tradiţiilor religioase si formarea virtuţilor
creştine
OBIECTIVE: Cunoaşterea unor sărbători creştine (Florii, Paşte, Ziua eroilor neamului);
 Cunoaşterea si respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice sărbătorilor
religioase;
 Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comportamentului moral-religios
(să-ţi iubeşti aproapele, să faci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti,
să-i ajuţi pe sărmani, să-L iubesti pe Dumnezeu);
GRUPUL ŢINTĂ: ELEVII CLASELOR I –IV de la Șc. Gimnazială „dr. Aurel Vlad”- Orăştie
COLABORATORI:
 Preot
 Profesorul de religie al şcolilor
 Părinţii copiilor
DURATA PROIECTULUI:
 Martie –iunie 2019
RESURSE UMANE: preotul Udilă Sorel, elevii şcolilor partenere, prof. Lăscoiu Adriana,
educatoare Samoilă Elena, părinţii/bunicii copiilor
RESURSE MATERIALE: fonduri strânse din sponsorizări
MODALITĂŢI DE EVALUARE:

171
 analiza activităţilor desfăşurate
 expoziţii de fotografii
 recitări, repovestiri, proverbe
 serbare „Lumina Învierii”
ETAPELE PROIECTULUI
 FORMAREA ŞI ORGANIZAREA ECHIPEI:
-Stabilirea responsabilităţilor
- Stabilirea calendarului activităţilor
 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR PROPUSE/
IMPLEMENTAREA PROIECTULUI
 EVALUAREA PROIECTULUI

DENUMIREA LOCUL
DATA PARTICIPANTII
ACTIVITĂŢII DESFĂŞURĂRII
Martie
Șc. Gimn. „Dr. A. Vlad”- Preot Udilă Sorel
2019
Elaborarea proeictului Orăştie Prof. Lăscoiu Adriana
Prof. Tălmaciu Camelia
Aprilie
1. Împărtăşirea copiilor
2019 Biserica Ortodoxă Căstău
în vinera Floriilor Copiii, părinţi, cadrele
2.Vizionare film didactice
Elevii claselor I-IV
"Patimile lui Iisus"
Aprilie
2019 Participarea la slujba Biserica Ortodoxă Preot, copiii, cadrele
religioasă de FLORII Căstău didactice, părinţi

Aprilie Biserica Ortodoxă Copiii,cadrele didactice,


Sfanta Taina a Maslului
2019 Căstău părinţi, 3preoţi, 2 călugări
Aprilie „Joia Mare” aducerea
Copiii, cadrele didactice,
2019 Sfintelor Pasti în Localitatea Căstău
părinţii, preotul,
Biserică
Aprilie „Lumina Învierii”
Copiii, cadre didactice,
2019 Serbare Biserica Ortodoxă Căstău
părinţii, preotul,
Prima zi de Paşti
Înălţarea Domnului
iunie Monumentul Eroilor din Preotul, copiii, cadrele
Ziua Eroilor
2019 localitatea Căstău didactice, părinţi
”Pogorârea Sfântului
Iunie Preotul, copiii, cadrele
Duh - Rusaliile Biserica Ortodoxă Căstău
2019 didactice,
Scenetă

Bibliografie:
Bocoş, M. ( 2007), Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist. Ediţia a II-a
revăzută, Editura Paralela 45, Piteşti.
Ionescu, M. (2001), Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
Răduţ- Taciu, R. (coord)(2004), Pedagogia jocului de la teorie la practică. Editura Casa Cărţii
de Ştiinţă, Cluj- Napoca.
http://yo2kqk.kovacsfam.ro/revista/HOBBY.33.pdf

172
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Prof. Lăscuș Romeo


Liceul Teoretic ”Silviu Dragomir” Ilia

Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.


Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de
predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite
la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:

 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/
muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.

Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de formare
a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării
spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în
care se desfășoară procesul.

173
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală.
În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
elevilor.
În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care reuşeşte să
pună bazele formării personalităţii elevilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma
pe elevi sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. Activităţiile
extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare.
De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi
aptitudini ale elevilor. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă relaxantă, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză elevii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.
Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adoptă în educaţia tradiţională, indiferent dacă
are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor
formative exercitate asupra elevului.
Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin
vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea
unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

174
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Autor: Leahu Oltea Daciana


Liceul de Arte „Sigismund Toduță” Deva

Importanța activităților extrașcolare a fost validată tot mai mult în rândul educatorilor în ultimii
ani, poate și datorită generațiilor de elevi de clase primare tot mai energici și din ce în ce mai dificil
de stăpânit chiar și pe durata orei de curs, motiv pentru care dascălii au trebuit să devină tot mai
creativi, mai răbdători și mereu în pas cu noutățile pentru a reuși să capteze atenția elevilor lor într-
un timp foarte scurt și în moduri cât mai variate. Pentru a reuși acest lucru au apelat tot mai mult la
activitățile extrașcolare, încercând să sudeze tot mai mult legătura emoțională cu elevii lor, să vină
în întâmpinarea acestora cu propuneri de activități din aria lor de interes, să petreacă cât mai mult
timp cu ei în afara spațiului clasei tocmai pentru a-i înțelege și a-i cunoaște mai bine, în încercarea
de a găsi cele mai bune metode și strategii de utilizat apoi în sala de curs.
Introducerea metodelor și strategiilor interactive de predare-învățare – ciorchinele, cubul,
explozia stelară, fishbowl, pălăriile gânditoare, etc – s-a bazat tot pe premisa că activitatea de
transmitere de cunoștințe îmbinată cu jocul are rezultate mult mai eficiente în obținerea de rezultate
pozitive, în special în rândul elevilor din ciclul primar și gimnazial.
Profesorul joacă un rol esențial atunci când vine vorba de metode moderne, deoarece acesta
trebuie să-și pună în valoare toată priceperea sa și toate cunoștințele sale, împreună cu talentul
actoricesc, iar acest lucru nu pentru a transmite cunoștințele care urmează a fi însușite, ci pentru a
insufla, în rândul elevilor săi, dorința de a dobândi aceste cunoștințe, de a participa activ la
dobândirea lor și, nu în ultimul rând, la a înțelege pentru ce îi vor fi utile aceste cunoștințe în viitor.
Strădania și munca profesorului devine cu atât mai grea cu cât în aceeași clasă aproape fiecare elev
are acum o tipologie diferită, potențiale intelectuale diferite, precum și resurse fizice, afectiv-
emoționale, capacități și procese mintale diferite.
Profesorul trebuie să reușească să modifice conduite, să se centreze pe nevoile, aspirațiile și
interesele elevilor săi, pe subiectivitatea acestora, ceea ce impune o reconsiderare a competențelor
necesare pentru exercitarea profesiei de dascăl. Dascălul trebuie să fie dispus, ca pe lângă rolul său
de transmițător, să accepte și rolul de facilitator, să fie dispus să utilizeze dialogul și cooperarea în
relația cu elevii. El trebuie ca la rândul său să fie dispus să accepte păreri, să fie deschis la dezbateri,
să permită elevului să-și creeze propriul mediu pentru învățare, să îi creeze cadrul pentru a-și putea
forma propriile puncte de vedere, experiențe și trăiri, deoarece acestea vor sta la baza formării
personalității sale și îi vor asigura succesul personal. Nicolae Iorga spunea că “Școala cea bună este
aceea în care și școlarul învață pe profesor.”
Atunci când elevii simt că dascălul lor este dispus să petreacă timp de calitate cu ei și în afara
sălii de curs, legătura dintre elev-profesor se îmbunătățeste radical, aceștia fiind mult mai dispuși să
manifeste un comportament activ și pozitiv și în sala de clasă, iar progresul școlar nu va întârzia să
apară. Într-un spațiu non-formal, fie că vorbim de sala de spectacole, teatru, cinema, aleile unui
parc, o sală de expoziție de artă, un muzeu, în cadrul naturii în timpul excursiilor școlare, profesorul
va avea surpriza să întâlnească, în elevii săi, cu totul alte personae decât cele pe care le întâlnește zi
de zi în sala de clasă și pe care nu are timp să le cunoască în profunzimea sufletului lor, așa cum o
poate face într-un mediu degajat, într-o relație mult mai deschisă. Elevul timid va avea ocazia să-și
depășească timiditatea, elevul energic va avea ocazia să-și consume în alt fel energia, să se
tempereze, elevii talentați artistic își vor putea da frâu imaginației, iar toate acestea puse la un loc
vor crea o atmosferă relaxantă, vor crea ocazia legării de noi prietenii între elevii care vor devein

175
astfel mai toleranți, vor întări valoarea respectului reciproc și vor accepta cu inima mult mai
deschisă sfaturile și învățăturile profesorilor lor.
Este de necontestat plus valoarea pe care o aduce în activitatea școlară experiența din activitatea
extrașcolară. Într-un alt fel va putea elevul să descrie un peisaj care l-a impresionat în timpul unei
excursii, într-un alt fel va depicta natura căreia i-a văzut toate culorile, într-un alt fel va reprezenta
atmosfera dintr-un muzeu sau dintr-o sală de concerte căreia i-a luat deja pulsul, cu mult mai
expresiv își va putea prezenta sentimentele și opiniile în cadrul eseurilor pe care le va avea de
redactat la orele de curs. Pentru a face elevii să renunțe la rolul pasiv în propria formare, școala
trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive și a studiului individual,
antrenând elevii în activități diverse și diversificate, explicându-le importanța activității
extrașcolare, a voluntariatului și a implicării în activități de grup.
“Cei mai buni profesori sunt cei care te învaţă încotro să te uiţi, dar nu îţi spun şi ce să vezi,
lăsând libertatea fiecărui copil de a descoperi şi cunoaşte în stilul său propriu.”

176
DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI
PRIN ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

Prof. Cătălina Simona Leancă


Grădinița cu Program Prelungit ”Ștefan cel Mare și Sfânt”
Localitatea Dorohoi, Județul Botoșani

În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului de


prelucrat, pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată. Această cerinţă se
impune cu atât mai mult în domeniul educaţiei, unde se modelează ,,materialul” uman care are o
multitudine, o diversitate de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute, unele fiind
chiar imprevizibile.
Necesităţile curente ale activităţii instructiv-educative impun cerinţa de a cunoaşte cât mai
bine personalitatea fiinţei umane pe care o prelucrăm, pentru a găsi mijloacele şi strategiile cele
mai eficiente. Studierea şi cunoaşterea personalităţii celor care intră sub incidenţa educaţiei se
impune şi pentru depistarea cât mai timpurie a copiilor dotaţi şi supradotaţi şi pentru dirijarea
educării şi instruirii lor.
Cunoaşterea potenţelor individuale ale elevului, a înclinaţiilor şi aspiraţiilor lui ajută la
orientarea fiecăruia către tipul şi profilul de şcoală cel mai potrivit, la îndrumarea către profesia
în care se va putea realiza optimal.
Problema studierii şi cunoaşterii personalităţii copilului trebuie pusă astăzi în termeni noi,
mult mai largi, mai bogaţi şi mai diverşi, pentru a depăşi încadrarea trăsăturilor personalităţii în
tipare preconcepute.
Fiind parte integrantă a procesului instructiv-educativ, activităţile extracurriculare trebuie să
respecte reperele oricărei activităţi didactice:
a) comunicarea in cadrul căreia se asigură climatul educational, individualizarea
comunicării si modalităţile comunicării;
b) etica relaţiilor profesor-elev bazate pe valori, conduită, considerarea elevului ca
partener educaţional;
c) strategii de management:
I-proiectarea activităţii – stabilirea realistă a obiectivelor, actualizarea conţinutului de
învăţare în funcţie de cunoştinţele elevilor, adaptarea conţinutului la particularităţile
cognitive, selectarea metodelor participative pentru valorificarea potenţialului creativ,
selectarea tehnicilor de lucru diversitatea şi atractivitatea activităţilor;
II-implementarea –parcurgerea etapelor de învăţare-proiectare, adaptarea la contexte,
gestionarea corectă a metodelor si tehnicilor de lucru, gestionarea eficientă a timpului,
claritatea explicatiilor si cerinţelor, transformarea elevilor din consumatori de informaţie în
producători de informaţie;
d)evaluarea – proiectarea activităţilor de evaluare corespunzătoare, selectarea eficientă a
metodelor de evaluare în vederea obţinerii unui feed-back rapid asupra atingerii obiectivelor,
diversificarea metodelor şi tehnicilor de evaluare, prezenţa elementelor de noutate şi inovaţie
în produsele copiilor;
Activităţile extracurriculare pot fi direcţionate pe următoarele repere:
a) activităţi de protecţia persoanei: în cadrul cărora se pune accent pe educaţie rutieră,
educaţie P.S.I., norme elementare de protecţie civilă; Periodic responsabilii acestor activităţi
se intâlnesc cu elevii, afişează noi articole la gazetele destinate acestor activităţi;
b) activităţi igienico-sanitare, gen „Sanitarii pricepuţi”;
c) activităţi cultural-educative, în cadrul cărora diferenţiem următoarele paliere:

177
- activităţi educative axate pe zile tematice, cuprinse şi în Calendarul U.N.E.S.C.O. Ziua
Mondială a Pământului, Ziua Mondială a Sănătăţii, Ziua Mondială pentru Climă, Ziua
Mondială a Protecţiei Naturii şi Mediului Înconjurător, Ziua Mondială a Nutriţiei, Ziua
Internaţională a Copilului, Ziua Europei etc;
- activităţi dedicate evenimentelor naţionale şi locale. În cadrul acestora din urmă, am
marcat de fiecare dată în cadrul şcolii prin careuri, programe artistice, expoziţii de desene,
concursuri, zilele de 15 ianuarie, 24 Ianuarie, 8 Martie, 9 Mai etc.
d) activităţi sportive şi turistice, cu accent pe intreceri sportive, vizite etc.
e) activităţi de cunoaştere a mediului înconjurător - excursii de observare a mediului
înconjurător cu schimbările din natură din anotimp în anotimp, de îngrijire a parcului şcolar
etc.;
Întreg colectivul didactic urmăreşte ca activităţile extracurriculare să fie cât mai eficiente,
consistente, care să se poată organiza la nivelul şcolii făra costuri prea mari financiare şi de timp.
Activităţile extracurriculare trebuie să pună în valoare:
- responsabilitatea individuală şi în grup, socializarea, autocontrolul, realizarea de sine
prin conformism, realizarea de sine prin independenţă;
Pentru succesul şi complementaritatea activităţilor desfăşurate în afara orelor de curs
profesorii ar trebui să ţină cont de următoarele recomandări:
- să ofere elevilor dotaţi o îmbogăţire pe orizontală şi pe verticală a materiei;
- să încurajeze lecturile suplimentare;
- să poarte discuţii asupra posibilităţii elevilor de a-şi organiza studiul individual şi de a-şi
organiza creativ timpul liber ;
- să stimuleze apariţia ,,hobby-urilor “;
- să descopere şi să cultive talente;
Activitatea extracurriculară in sine, prin structură, conţinut specific, este firesc
complementară activitaţii de învăţare realizată in şcoală.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber.
Având un caracter atractiv, şcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor,
dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
Activitatea extraşcolară generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc, educă simţul
responsabilităţii şi statorniceşte o atitudine justă faţă de colectiv şi faţă de scopurile urmărite.

Bibliografie: Gordon W.Allport -,,Structura şi dezvoltarea personalităţii”

178
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PROFESOR GABRIELA LEFTER,


ȘCOALA GIMNAZIALĂ “GRIGORE MOISIL” GALAȚI

Educația constituie un proces prin care omul își dă seama de ceea ce este, ce nevoi are și cum
să acționeze eficient pentru continua lui formare.
Psihologia socială arată că învățarea nu se produce numai în contexte individuale, ci și prin
transmiterea socială și interacțiune cu ceilalți. Numai uneori elevul învață singur. De obicei, el
lucrează în prezența colegilor care formează grupul – clasa. Uneori, este angajat într-o competiție
specifică, alteori cooperează cu aceștia pentru realizarea unei sarcini. Aceste interacțiuni îi
marchează în mod decisiv performanțele.
Interacțiunea elevilor în cadrul grupului – clasă nu determină numai schimbări în plan cognitiv.
Elevul își însușește norme, valori și modele de comportament, învață să coopereze și să își asume
responsabilități, să ia o decizie, îi cunoaște pe ceilalți și își formează o imagine de sine mai realistă.
Clasa de elevi este deci un mediu semnificativ de socializare, de învățare socială. Toate aceste
elemente privesc grupul de elevi - clasa, cu sistemul său de interacțiuni, cu influențe exercitate
asupra individului, trebuie știute și utilizate de profesor în activitățile cu elevii.
Activităţile extraşcolare vin în completarea procesului de învăţământ şi contribuie la
descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor în diverse domenii. Procesul dezvoltării tinerei
generaţii nu poate fi redus numai la activitatea instructiv-educativă care se desfăşoară în cadrul
lecţiilor. În acest scop se folosesc şi alte forme de activitate, cum ar fi: cercurile organizate la
diferite obiecte, vizitele şi excursiile, concursurile şcolare etc., care contribuie la adâncirea
cunoaşterii, la descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea intereselor şi pasiunilor, stimulează
creativitatea, oferă cadrul afirmării şi recunoaşterii performanţelor. În plan moral, aceste activităţi
contribuie la formarea şi dezvoltarea atitudinilor de respect pentru cunoaştere, pentru cultură, pentru
creatorii ei, la exersarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter.
Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile şcolare. Ele
sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor folosite şi formelor de
organizare a activităţii. Conţinutul activităţilor extraşcolare nu este stabilit printr-un curriculum
obligatoriu; elevii au libertatea deplină de a alege conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu
interesele şi dorinţele elevilor. Astfel, acestea devin o formă complementară de activitate – parte
componentă a educaţiei – care stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând
competiţia, asumarea de responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și
opţiune. Toate acestea duc la formarea unor personalităţi complete şi complexe.
Având cel mai larg caracter interdisciplinar, activităţile extraşcolare pot îmbrăca diferite forme:
excursii, drumeţii, vizite, spectacole cultural-artistice, tabere şcolare, vizionări de filme, competiţii
sportive, cercuri de creaţie, cercuri pe discipline, concursuri, care, prin specificul lor, imprimă
copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşând anumite sentimente. Prin
activităţile la care participă, ei îşi însuşesc cunoştinţe în domeniul ştiinţei, tehnicii, literaturii și artei.
Participând la acţiuni cu caracter artistic, la manifestări cultural-artistice, vizionând spectacole de
teatru şi filme la cinematograf, elevii îşi cultivă dragostea pentru frumos.
Organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare respectă anumite condiţii: sunt subordonate
procesului de învăţământ care se desfăşoară în clasă; se evită supraîncărcarea elevilor; se desfăşoară
în colectiv, fiind create şi organizate pe principiul liberului consimţământ; la antrenarea elevilor
trebuie să se ţină seama de particularităţile de vârstă şi interesele elevilor, precum şi de posibilităţile
de realizare pe care le au, fără să fie reţinuţi de la ore sau pregătirea lecţiilor.

179
Excursiile şi vizitele sunt acţiuni cu caracter de masă organizate în scopul îmbogăţirii
experienţei de viaţă a elevilor. Aceste activităţi se organizează în funcţie de conţinutul lecţiilor și
prin conținutul lor se deosebesc de cele cu caracter didactic. Organizate la nivelul clasei sau școlii,
cu participare benevolă, ele urmăresc lărgirea orizontului de cunoștințe, familiarizarea elevilor cu
frumuseţile ţării.
Termenul excursie are un conținut mai larg, semnificând un complex de activități și de
perspective. Excursia școlară permite abordarea interdisciplinară în strânsă legătură cu mono și
transdisciplinaritatea și are influențe majore în dezvoltarea elevilor, având în vedere funcțiile pe
care le indeplinește: funcția de loisir, funcția social integrativă, funcția formativă, funcția
vocațională. Prin excursie elevii se relaxează, se călesc, își sporesc încrederea în sine, se
consolidează relații interpersonale, de grup, se dezvoltă voința,spiritual de echipă, deprinderile de
orientare în spațiu, se dezvoltă gândirea logică, imaginația creatoare observația și alte procese
psihice, se consolidează și se îmbogățesc cunoștințele în diferite domenii.
Excursia organizată temeinic creează o atmosferă deosebit de favorabilă instrucției, educației,
formării complete a personalității elevului. Perspectiva interdisciplinara îi ajută pe elevi în formarea
unor imagini unitare asupra realității, le dezvoltă gândirea integratoare.
Excursia costituie o modalitate de a privi din altă perspectivă demersul didactic, din dorința de a
experimenta strategii, metode și mijloace didactice alternative.
Prin urmare, elevii trebuie ajutați să participe la activitățile educative, să se implice afectiv, cu
plăcere și bucurie spontană în ceea ce fac.
În concluzie, putem menționa că activităţile extraşcolare generează relaţii de prietenie şi ajutor
reciproc între elevi, educă simţul responsabilităţii şi o atitudine justă faţă de scopurile urmărite.
Important este ca elevii să fie antrenaţi nu numai în desfăşurarea unor asemenea activităţi, ci şi în
iniţierea şi organizarea lor. Valorificarea activităţilor extraşcolare în practica educaţională ar trebui
să se producă sistematic şi cu mai multă eficienţă, pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cucoș Constantin – Pedagogie, Ediția a II –a, revăzută și adăugită, Ed. Polirom, Iași, 2006
2. Handoca Mircea – Excursia, E. D. P., București, 1971
3. Dorina Sălăvăstru – Psilologia Educației, Ed. Polirom, Iași, 2004

180
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN CREŞTEREA CALITĂŢII ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR

prof. înv. primar LEGIAN NICOLETA


Şcoala Gimnazială "Lucian Grigorescu", Medgidia

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la


clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii
către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii. De
aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii elevilor.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activităţilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative. În acest
cadru şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul
didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le
influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al şcolii şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi
de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte
realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile
organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor
stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri
pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare
a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea
creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea

181
drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea
valorilor, etc.
În concluzie, putem menţiona faptul că, activităţile extracurriculare desfăşurate la nivelul
învăţământului primar, oferă oportunităţi pentru dezvoltarea unor competenţe, în raport cu anumite
obiective ce inspiră şi provoacă educabilul, atât pentru succesul lui educaţional, cât şi pentru cel din
viaţa de zi cu zi. Acestea au o valoare importantă atât pentru dezvoltarea socială a educabilului, cât
şi pentru cea personală, prin demersuri specifice şi particulare.

Bibliografie:

 Cernea, Maria - "Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ", în „Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
 Crăciunescu, Nedelea - "Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar", în „Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
 Ionescu, M., Chiş, V. - "Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire", Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

182
Bucuriile Iepurașului

prof. Moroșan Lenuța,


C. N. ,,Andrei Mureșanu”,Bistrița

Sarbatoarea Pastelui, sarbatoarea Luminii si a bucuriei, și-a păstrat până în prezent farmecul și
semnificația, fiind un moment de liniște sufleteasca si de apropiere de familie.

Farmecul deosebit este dat atât de semnificația religioasă, cât și de tradițiile și simbolurile
pascale:oul vopsit, iepurașul, masa cu mâncăruri tradiționale de Paște - cozonac, pasca, miel, și mai
ales slujba de sâmbătă seara,în cadrul căreia creștinii primesc Lumina Sfântă.

Sarbatoarea Învierii Domnului este așteptată cu nerăbdare de fiecare dintre noi, însă, copiii sunt
cei mai fericiti, pentru că de Paște, la ei vine Iepurașul, care le aduce multe cadouri, în general
haine, dulciuri sau jucării.

Mulți dintre noi se întreabă de unde oare a apărut acest iepuraș în contextul sărbătoririi Paștelui?
Ei bine, Iepurașul de Paște, provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea,Fiind
cunoscut ca unul dintre cele mai prolifice animale, iepurele simbolizează în multe culturi viața
nouă,care renaște primăvara și bucuria de a avea mulți urmași, el neavând legătură cu istoria biblică
a morții și Învierii lui Iisus.

Începând din 1682, iepurașul este cel care ,,aduce ”ouăle vopsite în Germania.Iepurele a intrat
în literatura religioasă în 1690, la multă vreme după ouăle roșii și mielul de Paști. De altfel,
germanii sunt primii care au inventat dulciurile în formă de iepurași, în 1800, din aluat și zahăr.

Omniprezentul iepuraș a sădit, încet-încet, bucurie în mintea copiilor, care sunt fascinați cu
mult timp înainte de ,,a veni” de cadoul pe care și l-ar dori sau pur și simplu de ineditul Duminicii
din ziua de Paște.

Cum să nu vină iepurașul?Ce dacă părinții le cumpără haine noi și jucării frumoase? Dacă nu
sunt aduse de Iepuraș, bucuria nu este la fel de mare; de aceea părinții și bunicii ascund dulciuri (de
obicei în grădină) și se bucură împreună cu cei mici de acest spirit care emană energie pozitivă.

Cât sunt mici copii consideră Iepurașul o ființă imaginară, o făptură magică, înrudită cu Moș
Crăciun, care împrăștie fericire și bucurie, iar mai apoi cu toții ne amintim cu drag de sărbătoarea
Învierii și rememorăm împeună, prin copiii nostri, anii în care dulciurile(în formă de ,,moș, glob sau
iepuraș” erau un cadou păstrat cu sfințenie.

Astfel, sosirea Iepurașului de Paște este considerată emoția cea mai mare a copiilor, similară cu
sosirea Moșului în ajun de Crăciun, atât prin simbolul cadoului cât și prin fericirea de pe fețele lor,
fiecare în parte trăind intens momentul în care descoperă cadoul primit de la Iepuraș.

183
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. LEUCEAN Flaviu


Liceul de Arte ”Sigismund Toduță” Deva, Jud. Hunedoara

Rolul activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se poate realiza nu numai
dezvoltarea capacităților creatoare, dar și socializarea copiilor. În funcţie de specificul lor, aceste
activităţi dezvoltă la copii priceperi, deprinderi, abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai
solide, pentru că, desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul
direct cu realitatea socială.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii au conţinut cultural, artistic, ştiinţific,
creativ, ajută foarte mult în dezvoltarea personalităţii elevilor, având multiple valenţe formativ-
educative:
• asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în
variate contexte şi situaţii;
• stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitatea ce şi-o asumă;
• contribuie la dezvoltarea capacităţii de exprimare liberă, de susţinere a ideilor sau
opiniilor despre un anumit subiect, la dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii;
• asigură un demers atractiv, îndrăgit de elevi, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de
lucru pentru elevi, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestora;
• ajută la valorificarea inteligenţelor multiple ale elevilor;
• facilitează socializarea şi intercomunicarea cu alţi copii prin intermediul jocurilor sau prin
strategii de cooperare;
• ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a capacităţii de control a emoţiilor în situaţii mai
deosebite, la cunoaşterea dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă;
Experienţele trăite de elevi în afara lecţiilor au nu numai un caracter cognitiv ci şi moral-afectiv
şi estetic. Integrarea acestor experiențe presupune o îmbogăţire a culturii etice si estetice şi a
noastră, cadrelor didactice. Ca activităţi complementare, cele extracurriculare, prezintă unele
particularităţi ce se refera la participarea elevilor, la conţinutul și durata lor, la formele de
organizare și metodele folosite.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă
şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul rând o
atitudine creatoare,atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel
o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.

Bibliografie:

Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

184
Importanța educatorului în dezvoltarea copilului

Prof. înv. Preșcolar: Lezeu Cosmina Anca


(GPN Nr. 3 Ponița)

Educatorul joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului, fiind responsabil cu prezentarea și


cimentarea unor concepte definitorii pentru întreaga sa viață. Iar tu, ca părinte, trebuie să îi acorzi
atât încredere, cât și să împarți cu acesta o responsabilitate imensă: cea de educare a copilului spre
adultul ce va deveni mai târziu.
Părintele este, în mod evident, primul educator, primul învățător, primul profesor și își va păstra
rolul pentru tot restul vieții. Având și atribuții de încurajare, părintele expune copilul la provocări
adecvate vârstei pentru a încuraja dezvoltarea sa, precum și la experiențe care permit copilului să
exploreze de unul singur și, desigur, să învețe din interacțiunea cu mediul.
Educatorul îți urmează ție, ca părinte, în ”ierarhia” rolurilor din procesul de educație, încurajând
dezvoltarea intelectuală și socială a copilului în timpul anilor de formare. Educația pe care
educatorii, dar și toate cadrele didactice de altfel, o conferă, joacă un rol cheie în determinarea
perspectivelor de viitor ale copiilor. Fie că este vorba de grădiniță sau de alte instituții educaționale,
educatorii oferă instrumentele și mediul de învățare pentru ca cei mici să devină adulți responsabili.
Profesia de educator poate presupune asumarea unor ipostaze multiple, într-un cuvânt
flexibilitate. Educatorii aflați la începutul profesiei pot resimți că fișa postului se modifică de la o zi
la alta. Din fericire, în majoritatea cazurilor, rolul de educator va semăna oarecum cu cel al unui
ghid; un ghid îi conduce pe ceilalți pe noi trasee, pășește alături de o persoană într-o călătorie, nu în
fața sa și, mai ales, îi menține pe ceilalți în siguranță. Se poate ca educatorii să se simtă inițial
provocați să găsească noi experiențe de împărtășit cu copiii. Cei mici trebuie îndrumați, nu conduși
și angrenați într-o direcție care-i interesează. Din ipostaza de ghid, este important ca educatorul să
permită copilului să își aleagă stilul de învățare și joacă, în timp ce siguranța acestuia reprezintă
preocuparea primordială.
Educatorii trebuie, de asemenea, să rețină că nu este necesar să știe totul de la bun început. Ei
devin în timp parteneri de învățare și încurajează copilul să-și găsească propriile răspunsuri, în loc
să le primească de-a gata. Fiind parteneri, educatorii învață cu cei mici și își pot împărtăși
experiențele, facilitând învățarea, oferind un mediu corespunzător dezvoltării, materiale interesante
și timp adecvat pentru a explora, a se juca, a interacționa, cei mici vor găsi orice lucru nou adus în
atenția lor, ușor de realizat și distractiv. Cultivarea unui copil presupune toate aspectele legate de
dezvoltarea sa: socială, emoțională, cognitivă și fizică. În orice interacțiune, un educator va cultiva
creșterea și dezvoltarea adecvată.
Un alt aspect crucial de urmărit de către educator constituie oferirea unui interval de timp pentru
a asculta ceea ce are de spus copilul, acordând atenție inclusiv interpretării cuvintelor și acțiunilor;
în acest mod pot determina necesitățile acestuia și pot contribui în procesul de dezvoltare ulterioară
a sa. Tot cu privire la comunicare, educatorii fac acest lucru și cu alte persoane, respectiv cu părinți,
personal auxiliar, administrator și mulți alții; este de datoria lor să fie pregătiți pentru a comunica,
iar ceilalți trebuie să se simtă confortabil să se destăinuie, să adreseze întrebări, să ceară sfaturi și să
împărtășească experiențe.
Pregătirea pentru ore, planificarea lecțiilor și a testărilor cunoștințelor, a materialelor, a modului
de abordare, supravegherea activităților opționale/excursiilor/activităților recreative, dezvoltarea
unor reguli aplicabile grupului de copii și organizarea mediului de lucru, presupun aptitudini de
conducere puternice. Conducerea unei grupe necesită la rândul său aptitudini organizaționale,
atenție la detalii și implicare. În concluzie, predarea este plică de responsabilități, roluri și
provocări, dar, ca toate eforturile care merită, aduce atât provocări, cât și recompense. Flexibilitatea
va permite să te bucuri la maxim de recompensele de a preda copiilor de vârstă mică.

185
Un educator care oferă încurajarea și îndrumările potrivite copiilor poate, de fapt, să-i ajute să
devină adulții responsabili de mâine, împărtășind valori precum perseverență, muncă asiduă,
determinare și respect. Încă din copilărie, interacțiunile cu figurile similare părinților începe și se
menține până la maturitate; chiar dacă fețele se schimbă, rolul se perpetuază.
Modelul constant pe care îl reprezintă educatorul va fi cel mai bine apreciat de acei copii cărora
le lipsește o fundație familială solidă; simbolizând încredere și împlinire, el/ea va ajuta la suplinirea
nevoii pentru un model pozitiv când familia poate eșua în a oferi o asemenea figură.

Bibliografie:

1. Bulc, M., Driha, O., Elemente de didactica pedagogică aplicată, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2013;
2. Florica O., Pedagogie și elemente de psihologie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

186
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE - EXCURSIILE

PROF. ÎNV. PREŞC. LIEA AURORA


GRĂDINIŢA P. P. NR. 2 LUGOJ

Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la


dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber.
În cadrul excursiilor obiectivele didactice şi cele pedagogice, interferează spre acelaşi scop,
formarea şi dezvoltarea copilului prin participarea lui directă, activă şi nemijlocită la acţiuni care să-
l solicite şi să-i dezvolte intens şi complex principalele caracteristici ale vieţii sale psihice, atenţia,
memoria, curajul, gândirea creatoare, voinţa, îndemânarea, rapiditatea şi, nu în ultimul rând spiritul
de prietenie.
Excursia este nu numai o ocazie de aplica în practica vieţii de fiecare zi cunoştinţele acumulate,
dar şi de a dezvolta unele trăsături ale personalităţii copilului, care cu greu s-ar putea face numai în
activitatea didactică.
Excursia şcolară, ca metodă de învăţământ, contribuie la educarea copiilor. Din punct de vedere
al educaţiei intelectuale, contribuie la lărgirea orizontului cultural-ştiinţific, la pregătirea pentru
înţelegerea unor teme, fixarea, concretizarea şi sistematizarea cunoştinţelor, la formarea noţiunilor
ştiinţifice, a deprinderilor practice, la dezvoltarea spiritului de observaţie, atenţiei, gândirii, etc.
Prin excursii copilul cunoaşte locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii săi. Prin
explicaţiile date de cadrul didactic asupra trecutului istoric al locului respectiv, prin vizitarea
locurilor istorice şi a împrejurimilor, copilul, învaţă să-şi iubească tot mai mult ţara cu trecutul şi cu
prezentul ei, cunoaşte frumuseţile patriei şi realizările oamenilor. El cunoaşte şi localităţile, locurile
unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitorii şi artiştii.
Excursia şcolară contribuie într-o largă măsură şi la educarea estetică a copiilor. Aceştia îşi
desfată privirea şi se emoţionează în faţa frumuseţilor naturii, în faţa realizărilor oamenilor din toate
timpurile. Crestele munţilor, pădurile de conifere şi foioase, satele risipite pe culmi şi văi, palate de
cultură, monumente istorice şi de cult, s.a. - toate sunt prilejuri de profunde emoţii pentru copiii
noştri plecaţi în excursie.
Prin excursie se realizează şi unele sarcini ale educaţiei-fizice: călirea fizică, întărirea sănătăţii,
dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea şi perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor motorii.
Excursia trezeşte dragostea de viaţă şi echilibrul sufletesc prin practicarea în cadrul ei a tot felul de
exerciţii fizice – înot, gimnastică, jocuri cu mingea, mersul pe jos, etc.
Cadrele didactice cu multă răbdare, dăruire, pasiune şi entuziasm şi-au asumat rolul de manager
prin modul în care au organizat cu discernământ timpul copiilor petrecut în acţiuni turistice (
excursii), neuitând că beneficiar este copilul şi valorifică prin procesul instructiv-educativ lărgirea
orizontului de cunoştinţe.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile

Bibliografie:

- Aniela Casetti – Valorificarea valenţelor formative ale activităţiilor turistice, Revista


Învăţământul Preşcolar, nr. 3-4/2004 şi 1-2/2005
- * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

187
DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR SOCIO-EMOŢIONALE
LA PREŞCOLARI PRIN INTERMEDIUL
ACTIVITAȚILOR EXTRACURRICULARE

Prof. înv. preșcolar Lincă Cristiana


Grădinița Nr. 3 Călmățuiu, Teleorman

Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în
viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestăriile lui, fie
că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite de la
adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra
conduitei lui. Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta.
Competenţa socio-emoţională pe care o dobândesc copiii desemnează abilitatea acestora de aşi
gestiona propriile emoţii, precum şi de a recunoaşte şi de a se adapta la emoţiile celorlalţi. Pentru a
favoriza o bună adaptare socială şi menţinerea unei bune sănătăţi mentale, copii trebuie să înveţe să
recunoască ce simt pentru a putea vorbi despre emoţia pe care o au(acest lucru fiind posibil în
măsura în care copilul a început să aibă un anumit grad de conştientizare), trebuie să înveţe cum să
facă o disociere între sentimentele interne şi exprimarea externă şi nu în ultimul rând să înveţe să
identifice emoţia unei persoane din expresia ei exterioară pentru a putea în felul acesta să răspundă
corespunzător.
Educația prin activitățile extracurriculare urmarește identificarea și cultivarea corespondenței
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
De exemplu în cadrul acțiunilor turistice, copiii își pot forma afecțiunea față de natură, față de
om și realizările sale. Aceștia sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu
mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii
pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de desen
și modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație.
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a
intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale țării. Vizionarea unor filme, spectacole de
teatru precum și a emisiunilor tv specifice vârstei lor, poate constitui de asemenea o sursă de
informații, dar în același timp și un punct de plecare în organizarea unor acțiuni interesante, astfel
face cunoștință cu lumea artei.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosfera relaxantă, cu însuflețire și dăruire la
astfel de activități. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și dragostea din
sufletul copiilor, dar să îi lasam pe ei să ne conducă spre acțiuni frumoase și valoroase.
Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un cadru non formal, ce permite elevilor cu dificultăți
de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.
Creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii, autocunoașterea, o stare psihologică mai
bună, mai puține griji privind viitorul. Activitățile extracurriculare au un pronunțat caracter
prosocial. Prin ele se dezvoltă abilitățile și competențele sociale.
Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranța față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare
a lor și posibilitatea de a critica constructiv.

Bibliografie:
*Craciunescu, Nedelea,” Forme de activitati extracurriculare cu elevii ciclului primar”, Nr.23,
2000, Ed. Discipol, Bucuresti
*Surse internet

188
Educația ecologică prin voluntariat

Linoiu Călin Armand –


Colegiul Tehnic General Gheorghe Magheru

Educația ecologică este o educaţie prin şi pentru valori, care poate dobândi forme concrete de
realizare, la diferite nivele de şcolaritate, livrând conţinuturi informaţionale în modalitate trans
disciplinară, în context formal sau non formal. Educatia extracurriculara (realizata dincolo de
procesul de invatamant) isi are rolul si locul bine stabilit in formarea personalitatii copiilor.
Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste identificarea si cultivarea corespondentei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viata civilizat, precum si stimularea
comportamentului creativ in diferite domenii.
Începand de la cea mai frageda varsta, copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in
contact direct cu obiectele si fenomenele din natura. Scopul activităţilor extraşcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în
conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul
şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi
corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un
cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual
Voluntariatul a devenit un fenomen naţional, care activează şi motivează tinerii să se implice în
lupta pentru diferite cauze care au acelaşi scop: o lume mai bună. În domeniul ecologic se
desfăşoară permanent numeroase activităţi, atât pe plan local cât şi national: acțiuni de ecologizare,
de plantare, sau acțiuni de informare și conștientizare a efectelor negative asupra mediului
înconjurător.
Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru majoritatea
elevilor. Dincolo de cunoștințele teoretice elevii trebuie implicați în activităţi practice cât mai
variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea și completarea informațiilor acumulate.

Obiectivele urmărite pentru realizarea educaţiei ecologice la elevii sunt:

 să conştientizeze interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii;


 să-şi însuşescă cunoştinţele referitoare la complexitatea relaţiei dintre speciile unui
ecosistem;
 să ia atitudine faţă de orice activitate care poate distruge echilibrul din natură;
 să aibă o conduită pozitivă, de participare la activităţile de protejare a mediului,
condiţie a unei vieţi sănătoase, în deplina armonie cu natura.
Dacă educaţia în spiritul voluntariatului începe din familie (chiar şi în formele ei cele mai
simpliste) şi este complementată apoi de demersul educativ formal din cadrul instituţiilor de
învăţămȃnt (implicit prin educaţia de tip nonformal), în mod cert va fi exersată ulterior, în cadrul
comunitar al societăţii, de către adultul responsabil, capabil de acţiune şi schimbare.
Profesorii sunt cei care conduc şi orientează actele de voluntariat ale elevilor/şcolii în
comunitate şi tot ei trebuie să aducă soluţii la problemele şcolii prin atragerea de sponsori/parteneri,
demararea de proiecte educaţionale, înfiinţarea de asociaţii de părinţi, atragere de fonduri de la
comunitatea locală, implicarea ONG-urilor etc.
Practicȃnd alături de cadrele didactice primele practici de sprijin, de voluntariat, elevii/tinerii
vor realiza tranziţia de la şcoală la o viaţă activă socială.

189
Importanta activitatilor extrascolare

Prof. inv. primar, CORNELIA LIPOVANU


LICEUL TEORETIC ,,MIHAI VELICIU” CHISINEU-CRIS, JUD. ARAD

Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile.


Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-
se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și
aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat. Profesorii caută
soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât a avut de
învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este
destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa școlară este încărcată.
Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea activităților
extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind domenii
și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune
dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități extrașcolare, ne
referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă acest fapt cu plăcere
deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării
personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi
performanți.
În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a valorifica
tradițiile, obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia
sărbătorilor de iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie în
zare puritatea, iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși. O altă sărbătoare
importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la tot ceea ce înseamnă
tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale învățăm să ne apreciem, să
valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea specificului neamului nostru îl poate determina
pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să iubească țara, neamul și pe cei de lângă ei. Iubirea,
colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află indirect din aceste
activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și
care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în
sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru
nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să
dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice persoană
trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor importante
săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se desfășoare
activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase, cu adâncă trăire și
familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și urmează Învierii
Domnului.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații
ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste activități să
se desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile, obiceiurile, slujbele
religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente

190
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat. Cum se poate lucra în
parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple activități literar-artistice,
serbări, concursuri tematice…la care să fie invitați părinții sau membri comunității. Chiar dacă
părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin internet, Skype, ei pot
viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel loc. Ei pot urmări
evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților declașează mari drame în
sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc emoții puternice. Elevii sunt
încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor, astfel transmițând
sentimentele trăite, puternice, emoțiile și celor din jur. Mult mai interesant ar fi dacă și părinții ar
contribui la aceste momente.
Important ar fi ca în cadrul acestor activități să fie inserate și momente muzicale, cântări
religioase pe care ei să le îndrăgească. Se pot interpreta cântece alături de părinți, bunici, chiar și în
biserică, mai ales în anumite momente. Pot fi organizate și voluntariate sau se pot dona lucruri,
dulciuri, alimente pentru cei nevoiași. În acest caz, se dă o mai mare amploare evenimentului. Este
destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă se pornește de
la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi unul deosebit. Sunt
activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea celui care aspiră la
frumos, puritate.

Bibliografie:

Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.

191
Activitatile extrascolare ale copiilor

Prof. COSMIN LIPOVANU


LICEUL TEORETIC ,,MIHAI VELICIU” CHISINEU-CRIS, JUD. ARAD

Printre activitatile extrascolare cele mai indicate pentru cei mici se numara excursiile,
drumetiile, vizionarile de filme, piese de teatru sau spectacolele de magie. Prin participarea la astfel
de evenimente, ii ajutam pe copii sa isi dezvolte abilitatile de comunicare si socializare, de
observatie, de dezvoltare a culturii, memoriei si imaginatiei. Este indicat ca aceste activitati sa
implice direct copilul si sa il ajute sa il ajute sa depinda obiceiuri pozitive, care in timp sa il ajute sa
se descurce singur in orice situatie. Indiferent ca printre activitatile extrascolare pe care le alegeti pe
copilul dumneavoastra se afla cele de teatru, muzica, arta, gimnastica, inot, arte martiale, fiecare
dintre acestea il va ajuta pe cel mic sa isi faca prieteni noi, sa aiba mai multa incredere in el si sa isi
dezvolte noi hobby-uri.
In plus, oamenii de stiinta au explicat ca participarea la astfel de activitati reduce riscul aparitiei
depresiei si a consumului de alcool si droguri. De asemenea, copiii vor fi mai motivati sa reuseasca
in tot ceea ce si-au propus si vor reusi sa obtina note mari la scoala, deoarece isi vor dezvolta
capacitatile de invatare, cultura generala, memorie, simt critic, etc. Activitatile sportive sunt
preferatele celor mai multi parinti, pentru ca acestea ii ajuta pe copii sa aiba o viata ordonata, sa
aiba un program stabilit, pe care il respecta zilnic, un regim alimentar si un stil de viata sanatos.
Chiar si esecul in aceste activitati ii va invata pe copii cateva lectii valoroase, cum ar fi ca
pentru obtinerea succesului este nevoie de mai multa munca, perseverenta, dar si de pasiune. Mai
mult, activitatile extracurriculare ii ajuta pe cei mici sa se adapteze mult mai usor la conditii si
medii noi si uneori dificile si sa lucreze sub presiune. Experienta dobandita in acest mod ii ajuta sa
isi pastreze concentrarea si eficienta, indiferent de temperaturi, de zgomote sau de factorii
disturbatori din jur.
„A instrui pe tineri cum se cuvine, nu constă în a le vârî în cap mulțime de cuvinte, fraze,
expresiuni și opiniuni din diferiți autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.”
John Amos Comenius
În orice domeniu este necesar să cunoști materialul de prelucrat, astfel încât să poți utiliza
uneltele adecvate pentru finalitatea dorită. În domeniul educației, această identificare trebuie făcută
foarte atent, cu atât mai mult cu cât „materialul” este unul uman, prin urmare individual, de cele mai
multe ori chiar imprevizibil.
Actualele activități instructiv-educative sunt centrate pe aceasta individualitate a tinerilor, de
aici și nevoia de a utiliza metode variate de predare, selectate atent, în funcție de personalitatea și
nevoile celor care urmează a fi „prelucrați”. Astfel, în activitatea didactică, este indicat să putem
identifica din timp elevii cu un potențial crescut sau scăzut în diferite domenii de activitate.
În fiecare școală se urmează un curriculum unitar; prin curriculum unitar se înțelege rutina
cursurilor care are ca finalitate o examinare publică (teste naționale, bacalaureat). Prin urmare,
elevii învață mult pentru a avea rezultate bune și a promova. Dar este suficient în ceea ce privește
formarea personalităţii tinerilor, a celor care vor participa activ la cerințele societății actuale? Să
presupunem că există un elev care are rezultate foarte bune, dar nu se poate exprima liber, este
emotiv; în acest caz, elevul va trebui, pe viitor, să aplice pentru un loc de muncă, să participe la
diferite interviuri la care, cel mai probabil, va fi respins.
Mai sunt și cazurile elevilor cu un potențial crescut față de învățătură, dar care sunt total
dezinteresați de activitățile în aer liber, prin urmare sunt inactivi din punct de vedere fizic. Pe lângă
studiu, tinerii trebuie să mai fie și conștienți de lumea exterioară și de ce se întâmplă în jurul lor. Cu
alte cuvinte, dezvoltarea individului trebuie să să facă pe cele două planuri: intelectual și fizic.
Examenele și studiile sunt doar o parte care trebuie completată de alte componente pentru a
forma o personalitate integrabilă în această societate competitivă. Astfel, complexitatea finalităţilor

192
educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul
educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate.Activitățile „de după ore”
sunt foarte utile pentru majoritatea elevilor, cu atât mai mult cu cât sunt unii dintre ei care nu au cea
mai bună viață de familie. În cazul unui astfel de tânăr, activitățile extracurriculare sunt binevenite
deoarece îi pot schimba optica asupra vieții și îl pot orienta spre un drum mai bun. Dacă acasă îi
lipsește „mentorul”, persoana care să îl ghideze, tânărul va căuta unul afară, așa că este indicat să fie
un adult responsabil, un profesor, un îndrumător.
Un alt aspect pozitiv al activităților extracurriculare este faptul că îl fac pe individ mai
responsabil, iar această responsabilitate îl pregătește pentru viitor. De asemenea, implicarea în
activități extracurriculare ajută individul să întâlnească oameni noi, cu experiențe diferite, îl ajută
să-și facă prieteni, să socializeze, acest aspect fiind foarte important în cazul tinerilor care întâmpină
dificultăți de comunicare cu semenii lor.Astfel de activități sunt de o reală importanță cu atât mai
mult cu cât trăim într-o lume dominată de mass media, referindu-ne aici la televizor, calculator și
internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noștri în niște persoane
incapabile de a se controla comportamental, emoțional.Activitățile extracurriculare sunt variate,
astfel încât tinerii pot fi implicați, în funcție de interesele fiecăruia. Nu este necesar ca elevii să
exceleze în aceste activități, atâta timp cât la sfârșit asimilează niște experiențe noi care îi vor ghida
mai departe.
Participarea la dezbateri sau discuții de grup
Atât elevii cât și părinții acestora pot fi invitați să participe la activități care implică lectura,
dezbaterea și discuțiile de grup care îi vor ajuta să achiziționeze deprinderi în comunicare.
Participarea la dansuri sau la canto
Tinerii care au ca preocupări dansul sau muzica pot să participe la diferite competiții de acest
gen. Acest lucru, nu numai că le oferă o alternativă la viitoarea carieră, dar îi ajută să capete
încredere în ei înșiși.
Participarea la concursuri de cultură generală
Sunt elevi care studiază mult, dar sunt o serie de lucruri care pot să nu le fie clare. Cu ajutorul
acestor concursuri, ei pot acumula informații pe care nu le aveau înainte.
Participarea la jocuri și sportul
Studiul este important, dar la fel este și „jocul”. Sportul este necesar în dezvoltarea corpului și a
minții, mai mult, el învață individul ce înseamnă spiritul de echipă, corectitudinea și toleranța.
Participarea la diverse campanii de conștientizare
Elevii trebuie să participe de asemenea la diferite activități care militează pentru sănătate,
protejarea mediului etc., astfel încât ei să devină activi în problemele societații actuale.
Participarea la evenimente comunitare
Elevii trebuie de asemenea să fie pregătiți pentru situații limită. Astfel, ei ar trebui să știe cum
să ofere primul ajutor și cum să-l primească, în diferite cazuri (cutremur, incendiu, accident etc),
întregul proces și tehnicile folosite.
În final, atât activitățile curriculare cât și cele extracurriculare nu trebuie doar să educe pe
tineri în spiritul societății actuale, ei trebuie să fie învățați și să se adapteze. Astfel, ei vor fi
pregătiți pentru o lume care nu va mai fi „a noastră”, ci va fi „a lor”.

Bibliografie:

1. IONESCU, M.; CHIŞ, V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de


instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
2. https://secure.ihaveaplaniowa.gov

193
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar Liteanu Ana- Maria


Liceul Teoretic ,,Anastasie Bașotă” Pomîrla

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.” Maria Montessori –“Descoperirea copilului”

Educatia extracurriculară își are rolul și locul bine stabilit în cadrul procesului instructiv-
educativ și implicit în formarea personalității copiilor noștri. Procesul educaţional „îmbracă” şi
forme de muncă didactică complementare lecţiei obişnuite. Acestea sunt activităţi desfăşurate în
şcoală , în afara orelor de clasă şi cele desfăşurate în afara şcolii. Ele sunt activităţi extracurriculare
şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a învăţătorului. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea
potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să
favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a
lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea optimă a
aptitudinilor, talentelor, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum si stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unoraptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suportpentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelorpersonale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi
de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual
Începând de la cea mai fragedă vârsta, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact
direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la completarea și
îmbunătățirea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii
către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii. De
aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
Activităţile extracurriculare se desfăşoară sub forme variate, ca de exemplu: activităţi artistice,
ştiinţifice, activităţi sportive, turistice.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi
locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui
valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa
obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de
artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor

194
personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi
rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea
ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.Spectacolele constituie o altă formă de activitate
extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această
formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei
deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în
faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de
activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor ,
calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte
persoane incapabile de a se controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi
dezvoltaţi intelectual.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor activităţilor.

Bibliografie:

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ , în“ Învăţământul primar“ nr. 1 /2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrareaacestora în activităţile de instruire


şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoalala răscruce.
Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura
Polirom, 2002
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurricularedesfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr.2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

195
ROLUL SI IMPORTANȚA ACTIVITATILOR EXTRACURRICULARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar: Livinț Adriana

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Procesul educational din gradinita presupune si forme de munca didactica complementara
activitatilor obligatorii. Acestea sunt activitati desfasurate in gradinita in afara activitatilor
obligatorii sau activitati desfasurate in afara gradinitei. Ele sunt activitati extracurriculare si se
desfasoara sub indrumarea atenta a educatoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip
curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de
procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere
oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a
individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic
şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Astfel de activitati sunt de o reala importanta intr-o lume dominata de mass media si ne referim
la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva decat sa contribuie la transformarea copiilor
nostri in niste persoane incapabile de a se controla comportamental , emotional si mai presus de
toate slabi dezvoltati intelectual. Se stie ca incepand de la cea mai frageda varsta, copiii acumuleaza
o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu obiectele si fenomenele din natura.
Activitatile de acest gen cu o deosebita influenta formativa, au la baza toate formele de actiuni
turistice: plimbari, excursii, tabere, colonii. In cadrul activitatilor organizate in mijlocul naturii, al
vietii sociale, copiii se confrunta cu realitatea si percep activ, prin actiuni directe obiectele,
fenomenele, anumite locuri istorice.
Fiind axate in principal pe viata in aer liber, in cadrul actiunilor turistice, prescolarii isi pot
forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale. In urma
plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate,
imaginea realitatii, in cadrul activitatilor de desen si modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt
folosite in activitatile practice, in jocurile de creatie. Plimbarile prin parc din aceasta toamna,
frunzele ruginii ,stolurile de pasari care se pregateau de plecare, frumusetea deosebita a acestui
anotimp le vor ramane in suflet celor mici, creandu-le emotii estetice.
La varsta prescolara, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune in legatura cu
mediul, fiind dispusi sa actioneze in acest sens. Ca educatoare, trebuie sa oferim in mod gradat, in
acord cu particularitatile de varsta, cunostinte stiintifice, sa organizam activitati educative privind
protejarea mediului inconjurator: curatarea parcului, a mediului de joaca, ocrotirea unor animale.

196
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara,
cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au
născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la
dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizitele la muzee, expozitii, monumente si locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc
de a intuit si pretui valorile culturale, folclorice si istorice ale poporului nostru.
Vizionarile si spectacolele constituie o alta forma de activitate extracurriculara in gradinite, prin
care copilul face cunostinta cu lumea minunata a artei.
Desi aceasta forma de activitate il pune pe copil in majoritatea cazurilor in rolul de spectator,
valoarea ei deosebita rezida in faptul ca ea constituie o sursa inepuizabila de impresii puternice,
precum si in faptul ca apeleaza, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum si a emisiunilor tv, poate constitui
de asemenea o sursa de informatii, dar in acelasi timp un punct de plecare in organizarea unor
actiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor musicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, urmata de discutii pregatite in prealabil, pe langa faptul ca realizeaza completarea unor
aspecte educative, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport,
poezie, picture, etc.
Vizionarea filmelor si a emisiunilor la televizor adduce copiilor o mare satisfactie, prin faptul ca
arta filmului da copiilor iluzia realitatii.
Educatoarele au un rol deosebit de important in alegerea spectacolelor, la recomandarea
emisiunilor de televiziune pentru copii si selectionarea emisiunilor, programelor distractive care au
o influenta pozitiva mai evident conturate.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în grădiniţă
pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de exemplele oferite
de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente morale , care se vor
transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-educativ.
In concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă
şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o
atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând
astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare.Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire,
să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei Revista invatamantului


prescolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii, Editura
« Gheorghe Cârţu Alexandru », Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C. Omfal,
Bucureşti, 2007

197
ROLUL ACTIVITATILOR EXTRACURRICULARE

Lixandru Carmen Antoaneta


Şcoala Gimnazială Nr. 188, Bucureşti

Rolul profesorului este acela de a determina potenţialul fiecărui elev şi de a crea situaţii
educaţionale care să stimuleze dezvoltarea.
O educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la
dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară. Complexitatea procesului
educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în acest caz,
parteneriatul educaţional devine o necesitate. Şcoala trebuie să devină o instituţie formativă, în care
primordiale sunt nevoile copilului şi nu structuri rigide, la care acesta ar trebui să se adapteze.
În opinia mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la
gândirea şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot
dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii
participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se
utilul cu plăcutul. activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi
dezvoltarea unor aptitudini speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar.
Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă
are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor
formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee.
Serbările școlare marchează evenimente importante din viața școlarilor. Aceste activități
constau în dezvoltarea artistică a copiilor dar și într-o atmosferă de sărbătoare instalată cu acest
prilej.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme.
Am organizat la nivel de şcoală concursuri de matematică, de creaţii artistice, de desen, între clase
paralele , dar am participat şi la concursuri județene de creatii plastice.
Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă,toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora.
Elevii noştri sunt ceea ce se cheamă „nativi digitali”. Totul pentru ei se traduce in termeni de
upload, download, like-uri, postari, share-uri, site-uri,etc. Pentru ei este simplu: nu cunoşti termenii,
nu eşti de acolo. Profesorul nu poate cere adaptare, dacă el însuşi nu se poate adapta. Respectul se
capătă muncind şi trebuie să facem tot ce se poate pentru a atrage elevii către studiu folosind
propriile lor metode.
Educatorul, doar transmiţător de cunoştinţe, poate fi cu uşurinţă înlocuit de mass-media sau alte
surse bibliografice. Unicitatea şi eficienţa sa constă în capacitatea sa de (re)construire a relaţiei
educaţionale, fapt ce implică permanent remodelarea propriei personalităţi pentru a corespunde ca
partener autentic al elevului.
BIBLIOGRAFIE:
1. Iucu, R., Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
2. Joiţa E. (coord.), Profesorul şi alternativa constructivistă a instruirii, Editura Universitaria,
Craiova, 2007.

198
Rolul activităţilor extraşcolare în procesul instructiv-educativ

p.i.p.p Loghin Irina-Mihaela


Scoala Gimnaziala nr. 1 Saveni

Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele


extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă
într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu
plăcutul.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar. Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele
de operă comică, atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau
Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera
cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie,
prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea
sezătorilor literare.
Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si
cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea
unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este
faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în
care se desfășoară procesul.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.

199
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)

Bibliografie:

Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007


Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământşiintegrareaacestoraînactivităţile de
instruireşiautoinstruire, Editura PresaUniversitarăClujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.

200
Serbările școlare - mijloc de stimulare socioafectivă

prof. înv. primar FONOAGE LOREDANA


Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu”-Deva

Serbarea şcolară (sau orice fel de activitate literar-muzicală) vizează dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii copilului, formarea personalităţii sale autonome şi creative,
constituind o formă de receptare a literaturii, teatru, muzică şi pentru artă în general. Prin astfel de
activităţi extracurriculare urmărim descoperirea unor talente în arta interpretării scenice, cultivarea
aptitudinilor elevilor, formarea unor priceperi de punere în scenă a unui spectacol, dezvoltarea
sensibilităţii artistice, cultivarea intersului pentru literatură.
Pentru a atinge această performanţă, specialiştii susţin că deosebit de importantă este lectura
expresivă care domină întreaga activitate de înţelegere a rolului ce urmează a fi interpretat: „ea o
pregăteşte, o zămisleşte şi o încoronează; ea îi este alfa şi omega” afirma Raoul Mas în „Explication
des textes par le travail de la diction”.
„A şti să citeşti cum se cade un rol, nu este aşa de uşor. Pentru a atinge acest scop, textul trebuie
studiat îndelung. E nevoie să împărtăşeşti cu autorul înaltul sentiment care i-a umplut sufletul,
trebuie să simţi adânc orice cuvânt al lui.” (Gogol) Dar o asemenea operaţie nu este posibilă fără
respectarea unor condiţii de ordin tehnic. Astfel, trebuie stabilite şi respectate diferite pauze: cele
gramaticale marcate prin semne de punctuaţie şi cele logice. De semenea, importante sunt şi pauzele
psihologice, care separă părţi din text, diefrite ca dispoziţie afectivă. Ele dau viaţă interpretării. Alte
condiţii de ordin tehnic sunt: folosirea corectă a accentului logic, ritmul, pronunţia, precum şi
mimica şi gestica.toate dau pregnanţă şi relief hotărâtor.
Serbarea şcolară este abordată cu entuziasm de elevii talentaţi tocmai pentru că îndeplineşte
unele funcţii specifice care o deosebesc de o oră obişnuită:

- Funcţia de loisir (de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber);


- Funcţia social-integrativă (prin relaţiile interpersonale cultivându-se solidaritatea şi
cooperarea);
- Funcţia formativă (interiorizarea valorilor estetice şi spirituale);
- Funcţia vocaţională (care face posibilă realizarea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor).
Serbările:
 Contribuie la acumularea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor;
 Îmbogăţesc şi nuanţează viaţa lor afectivă, stimulează apariţia unor sentimente neîncercate
sau le dezvoltă pe cele mai slab manifestate anterior;
 Contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere a fiecărui copil şi al întregului colectiv prin
dorinţa comună de a obţine rezultate bune;
 Favorizează stabilirea unei discipline conştiente pe parcursul desfăşurării repetiţiilor;
 Trezesc în copil energia latentă, existentă în fiecare, de a învinge dificultăţile întâlnite, de a-
şi stăpâni timiditatea;
 Cultivă spiritul de iniţiativă, de independenţă, de acţiune iar pregătirea serioasă contribuie la
stimularea interesului pentru munca făcută cu un scop precis şi îndeplinită cu conştiinciozitate;
 Educă gustul pentru frumos prin realizarea estetică a numerelor din program, armonia
întregului spectacol, calitatea acompaniamentului muzical şi al costumelor;
 Constituie un liant puternic între cadrul didactic şi elevi prin cunoaşterea reciprocă.
Pentru reuşita unei serbări, trebuie să avem în vedere următoarele:
 Însemnătatea evenimentului sărbătorit şi necesitatea unei munci disciplinate şi consecvente
pentru rezultatele finale;
 Atmosfera din timpul repetiţiilor să îmbine voia bună şi seriozitatea: indicaţiile şi lămuririle
să fie scurte şi clare;

201
 Să fie antrenaţi şi părinţii sau alţi colaboratori (scriitori, oameni de cultură, ziarişti, istorici);
 Toţi elevii clasei să fie mobilizaţi să participe efectiv la pregătirea şi susţinerea
spectacolului, fiecare primindu-şi rolul potrivit înclinaţiilor;
 Să se combată cu tact nu numai tendinţa de vedetism al celor mai talentaţi, dar şi timiditatea
celor mai puţin dotaţi;
Conţinutul serbărilor:
 Tematica să conțină puternice valenţe educative care să favorizeze cultivarea cu precădere a
unor sentimente sau a unor trăsături de caracter;
 Lucrările selecţionate trebuie să fie accesibile vârstei şi să corespundă posibilităţilor psiho-
individuale ale copiilor;
 Programul să nu fie încărcat (serbarea să dureze 1 h – 1 ½ h) altfel devine plictisitoare;
 În alcătuirea programului să se ţină seama de datinile şi obiceiurile locale, trecutul istoric,
specificul ţinutului, interesele copiilor;
Serbările şcolare răman întotdeauna momente de bucurie si prilej de manifestare inedită al
talentului nativ al copiilor in fata parintilor si admiratorilor emotionaţi. Participarea la serbarea
clasei îi unește pe copii, îi ajută să se împrietenească, se formează optimismul, încrederea în
propriile forțe, se cultivă trăiri afective şi emoţionale, se formează trăsaturi pozitive de voinţă şi
caracter. Serbarea e întotdeauna o sărbătoare în viața copiilor. Momentele de intensă trăire,
aplaudate cu căldură, nasc în sufletul copiilor dorinţa de armonie ce va contribui la conturarea
personalităţii.
Exprimând idei si sentimente prin mijlocirea artei, aceste serbari se adresează
afectivităţii, sensibilităţii care la această vârstă sunt suportul sufletesc al tuturor acţiunilor şi
generează o nesfârsită gamă de emoţii şi sentimente artistice.

Bibliografie:

 Postelnicu, Constantin, ”Fundamente ale didacticii şcolare”, Editura Aramis, Bucureşti,


2000

202
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. înv. preșc. Lostun-Ciobotă Adela-Maria


Grădinița cu P. N. Șaru Dornei, județul Suceava

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte copilul


pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care reuşeşte să
pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma
pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară. Complexitatea
procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar în
acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate.

Trăim într-o societate în care educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul
de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii preşcolarilor.

În opinia mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la


gândirea şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot
dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii
participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se
utilul cu plăcutul.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in
educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va
epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.

Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele
de operă comică, atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau
Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera
cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere de creaţie,
prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în desfăşurarea
sezătorilor literare.

Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă ,toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la
desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor

203
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si
cultură.

Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor

204
ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE ŞI AVANTAJELE LOR

Prof. Lovin Daniela


Şcoala Gimnazială Găgeşti/ Vrancea

“Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”) Educația extra - curriculară, realizată dincolo de
procesul de învățământ, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor. Oricât
de bogat ar fi conținutul cunoștințelor teoretice, școala, prin procesul de predare nu poate satisface
toate nevoile de cunoaștere ale unui copil.
Activitățile extra - curriculare dețin un rol important în viața elevilor, oferindu-le un alt mod de
dobândire a informațiilor. În acest sens, există activități independente, pe care elevul și le alege
singur sau activități organizate de către cadrele didactice, la care acesta poate lua parte. Beneficiile
sunt numeroase asupra copiilor.
Educația prin activitățile extra - curriculare urmărește identificarea și cultivarea unor aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe
punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.

Concursurile școlare, competițiile - sunt o metodă extrașcolară de a stârni interesul elevului


pentru diferite arii curriculare având, în același timp, o importanță majoră și în orientarea
profesională a elevilor, făcându-le cunoscute toate posibilitățile pe care aceștia le au.
Orele de antrenament, repetițiile la care copiii participă necesită un management eficient al
timpului. Din acest motiv, copiii deprind abilitatea de a-și planifica orarul riguros de timpuriu, lucru
care le va fi de un real folos mai târziu în viață, când vor lucra cu termene-limită a sarcinilor date.
Implicarea în activități extrașcolare duce la învățarea asumării unor responsabilități care țin de
integrare, de respectarea unui program, a unor reguli.
Spectacolele - introduc copii în lumea artei, dezvoltându-le partea creativă (muzica, sport,
poezie, pictură). Serbările și festivitățile - marchează evenimentele importante din viața școlarului.
Din punct de vedere educativ importanța acestor activități constă în dezvoltarea artistică a elevului.
Activitățile extra - curriculare permit adaptarea mult mai ușoară la condiții și medii noi și uneori
dificile.
Experiența dobândită în acest mod îi ajută să își păstreze concentrarea și eficiența indiferent de
temperatură sau de zgomot. În cadrul acțiunilor turistice, copiii își pot forma afecțiunea față de
natură, față de om și de realizările sale.

205
Excursiile și drumețiile - stimulează copiii să își dezvolte o parte independentă a personalității în
timp ce se confruntă cu realitatea într-un mod investigativ. Aceștia dobândesc cunoștințe din diferite
domenii (geografie, istorie) prin vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case
memoriale. Indiferent de tipul activității extrașcolare, copiii se vor confrunta și cu nereușite în
cadrul acestora.
Eșecul le va oferi însă câteva lecții valoroase. Acestea îi pregătesc pe copii pentru o viață care
are atât suișuri, cât și coborâșuri și îi învață să aprecieze momentele încununate de succes. Totodată,
eșecurile le arată că încă au puncte slabe și că pentru a atinge succesul este nevoie de mai multă
muncă și perseverență
Toate activitățile opționale sunt benefice pentru copii, dezvoltându-le diferite abilități, fiind
caracterizate prin amuzament, relaxare și optimism. Acestea presupun o dezvoltare multilaterală pe
lângă şcoală, care e foarte utilă.

206
ÎMPREUNĂ PENTRU BUCURIA COPIILOR

Prof. inv. preșcolar LOVIN DIANA


Grădinița Prohozești, com. Poduri, Județul Bacău

De fiecare dată când decidem să desfășurăm o activitate extrașcolară, reușim să producem o


mare bucurie, atât copiilor cât și părinților. Ieșind din cadrul formal al activităților din grădiniță,
acestea oferă moment de distracție și detensionare binevenite, care apoi se reflectă în îmbunătățirea
performanței școlare viitoare a copiilor, creșterea stimei de sine a acestora și un interes crescut față
de activitățile din clasă, de conținuturile prezentate.
Prin structura activităților sale educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în
formarea personalităţii preşcolarilor. În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de
gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare
socială.
Acest tip de activitate organizat de grădiniţă oferă un bogat conţinut cultural, artistic, spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau pot fi simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale menite să trezească interesul copiilor.
Activităţile extracurriculare reprezintă activităţi care cuprind aproape întreaga masă a copiilor
dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai multe grădiniţe . Aceste activităţi le
oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacţiile atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea
unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor.
Aceste activităţi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate.
- sărbătorirea zilei de naştere a unui copil la care participă colegi din toată grădiniţa;
- aniversarea zilei de naştere a unor copii care au frecventat grădiniţa şi acum sunt la şcoala
primară;
- vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuşi;
- vizitarea centrului de plasament;
- excursii;
- plimbări în parc;
- vizită la diferite muzee.
Excursiile contribuie semnificativ la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării,
la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat străbunii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu
trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au
născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbările organizate în grădiniță reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna
dispoziţie. Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La
pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi
spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai
plină de sens. Costumele și recuzita unei serbări induc copilului sentimentul de reușită, forță și
încredere în propria persoană, bucuria de a fi parte dintr-n spectacol frumos prezentat celor dragi.
Evenimentele alese pentru a realiza o serbare sunt alese cu grijă, pentru a stimula interesul și
motivația copiilor de a participa cu drag la realizarea lor (ziua mamei, Crăciunul , Sf.Paști, ziua
copilului, carnavaluri organizate în cinstea anotimpurilor, etc.).Serbarea este modalitatea eficientă
de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a
personalităţii copiilor.
Spectacolele artistice constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădiniţe, prin
care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei.

207
Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator,
valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursa inepuizabilă de impresii puternice,
precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Alături de spectacolele artistice pt fi incluse și vizionările de filme, diafilme sau anumite
emisuni TV pentru copii, care pot constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp un
punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor
musicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe
lângă faptul că realizează completarea unor aspecte educative, stimulează şi orientează copiii spre
unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură și altele.
Activităţile extracuriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le
interesul producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un
efort suplimentar. În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi,
învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor – “copilul care este lăudat învaţă la rându-i
să aprecieze” (D.I. Nolte).
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase.
Așadar, putem concluziona că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el în primul
rând o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii,
asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.

BIBLIOGRAFIE:

Ciubuc Iuliana, Armonia naturii , Editura Aureo, Oradea, 2011


Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de success,
Poarta Albă, 2010
Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar, Craiova, Editura Nova.

208
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂȚII ELEVILOR CU DIZABILITĂȚI

prof. înv. primar Luca Angela


Liceul Teoretic ,,Vasile Alecsandri”- Săbăoani, jud. Neamț

Recunoașterea activităților extrașcolare ca parte esențială a educației obligatorii, ca și


recunoașterea oportunităților oferite de activitatea educativă nonformală crează condiții
egale/echitabile de acces la educație pentru dezvoltarea deplină a potențialului personal și reducerea
inegalității și excluziunii sociale. Se impune utilizarea potențialului activităților extracurriculare ca
mijloc complementar de integrare socială și participarea activă a copiilor cu dizabilități în
comunitate.
Elevii cu dizabilități posedă, ca orice alt elev, atitudini și talente unice, iar atitudinea pe care o
avem față de un astfel de elev cu deficiențe influențează modul în care acesta vede/percepe
comunitatea și lumea în general.
Integrarea elevilor cu dificultăţi cognitive şi de învăţare în activitățile extrașcolare
presupune ca aceștia să beneficieze constant de sarcini adecvate nivelului de înţelegere şi
potenţialului de efort fizic şi psihic. Serbările, prin specificul lor de activitate extracurriculară,
reprezintă un nesecat izvor desatisfacţii, bucurii, crează bună dispoziţie pentru copiii cu dificultăți
de învățare. Importanţa lor educativă constă în conţinutul abordat, apropiat de interesele și
capacitatea copilului şi îi oferă şansa de a cunoaşte lumea, de a se cunoaşte pe sine şi de a se face
cunoscut prin intermediul acestora.
Exersarea abilităţilor proprii de limbaj, psiho-motricitate, afectivitate conferă copilului o reală
cunoştere de sine şi, ca atare, încrederea in forţele proprii. Mişcarea scenica îi ajută să-şi controleze
emoţiile şi îi învaţă să-şi aştepte rândul, având în vedere faptul că, de regulă, există un timp când
vorbim şi un timp când ascultăm. În cadrul actiunilor turistice, copiii isi pot manifesta afecțiunea
față de natură, față de om și realizarile sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot
reda cu mai multă creativitate și sensibilitate imaginea realității, în cadrul activităților de desen și
modelaj, iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație.
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a
intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale țării. Vizionarea unor filme, spectacole de
teatru precum și a emisiunilor tv specifice vârstei lor pot constitui deasemenea o sursă de
informații, dar în același timp și un punct de plecare în organizarea unor acțiuni interesante, astfel
făcându-se cunoștință cu lumea artei.
Dificultățile de vorbire, limbaj și comunicare îmbracă diverse forme, iar unele dintre ele pot să
nu fie imediat vizibile. Pentru copiii cu astfel de deficiențe, vizionările și spectacolele constituie
forme de activitate prin care fac cunoștință cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de
activitate îl pune pe copil de cele mai multe ori în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în
faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi faptul că apelează,
permanent, la afectivitatea copilului.
Este cunoscut faptul că elevii cu dizabilităţi vizuale au dificultăţi în efectuarea de mişcări fizice
detaliate, atente şi coordonate, unii prezintă întârzieri în dezvoltarea limbajului datorită numărului
redus de experienţe care contribuie la acest lucru, îşi dezvoltă mai lent capacitatea de a face singuri
lucrurile deoarece nu pot învăţa privindu-i pe alţii. Sunt recomandate activitățile extracurriculare
care oferă copilului șansa de a-și manifesta aptitudinile. De multe ori, acești copii au dezvoltat
simțul auditiv și participă cu interes la audiții muzicale sau chiar implicarea lor directă în
desfășurarea unor programe muzicale.
În activităţile extrașcolare cu elevii care prezintă dizabilităţi auditive se recomandă
menținerea contactului vizual şi captarea atenţiei înainte de a vorbi, folosirea unor gesturi şi

209
expresii faciale care să-i ajute la înţelegerea mesajelor, încurajarea comunicării şi interacţiunii cu
ceilalţi colegi din clasă, poziţionarea optimă în spaţiu astfel încât să vizualizeze clar educatorul,
familiarizarea cu dispozitivele şi mijloacele de comunicare, încurajarea şi valorizarea în faţa
colegilor. Pentru dezvoltarea deprinderilor practice şi a cunoştinţelor despre viaţă şi lumea
înconjurătoare este nevoie de participarea elevilor cu deficienţe de auz la activităţi/programe
destinate învăţării limbajului, percepţiei timpului, familiarizării cu lumea normală din jurul lor prin
excursii desfăşurate în afara şcolii şi comunităţii din care fac parte. Acești copii pot dezvolta un
talent deosebit la pictură, iar activitățile care le oferă șansa să-și pună în valoare capacitățile
creatoare (expoziții sau concursuri de desen, realizate cu ocazia unor evenimente) îi stimulează în
mod deosebit.
Elevii cu dizabilități fizice prezintă abilități motrice fine și grosiere slab dezvoltate care pot avea
influență asupra activităților din cadrul activităților practice. Pentru a-l face pe copil să depăşească
în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale
copilului este jocul. Se impune selectarea acelor jocuri care să le permită participare aproape totală,
care să nu le scoată în evidență neputința în a executa anumite mișcări. Jocurile logice, care
apelează mai mult la efortul intelectual și mai puțin la cel fizic sunt ,,gustate” de acești copii.
Activitatea educativă cu elevii care prezintă tulburări de comportament solicită din partea
fiecărui profesor o foarte bună cunoaştere a naturii umane, a strategiilor de cunoaştere a
personalităţii elevilor şi o capacitate empatică deosebită necesară înţelegerii şi acceptării celor din
jur aşa cum sunt ei în realitate, cu calităţile şi defectele lor. Activitățile extrașcolare ce pot avea
impact asupra comportamentului copiilor sunt cele pe teme de circulație și violență, la care sunt
invitați reprezentanți ai poliției. Aceste activități se derulează și sub formă de jocuri senzoriale,
jocuri imitative, povestiri tematice, analiza comportamentului altor copii pentru conștientizarea unor
norme de conduit civilizată.
Orice copil poate întâmpina dificultăți de învățare sau de adaptare școlară datorate unor
multiple cauze, dependente sau nu de voința sa. În sprijinul lor vin activitățile extrașcolare care
lărgesc şi adâncesc influenţele exercitate în procesul de invătământ, valorifică şi dezvoltă interesele
şi aptitudinile copiilor, organizează timpul liber în mod ingenios și au caracter recreativ. Elevii îşi
pot manifesta spiritul de iniţiativă, participă liber necondiţionat și se creează un sentiment de
siguranţă si încredere tuturor participanţilor, contribuindu-se astfel la dezvoltarea personalităţii
armonioase a copiilor. Depinde de profesor și de strategia didactică ca el să devină bogăția grupului
și nu sursă de complexe și discriminare.
Elevii cu dizabilități trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă,
nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a
găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Educația nonformală, activitățile extrașcolare, oferă o a doua șansă persoanelor cu
dizabilități, le deschide o cale pozitivă alternativă pentru împlinire, afirmare și recunoaștere.
Să-i ajutăm pe elevii noștri să aibă încredere în potențialul și în talentele lor, indiferent de
dizabilitățile pe care le au, pentru că, așa cum frumos scria Pablo Casals ,,Copilul trebuie să știe
că este un miracol, de vreme ce de la începuturile lumii și până la sfârșitul ei nu a fost și nu va
mai fi nici un copil asemeni lui”.

Bibliografie:
Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruirealternative și complementare. Structuri, stiluri și
strategii, Editura Aramis, București;
Gherguţ, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferențiate și
incluzive în educație, Editura Polirom , Iaşi;
*** Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe educative speciale, UNICEF şi Asociaţia
RENINCO România, Bucureşti, 2000;
Vrăşmaş, Ecaterina (1999), Educaţia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la vârsta
timpurie, Editura Pro Humanitate, Bucureşti.

210
ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

Prof. Georgeta Luca


Colegiul Tehnic „ Alexandru Roman ” Aleșd

Activitățile extrașcolare au un rol foarte important în procesul educațional mai ales în ceea ce
privește dezvoltarea unui elev. Prin aceste activități fie ele excursii, plimbări, tabere sau diferite
concursuri oferă elevului (adultului în devenire) o mulțime de beneficii contribuind la formarea
personalității acestuia, îi dezvoltă capacitatea de gândire, de învățare iar acest lucru este în strânsă
legătură cu performanțele școlare ridicate.
Începând încă de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i
în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile extrașcolare au o deosebită
influenţă formativă având la baza acţiuni turistice. Fie în cadrul activităţilor organizate în mijlocul
naturii sau al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep cu adevărat, prin acţiuni
directe obiectele care îi înconjoară, fenomenele naturii și anumite locuri istorice despre care au
învățat sau le-au întâlnit doar în manualele de istorie. Pentru că se axează în principal pe viață în
aer liber, elevii pot reda cu mai multa ușurință și creativitate imaginea realităţii.
Prin intermediul vizitelor la muzee, a caselor memoriale sau a monumentelor și locurilor istorice
se pot explora și descoperii anumite înclinații sau pasiuni ale copiilor. Excursiile tematice au un
caracter bine definit fiind atractive și foarte relaxante oferind în același timp o modalitate prin care
copiii acumulează o serie de informații fiind atrași de lumea și mediul înconjurător . Sunt anumite
aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-se: desfășurarea
acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți și aceștia nu se mai pot concentra la
ore, în timpul școlii altfel sau chiar sâmbăta.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă și cultură. Din seria
activităţilor extraşcolare amintim: excursiile, taberele, vizitele la grădina botanică sau grădina
zoologică, vizitarea monumentelor și locurilor istorice, ateliere creative și vizionarea unor piese de
teatru sau a unor filme în cadrul cinematografului. Toate acestea sunt binevenite atât pentru
profesori cât și pentru elevi. Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire
independentă, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găși
modul de rezolvare a lor. Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaștere a dorințelor
copiilor și de respectare a acestora trebuie să fie dominantele acestui tip de activități.
Activitățile extrașcolare cuprind și un mod de deconectare a elevilor față de stres sau de mediul
online, unde își petrec o mare parte din timpul lor liber și îi ajută pe aceștia să își aerisească mintea,
să își aranjeze gândurile, să privească mai mult spre lumea reală, spre ce le-ar putea oferi natura și
comunicarea. Îi ajută să înțeleagă că întâlnirea cu colegii și profesorii nu este obligatoriu să se
desfășoare doar în timpul orelor de curs, să înțeleagă că învățatul nu trebuie să fie un lucru greu sau
obositor. Elevii pot acumula o mulțime de informații într-un mod plăcut când teoria învățată la
școală se combină cu practica.
Activitățile extrașcolare mai au rolul de a consolida relațiile dintre copii și profesori și de a-i
face pe elevi să fie mai sociabili, mai relaxați, mai deschiși la nou și mai interesați să cunoască cât
mai multe.
Ieșirile de acest gen îi fac pe copii să se accepte unul pe celălalt, să se ajute între ei și, nu în
ultimul rând, să se înțeleagă unii pe ceilalți. Copiii reușesc împreună să treacă peste momente
dificile și, în cazul unor competiții, acceptă, cu fruntea sus, înfrângerea, fără a încerca să găsească
vinovații, încurajându-se unul pe celălalt și fiind mândri de munca lor. Tot în timpul excursiilor și al
taberelor, copiii primesc lecții practice în care învață cum să cheltuiască banii și ce trebuie făcut

211
astfel încât aceștia să ajungă pentru toată perioada șederii lor în acel loc. În acest sens, sunt cursuri
extrașcolare pe categorii de vârstă, cum ar fi : Cum să cheltuim banii? Educatie financiară și altele.
Totodată, cei mici învață să-și ordoneze lucrurile, să facă curățenie în camera în care stau și să-și
facă singuri patul. Astfel spus, ieșirile de acest gen îi ajută pe copii să devină independenți și să aibă
încredere în propriile forțe.

212
Rolul activitatilor extrascolare in procesul educational

Autor Luca Maria Alexandra


Scoala Gimnaziala Nr. 3 Darmanesti Jud. Bacau

,,Cand unui copil i se ofera putina libertate de actiune, el va spune imediat: <<Vreau eu sa fac
asta!>>. Dar in scolile noastre unde mediul este adaptat nevoilor copiilor, ei spun : <<Ajuta-ma sa
fac asta singur!>>, iar aceste cuvinte le dezvaluie nevoile interioare.’’ (Maria Montessori)

Acest citat este unul universal ce se potriveste dezideratelor invatamantului actual. De ce


activitatile extrascolare sunt atat de importante? Deoarece ele isi au locul si rolul bine definit in
formarea individualitatii si personalitatii copiilor nostri. Educatia de acest tip- realizata dincolo de
procesul de invatamant- urmareste dezvoltarea anumitor aptitudini, talente, si stimularea creativitatii
in majoritatea domeniilor.

Nevoia copiilor de a se juca, de a experimenta, este tocmai ceea ce ne permite sa imbinam


scoala cu viata. Scopul activitatilor extrascolare este dezvoltarea talentelor personale si imbinarea
aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Acestea se petrec intr-un mediu informal, fapt ce ii
motiveaza si pe elevii introvertiti sa se afirme si sa-si reduca anxietatea , imbogatindu-si potentialul
intelectual.

Excursiile in natura, vizitele anumitor atractii turistice sau expozitiile reprezinta un mod
interesant de a valorifica valorile culturale, folclorice sau istorice ale poporului roman. Activitatile
de acest tip vin in completarea lectiilor formale, deoarece copiii observa anumite fenomene in
starea lor naturala, invata despre viata si activitatea unor personalitati ale stiintei si culturii
nationale, descopera operele de arta originale si isi intregesc activitatea de invatare.

Activitatile distractive sau cele sportive ii orienteaza pe elevi catre anumite domenii: muzica,
sport, creatii plastice si artistice. Astfel, ei sunt stimulati sa cunoasca in mod placut lumea artei.
Aceste atribute sunt extrem de importante intr-o societate dominata de mass media; o societate care
sugruma creativitatea, fiind influentata negativ de televiziune, internet sau calculator.

Inca de la cea mai frageda varsta, copiii sunt extrem de receptivi fata de tot ce vad sau fata de
tot ce li se spune in legatura cu mediul inconjurator, dorind sa redea cu sensibilitate imaginile
realitatii in creatiile lor, prin modelaj, desen, pictura.

Concursurile scolare ii motiveaza pe elevi, starnindu-le interesul pentru anumite arii


curriculare, facandu-le familiare toate posibilitatile pe care acestia le au. Daca acestea sunt
organizate intr-o atmosfera placuta, elevii vor asimila mai usor cunostintele.

Activitatile extrascolare sunt mai apropiate de sufletele copiilor, datorita caracterului lor
interdisciplinar care le formeaza anumite caracteristici inca din clasele primare. Ei sunt astfel
incurajati sa se exprime liber , dar si sa-si asume anumite responsabilitati. Profesorii pot astfel sa-si
cunoasca mai bine elevii, ajutandu-i sa se pregateasca pentru viata, punandu-le in valoare
personalitatea.

In concluzie, succesul va fi garantat, daca profesorul va crede in potentialul elevilor si daca le va


permite sa-si manifeste in voie spiritul de initiativa.

213
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. înv. primar Luca Marinela


Şcoala Gimnazială „Alexandru Sever” Moineşti

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.


Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci, să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi
procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai
simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină
stăpânire a cunoştinţelor”.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte
identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de
viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la
cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu
obiectele şi fenomenele din natură.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala
cu viaţa. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în
mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi
responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al şcolii şi al învăţământului primar –pregătirea
copilului pentru viaţă.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Exemple de activităţi extraşcolare:
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale–organizate selectiv
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de

214
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au
creat opere de artă.
De la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct
cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă,
au la bază toate formele de acţiuni turistice, plimbări, excursii, tabere.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu
realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind
axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul
de respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor
în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul
activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice,
în jocurile de creaţie.
La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legătură cu
mediul, fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a
copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi
prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural
ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind
însuşirea a noi cunoştinţe. Am acordat importanţa cuvenită sărbătorilor şi aniversărilor importante
din viaţa ţării şi a copiilor. Acestea au fost un bun prilej de destindere, de bună dispoziţie,
dezvoltând la copii sentimentul apartenenţei la colectivitatea din care fac parte, deprinzându-i
totodată să-şi stăpânească emoţiile provocate de prezenţa spectatorilor.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate.
Acelaşi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasă. Dacă sunt
organizate într-o atmosferă plăcută vor stimula spiritul de iniţiativă al copilului, îi va oferi ocazia să
se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor
toate cunoştinţele.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare
a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi
să fie creativ.
Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, recreative, distractive, care ajută la dezvoltarea
creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea
drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea
valorilor, etc. Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de
filme sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei,
declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au
activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul
realizat de acesta.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi

215
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare
a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
Activităţile extracurriculare deţin un rol important în viaţa elevului, oferindu-i un alt mod de
dobândire a informaţiilor. Acestea pot fi activităţi independente, pe care elevul le-a ales, sau
activităţi organizate de către cadrele didactice.

216
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE LA GRĂDINIŢA

Prof. înv. preşc. LUCA VIDIA RODICA


Grădiniţa cu P. P. nr. 4
Loc. Reghin, Jud. Mureş

Activităţile extracurriculare îşi au importanţa lor în activitatea educaţională.S-a observat faptul


că activitatea de învăţare dă rezultate mult mai bune dacă este îmbinată cu câteva momente de
distracţie şi detensionare.
Educaţia extracurriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În grădiniţă eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor .În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Activităţile extracurriculare organizate de grădiniţă au conţinut cultural, artistic,spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale.
În cadrul activităţilor extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt incluse toate
formele de acţiuni care se realizează în afara programului propriu zis: plimbări, ieşiri în natură,
excursii, tabere, serbări cu diferite ocazii, concursuri între grupele aceleaşi grădiniţe, parteneriate
şcolare pe diferite teme, etc.
În activităţile organizate în mijlocul naturii şi al vieţii sociale, preşcolarii se confruntă cu
realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor,
fenomenelor din mediul înconjurător, a unor zone geografice şi locuri istorice.Ei dobândesc o mare
cantitate de informaţii privind munca şi viaţa omului în diferite contexte, îşi formează reprezentări
simple despre structura şi condiţiile de viaţă ale unor plante şi animale, despre legi obiective ale
succesiunii anotimpurilor şi frumuseţilor patriei. În cadrul activităţilor în aer liber, preşcolarii îşi pot
forma sentimentul de respect şi dragoste pentru natură,de ocrotire a speciilor pe cale de dispariţie.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii copiii
cunosc locul natal în care au trăit, îşi pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut,
au trăit şi au creat opere de artă sciitori şi artişti.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează bună dispoziţie. Serbările
pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval.
La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a
oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai
frumoasă.Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizionările şi spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădiniţe, prin
care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator,
valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice,
precum şi faptul că apelează, permanent la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor TV, poate costitui
de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp un punct de plecare în organizarea unor
acţiuni interesante.De exemplu: vizionarea emisiunilor musicale, de teatru de copii, distractive sau
sportive, urmată de discuţii pregătite în prealabil.
Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe sau între grădiniţe diferite(pe
diferite faze, pe diferite teme) dezvoltăm dragostea şi interesul copiilor pentru frumos, sensibilitatea

217
şi personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând uşor depista tinerere talente artistice în
vederea cultivării şi promovării lor.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul
copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă
şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să îi acorde atenţie, adoptând el în primul rând o
atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii, asigurând
astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.

BIBLIOGRAFIE:

Ionescu M.Ch.”Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi


autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
Preda V.”Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”,Editura Gheorghe
Cârţu Alexandru, Craiova 2009.

218
STIMULAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI
PRIN ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Educatoare LUCACI CRISTINA


Liceul Tehnologic Adjudeni

Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din grădiniță, deoarece sunt factorii educativi cei
mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile extraşcolare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de
acesta.
Se ştie că încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe dacă sunt
puşi în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Copiii au nevoie de acţiuni care să le
lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se
emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât copiii timizi cât şi pe cei slabi, îi
temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influenţe reciproce, dezvoltă spiritul de
cooperare, contribuie la formarea colectivului de copii. Preșcolarii se autodisciplinează, prin faptul
că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască copiii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai plăcut şi mai temeinic obiectivul principal al
învăţământului preșcolar - pregătirea copilului pentru viaţă.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de cadrul didactic, de talentul său, de
dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a
posibilităţilor şi resurselor de care dispune grupa de preșcolari.

Exemple de activități extrașcolare

1. Serbările şi festivităţile
Serbările au un caracter stimulator atât pentru micii artişti, cât şi pentru părinţii lor. Punerea
serbărilor în scenă aduc satisfacţii atât “artiştilor“, cât şi “spectatorilor“, contribuind la socializarea
copiilor de la o vârstă fragedă. Acest tip de activităţi extraşcolare marchează evenimentele
importante din viaţa copilului. Importanţa acestor activităţi constă în cultivarea înclinaţiilor artistice
ale copilului, precum şi în atmosfera festivă creată cu acest prilej.
Perioada de pregătire a serbării, dorinţa sinceră de succes, sudează colectivul, impulsionează în
mod favorabil, cultivă capacităţile de comunicare şi înclinaţiile artistice ale copiilor, atenţia,
memoria, gustul pentru frumos. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl
cuprinde, serbarea valorifică varietatea intereselor şi gusturilor preşcolarilor. Ea evaluează talentul,
munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie străduinţele
colectivului şi ale fiecarui copil în parte.
2. Concursurile şcolare
Concursurile şcolare sunt o metodă de a stârni interesul copilului pentru diferite arii curriculare.
Dacă sunt organizate într-o maineră plăcută, vor stimula spiritul de competitivitate, oferindu-i
copilului prilejul de a se integra în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit munca, precum şi
ocazia de a asimila mult mai uşor cunoştinţele.

219
3. Excursiile şi drumeţiile
Acest tip de activităţi ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copiilor, la educarea lor
cetăţenească şi patriotică.
Excursia este o formă de activitate cu caracter atractiv şi mobilizator. Este o modalitate
deosebită de educaţie completă deoarece permite o abordare interdisciplinară a cunoştinţelor
(istorice, sociale, geografice, civice, culturale) .
Copiii au posibilitatea de a se simţi în ipostaza de mici cercetători ai realităţii, se simt
responsabilizaţi, înţeleg semnificaţia unor norme. Dezvoltându-şi gustul pentru descoperirea
adevărurilor şi legilor naturii din jurul lor învaţă cum să iubească şi să respecte natura în ansamblul
ei.
4. Vizitele
Vizitele programate la muzee, monumente şi locuri istorice, case memoriale, unităţi economice
constituie un mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice, istorice şi economice ale ţării. Ele oferă
copiilor prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în
defăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, de viaţa şi
activitatea unor personalităţi de seamă, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii
lor. Toarte acestea stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce copiii
acumulează în cadrul activităților.
5. Vizionările
Vizionarea în grup de filme, spectacole de teatru sau circ specifice vârstei lor, poate constitui o
sursă de informaţii, dar în acelaşi timp şi un punct de plecare în realizarea de către copii a unor
activităţi interesante. Copilul face astfel cunostinţă cu lumea artei, învaţă să o descifreze şi să o
îndrăgească.
Aceste activităţi vor pune copilul în rol de spectator şi vor reprezenta pentru el o sursă de
impresii puternice: stimularea afectivităţii copilului şi cultivarea dragostei pentru artă (cărţi, teatru,
muzică).
6. Alte activităţi
Alte activităţi pot fi alese de către copii, participând la ele în timpul liber. De obicei, acestea
sunt alese ca pasiune personală sau chiar cu scopul de a îşi aprofunda cunoştintele dintr-un anumit
domeniu. Aceste activităţi realizează completarea unor aspecte educative şi orientează copiii spre
unele domenii de activitate: sport, muzică, poezie, pictură etc.
Concluzii
Activităţile extraşcolare sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunostinţe. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, fiecare dintre ei având
posibilitatea să se afirme conform naturii sale.
Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de către copii, cât
şi de cadrele didactice în măsura în care:
- valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;
- optimizează procesul de învăţământ;
- formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ;
- au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;
În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară este o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să îi acorde atenţie, adoptând o atitudine
creatoare atât în modul de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu preșcolarii, asigurând astfel o
atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a acestora.
Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate
să aducă în atenţia preșcolarilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţionat la desfăşurarea acestora.
Bibliografie:
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului
de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

220
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în ,,Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Decun, Livia, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în ,,Învăţământul Primar” nr. 4, 1998;
* Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Lespezeanu, M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C.
Omfal, Bucureşti, 2007
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002.

221
ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL-
MOTIV DE ÎNTOARCERE LA COPILĂRIA ADEVĂRATĂ

Prof. Înv. Preșcolar Lucreția Jurje


L.T.P. Logos Timișoara

Urmărind generațiile actuale am observat ca unii copii nu au copilărie fericită din cauza
bombardării lor cu tehnologia. Așadar, folosesc orice moment favorabil în a-i scoate în aer liber sau
din confortul singurătății în fața tehnologiei. Jocurile copilăriei trebuie să îi provoace la creație,
mișcare și bucurie exprimată cât mai mult.

În primul rând ieșirile în aer liber pot fi valorificate în activitățile extrașcolare deoarece nu sunt
limite ale programului, stricte, nu sunt mărginiți de spațiu și volumul tonului, specific copilăriei, ca
să nu mai spun de entuziasmul descoperirilor nuanțate sau variate din diverse situații.

În activitățile extrașcolare programul poate fi stabilit astfel încât copilații sa fie liberi și
nelimitați de timpul ce îl petrec împreună, fie cu prietenii, fie cu părinții-ceea ce e de dorit la
preșcolari, astfel încât să se creeze o legătura frumoasă în colectivul grupei și părinții acestora.

Jocurile alese pot fi de simplitate maximă, apelând la materiale din natură, elastic, mingi și cel
mult cretă colorată pentru anumite delimitări de teren. Folosind material simplu copiii sunt
provocați să-și folosească imaginația foarte mult și să creeze jocuri din lucruri simple, lucru ce
aduce satisfacție deosebită și amintiri plăcute.

În al doilea rând activitățile extrașcolare sunt în favoarea eliminării folosirii tehnologiei astfel
încât copilașii să socializeze cât mai mult și să se pregătească pentru societate și viața din afara
școlii sau grădiniței. Nu înseamnă ca eliminăm total tehnologia ci doar că oferim timp în afara ei din
perspectiva combinării ideilor în favoarea elevului.

În orice lucru trebuie învățați elevii să fie echilibrați, și prin urmare, combinăm activitățile de
interior-singurătate cu cele de exterior sau grup. În activitățile extrașcolare, fiind organizate de
cadrul didactic împreună cu diferiți factori implicați, se are în vedere implicarea copiilor în diferite
idei de socializare, uneori chiar forțată, astfel încât elevul să fie pus și în afara conformtului și
singurătății care de multe ori duce la izolare și egoism.

Aceste aspecte nu îl favorizează la implicarea în societate, prin urmare avem rolul să-l forțăm
prin aceste activități extrașcolare, mai ales în contextul în care sunt consultați și motivați să
participe.

În concluzie, în activitățile extrașcolare folosesc orice moment favorabil în a-i scoate în aer liber
sau din confortul singurătății în fața tehnologiei. Jocurile copilăriei trebuie să îi provoace la creație,
mișcare și bucurie exprimată cât mai mult.

222
Educația nonformală – o activitate extrașcolară

Lukacs Alexandra Antoaneta,


Colegiul Tehnic Henri Coandă, Târgu-Jiu, Gorj

Cum un sistem de învăţământ nu se poate schimba de la o zi la alta, dată fiind natura statică şi
cumulativă a acestuia, modurile alternative de învăţare au început să fie cunoscute sub denumirea
de educaţie nonformală în jurul anilor 1950. Educaţia nonformală vine să personalizeze şi să
dezvolte acasă, la locul de muncă, în comunitate şi, uneori, la şcoală, în afara curriculei oficiale,
acele competenţe, aptitudini, cunoştinţe pe care fiecare le simte mai aproape de suflet.
Din punct de vedere etimologic, termenul de "nonformal" îsi are originea în latinescul
"nonformalis", preluat cu sensul "în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume
gen de activitate". Nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată dar
întotdeauna cu efecte normativ - educative.
Învăţarea pe tot parcursul vieţii ia diverse forme, ea desfăşurându-se atât în cadrul, cât şi în afara
sistemelor tradiţionale de educaţie şi formare. Punctul forte al acestor programe e că plasează
responsabilitatea individului în centrul procesului de învăţare - lucru valabil şi pentru educaţia
nonformală, care se regăseşte ca metodă de formare în activităţile programelor europene de învăţare
pe tot parcursul vieţii. Educaţia nonformală conţine acele “influenţe educative”, care au loc în afara
clasei: activităţi extradidactice sau activităţi opţionale sau facultative. Se mai poate vorbi despre
educaţia non-formală ca despre “educaţia extraşcolară”, ori se poate identifica şi cu “educaţia
adulţilor”.
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei. O caracteristică
recent apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educaţia
formală: săraci, retraşi (în abandon), analfabeţi, persoane cu handicap. Se vorbeşte despre aşa
numita pedagogie a oamenilor năpăstuiți de soartă. Și chiar dacă educația nonformală nu se
definește de la început ca educație compensatorie și emancipatoare pentru marginalizați și excluși,
există totuși o mare nevoie de a se asigura căi alternative de învățare pentru cei care sunt
dezavantajați educațional. Și ea poate satisface foarte bine (probabil cel mai bine) această nevoie
socială.
Tradiţia educaţiei non-formale este mai puternică în ţările din Europa de Nord-Vest. Aici există
deja o experienţă de mai multe decenii în ceea ce francezii numesc “education populaire” iar cei din
ţările nordice “folkbildning” (educaţia poporului); mai recent se vorbeşte despre o mişcare a
“educaţiei urbane” (educating cities movement) avandu-şi originea în preocupările municipalităţii
din Barcelona şi în lucrările marelui pedagog brazilian Paul Freire.
Conceptual, acest tip de educaţie cuprinde ansamblul activităţilor şi acţiunilor care se desfăşoară
într-un cadru instituţionalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului şcolar, constituindu-se ca o
punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal. Conţinuturile educaţiei
nonformale urmăresc desfăşurarea unei activităţi cu caracter formativ, prin excelenţă, dirijate de
personalul specializat în strânsă legătură cu părinţii, elevii, organizaţiile nonguvernamentale social-
culturale.
Deşi a trecut deja destul de multă vreme de cand tinerii şi familiile acestora au conştientizat
obligativitatea de a învăţa, identificând tinereţea cu vremea învăţării, a formării pentru viaţă şi
pentru profesie, totuşi mai există şi aici mulţi tineri care nu învaţă destul sau nu învaţă ce trebuie.
Avantajele utilizării educației nonformale se referă la următoarele: este centrată pe procesul de
învățare nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat participanții; dispune de un curriculum la
alegere, flexibil și variat propunându-le participanților activități diverse si atractive, în funcție de
interesele acestora, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor; contribuie la lărgirea și îmbogățirea
culturii generale și de specialitate a participanților, oferind activități de completare a studiilor;

223
asigură o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină interesul
publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii profesionale,
punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor si nu memorarea lor; antrenează noile
tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul societății; răspunde cerințelor si necesităților
educației permanente. Notele caracteristice ale acestei forme de educație sunt legate de caracterul
opțional al activităților organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăța și se va
întreprinde, rolul discret al formatorilor, renunțarea la evaluări și utilizări de note și calificative.
Dezavantajul major al educaţiei nonformale este legat de absenţa unor demersuri evaluative
sistematice, fapt care în absenţa unei autoevaluări riguroase şi obiective poate conduce la serioase
rămâneri în urmă ale beneficiarilor acestei forme de educaţie. Din acest motiv se recomandă o
alternanţă a educaţiei nonformale cu cea formală.

Bibliografie:

1. Gligor Hagău; Daniela Onofrei; Marian Pădure –Educație și formare - perspective actuale -
Argonaut & Limes, Cluj-Napoca, 2016
2. Octavia Costea, Matei Cerkez, Ligia Sarivan -Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi
perspective în şcoala românească-, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti , 2009
3. Sorin Mitulescu, Daniela Simache și colaboratorii, - Experienţe educaţionale non-formale în
viaţa tinerilor-, Iunie 2008
http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Experiente-educationale-non_formale.pdf
http://www.agir.ro/buletine/2977.pdf
http://www.scout.ro/wp-content/uploads/2013/10/Manual-100-de-idei-de-educatie-non-
formala.pdf
http://www.academia.edu/17616530/Educatia-nonformala-si-informala
http://iec.psih.uaic.ro/?chapter=Strategii%20de%20educatie%20nonformala
http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Educatia-non-formala-si-avantajele-sale-
406.html
http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-nonformala.html
http://www.didactic.ro/materiale/86083_educatia-nonformala

224
PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

Prof. înv. primar - Lulă Corina-Mădălina


Liceul Teoretic ”Henri Coandă” - Craiova

ZIUA EUROPEI E ȘI ZIUA MEA


„Fii unic, fii în felul tău, fii european!”

09.05.2018

A. DENUMIREA ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE: ,,Ziua Europei e și ziua


mea”

CATEGORIA ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ: educaţie culturală, artistică

B. APLICANTUL:
Numele instituţiei/unităţii de învăţământ aplicante: Liceul Teoretic “Henri Coandă”
Adresa: Str. Henri Coandă nr. 48, Craiova, cod 200556
Nr. de telefon/fax: Tel/fax:0251/542257 si 0351/807043
Site şi adresă poştă electronică: Email: office@henricoandacraiova.ro/
www:henricoandacraiova.ro

C. COORDONATORI:
directorii
prof. pentru înv. primar

D. ARGUMENT:

“Nu formăm coaliţii între state, ci uniune între oameni.” Jean Monet.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ziua de 9 Mai a devenit deja o tradiţie pentru noi şi o
sărbătorim în fiecare an.
Uniunea Europeană reprezintă cel mai ambiţios vis şi cel mai amplu proiect cetăţenesc al
secolului XXI. A fi cu adevărat european înseamnă a participa la imaginarea şi la construirea unui
tărâm comun de libertate capabil să transforme întreaga lume într-o lume mai bună, locuită de
cetăţeni liberi şi responsabili. Uniunea Europeană înseamnă grija pentru lumea de mâine a fiecăruia
dintre noi.
Vom încerca sã cunoaştem şi sã promovãm valorile Uniunii Europene: demnitate, libertate,
democraţie, egalitate, respectarea drepturilor omului.
A-i învăţa pe copii să gândească democratic înseamnă a-i face să găsească soluţii la situaţiile
multiple cu care se vor confrunta la un moment dat în viaţă. Copiii trebuie să înţeleagă că au dreptul
să opteze pentru acele sisteme sociale care consideră că le vor rezolva problemele lor şi ale
comunităţii in care trăiesc.

225
E. PREZENTAREA ACTIVITĂŢII
SCOPUL ACTIVITĂȚII :
Manifestarea, prin atitudini şi comportamente democratice, a tuturor copiilor, de la cea mai
fragedă vârstă, prin acţiuni care permit stabilirea unor relaţii interculturale prin intermediul artei.
 Obiectivul instutuțional (din PDI 2017-2020) pe care îl vizează:
 Creşterea calităţii serviciilor educaţionale ale unităţii şcolare, prin implementarea
unui program de formare de abilități de viață și competențe pentru toți elevii, cu accent special
pus pe asigurarea transferabilității acestora, în concordanță cu așteptările beneficiarilor direcți și
indirecți, în perioada 2017-2020;
 Obiectivul general al activităţii/Scopul:
 Educarea respectului faţă de valorile umane ale culturii europene și româneşti, stimularea şi
afirmarea potenţialului artistic şi creativ al copiilor din ciclul primar, precum şi formarea unor
deprinderi de muncă în echipă care să le dezvolte acestora competenţe reale de interrelaţionare.
 Obiectivele specifice ale activităţii:
 promovarea respectului si aprecierea valorilor culturale naţionale şi europene.
 dezvoltarea conştiinţei apartenenței la spațiul european
 Întărirea spiritului de cooperare şi lucru în echipă;
 dezvoltarea spiritului de competitivitate şi creativitate.
 formarea si dezvoltarea aptitudinilor de comunicare şi cooperare cu elevii din spaţiul
european.

 Scurtă descriere a activității:


 Marea familie a Europei – Prezentare PowerPoint
 Europa e în inima mea
- învățarea/interpretarea Imnului Uniunii Europene, a diverselor cântece din U.E.
- desene/colaje/postere cu steagurile țărilor componente
- vizionarea/învățarea diverselor dansuri din țările componente ale U.E.

 Suntem copiii Europei


- Concursuri pe teme europene (simboluri-drapel, imn, deviză, monedă, zi, valori,tradiții,
atracții turistice, limbi vorbite, meniuri tradiționale, țări membre , curiozități etc.)
- Jocuri de rol. (De-a reporterul -Unde aș vrea să merg când o să fiu mare ?)
 Steagul României din baloane
 Steagul Uniunii Europene din cartoane
 Standurile țărilor U.E. ( lucrări practice )
- Drapel, costumaţie, imagini, fişă geografica, curiozităţi, partea culinară, salut în limba
oficial a țării
RESURSE UMANE :
Elevii claselor P-IV ;
Părinți ;
Cadre didactice.
LOCUL DE DESFĂŞURARE: Liceul Teoretic “Henri Coanda”,sălile de curs, sala de spectacole.
 Activităţile de promovare/mediatizare şi de diseminare proiectate în timpul
implementării activităţii propuse şi după încheierea acesteia:
 O expoziţie cu produsele activităţilor;
 Un album cu fotografii din timpul activităţilor.
 Popularizarea pe pagina de facebook a liceului, a claselor implicate, pe site-ul școlii
 Realizarea unui panou cu eseurile,poeziile,stegulețele și desenele elevilor;
 Informarea părinților și a comunității locale asupra evenimentului prin pliante.
 Rezultate preconizate:
 Stimularea creativităţii şi a activităţii în grup;

226
 Dezvoltarea unor abilitati de comunicare prin intermediul artelor;
 Realizarea unei atmosfere de sărbătoare pentru copii: jocuri, muzică, mişcare;

227
Dezvoltarea gândirii ecologice la elevi –
”Un copac, pentru viitorul meu!”

Prof. Lulușa Cristina


Liceul Teoretic Sebiș

Şcoala, ca factor central de educație are obligația de a organiza o susținută mișcare de ocrotire a
mediului și de a oferi fiecărui copil posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă
faţă de mediul în care trăieşte. Astfel, copiii vor deveni factori activi în acțiunea de conciliere a
omului cu natura.
Educația ecologică trebuie să dezvolte acțiuni de respect și responsabilitate față de natură în
vederea ocrotirii ei. Vindecarea naturii de elementele nocive existente în apă, aer, sol nu se poate
face fără o conștientizare și o pregătire ecologică. Problemele mediului înconjurător sunt ale lumii
întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră poate să afecteze în mod
distructiv natura.
Dată fiind deschiderea si receptivitatea de care dau dovadă copiii, acum este momentul să-i
sensibilizăm si să-i facem să privească atent la tot ceea ce-i înconjoară.
Obiectivul fundamental al activității este dezvoltarea la elevi a unei atitudini ecologice, prin
cultivarea grijii faţă de mediul natural.
Astfel, la inițiativa elevilor de la Liceul Teoretic Sebiș, s-a demarat proiectul educațional
”Prietenii naturii”, care presupune o serie de activități de ecologizare, și care urmărește
transformarea reală a elevilor în actori principali ai demersului de ocrotire a naturii, urmărindu-se
atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.
Pentru a pune în valoare evenimentul ecologic ”Luna pădurii”, am realizat o acţiune de plantare
de puieți, vineri 29 martie 2019, în care s-au implicat 25 de elevi din clasa a X – a B și trei
profesori de la liceul nostru, în parteneriat cu Ocolul Silvic Sebiș-Moneasa.
În deschiderea activităţii, reprezentantul Ocolului Silvic, d-nul Miclea Emanuel a prezentat
elevilor zona şi împrejurimile sale şi a reamintit elevilor motivul pentru care ei se află acolo:”
Astăzi suntem aici să facem o acţiune de plantare!”. În continuare, tot acesta este cel ce a explicat
paşii ce trebuie parcurşi pentru a planta un puiet. Explicaţia acestuia a fost, de asemenea, însoţită de
o demonstraţie.
Elevii au fost împărţiţi în echipe de câte 5 persoane, iar primul pas în plantarea puietului a fost
săparea gropilor, ca mai apoi cei 100 de puieţi obţinuţi în pepinieră să fie mutaţi la locul definitiv.
Următorul pas a fost adăugarea pământului peste rădăcina puietului şi tasarea acestuia cu fermitate.
Pe tot parcursul activităţii, copiii au fost îndrumaţi de silvicultori cu experienţă, dar şi de cadrele
didactice prezente, iar prin puterea exemplului aceştia au reuşit să asimileze şi mai bine toate
etapele ce trebuie respectate în procesul de sădire a arborilor.
Elevii trebuie să vadă, nu doar să li se spună! Este de lăudat pentru că în acest mod, probabil ei
vor ajunge să protejeze natura mai mult decât au făcut-o până acum. Nu trebuie să mergem pe
principiul că totul este dat de la natură, dacă natura ne oferă nouă ceva, cel mai probabil şi noi
trebuie să îi dăm ceva.
Pe tot parcursul activității, am urmărit comportamentul elevilor, urmărind implicarea fiecărui
copil, cooperarea în echipă, progresul personal și modul lor de lucru, consemnându-le într-o fișă
individuală.
La finalul activităţii, atât cadrele didactice, cât şi elevii au primit aprecieri și câte un flyer cu
mesaje ecologice din partea Romsilva – Regia Națională a Pădurilor. Toţi cei prezenţi la activitate,
dar mai ales copiii s-au declarat satisfăcuţi de ceea ce au reuşit să facă şi au susţinut faptul că a
meritat din plin efortul depus.

228
Exemplul acestora trebuie nu doar apreciat, ci și dus mai departe, pentru că acțiunea acestor
elevi nu este doar un nou început de viață pentru „plămânul verde al naturii”, dar mai ales o lecție
adevărată de ecologie, predată, unde altundeva, decât în sânul naturii iubitoare.

Bibliografie:

1. Ionescu Al., Săhleanu V. – ”Protecția mediului înconjurător și educație ecologică”, Ed.


Ceres, București, 1989;
2. Roșu E. –” Educație ecologică și de protecție a mediului”, Ed. Brevis, Oradea, 2008.

229
ROLUL ŞI EFICIENŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
IN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof. înv. primar şi preşcolar:


LUMINIŢA MOHOREA
Grădiniţa nr. 1 Ciolpani, Ilfov

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –,,Descoperirea copilului”)

Prima formă de activitate umană desfăşurată de o fiinţă este jocul. Dacă pentru adult această
activitate este considerată dominant ca formă activă de consumare a timpului şi de divertisment,
pentru copil ea apare ca o activitate serioasă, care-l transpune in roluri asemănătoare cu ale mediului
social al adultilor.
Iată de ce pentru copil jocul este o necesitate, el dorindu-şi să se implice in roluri sociale, să se
considere un adult in miniatură, să aibă autonomie in decizii şi soluţii. Pentru copil rolul pe care şi-l
asumă in joc e un rol social, pe care vrea să-l joace cu simţul răspunderii şi, de aceea, se implică cu
eforturi fizice şi psihice, uneori până la epuizare.
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe
formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate,
spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere
oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a
individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic
şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale
impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare.
Scopul programului “Sa stii mai multe sa fii mai bun” este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita
şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul
intelectual.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii nostri au conţinut cultural, artistic,
spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale.

230
Excursiile, drumeţiile, plimbările contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru natură îl reconfortează pe copil, îi
prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural
ştiinţific. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să
înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un
act de ridicare a nivelului cultural.
Serbările şcolare vin in ajutorul afirmării şi formării personalităţii coăiluluii. Realizarea
programului artistic presupune o muncă de căutări şi de creţtie din partea dascălului care este
regizor, coregraf, pasionat culegător de folclor, poet, interpret model pentru micii artisti. Serbările
şcolare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât şi pentru părinţii lor. Ele aduc
lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân de-a pururi ca momente de neuitat
în viaţa fiecăruia.Coşbuc spunea: „Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti, sa
cauţi să pricepi firea şi lumea aparte în care trăiesc, sa ştii să cobori până la nivelul
personalităţii lor. Trebuie să iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările sufleteşti; într-
un cuvânt, rămânând om mare, să fii cât se poate de copil”.
Vizitele la acvariu, cabinetul medical, bibliotecă, biserică – organizate selectiv – constituie
un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă
copiilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în
desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de
viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile
dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi
desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul
face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în
majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o
sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului.
Parteneriatele ajută copii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii,
elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în
jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o
componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi.
Concursurile pe diferite, pe diferite teme „Cel mai bun povestitor!” „Cea mai frumoasa poezie
recitata!”,” Matematica distractiva”, „Suntem copii manierati”- promovează valori culturale şi etice
fundamentale, precum şi fair play-ul competiţional, sensibilitatea şi personalitatea lor suferind
modificări pozitive, putând uşor depista tinere talente artistice în vederea cultivării şi promovării
lor.
Concursurile sportive vin ca şi o completare a activităţilor sportive, cei mici participând cu
multă plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuţe, de
biciclete, de aruncat la ţintă, etc.
O mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care
susţin derularea unor proiecte, implicând în mod direct copilul prin personalitatea sa. Aplicată la
clasă, metoda proiectului este acceptată cu plăcere de copii, deoarece permite munca în echipă,
unde poate contribui, potrivit înclinaţiilor individuale, la realizarea unui scop comun.
Implicarea elevilor în proiectele educative, atât la nivel naţional cât şi internaţional a crescut în
ultimii ani acesta dovedind interesul crescut al elevilor faţă de unele activităţi educative.
Concursul de creaţie literară şi plastică urmăresc stimularea implicării elevilor în activităţile
extraşcolare, descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor artistice şi literare ale copiilor din ciclul
primar. Prin participarea la astfel de proiecte elevii îşi dezvolta aptitudinile artistice şi literare,
spiritul de echipă- (în realizarea lucrărilor colective) ,îşi vor testa aptitudinile, îşi vor putea pune
în valoare calităţile artistice.

231
Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de către copii, cât
şi de factorii educaţionali în măsura în care :
valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;
organizează într-o manieră plăcută şi relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind
la optimizarea procesului de învăţământ ;
formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;
copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă;
participarea este liber consimţită, necodiţionată, constituind un suport puternic pentru
o activitate susţinută;
au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;
sunt caracterizare de optimism şi umor;
creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;
urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Concluzii
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în
modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă
care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte
interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.

232
Dezvoltarea capacităţii creative ale elevilor din învăţământul primar
prin activităţile extracurriculare

Profesor pentru învăţământul primar Pruteanu Luminiţa


Şcoala Gimnazială ,,Ştefan cel Mare’’
sat Ştefan cel Mare, jud. Vaslui

Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile


generează produse noi şi de valoare pentru societate. Rezerva de creativitate existentă ca
potenţial uman este insuficient valorificată.
Investiţia de creativitate poate contribui fundamental la ridicarea unei naţii şi chiar la
perfecţionarea, în timp, a fondului ei genetic, la dezvoltarea inteligenţei sociale, a imaginaţiei
inventive, a formării personalităţilor creatoare, a cultivării stilului creativ de muncă.
Creativitatea este o structură psihologică de personalitate uneori ignorată sau înăbuşită de
procesul educaţional, presiunea exercitată de conformism devenind la un moment dat extremă.
Accentul în efortul educaţional se mută pe un repertoriu amplu, pe gândire divergentă şi
imaginaţie, pe învăţarea creativă, aptă să conducă la soluţionarea unor probleme inedite, în baza
unor achiziţii funcţionale fundamentale – deprinderea de a fi creativ.
La vârsta micii şcolarităţi, orice preocupare pentru dezvoltarea copilului are efecte benefice
asupra stimulării creativităţii. Tipul de îndrumare sau dirijare optimă din partea educatorului este
specific învăţării prin problematizare în context creativ care trebuie să lase frâu liber de
manifestare interdependenţei de gândire şi acţiune a elevului.
Întreţinerea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritarism, nici prin laissez-faire, care să
invite grupul să ia singur decizii, să stabilească maniera de organizare, asocierea liberă în vederea
realizării unei sarcini sunt măsuri necesare cultivării creativităţii în şcoală.
Prin crearea unui mediu permisiv, stimulativ de încurajare şi gratificare a manifestărilor de
orice gen ale copilului, de stimulare a încrederii în sine,într-o atmosferă de comunicare liberă,
activă şi favorabilă colaborării în muncă, chiar şi copiii cu tendinţă spre pasivitate, neobişnuiţi cu
efortul intelectual, intră rapid în procesul muncii intelectuale şi prind gustul rezolvării problemelor
şcolare. Ei îşi eliberează treptat energiile latente psihice prin dorinţa de autoafirmare.
În afara activităţilor desfăşurate în clasă, activităţile extradidactice şi extraşcolare,
extracurriculare au ample funcţii stimulative, formative pentru creativitatea elevilor . Contextele
create de diversele modalităţi de concretizare a acestui tip de educaţie: proiecte, manifestări
punctuale, aplicaţii tematice etc., oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-
curriculare şi transdisciplinare, exersarea competenţelor şi abilităţilor de viaţă într-o manieră
integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii.
În contemporaneitate e necesară amplificarea participării efective a elevilor la activităţile
productive, creatoare în cadrul cercurilor ştiinţifice, tehnice şi practico-aplicative, în colective de
cercetare şi creaţie artistică, culturale. Taberele şcolare de creaţie, grupurile creative de cercetare
mixte de profesori şi elevi sunt forme importante de stimulare şi educare a creativităţii. Se
recunoaşte şi se valorifică importanţa cadrului didactic şi implicit a relaţiei creative pe care el o
instaurează în clasă şi în activităţile extracurriculare.
Activitatea extracurriculară poate fi o componentă educaţională valoroasă şi eficientă dacă se
asigură conţinuturi şi forme de desfăşurare, care să producă atractivitate, plăcere, satisfacţie.
Activităţile extracurriculare desfăşurate în şcoală sau nu au ca obiectiv două componente,
aflate în raporturi complementare: una intelectuală, menită să antreneze capacitatea de creaţie,
dorinţa de realizare, de autoafirmare; o componentă distractivă –de loisir-destinată asigurării unei
atmosfere destinse, precum şi captării interesului faţă de respectiva activitate.

233
Una din caracteristicile acestor activităţi este participarea nonobligatorie, pe bază de selecţie
din partea profesorului şi de adeziune din partea elevului respectiv, de interesul manifestat faţă de
respectiva activitate. O altă caracteristică o reprezintă acreditarea ideii că, într-o astfel de
activitate, nu individul este doar important ci şi grupul, cu întregul său corolar de trăsături
socioculturale.
Profesorului i se cere un efort de reprimare a tendinţei spre critică de gen distructiv,
orientată spre relevarea greşelilor şi a imperfecţiunilor, care devine uneori aproape o deformare
profesională. Acesteia urmează să-i ia locul încurajarea. Evaluarea trebuie orientată în direcţia
evidenţierii aspectelor pozitive şi a progreselor înregistrate de fiecare elev în parte.
De aceea am considerat oportună organizarea unor activităţi extracurriculare în cadrul cărora
elevii participă benevol şi evaluarea nu este rigidă ca la lecţiile obişnuite. Modalităţile de
organizare a activităţilor extraccuriculare pot fi: activităţi directe în sprijinul instruirii elevilor,
activităţi directe în sprijinul educării elevilor, activităţi indirecte.
Activităţile directe în sprijinul instruirii elevilor, sunt activităţi care se pot organiza ca
”şcoală de după şcoală”:consultaţia;antrenamentul pentru concursuri;meditaţia;cercul pe obiecte,
discipline.
Activităţile directe în sprijinul educării elevilor au multiple valenţe formative şi sunt
îndrăgite de către elevi: vizitele la biblioteci, excursii de studii, concursuri şi olimpiade,cercul
extracurricular, expoziţia şcolară, tabere, şcoli de week-end, serbări, reviste şcolare.
Activităţile indirecte se pot concretiza în:şcoala părinţilor, întâlniri cu diferite personalităţi.
Cele mai populare metode pentru stimularea creativităţii sunt brainstormingul, sinectica,
metoda 6-3-5, explozia stelară,metoda Philips 6-6, discuţia Panel,jocul de rol, jocul didactic.
Strategia didactică are ca dominantă lucrul în echipă care favorizează comunicarea şi
asumarea de către elevi a diverselor roluri în cadrul grupului, pentru a găsi posibilitatea de a învăţa
cum să judece, cum să analizeze, cum să construiască un raţionament logic pentru a învinge, la
început jucându-se prin hăţişul mai puţin întortocheat al capcanelor, apoi fiind nevoiţi să apeleze la
strategii ample în dezlegarea tainelor, ca izbânda minţii să le ofere satisfacţii de neegalat.
Optimizarea procesului de pregătire pentru aceste manifestări cuprind şi impun anumite
cerinţe:
*cunoaşterea şi respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor;
*îmbunătăţirea metodologiei de lucru cu accent pe învăţarea activă, prin efort propriu;
*permanentizarea relaţiilor interdisciplinare şi a transferului de cunoştinţe;
*adaptarea unei atitudini creatoare de către învăţător, atât în conceperea activităţii, cât şi în
relaţiile cu elevii;
*asigurarea unui climat de încredere, relaxare psihică care să permită descătuşarea energiilor.

234
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR

Prof. Elena –Luminița Zamfirescu


Școala Gimnazială Rădulești, Ialomița

Idealul educaţional în învăţământul preuniversitar românesc vizează dezvoltarea liberă,


integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative. Un
rol deosebit de important în vederea atingerii acestui ideal îl are educaţia non-formală.
Educaţia non-formală completează educaţia formală într-un cadru instituţionalizat situat în
afara sistemului de invăţământ, dar şi în interiorul acestuia, constituind o punte între
cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal.
Şcoala contemporană, centrată pe elev, are un rol bine precizat în dezvoltarea uriaşului potenţial
intelectual, reprezentat de inteligenţă şi creativitate, care, pus in valoare, va asigura
neîntrerupt progresul social-uman. Demersurile educaţionale, vizând dezvoltarea personalităţii
elevilor, impun participarea activă, conştientă şi responsabilă a acestora în propria formare.
Diferenţierea şi individualizarea demersului educativ trebuie să devină un scop şi un mijloc în
acelaşi timp. Dezvoltarea personalităţii elevilor este condiţionată de folosirea unor metode
adecvate, care să permită individualizarea invaţământului, astfel încat fiecare elev să-şi dezvolte la
maximum capacităţile şi aptitudinile creatoare prin procesul învăţării. Cercetările relevă că
învăţarea activă este cea care duce la dezvoltarea psihică autentică a elevului, respectiv la o
învăţare eficientă, iar educaţia non-formală sprijină acest demers.
Componenentă importantă a educaţiei nonformale, activităţile extracurriculare oferă cele mai
eficiente metode de formare a caracterului copilului încă din clasele primare. Ele au un rol foarte
important datorită caracterului lor activ participativ, facilitând integrarea eficientă şi rapidă a
elevilor în colectivitate. Această integrare facilitează la randul ei procesul de autocunoaştere.
Implicându-se în acest tip de activităţi, elevii devin “subiecţi” conştienţi ai acţiunii, trăind intens
succesele sau insuccesele propriei lor activităţi. Ei devin capabili să-şi orienteze curiozitatea nu
numai asupra lumii exterioare, ci şi asupra propriei persoane. Se formează astfel ,,imaginea de
sine’’, esenţială în succesul şcolar.
Programul activităţilor extracurriculare, stabilit ca o unitate in ethosul si cultura
organizaţională a şcolii, vizează acţiuni care să îi ajute pe elevi să îşi însuşească ideile de
corectitudine şi respect, să cunoască şi să respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să
trăiască experienţe de viaţă competitive. Elevii pot să decidă în bună masură asupra obiectivelor,
conţinuturilor şi mijloacelor de realizare a acestor activităţi, contribuind astfel la dezvoltarea
vieţii comunităţii şcolare din care fac parte. Activităţile extraşcolare respectă principiul egalităţii
şanselor, oferind fiecărui elev posibilitatea de a se implica, indiferent de rezultatele sale şcolare. Se
dezvoltă astfel sentimentul încrederii în sine, în forţele proprii, fapt care va avea ulterior o mare
influenţă asupra succesului şcolar. Unul din scopurile principale ale educaţiei non-formale îl
reprezintă creşterea gradului de adaptabilitate a copiilor la viaţa socială, respectiv dezvoltarea
autonomiei personale şi sociale, a comportamentului în grup. În lucrarea intitulată Descoperirea
copilului, Maria Montessori făcea următoarea afirmaţie: ,,Să nu-i educăm pe copiii noştri
pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să
ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.’’ Activităţile extraşcolare vin în
sprijinul acestui demers.
Finalităţile educaţionale ale activităţilor extraşcolare presupun educaţie intelectuală, estetică,
religioasă, moral-civică, patriotică, fizică.
Educaţia intelectuală ocupă un rol central în formarea integrală a personalităţii elevului. Prin
caracterul lor ludic, activităţile extracurriculare formează şi modelează inteligenţa elevilor. Ele
dezvoltă totodată curiozitatea ştiinţifică, interesele de cunoaştere, spiritul de observaţie,

235
creativitatea şi nu în ultimul rând gândirea critică a elevilor. Cadrelor didactice le revine sarcina de
a stârni interesul elevilor pentru participarea la concursuri de creaţie literară, informatică,
fizică, chimie, matematică, tehnico-ştiinţifice, simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice,
concursuri naţionale de jocuri logice, concursuri de şah etc.
Prin participarea la concursuri de cultură şi civilizaţie europeană, concursuri de limbi
străine, festivaluri naţionale de teatru în limbile de circulaţie internaţională, proiecte
interdisciplinare, serbări şi carnavaluri de Ziua Îndrăgostiţilor, Halloween, Crăciun, Paşte,
concursuri şi momente artistice dedicate Săptămânii Francofoniei, Zilei Limbilor Străine sau
Zilei Europei elevii se familiarizează cu limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile altor popoare,
creându-se astfel punţi de legătură între civilizaţii. Ei învaţă să fie toleranţi şi deschişi spre alte
culturi şi să respecte valorile culturale ale acestora.
Datorită caracterului lor interdisciplinar, activităţile extracurriculare constituie pentru elevi
un prilej de lărgire a cunoştinţelor de cultură generală, facilitând formarea culturii
profesionale şi duc la formarea competenţelor transdisciplinare.
Educaţia religioasă, componentă extrem de importantă a personalităţii umane, este un alt
obiectiv al educaţiei non-formale. Prin serbarea celor mai importante sarbători din calendarul
creştin, elevii îşi însuşesc cultura religioasă şi se formează în spiritul moralei creştine. Ei sunt astfel
ajutaţi şi să îşi formeze trăsături pozitive de caracter (cinste, sinceritate, omenie, dăruire de sine,
respect, frăţie, solidaritate umană). Activităţi precum vizitarea de audierea slujbelor religioase
la sărbători, transpunerea în fapte a unor maxime religioase şi morale, participarea la concursuri de
iconografie pe sticlă sunt deosebit de importante în realizarea educaţiei religioase.
Activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la realizarea educaţiei estetice a
elevilor, componentă a educaţiei integrale şi armonioase. Ele sunt activităţi de cultivare a
dorinţei de frumos, iniţiindu-i pe elevi în sesizarea frumosului sub toate aspectele sale, în
înţelegerea mesajului unei opere de artă etc. Vizitele la galeriile de artă şi la expoziţiile de
pictură sau sculptură, cercurile artistice organizate de Clubul Copiilor sau concursurile de artă şi
creativitate plastică sau fotografică, concursurile de sculptură sau de confecţionare de jucării în
cadrul atelierelor de creaţie, festivalurile naţionale de muzică uşoară şi folclor, activităţile
cultural-artistice desfăşurate în cadrul şcolii, decorarea sălii de clasă în funcţie de eveniment şi
anotimp, drumeţiile şi excursiile în natură sunt exemple de activităţi care asigură cadrul de
exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi.
O altă dimensiune importantă a personalităţii elevului o constituie educaţia moral-civică.
Activităţile extraşcolare stimulează implicarea tinerilor în promovarea valorilor şi principiilor
etice: dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului, prietenie,
dragoste şi respect faţă de părinţi, spirit de sacrificiu. Participând la activităţi extraşcolare, elevii
sunt invăţaţi să respecte libertatea de opinie şi pluralismul, să se respecte reciproc, să îşi asume
responsabilitatea pentru propriile fapte, să aibă o atitudine participativă. Un bun exemplu în
vederea atingerii acestor obiective îl constituie activităţile Consiliului Elevilor, acţiunile civice în
comunitate (vizite, excursii, schimburi între şcoli, acţiuni de sprijin pentru persoanele
defavorizate, activităţi voluntare), acţiunile de petrecere a timpului liber în grup (cluburi,
asociaţii), serbările şi concursurile de Ziua Europei, reuniunile cu prilejul zilelor de naştere, în
cadrul cărora sărbătoriţii primesc cadouri şi se bucură de atenţia celorlalţi copii, serbările de Ziua
Mamei etc. Un bun cetăţean este şi un bun ecolog, de aceea elevii trebuie îndrumaţi să participe la
diferite concursuri de educaţie ecologică şi protecţia mediului, concursuri naţionale de
proiecte de mediu sau la activităţi de ecologizare a localităţii în care trăiesc şi învaţă, realizându-se
astfel şi educaţia pentru mediu si pentru sănătate a elevilor.
Unul dintre obiectivele cele mai importante ale activităţilor extraşcolare îl constituie
cultivarea sentimentului patriotic. Prin vizite la muzee şi expozitii, prin omagierea celor
mai importante evenimente din istoria neamului nostru şi excursii în oraşele cu un bogat
trecut istoric, elevii îşi dezvoltă sentimentele patriotice, pregătindu-se astfel pentru a deveni
buni cetăţeni.

236
La mare înălţime în topul priorităţii elevilor se află educaţia fizică si educaţia rutieră realizată
prin activităţi extracurriculare foarte atractive: competiţii sportive între clase sau între şcoli,
excursii, drumeţii, concursul Educaţia rutieră – Educaţie pentru viaţă. Pe lângă formarea
deprinderilor motrice, activităţile sportive contribuie si la formarea trasăturilor de voinţă şi de
caracter.
Foarte importante sunt activităţile extraşcolare ce au ca obiectiv orientarea şcolară şi
profesională. Consilierea pentru alegerea carierei trebuie sa fie un proces continuu, desfăşurat cu
metode şi tehnici adecvate. Vizitele la expoziţii, întreprinderi şi instituţii, vizionările de filme,
casete video, vizitarea de licee cu ocazia Zilei Portilor Deschise sunt bune prilejuri de formare la
elevi a competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi profesionale.
Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu funcţii multiple, aptă să răspundă eficient
nevoilor psihologice şi sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa de
bine, pentru diminuarea si prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei, pentru formarea
unor cetăţeni responsabili, este vitală. Educaţia non-formală contribuie la formarea şi
dezvoltarea complexă a personalităţii elevului în plan moral, intelectual, estetic, civic şi fizic prin
atingerea tuturor dimensiunilor educaţiei al cărei scop ultim este pregătirea pentru viaţă a elevului.

Bibliografie:

Baban Adriana, Consiliere educaţională, Cluj-Napoca, 2001;


Cristea Gabriela, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
Kulcsar Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1987

237
Rolul activităților extracurriculare din ”Săptămâna Altfel”
în păstrarea și promovarea tradițiilor de Paști

Prof. Lungu Gina,


Scoala Gimnazială ”Profesor Panaite C. Mazilu”Broșteni

Se știe că activitățile extrașcolare realizate in afara procesului de învățare își au un loc bine
stabilit în dezvoltarea personalității copiilor, că educația nu se realizează doar într-un cadru legal.
Aceste activități au fost concepute cu scopul de a identifica și cultiva corespondențe între
aptitudini, talente, stimulare a unui comportament creativ precum și cultivarea unui stil de viață
civilizat ceea ce implică și cunoașterea tradițiilor poporului român legate de diverse sărbători
religioase cum este și cea de Paști.
Copiii participă cu însuflețire și dăruire la tot ceea ce depășește corsetul rigid al îndatoririlor de
zi cu zi, iar dacă se mizează pe imaginația, dăruirea și dragostea din sufletul lor, succesul este
garantat.
Lumea în care cresc cei mici este una complexă, intr-o continuă schimbare, deci trebuie să-i
pregătim pentru a înțelege și a accepta provocările într-un mod practic, creativ și inovator.
Sărbătoarea de Paști estea cea mai mărită și mai solemnă dintre sărbătorile anului de aceea
fiecare copil trebuie să cunoască tradițiile și obiceiurile ce decurg din aceasta deoarece îi ajută să
perceapă și partea spirituală a acestei perioade, nu doar pe cea materială în care primesc cadouri de
la iepuraș și ciocnesc ouă roșii.
Numai înțelegând obiceiurile populare și tradiția acestei sărbători, copilul poate să înțeleagă
sensul înroșirii ouălor, a mersului la biserică după lumină şi a hăinuțelor noi pe care le poartă cu
mândrie în duminica Paștelui. Un asemenea proces implică un cadru degajat, activități atrăgătoare
care să stârnească curiozitatea, adică un proces ”altfel” așa cum este și săptămâna în care se
desfășoară.
Întreg procesul presupune o bună colaborare între cadre didactice, între școală și familie,
precum și între școală și comunitatea locală. Totul începe cu identificarea cunoștințelor pe care le au
referitor la sărbătorile pascale, apoi profesorul de religie sau preotul, după caz, va prezenta copiilor
un scurt istoric religios al sărbătorii.
Cadrele didactice au pregătite activități variate ce implică folosirea deprinderilor formate la
toate disciplinele școlare, copiii având posibilitatea de a alege diverse ateliere la care să participe.
Se încearcă pe cât posibil scoaterea celor mici din mediul școlar în care îşi desfăşoară activitatea
zilnic.
Excursia școlară este o activitate extrem de agreată de elevii de toate vârstele, fie ea și numai
până la biserica din localitate sau în natură, în împrejurimile școlii. Ieșirile de acest gen îi fac pe
copii să se accepte unul pe celălalt, să lucreze în echipă și astfel să îşi însușească mai ușor noțiuni
care în clasă li s-ar părea plictisitoare.
Vizionarea de filme, prezentăti Power Point sau alte materiale atrăgătoare sunt deasemenea
primite cu deschidere de către copii.
Nu în ultimul rând, activitățile practice vor conduce către o bună însușire a celor parcurse de-a
lungul ”Săptămânii Altfel”, copiilor plăcându-le să deseneze să picteze să bricoleze diverse
materiale pentru a crea ornamente de Paști de tot felul.
Toate asceste lucrări realizate de copii vor face obiectul unei expoziții pe holurile școlii sau
chiar vor putea participa la diverse concursuri școlare, iar premiile obținute vor bucura atât pe elevi
cât și pe îndrumătorii lor.

238
La sfîrșitul programului ”Școala altfel” copii vor merge în vacanță și vor participa alături de
familie la tradițiile si obiceiurile pascale, înțelegând semnificația acestei sărbători și având
dezvoltate deprinderi care să îi ajute să traverseze cu bucurie și pricepere această perioadă cu o
mare încărcătură spirituală pentru poporul român.

BIBLIOGRAFIE

1. Iucu, R., Instruire extraşcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Iaşi, Polirom, 2001.
2. Lisievici, P. ş.a., Pedagogie. Concepte, metode şi tehnici esenţiale, Bucureşti, Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2005.
3. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, București, Aramis,

239
-TRADIȚII ȘI OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE PAŞTE-

Prof. Lungu Merena


G. P. P. Lumea Copilăriei, Rm. Sărat, Jud. Buzău

Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină a anului. De Paști se sărbătorește învierea lui
Iisus, fiul lui Dumnezeu. Satele noastre româneşti au rămas din fericire tributare tradiţiei străvechi,
un exemplu în acest sens fiind obiceiurile legate de Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului din
săptămâna premergătoare Sfintelor Paşti. Ultima duminică din „Postul mare” semnifică Intrarea
Domnului Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului. De Florii, cum sunt denumite în popor, se face
dezlegare la peşte, se fac pomeniri, se sapă mormintele şi se decorează porţile şi casele cu ramuri de
salcie, pe care credincioşii le aduc da le biserică.
Joia Mare, cunoscută în calendarul tradiţional şi sub denumirea de joia morţilor sau cina cea de
taină la care Hristos a prefigurat jertfa sa prin frângerea pâinii şi prin oferirea vinului ce
simbolizează sângele ucenicilor săi. Specific Deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii ce
reprezintă fragmente extrase din cele 4 Evanghelii în care sunt relatate patimile lui Iisus. Pe lângă
acestea în joia Mare se practică un adevărat ritual închinat celor morţi. Joimăriţa, se spune în tradiţia
populară că este zeiţa morţii, ea supraveghează focurile de joimari. Este deschisă fie cu un animal
respingător, fie cu o babă zmeoaică, o stafie sau un duh necurat cu un cap uriaş şi părul despletit, ce
pedepseşte fetele şi femeile leneşe.
Potrivit credinţelor populare, în această zi cerul s-ar deschide pentru ca morţii să poată reveni
temporar pe pământ, şi pentru ca cei vii să le poată transmite anumite masaje. În zonele din sudul
ţării în zorii zilei, înainte de a merge la cimitir, femeile aprindeau în mijlocul curţii focuri din
ramuri de alun sau buruieni uscate, în jurul cărora aşezau scaune pentru morţi. Se spunea că morţii
vin acasă pentru a se încălzi şi pentru a primi pomana. De aceea, atunci când femeile se deplasau la
cimitir, unde aprindeau din nou focuri, de această dată la crucile de la morminte, ele îşi plângeau
morţii, dialogau cu ei chemându-i acasă pentru a le oferii pomana. Secvenţa de ceremonial comună
întregului areal românesc este cea care se desfăşoară la biserică. Ultima secvenţă se derulează în
spaţiul gospodăriei şi în vecinătatea acesteia. De obicei se iese la poartă sau se merge în vecini
pentru a împărţi din pomana sfinţită la biserică.
Vinerea Paştelui este cunoscută ca Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor, creştinii merg la
biserică, ţin post negru pentru iertarea păcatelor şi respectă severe interdicţii privind torsul, ţesutul
sau cusutul. Este ziua de doliu a creştinătăţii, întrucât atunci a fost răstignit Mântuitorul, denia de
vineri seara este a înmormântării lui Iisus.
Noaptea Învierii Domnului reprezintă, pe lângă simbolul sacru al jertfei lui Hristos pentru
mântuirea noastră şi un ritual de înnoire anuală a timpului. La biserică, preotul, cu Sfânta
Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi iese cu lumânarea aprinsă şi înconjoară
biserica de trei ori. Serviciul divin se desfăşoară afară, în fața bisericii, iar când preotul va rosti
„Christos a înviat!” toţi creștinii prezenţi la acest serviciu religios vor spune într-un glas „Adevărat
a înviat!”. Răspunsul e recunoaşterea tainei Învierii, iar aceasta va fi formula de salut timp de 40 de
zile, până la Înălţarea Domnului. Cu lumânarea aprinsă, fiecare creștin se întoarce acasă şi face o
cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul
anului.
Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În
această zi, e interzis somnul. Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi,
mergând, în cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români e că, timp de o
săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele
celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.

240
Gestul simbolic de celebrare a Paştelui este ciocnitul ouălelor roşii. Bucuria Pascală este
cunoscută pe parcursul celor 40 de zile de la Înviere până la Înălţare, timp în care creştinii se salută
cu ,,Hristos a înviat!” şi ,,Adevărat a înviat!” mărturisind de fiecare dată prin aceste cuvinte
adevărul nostru de credinţă.
Simboluri Pascale
Crucea- Crucea este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus
Hristos, pentru salvarea omenirii. Crucea a fost declarată ca simbol al creștinității de către împăratul
Constantin în cadrul consiliului de la Nicaea, în anul 325 după Hristos.
Iepurașul- Iepuraşul nu este o inovaţie modernă. Simbolul provine încă din vremea
festivalurilor păgâne de Eastre. Simbolul pământesc al zeiţei Eastre era iepurele. Germanii au adus
cu ei simbolul iepuraşului Pascal în America. Numai după războiul civil se răspândeşte ca fiind
simbol creştin. De fapt, sărbătoarea Paştelui nu era celebrată în America până la acea dată. Iepuraşul
aducător de ouă roşii provine de pe meleaguri germane şi simbolizează fertilitate.
Oul- Oul simbolizează renaşterea. Ouăle roşii aveau menirea de a ţine răul deoparte şi
simbolizau sângele lui Hristos. Tradiția colorării ouălor de Paște precede sărbătoarea creștină a
Paștelui. În unele mitologii se spune că lumea s-a născut la început dintr-un ou. Legătura cu
sărbătoarea Paștelui este evidentă: ouăle simbolizează nașterea, o nouă viață dobândită de creștini
prin moarte lui Iisus.
Mielul - Mielul reprezintă triumful înnoirii, victoria ciclică a vieţii asupra morţii. El îl
simbolizează pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mielul sau oiţa îl desemnează
pe membrul turmei lui Dumnezeu. Mielul era sacrificat de către evrei în Templul din Ierusalim
pentru iertarea păcatelor. Iisus este numit Iisus mielul lui Dumnezeu, pentru că El s-a sacrificat
pentru mântuirea lumii; este sacrificiul final și perfect.
Cu siguranţă că tradiţiile legate de această sărbătoare şi în general legate de toate sărbătorile
sunt mult mai numeroase şi diferite în funcţie de zona geografică dar toate au un punct comun în
ceea ce priveşte raportarea lor la religie şi legătura specială a acestora cu credinţa. În funcţie de
zonele ţării, există tradiții şi obiceiuri diferite, cel de notorietate e unul din zona Transilvaniei,
cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestui obicei, preluat de la maghiari, băieţii merg în
familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, ca să nu se „veştejească”.
„Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii şi în fond, de
distracţie.
În țara Moților, în noaptea de Paște, toaca de la biserică este dusă în cimitir, unde trebuie să fie
păzită de către feciorii din sat. Dacă nu reușesc să o păstreze în siguranță și este furată, paznicii care
au dat greș vor oferi, a doua zi, o masă bogată. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au
reușit, ei vor fi gazdele ospațului.
In Banat, în dimineața zilei de Paște, copiii se spală pe față cu apa proaspătă de la fântâna în
care s-au pus un ou roșu și fire de iarbă verde. Masa tradițională se servește doar după ce bucatele
au fost tămâiate, și include ciolan de porc fiert, ouă roșii și friptură de miel.
În Călărași, la slujba de Înviere, credincioșii aduc cocoși albi. Cocoșii sunt crescuți special
pentru împlinirea acestei tradiții. Datina din străbuni se leagă de momentul când Petru s-a lepădat de
Iisus, la al treilea cântec al cocoșului, dar vestește și Învierea Domnului. Primul cocoș care cânta
aduce belșug stăpânului. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.
În Muntenia, exista obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de
Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un
eveniment fericit. Cine urmează datina, se spune că are noroc în viața personală și este bine văzut
de cei din jur.
În regiunea Sibiului, exista obiceiul ca de Paște să fie împodobit un pom de dimensiuni reduse,
un arbust, asemănător cu cel de Crăciun. Doar ca, de data aceasta, în locul globurilor se agață ouă
vopsite, golite de conținut. Pomul poate fi așezat într-o vază și păstrat ca și podoabă a casei.

241
În Câmpulung Moldovenesc, oamenii merg în curtea bisericii cu mai multe coșuri pregătite de
acasă pentru a fi sfințite de preot. În fiecare coș, se află, după datina strămoșească, semințe de mac
(care vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (pentru belșug), zahar (folosit împotriva
bolilor la vite), făina (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapa și usturoi, care îi vor proteja
împotriva insectelor.
În Maramureș, tradiția spune că în prima zi de Paște e bine ca prima persoană care îți intră în
casă să fie un bărbat. Altfel, va fi discordie în casă în acel an. Dimineața devreme, copiii merg la
prieteni și la vecini să anunțe Învierea Domnului, iar gazda îi întâmpină cu ouă încondeiate.
În Moldova, duminică dimineață, se pune un ou roșu și unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să
conțină monezi. Copiii trebuie să-și clătească fața cu apă și să-și atingă obrajii cu ouăle pentru a
avea un an plin de bogății.
În nordul Sucevei se pregătesc diferite dulciuri speciale cum ar fi „Babele" simbolul vieții
cumpătate. Prajitura este făcută din nucă, rahat și stafide, asemenea cozonacului, doar că această
compoziție se toarnă în forme speciale. „Babele" - sunt duse la slujba de Înviere, alături de bucatele
tradiționale din coșul Pascal.
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniță și spală limba clopotului cu apă
neîncepută. În zorii zilei de Paști, se spală cu aceeași apă pe față că să fie tinere și frumoase restul
anului. În plus, feciorii trebuie să alerge la ele așa cum fug oamenii la Înviere când se trag clopotele
la biserică. Flăcăii și fetele fac schimb de daruri pentru a-și arăta sentimentele. Ei vin cu flori la
casele celor care le-au furat inima, iar ele le oferă ouă roșii.
Credințe și Superstiții de Paște
Există și o serie de superstiții pentru perioada de Paște. Se spune, de exemplu, că cel care va
dormi în ziua de Paște îi va ploua fânul și se va strica. De asemenea, se spune că cei care mănâncă
miel n-au voie să dea oasele la câini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, iar cojile de ouă se dau pe
apă. De Paște cine merge la biserică trebuie să-și pună un ou roșu în sân ca tot anul să fie roșu și
frumos, iar fetele să aibă pețitori.
 La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apa, are
un rol purificator.

 În ziua de Paşti nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea
ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă şi te va prinde ploaia ori de câte ori
vei vrea să lucrezi câmpul.

 Lumânarea de la Înviere trebuie păstrata în casă şi aprinsă în caz de boală, calamităţi


naturale, supărări.
 În dimineaţa Paştelui e bine să priveşti prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că
vei avea vederea buna în restul anului.

 Se spune că e bine să te speli pe faţă cu apa neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un
ou roşu, unul alb, un bănuţ de argint şi un fir de iarbă verde, semne ale sănătăţii, prosperităţii şi
sporului în toate.

 În ziua de Paşti nu se mănâncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul.

 Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăţi din
ele peste an.

 Cocoşul sfinţit de Paşti se credea a fi o sursă de belşug, sănătate şi dragoste. În vechime


oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cânta primul cocoşul în
acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoşii erau daţi de pomană săracilor.

242
 La masa de Paşti e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate
trupului pe parcursul anului, apoi peşte şi pasăre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca
pasărea.

 Cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşti, te vei întâlni în lumea cealaltă.

 Dacă păstrezi un ou roşu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul.

 De Paşti se aşează o bucăţică de fier sub prag, ca o protecţie pentru casă.

 Dacă prima persoană care îţi intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul.

 De Paşti, există credinţa că cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se


întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudele dragi.

 Se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sunt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor
ajungând direct în rai.

 Copii născuţi de Paşti sunt binecuvântaţi, având o viaţa luminată şi presărată cu noroc toată
viaţa.

Bibliografie:

 M.E.C. - Revista Învățământul preșcolar, nr. 3-4, anul 2005;

 Revista - Interferențe didactice-periodice pentru inițiativă și dezvoltare profesională în


educație, anul VI, ediție specială I, anul 2009;

 www.didactic.ro

243
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

PROF. ÎNV. PRIMAR LUNGU RAMONA-IOANA


ŞCOALA PRIMARĂ NR. 5 ZAHORENI, JUDEŢUL BOTOŞANI

,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extraşcolară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
şcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de
a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extraşcolare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extraşcolare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite
înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă
relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
Activităţile turistice sunt activităţi extraşcolare cu o deosebită valoare formativă.Ele se pot
realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
Astfel de activităţi asigură un contact direct cu obiectele şi fenomenele în condiţii naturale, ceea
ce uşurează procesul formării reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în cadrul activităţilor
organizate în şcoală. În acest sens, am organizat în cursul acestui an şcolar excursii cu elevii în
Pădurea Zahoreni, judeţul Botoşani şi la Gradina Zoologica din Rădăuţi Prut.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei .S-a mai observat că ei pot
reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit
scurte texte.
Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor
evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite în
şcoală.
Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe
educative.Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un
domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita
comună.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui, a
zilei de 8 Martie, a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se
exprima liber oral , în scris sau prin muzică.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1 Iunie .
Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat imaginaţia
elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme de manifestări
artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea costumului , cât şi în
interpretarea/realizarea unor monologuri.

244
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite
teme.Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen, între clasele
de nivel primar.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme de
activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de pictură,
dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extraşcolare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să
evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv.
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze
iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu
exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea
în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.

245
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

P.I.P. LUNGULEASA CAMELIA


Școala Primară Terova, Reșita, Jud.C-S

Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi psihică a unui
copil, spun psihoterapeuţii. Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să interacţioneze mai uşor cu
cei din jur şi va putea să exceleze înanumite domenii spre care are înclinaţii.
Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu şi care este într-o permanentă schimbare, evoluând.
Școala are menirea de a transmite valori culturale, istorice şi sociale la nivelul cerinţelor
educaţional.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune îmbinarea activităţilor
şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase valenţe formative, deoarece
acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului şcolar. În şcoala contemporană
eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea
de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor în acest cadru.
Înînvăţământul preşcolar şi şcolar avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,
fizic şi socio-afectiv dar şi pentru o mai bună integrare socială. Astfel se impun activităţile
extracurriculare, care nu sunt fixate de programa şcolară ci de copii, conform intereselor şi
dorinţelor lor.
În procesul instructiv-educativ activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe cu
plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi se transmit copiilor,în
mod sistematic şi organizat informaţii din toate domeniile deactivitate: muzicale, literare, plastice
accesibile, formându-seastfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale, dea
interpreta roluri.
Rolul acestor activităţii extracurriculare este oferirea copiilor de oportunităţii multiple de
recreere, dezvoltarea spirituluide competiţie, valorificarea potenţialului intelectual şi al
aptitudinilor, stimularea imaginaţiei creativităţii şi iniţiativei.
Activităţile extracurriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare care urmăresc
îmbogăţirea informaţiilor primite în cadrul activităţii didactice, cultivă interesul pentru desfăşurarea
anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod
plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii copilului.
De aceea școala trebuie să ofere diverse astfel de activităţii pentru ai atrage pe copii. Dintre
aceste activităţii putem exemplifica:
- organizarea unor jocuri potrivite fiecăruinivel de vârstă;
- vizionarea unor spectacole de teatru;
- serbări şi şezătorii;
- vizite şi plimbării (prin parcuri, grădinizoologice);
- concursuri şcolare;
- excursii şi tabere;
- activităţii desfăşurate cu scopul ajutării unorpersoane aflate la nevoie, în folosul
comunităţiilocale şi a protejării mediului înconjurător;
- proiecte educaţionale iniţiate în parteneriatcu anumite instituţii: alte școli, grădiniţe, ,primăria,
dispensarul, poliţia.
Ca o concluzie personală consider că trebuie să încercăm să-i atragem pe copii să participle la
activităţi cu ajutorul tuturor metodelor pe care le putem aborda. Având posibilitatea dea desfăşura

246
activităţi extracurriculare munca noastră devine un pic mai uşoară deoarece aceste activităţi sunt
atractive şi îi determină pe copii să participle fără să-i forţăm.
Activităţile extracurriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-le
interesul, producându-le bucurie,uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un
efort suplimentar. În cadrul acestor activităţii sunt atraşii şi copii timizi, dar şi cei impulsivi,
învăţând astfel să se tempereze înpreajma colegilor lor - “copilul care este lăudat învaţă la rându-i să
aprecieze” (D.I. Nolte)

BIBLIOGRAFIE:

- Ciubuc Iuliana, Armonia naturii, Editura Aureo, Oradea, 2011;


- Mangri. F, Elisei. E, Dorobeti, T, Bucovală. G, Experienţe didactice şi pedagogice de success
, Poarta Albă, 2010;
- Dumitru G, Novac. c, Mitracche. A, Ilie. V, Didactica activităţiiinstructiv - educative pentru
învăţământul preprimr, Craiova, EdituraNova;

247
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar: Lup Ioana


Școala Gimnazilală Nr. 1 Drăgești

Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot
participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială,
leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine.
Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie.
Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară,
care necesita un efort intelectual predominant.

Astfel, activităţile extraşcolare avea scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se


exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar
problematica valorificării educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă
importanţă. În literatura de specialitate străină nu se face o diferenţiere între cei doi termeni, fiind
utilizată cu prioritate sintagma " extracurricular activities ".

Literatura de specialitate care analizează subiectul activităţi extracurriculare provine în special


din spaţiul american. În studiul de faţă vom utiliza însă sintagma " activităţi extraşcolare", mai
încetăţenită în spaţiul românesc.

Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a acestora şi evidenţiază faptul că, în timp,
tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de teatru
la cinematograf şi teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes ştiinţific sau
comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi.

Rolul activităților extrașcolare este acela de a suplini și compensa ceea ce activitățile formale
nu pot oferi sau oferă în mai mica măsură. Acestea trezesc în elevi spiritual colaborării, al
cooperării, îi activizează și îi destind în același timp.

Adesea în cazul activităților extrașcolare mediul de desfășurare este altul decât sala de clasa,
ceea ce favorizeaza realizarea unei atmosfere educaționale plăcute, cu efecte benefice la nivelul
componentei principale a procesului educațional și anume receptorul, respectiv clasa de elevi.

Fără ,,dar și poate” activitățile extrașcolare reprezintă un segment important din procesul
educational, lucru demonstrate prin productivitatea și interesul elevilor față de acest segment,
interes care treptat se răsfrânge și asupra activităților curriculare.

Bibliografie:

Teodorescu, S., În lumea copilului: prieteni, colegi, cunoscuți, Editura Didactică și


Pedagogică, București, 1976

248
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR
PRIN ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE

Prof. înv. primar LUPEA GEORGIANA


Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Arad

Cultivarea capacităţii creatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane, chiar


dacă au existat şi poziţii sceptice care au susţinut că învăţământul actual nu contribuie la
dezvoltarea creativităţii, observându-se că el cultivă mai ales gândirea critică, disciplina,
conformismul, incompatibile cu climatul de libertate favorabil imaginaţiei creatoare.
Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile
generează produse noi şi valoroase pentru societate.
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze
iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu
exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea
în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe temeinice, a
unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă şi
chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot răspunde suficient
dorinţei de cunoastere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activităţilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative. În acest
cadru şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei,
atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii
către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii. De
aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul didactic,
abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică şi
dragoste pentru copii.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin
durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi apreciere a
rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre cadrele
didactice şi elevi.
Accepţiunea termenului are un sens foarte larg. În sens restrâns, termenul se referă la toate
manifestările organizate de şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se desfăşoară în afara
programului şcolar. Pot fi şi activităţi extraşcolare de masă - excursii, concursuri, spectacole, serbări
etc.- sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi. În acest sens, termenul este echivalent cu educaţie
extradidactică.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructive-educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În
cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească
colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi
responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze

249
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar – pregătirea
copilului pentru viaţă.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile
extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în
mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intellectual.

Exemple de activităţi extraşcolare

 Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate


selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de
trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi
culturii universale şi naţionale.
 Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
 Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştintelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin
excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat
opere de artă.
 Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul
face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în
majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o
sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului.
 Serbările şi festivităţile - marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Din punct
de vedere educativ, importanţa acestor activităţi constă în dezvoltarea artistică a elevului, precum şi
în atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de către cadrele
didactice, le oferă elevilor răsplata primită după muncă şi, de asemenea. au un rol de motivare, mai
puţin seminificativ.
 Concursurile şcolare - sunt o metodă extraşcolară de a stârni interesul elevului pentru
diferite arii curriculare având, în acelaşi timp, o importanţă majoră şi în orientarea profesională a
elevilor, făcându-le cunoscute toate posibilităţile pe care aceştia le au. Concursurile sau olimpiadele
şcolare pot oferi cea mai bună sursă de motivaţie, determinând elevii să studieze în profunzime şi,
prin urmare, să scoată rezultate mai bune la şcoală. Acelaşi efect îl pot avea concursurile organizate
de către cadrele didactice în clasă. Dacă sunt organizate într-o atmosferă plăcută vor stimula spiritul
de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun
sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştintele.
 Alte activiţăti - pot fi alese de către copii, luând parte în timpul lor liber. De obicei, acestea
sunt alese ca un hobby personal sau chiar cu scopul de a-şi aprofunda cunoştinţele într-un domeniu
anume. Din păcate, în România, aria aceasta nu este foarte dezvoltată, cu toate acestea există
anumite locuri unde elevii se pot înscrie (ca de exemplu „Palatul Copiilor”).
Activităţile extraşcolare bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se
supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.

250
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar LUPESCU ELENA


Școala Gimnazială Petros

Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut odată cu societatea umană şi este
specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului din
punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic.
Asupra individului se exercită o multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul
vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în trei tipuri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia
formală (școlară), nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele pe care individual le preia zi
de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine
majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrașcolare sau
activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Acţiunile
educative plasate în cadrul acestui tip de educaţie sunt flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor
interese, în mod particular pentru fiecare persoană.
În societatea contemporană, problematica educaţiei dobândeşte noi conotaţii, provocate de
schimbările care se produc în toate domeniile vieţii sociale. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor
şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Din
acest motiv, un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul
educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Pedagogia modernă urmăreşte depăşirea vechii concepţii educaţionale care era centrată pe
achiziţionarea de către elev a unui volum mare de informaţii. Această concepţie presupunea
verbalism, enciclopedism, ineficiente în planul integrării profesionale şi sociale. Accentul este pus
acum pe aplicarea practică, al cărei rol este de a consolida informaţiile, de a forma
deprinderile, de a dezvolta motivaţia pentru învăţare şi activităţile productive.
Procesul educaţional presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor
obligatorii. Oricât de importantă ar fi educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
Educatia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de învăţământ şi îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Activităţile extraşcolare constituie
modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei.
Prin activităţile extracurriculare, educaţia urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivare a unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii.
Activităţiile extraşcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însufleţire şi
dăruire, la astfel de activităţi.
Scopul activităţilor extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în proiecte cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, fructificarea talentelor personale şi

251
corelarea aptitudinilor cu atitudini caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru
informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii
şi să-şi maximizeze potenţialul intellectual
Activităţile extracurriculare au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut
şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională. Este necesar ca în activităţile
extracurriculare obiectivele instructiv-educative să primeze, dar trebuie să fie integrate în mod
echilibrat şi momente recreative.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

252
100 de rădăcini pentru România

Prof. Lupșa Cristina Raluca


Școala Gimnazială "Gheorghe Groza" Moneasa

Într-o societate modernă, dezvoltată, tehnologizată, școala trebuie să joace un rol de formator în
viața tinerilor și în afara orelor de curs. Din acest motiv, în mod curent, elevii sunt implicați în
activități extracurriculare, menite a-i ajuta în ceea ce privește dezvoltarea lor ca oameni integri și ca
cetățeni onorabili ai comunității.
An de an, elevii școlii noastre sărbătoresc Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 printr-un
program artistic organizat la nivelul școlii. Anul acesta, pentru că se împlinesc 100 de ani de la
acest măreț eveniment, elevii, coordonați de profesori, au fost implicați pe tot parcursul anului în
activități extracurriculare pentru a marca Centenarul. Dintre acestea, activitatea care a avut cel mai
mare succes în rândul copiilor, dar și al celorlalți cetățeni, a fost intitulată 100 de rădăcini și a
constat în plantarea a 100 de copaci în parcurile comunei Moneasa. După ce, în urmă cu câteva luni,
o puternică furtună a pus la pământ majoritatea copacilor din parcurile centrale ale stațiunii,
Primăria comunei Moneasa și Ocolul Silvic Sebiș au considerat de cuviință a planta alți copaci în
acele spații.
Ne-am dorit să-i facem pe copii să înțeleagă importanța ecologizării, a protecției mediului
înconjurător și a îmbunătățirii acestuia pentru a crește calitatea vieții noastre, dar și a generațiilor
viitoare. Din acest motiv, am considerat că o astfel de activitate este ideală pentru împlinirea
scopului nostru, cât și pentru dezvoltarea spiritului civic, copiii făcând o faptă bună nu doar pentru
ei înșiși, cât și pentru comunitatea în care trăiesc.
Cu mic, cu mare, în dimineața zilei de 7 noiembrie 2018, ne-am prezentat în centrul comunei
Moneasa înarmați cu entuziasm și putere de muncă. Instituțiile partenere și-au îndeplinit și ele
partea lor de misiune și ne-au pus la dispoziție 100 de puieți și câțiva specialiști, care i-au învățat pe
copii să planteze corect copacii. În tot acest timp, au avut loc discuții despre importanța acestei
activități, despre ce măsuri ar trebui luate pentru a proteja mediul înconjurător și cum i-am putea
determina și pe cei din jur să se implice mai mult în acest proces.
Activitatea s-a desfășurat pe parcursul câtorva ore, timp în care elevii au muncit cot la cot cu
oamenii mari.
La finalul zilei, în ciuda oboselii, cu toții am avut satisfacția că am făcut o faptă semnificativă în
ziua respectivă, care va conta și peste 100 de ani.

253
Bibliografie:

* Boșcaiu, Nicolae, Flora și vegetația munților Țarcu, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1991.
*Cotigă, Constantin, Ecologie și protecția mediului, Ed. Sitech, Craiova, 2010.

*Voiculescu, Mircea, Poluarea și protecția mediului, Editura Universității de Vest, 2012;

254
ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL AL PREȘCOLARILOR

EDUC. LUPU NASTASIA


GRĂDINIȚA CU P. N. NR. 4 –
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 BARCEA, JUD. GALAȚI

Activitățile extrașcolare realizate dincolo de procesul de învățare își au rolul și locul bine stabilit
în formarea personalității copiilor. Educația unui copil nu se realizează doar într-un cadru formal
(grădinițe, școli), ci și prin activități extrașcolare și extracurriculare.
Aceste activități au ca scop identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ. Copiii
participă cu însuflețire și dăruire la astfel de activități, iar succesul este garantat dacă ai încredere în
imaginația, bucuria și dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni
frumoase și valoroase.
Lumea în care se nasc copiii de astăzi este una complexă, într-o permanentă schimbare, iar
aceștia trebuie pregătiți să înțeleagă și să accepte provocările într-un mod practic, creativ, inovator.
Necesitate de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm scoala cu
viaţa. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Printre exemple de activități extrașcolare enumăr în cele ce urmează câteva dintre ele, care mi s-
au părut a fi exemplificative.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale –organizate selectiv–
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si
orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura.
Excursiile si taberele scolare contribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile
tarii, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii
pot cunoaste realizarile oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creat opere de arta.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea
cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o
lume dominată de mass media şi ne referim la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva
decât să contribuie la transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla
comportamental, emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual.
Se ştie ca incepand de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinte
punându-i in contact direct cuobiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au
odeosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii,
tabere. In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confruntă cu

255
realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind
axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental
de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale. Grija fata de timpul liber al
copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie
dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar
unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.
Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea
tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii
responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si
cea comportamentala. In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa
creativitate si sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar
materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta
şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul, fiind
dispuşi să acţioneze în acest sens.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. Excursia reprezintă finalitatea
unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din
perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului
cultural.
Serbările și festivitățile - marchează evenimentele importante din viața școlarului. Din punct de
vedere educativ importanta acestor activitati consta in dezvoltarea artistica a elevului precum si in
atmosfera sarbatoreasca instalata cu acest prilej. Aceste mici serbari, organizate de catre cadrele
didactice, le ofera elevilor rasplata primita dupa munca, si de asemenea au un rol de motivare, mai
putin seminificativ.
Concursurile școlare - sunt o metodă extrașcolară de a stârni interesul preșcolarului pentru
diferite materii având, in același timp, o importanță majoră și în dezvoltarea armonioasă a
copiilor. Concursuri precum "Cangurul" sau Tim-Timmy le pot oferi o bună sursă de motivație,
stârnindu-le interesul. Același efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în
clasă. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula creativitatea copilului, îi va oferi
ocazia să se integreze în grupa din care face parte și va asimila mai ușor noțiunile prezentate de
educatoare la grădiniță.

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., Iacob, L coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi


2. Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie scolara. Editura Aramis, București
Surse în format digital:
https://www.scribd.com/doc/190252918/Locul-%C5%9Fi-rolul-activit%C4%83%C5%A3ilor-
extracurriculare-in-educa%C5%A3ia-copiilore
https://www.didactic.ro/materiale/127155_rolul-activit-ilor-extracurriculare-n-dezvoltarea-
personalit-ii-elevului

256
Activitățile extrașcolare - modalități de formare a caracterului copiilor

Prof. înv. primar Lupu Daniela Ioana


Școala Gimnazială ,,Dumitru I. Ionescu”Calvini

Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.


Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi
volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de
formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Acestea reprezintă un mijloc de formare a deprinderilor
elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării spiritului de
independență și inițiativei.
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în
care se desfășoară procesul.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea
integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Studiile de specialitate susțin că acestea ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice diversificate,
dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile extrașcolare
acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului comportament
în comparație cu al celorlalți.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar. Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele,
excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătorile,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică, activități sportive, activități
legate de protecția mediului etc.
Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă, toleranţă
faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăşi să fie
creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare
care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţionat la
desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor
despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si
cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv– educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare.
Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,

257
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Ele se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul
şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a
caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi
şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţiile extrașcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber. Având un caracter atractiv,copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extrașcolare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria
şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi
valoroase.
,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori–”Descoperirea copilului”)

Bibliografie:

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în învăţământul primar nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

258
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE
ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PROF. LUPU GEANINA-VALENTINA


LICEUL TEHNOLOGIC ”TUDOR VLADIMIRESCU”, JUD. GALAȚI

Activitățile extrașcolare contribuie la conturarea personalității elevilor. Sunt foarte importante


și utile. Iar uneori prin participarea la acestea, elevii își arată adevărata personalitate. Dar sunt
anumite aspecte care ar putea să influențeze negativ succesul acestora, printre acestea numărându-
se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și
aceștia nu se mai pot concentra la ore. Trebuie să recunoștem că programul elevilor este încărcat.
Elevii arată faptul că este destul de greu să se implice în mai multe activități extrașcolare, pentru că
programa școlară este încărcată. În cele ce urmează încerc să precizez rolul activităților
extrașcolare în sistemul educației românești.
Termenul ”extrașcolar” este asimilat cu educația nonformală de către unii teoreticieni, cu care
sunt de acord. În analiza locului activităților extrașcolare voi prezenta legătura și, aș spune și
interdependența între educația formală, educația informală și cea nonformală. Din punct de vedere
etimologic, termenul „educația formală” își are originea în latinescul “formalis” care înseamnă
“organizat”, “oficial”. Țelurile majore ale educației formale cuprind asimilarea sistematică si
organizată a cunoștințelor din diferite domenii de interes cultural-științific, practic și
folosirea acestora în vederea dezvoltării personale prin formarea și stimularea capacităților
intelectuale și aptitudinale, a priceperilor și deprinderilor, a atitudinilor și convingerilor.
J. Kleis definește educația nonformală ca fiind ” orice activitate educațională, intenționată și
sistematică, desfașurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat
nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizarii învățării și cunoașterii și al
minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în
catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor)”
Din punct de vedere etimologic, termenul de educație nonformală își are originea în
latinescul “nonformalis”, cu sensul “în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume
gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemnează o realitate educațională
mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative.
Educația nonformală cuprinde ansamblul activităților și al acțiunilor care se desfășoară într-
un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului școlar, constituindu-se ca “o
punte între cunostintele asimilate la lecții și informațiile acumulate informal”. În această categorie
se pot integra activitățile desfășurate în cadrul târgurilor de exercițiu, care prin secțiunile ce le
conțin, îmbină într-un mod atractiv pentru elevii din cadrul liceelor cu profil economic sau servicii,
noțiunile teoretice cu partea aplicativă a acestora. Elevii din cadrul acestor profile au ocazia în acest
mod de a ieși din cadrul închis al liceelor și de a vizita alte licee din diferite localități într-un mod în
care se îmbină cu succes utilul cu plăcutul (aplică practic ceea ce au învățat teoretic, socializează,
realizează schimburi de experiență).
Unele dintre scopurile educației nonformale sunt:
○ lărgirea și completarea orizontului de cultură, îmbogățind cunoștințele din anumite domenii;
○ crearea unor condiții pentru “desavârsirea profesională sau inițierea într-o nouă activitate”;
○ recreerea participanților, precum și petrecerea organizată a timpului liber;
○ asigurarea cadrului de exersare și practicare a diferitelor înclinații, aptitudini și deprinderi a
talentelor.
Raportul dintre educația nonformală și cea formală este unul de complementaritate, atât sub
aspectul conținutului, cât și în ceea ce priveste formele și modalitățile de realizare.

259
Educația nonformală se realizează prin activități extraclasă/extradidactice (cercuri pe
discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare,
olimpiade, competiții) și activități de educație și instruire extrașcolare, denumite parașcolare și
perișcolare. Cele parașcolare se dezvoltă în mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu
activitățile de perfecționare și de reciclare, de formare civică sau profesională. Activitățile
perișcolare evoluează în mediul socio-cultural ca activități de autoeducație și de petrecere
organizată a timpului liber în cadrul cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau în cluburile
copiilor, în biblioteci publice, în excursii, acțiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul
mass- mediei, denumita adesea “școala paralelă”.
Profesorul care realizează astfel de activități trebuie să arate flexibilitate și entuziasm,
adaptabilitate și rapiditate în functie de nevoile si cerințele elevului. Activităților extrașcolare se
desfașoară într-o ambianță relaxată, calmă și plăcută.
Educația nonformală prezintă următoarele avantaje: este centrată pe cel ce învață, pe procesul de
învățare, dispune de un curriculum la alegere, flexibil și variat propunând activități diverse și
atractive, în functie de interesele elevilor, contribuie la îmbogățirea culturii generale și de
specialitate a participanților, poate asigura destinderea și refacerea echilibrului psiho-fizic, folosește
noile tehnologii comunicaționale, valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune,
calculatoare, răspunde cerințelor și estepcativelor educației permanente.
Educația informală se referă la experiențele zilnice ce nu sunt organizate și includ ansamblul
influențelor cotidiene, spontane, eterogene, incidentale. Acestea nu își propun în mod deliberat
atingerea unor țeluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupând cea mai mare pondere de timp
din viața individului. Aceste influențe spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate și
organizate din punct de vedere pedagogic. Este procesul care se întinde pe toata durata vieții, prin
care individul dobândește informații, îi formează priceperi, deprinderi, abilități, își structurează
convingerile și atitudinile, se dezvoltă, prin intermediul experientelor cotidiene.
Influențele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane, neprelucrate,
transmise de la nivelul instituțiilor mass- media, care le proiectează si le orientează fără a avea un
scop pedagogic. Învatarea de tip informal este o învățare cu caracter pluridisciplinar, informațiile
provenind din variate domenii, completându-le pe cele achiziționate prin intermediul celorlalte
forme de educație.
Dezvoltarea acestei forme de educație se poate realiza prin sporirea caracterului educativ al
influențelor spontane provenite în special din rețelele de socializare. Acest fapt presupune creșterea
substratului cultural și al caracterului formativ- educativ al informațiilor oferite pe aceste căi și
ridicarea nivelului cultural al societății. Specialiștii, încurajează oamenii să se gândească la propriile
experiențe si situații de viață și să discute despre acestea cu ceilalti membri prezenți.
Se dorește din ce în ce mai mult de deschiderea școlii către comunitate, și îmbunătățirea
relațiilor dintre școală și familie. Colaborarea cu membrii comunității în proiectarea și realizarea
programelor finanțate de școală în dezvoltarea de noi oportunități socio- educative menite să
contribuie la dezvoltarea personalitații elevilor.
Cu toate că fiecare tip de educaţie are propria sa manieră de acţiune şi propria funcţionalitate,
este necesară asigurarea unui spaţiu instructiv-educativ la nivelul căruia cele trei forme de educaţie
trebuie să se sprijine şi să se potenţeze reciproc.
În concluzie, activitățile extrașcolare, planificate, organizate și desfășurate ținând cont de
părerile elevilor, ale membrilor comunității și ale profesorilor, pot asigura cadrul optim pentru
consolidarea și aplicarea noțiunilor teoretice învățate în cadrul formal al școlii, dar în același timp,
prin caracterul lor de relaxare și recreere, contribuie la dezvoltarea personalității elevilor, sporirea
motivației pentru frecventarea cursurilor și o inserție reușită în societate ca adulți.
Bibliografie:
1. Antonesei, L. -”O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice şi transdisciplinare ale
educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2002
2. Ausubel, D. P., Robinson, F. G.- ”Învăţarea în scoală. O introducereîn psihologia
pedagogică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

260
3. Bama, A.- ”Autoeducaţia. Probleme teoretice şi metodologice”, EdituraDidactieă şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995
4. Băban, A., (coord.) –”Consiliere educaţională”, Cluj-Napoca, 2001
5. Nicola, I. – ”Tratat de pedagogie școlară”, Editura Aramis, Bucuresti, 2003
6. Stoica, M.- ”Pedagogie și psihologie”, Editura Gheorghe Alexandru, 2002
7. https://iteach.ro/experientedidactice/rolul-activitatilor-extrascolare-in-formarea-personalitatii

261
ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ÎN GRĂDINIŢĂ

Profesor înv. preşcolar Gherghina LUŢAŞ


Grădiniţa “Lumea Poveştilor” – Constanţa

Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi organizarea timpului liber al copiilor ce se


înscrie în sfera preocupărilor cadrelor didactace, părinţilor, comunităţii locale.
Copiii au nevoie pe lângă „învăţare”, de joc, distracţie, dans, sport. Este şi motivul pentru care
trebuie să se acorde toată atenţia bunei organizări a timpului liber al copiilor, îmbinând armonios
munca cu jocul.
În cadrul activităţilor extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt incluse toate
formele de acţiuni ce se realizează în afara activităţilor experienţiale:plimbări, ieşiri în natură,
excursii, vizitarea unor obiective istorice, muzee etc
Foarte îndrăgită de copii a fost participarea la activităţile opţionale din grădiniţă: „Cânt şi joc pe
plai dobrogean”, Clubul artiştilor, ”activităţi prin care copiii şi-au manifestat sentimente, emoţii,
trăiri prin dans şi culoare. Aceste activităţi pot fi făcute la orice nivel de vârstă respectându-se
particularităţile specifie vârstei copiilor, creează o stare de bună dispoziţie si sudează grupa de
copii.
Plimbările excursiile, vizitele organizate selectiv constituie un mijloc de a intui şi preţui
valorile culturale, istorice ale poporului român, contribuie la cunoaşterea realităţii înconjurătoare, la
îmbogăţirea permanentă a impresiilor şi a imaginaţiei.
Fericirea pe care i-o poate acorda timpul petrecut în plimbări, excursii, vizite deschide pentru
copil o pagină de poezie care va purta, la întoarcerea acasă, zâmbetul şi bunătatea fiecărei persoane
care a contribuit la sănătatea şi îmbogăţirea universului lui.
Şezătorile, spectacolele, constituie o altă formă de activitate extracurriculară prin intermediul
căreia copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei, contribuind la dezvoltarea armonioasă a
copilului, la trăiri şi emoţii pe care numai arta ţi le poate da.
Obiectivele urmărite au vizat:
• dezvoltarea abilitaţii de a intra în relaţie cu cei din jurul său (copii, adulţi);
• educarea atitudinilor corecte faţă de propria persoană (sănătate, respect faţă de sine);
• achiziţionarea cunoştinţelor minime de situare în spaţiu şi timp a propriei persoane şi a
grupului din care face parte (elemente de istorie şi geografie), precum şi a cunoştinţelor şi
sentimentelor capabile să-i stimuleze dezvoltarea spirituală ;

Obiective de referinţă

• să respecte regulile grupului în contexte diferite ;


• să înţeleagă efectele actelor sale asupra altora;
• să interacţioneze diferit în relaţiile cu adulţii;
• să aprecieze situaţiile concrete din punct de vedere moral şi civic ;
• să-şi dezvolte comportamente adecvate diverselor situaţii (interacţiune socială);
• să se comporte civilizat, cu bunăcuviinţă în locuri publice (în mijloace de transport, în
muzee, la spectacole, în parcuri, în mijlocul naturii etc.);
• să înţeleagă binele, adevărul, frumosul şi să le transpună în relaţiile cu cei din jur în armonie,
iubire, credinţă şi speranţă ;
• să-si călească organismul si să-si întărească rezistenta fizică;
• să-şi formeze trăsături pozitive de caracter: voinţă, curaj, hotărâre, stăpânire de sine,
perseverenţă etc.

262
FIŞĂ DE ACTIVITATE

1. Titlul activităţii: „ Vreau să fiu pilot!”-vizită la Aeroportul Mihail Kogălniceanu


2. Coordonatorul/Coordonatorii activităţii: prof. înv. preşc.Luţaş Gherghina
3. Data desfăşurării: 25.05.2018
4. Durata activităţii: 3 ore ;
5. Grupul ţintă: copiii grupei „Hansel şi Gretel”
6. Parteneri implicaţi: personalul Aeroportului Mihail Kogălniceanu, părinţi, copii,
cadre didactice,
7. Obiectivele :
a. să cunoască meseria de pilot;
b. educarea dragostei şi respectului pentru armata ţării;
c. cunoaşterea unor activităţi din viaţa ostaşilor;
8. Resursele:
a. umane : copii, cadre didactice,
b. materiale: autocar închiriat dela Metropolitan S.R.L;
9. Descrierea activităţii (max. 5 fraze):
Dornici de a afla cât mai multe lucruri despre viaţa şi meseria de pilot, copiii au fost
încântaţi să facă cunoştinţă cu ostaşii români dar şi cei americani aflaţi în baza aeroportului . Au
văzut avion de vânătoare, elicopter militar, ostaşi din poliţia militară, pompieri, ambulanţieri.
10. Rezultate aşteptate:
a. copiii au fost impresionţi de tehnica militară;
b. au participat cu plăcere la discuţiile cu militariii;
c. s-au comportat foarte bine pe tot parcursul zilei ;
11. Modalităţi de evaluare a activităţii:
a. fotografii;
b. discuţii privind activitatea de pilot, desen;
12. Rezultate înregistrate:
a. vizita a avut un feedback foarte bun din partea copiilor şi părinţilor;
b. copiii au participat cu interes la activitate;
13. Sugestii, recomandări:
a. implicarea părinţilor în organizarea unor astfel de activităţi;
b. organizarea mai multor acţiuni de acest gen;

Semnătura cadrului didactic


Prof.înv.preşc.
Gherghina Luţaş

263
PROGRAMUL EDUCAŢIE PRIN ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE
ŞI EXTRACURRICULARE

Prof. Măcelaru Mihaela Mariana


Grădinița Albă ca Zăpada și piticii
București, sector 4

ARGUMENT

Cercetǎrile stiințifice au arǎt cǎ valoarea educației din copilǎrie pune o amprentǎ pe care
individul o poartǎ în sine toatǎ viața. De aceea este nevoie ca sǎ clǎdim o temelie solidǎ pe care sǎ
se poatǎ aşeza întreg edificiul cunoaşterii, emoțiilor şi experiențelor viitoare ale omului. Materialul
cel mai solid pe care sǎ-l folosim la edificarea trainicǎ a acestei temelii nu poate fi decât credința în
Dumnezeu, creatorul Universului, Cel ce L-a fǎcut pe om.
Cǎ este aşa, o dovedeşte însǎşi tânjirea dupǎ credința lui Dumnezeu a eului nostru lǎuntric,
tânjire pe care o vedem şi în ochii copiilor cu care lucrǎm la clasǎ şi care nu se saturǎ sǎ asculte
scurtele povestiri din ,,Biblie’’. Curiozitatea si receptivitatea lor dau satisfacție dupǎ realizarea
diferitelor forme de realizare a educației religioase. Mai mult, nici o acțiune sau constrângere nu-l
poate determina pe copil sǎ acționeze pozitiv în fiecare domeniu al vieții, aşa cum îl poate
determina puterea divinǎ, edificatǎ în ființa lui din fragedǎ copilǎrie. În fața nimǎnui nu ne simțim
atât de ocrotiți, de iubiți, de iertați, de eliberați şi de încredințați ca în prezența lui Dumnezeu.
De aceea, noi, cei maturi, avem obligația creştinǎ de a oferi copiilor nostri privilegiul de a gusta
şi de a vedea ce înseamnǎ gândirea pozitivǎ, exemplele pozitive şi pildele din religie.
E momentul sǎ facem educație religioasǎ!

Grup ţintă: - preşcolarii de la grădinița Albă ca Zăpada și piticii

Obiective generale:
 Utilizarea limbajului specific educaţiei religioase;
 Dezvoltarea unor comportamente pozitive , familiarizarea cu elemente de religie,
formarea unor deprinderi de comportament civic;

Obiective specifice:

 sǎ înțeleagǎ semnificația unor termeni religioşi învǎțați;


 sǎ respecte, sǎ cunoascǎ credința , ca fundament al mântuirii omului;
 sǎ piovesteascǎ întâmplǎri cu conținut spiritual;
 sǎ identifice Biserica, locul care se identificǎ cu rugǎciunea, închinarea;

Resurse umane
 prescolarii de la Gradinita Alba ca Zapada si piticii, educatoarea
 preotul
Resurse materiale: cǎrți, pliante, obiecte religioase

Parteneri:
- GRĂDINIȚĂ- BISERICĂ

264
- părinţi
- preotul parohiei

ACTIVITĂȚI
NR. DENUMIREA ACTIVITǍȚII LOCAȚIA
CRT.
1 ,,SǍ FIM BUNI CREŞTINI’’ –
(activitate de familiarizare cu conținutul religios, în sala de clasa
memorarea de poezii, Concurs de desen şi picturǎ
pe teme religioase care consemneazǎ -rǎspund cadrele didactice ale
SǍRBǍTORILE PASCALE---------- recompense grădiniței
diplome de participare
2 VIZITA LA BISERICA ,,Șerban Vodă” Vizită la biserică, împartășirea
București – împărtășirea copiilor copiilor;
-răspund cadrele didactice și
preotul paroh

Criterii de control:
- achiziţii dobândite la nivelul activităţii;
- feed – back (grădiniță – părinte, preșcolari-preșcolari, comunitatea locală –
preșcolari);

Oportunităţi:
- adoptarea unor comportamente şi atitudini în consens cu legile religioase;
- formularea unor judecăţi logice şi adecvate, cu privire la cauzele şi efectele
fenomenelor ;
- realizarea unor demersuri pozitive în relaţia om – religie.

Popularizarea proiectului:
- în rândul cadrelor didactice prin informarea lor;
- în rândul copiilor neimplicaţi (din localitate şi din alte localităţi) prin afişe, ecusoane,
pliante, activităţi comune, fotografii;
- expoziţie de desene la nivelul unității;

265
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE
ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. înv. primar, Macsim Elena


Școala Gimnazială Nr. 1 Bălușeni

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i
se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode
şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă
mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o
deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm
școala cu viața. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”,
important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem
grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.În cadrul acestor
activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să
sistematizeze date, învaţă să înveţe.
Activităţile extracurriculare îşi au importanţa lor în activitatea educaţională. Din ce în ce mai
multe sisteme educaţionale le adoptă şi le recunosc meritele în îmbunătățirea performanţei copiilor
la şcoală. S-a observat faptul că activitatea de învăţare dă rezultate mult mai bune dacă este
îmbinată şi cu câteva momente de distracţie şi detensionare.
Activitățile extrașcolare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
liber.Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este
generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia,
bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase
şi valoroase.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de
afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi
locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui
valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi
naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.Spectacolele
constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu
lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în
rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de

266
impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu,
asupra dezvoltării elevilor.Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată de
mass media şi ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie
la transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla comportamental ,
emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie ca incepand de la cea mai
fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu obiectele şi
fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază
toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii.In cadrul activităţilor organizate
in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acţiuni
directe obiectele , fenomenele și anumite locuri istorice.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă
şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul rând o
atitudine creatoare,atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel
o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor

BIBLIOGRAFIE:

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de


învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
*Allport,W,Gordon, ,,Structura şi dezvoltarea personalităţii ‘’

267
Importanţa activităţilor extraşcolare în gradinita

PROF. GRIGORE MADALINA


GRAD. CU P. P. NR. 5, ORAȘUL MIZIL

Plecand de la acest îndemn, trebuie să-i învăţăm pe copii să învingă dificultăţile prin intervenţii
reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul sau să-i facem să-şi exerseze capacitatea de a opta şi
de a decide, pentru că perioada preşcolară este decisivă pentru formarea viitorului şcolar, a
tânărului de mâine.
Este recunoscut faptul că perioda de 3 - 7 ani din viaţa copilului lasă cele mai profunde urme
asupra personalităţii în devenire deoarece aceasta este perioada receptivităţii, sensibilităţii,
mobilităţii şi a flexibilităţii psihice dintre cele mai pronunţate.
Invăţământul preşcolar românesc, prin acţiunile şi activităţile sale, urmăreşte să valorifice
potenţialul creativ, specific vârstei preşcolare, în cadrul unui sistem instructiv-educativ bine
structurat unde copilul să aibe dreptul să-şi formeze personalitatea şi prin propria sa experienţă.
Grădiniţa, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care
le comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsuri
specifice copiilor.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţional