�nvins �n afar�,

Evul mediu s-a retras �n chiliile

ro�ii �i albe ale s�ngelui meu.
�n catedrala cu pere�i puls�nd, s-a retras,
zv�rlind �i absorbind credincio�ii �ntruna,
�ntr-un circuit absurd,
printr-o zon� absurd�,
hr�nindu-se cu mari buc�i de lun�,
�n dorin�a lui de-a exista
mu�c�ndu-le pe furi�, noaptea,
c�nd ochii lumii dorm
�inumai din�ii celor care vorbesc prin somn
se z�resc �n �ntuneric,
asemenea unei ploi de meteori�i
str�lucitori,
urc�nd �i cobor�nd ritmic.
�nvins �n afar�,
Evul mediu s-a retras �n mine
�i
propriul meu trup nu
m� mai �n�elege
�i
propriul meu trup m� ur�te,
ca s� poat� exista mai departe
m� ur�te.
Astfel,
el se gr�be�te s� se pr�bu�easc�
�n somn,
sear� de sear�;
�i iarna
din ce �n ce mai puternic se �nconjoar�
cu straturi de ghea��,
cutremur�ndu-se �i izbindu-m� �i
scufund�ndu-m� ad�nc �n el �nsu�i,
voind
s� m� ucid� ca s� poat� fi liber
�i neucig�ndu-m�
ca s� poat� fi totu�i tr�it de cineva.

II
Dar peste tot �n mine sunt ruguri
�n a�teptare,
�i ample, �ntunecoase procesiuni
cu o aur� de durere.

Durere a ruperii-n dou� a lumii,

ca s�-mi p�trund� prin ochii, doi.
Durere a ruperii-n dou� a sunetelor
lumii,
ca s�-mi loveasc� timpanele, dou�.
Durere aruperii-n dou�
a mirosurilor lumii,
ca s�-mi ating� n�rile, dou�.
�i tu, o, tu, refacere-n interior,
tu, potrivire de jum�t�i, aidoma
�mbr�i��rii b�rbatului cu femeia sa,
o, tu, �i tu, �i tu, �i tu,
izbire solemn�
a jum�t�ilor rupte,
cu flac�r� �nceat�, at�t de �nceat�,
�nc�t �ine aproape o via��
ridicarea ei,
aprinderea rugurilor, a�teptata,
provestita, salvatoarea
aprindere-a rugurilor.