Mediul competitiv

Partea a II-a
Curs nr. 11

Lect. Univ. Dr. IRINA ION

irinazgreaban@yahoo.com
irina.zgreaban@rei.ase.ro
Bibliografie

 Ion, I., 2015, „Lumea afacerilor, Ghid de

navigare. Noi perspective de analiză a
mediului extern al firmei”, Editura ASE,
pg. 203-219
Competitivitatea la nivel de
industrie
 Porter (1990):
◦ rolul guvernului: important, dar limitat
◦ cheia competitivității: firme
◦ implicații teoretice:
 explicarea competitivității la nivel național – eronat
 explicarea competitivității la nivel de industrie și firmă - corect
 competitivitatea firmelor - o măsură a succesului politicilor macroeconomice
în crearea unui macro-mediu competitiv
◦ implicații practice:
 odată construit un mediu extern care să ajute firma, competitivitatea și
performanţa firmei - funcție de doi factori:
 caracteristicile industriei
 poziţia relativă a firmei în această industrie
Competitivitatea la nivel de
industrie
 Succesul firmei – depinde de caracteristicile structurale ale
industriilor
◦ Ex:
 tehnologia
 eficienţa economică (costuri şi economii)
 natura pieţei
 structura competiţiei
 Studiile de organizare industrială
◦ apar în anii ’30
◦ anii ’90:
 diferenţele dintre industrii - relativ constante pe termen lung,
deoarece structurile acestora se modifică cu greu
 30-40% din performanța unei firme poate fi atribuită efectelor
industriei
Forme ale pieței/concurenței/
structura competiției

= numărul de competitori
= modul în care este organizată concurența
=relațiile care se stabilesc între competitori
și competitori și consumatori
Bariere de intrare pe o piață
 două tipuri de bariere pe piață:

a) impuse deliberat de jucători:

 investiții în C&D&I, introducerea de noi tehnologii
 diferențierea produselor
 investiții în publicitate
 bariere legate de reputație și putere de piață:
◦ politici ale prețului scăzut (predatory pricing)
◦ investiții în brand
 politici de fidelizare a consumatorilor
 cadrul legal

b) bariere inocente:
 economiile de scală
 curbele experienței și ale învățării
Forme ale pieței
 2 categorii:

I) Concurenţă perfectă – o piață cu un număr mare

de firme care produc acelaşi produs

II) Piețe imperfecte:

◦ Concurenţă monopolistică
◦ Oligopol
◦ Monopol – o piață cu un singur ofertant al unui produs
sau serviciu, pentru care nu există produse substitut
◦ Oligopson
◦ Monopson
Concurenţa perfectă
 Caracteristici:
◦ Atomicitate
 un număr mare de mici producători şi consumatori
 lipsiți de putere de piață
 acţiunile unuia nu au impact asupra cantităţilor produse sau preţurilor de vânzare ale
celorlalți
 firmele consideră preţul ca fiind dat (price takers)
◦ Omogenitate
 bunurile şi serviciile sunt perfect substituibile
◦ Informaţii perfecte şi informaţii complete
 firmele şi consumatorii cunosc preţurile + natura produselor
◦ Acces la tehnologie
 toate firmele au acces egal la tehnologiile de producţie
◦ Mobilitatea resurselor
 resursele sunt mobile (ex. capital, informație, forță de muncă)
 firmele producătoare pot părăsi pieţele în care înregistrează pierderi, orientându-se spre
cele profitabile
◦ Intrare liberă
 orice firmă poate intra sau ieşi de pe piaţă după bunul plac
Concurenţa perfectă
 imposibil de obținut un profit foarte
mare/anormal
 pe termen lung, o firmă nu poate câştiga mai
mult decât este necesar pentru a-şi acoperi
costurile
 De ce?
◦ profitul mare – motivează alte firme să intre
pe piață
◦ acestea intră pe piață și concurează prin
prețuri
◦ se reduce prețul pieței = scade marja de
profit a firmelor
Piețele imperfecte
 modele de piață mai aproape de realitatea economică
 Caracteristici:
◦ produse diferenţiate
 pe numeroase pieţe, firmele vând produse ce sunt
substituibile, fără a fi perfect omogene
 = „destul de asemănătoare pentru a fi considerate variante ale
unui produs generic, dar destul de diferite pentru a putea fi
vândute la preţuri distincte” (Voiculescu, 2000)
 „diferenţierea produselor”
 diferenţele:
 calitatea intrinsecă a produsului
 condiţiile de vânzare
 promovarea
 etc.
Concurenţa monopolistică
 Caracteristici:
◦ număr mare de vânzători
◦ produse diferenţiate
◦ aspectul „monopolistic” = diferenţierea
produselor = un produs cu un caracter
singular în anumite privinţe, comercializat de o
firmă
◦ aspectul „competitiv” = prezenţa pe piaţă şi a
altor competitori care oferă produse similare,
dar nu identice
◦ Ex: piata produselor de imbracaminte
Oligopolul
 Caracteristici:
◦ numărul redus de producători
◦ cu forţă economică mare
◦ firmele sunt price makers
◦ există bariere la intrarea pe piaţă
◦ diferenţierea mărfurilor
◦ Ex: industria auto, telefoane mobile, laptopuri
Oligopsonul și monopsonul
Oligopsonul
 un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte dintr-o marfă,
furnizată de mai mulţi producători/ofertanţi
 numărul de ofertanți/vânzători este mic
 puterea lor economică este mare
 comportamentul lor - impact semnificativ asupra condiţiilor generale de
cumpărare-vânzare de pe piaţa mărfii respective

Monoposonul
 o firmă cumpără cea mai mare parte dintr-o marfă, furnizată de mai mulţi
producători/ofertanţi
 forma extremă a unui oligopson
 agentul economic trebuie să nu fie concurat de alţi cumpărători autohtoni
sau străini

 Ex.: producatori de legume/fructi, ferme de lapte

Structuri de piață și competitivitate
 Porter (1990)
◦ este important ca pe piețele domestice să
existe competiție/concurență
 pentru ca ulterior firmele să poată aspira
la competitivitatea externă
◦ protecția prin ajutoare guvernamentale/alte
politici similare – poate da impresia falsă de
competitivitate
◦ clusterele - accentuează concurența internă
Modelul celor cinci forțe ale lui
Porter

• Evalueză
gradul de
atractivitate a
unei industrii

• Firmele intră
pe piețe cu
un grad de
atractivitate
ridicat

• Cele 5 forțe
= structura
unei industrii
Ameninţarea intrării de noi firme pe
piaţă

 depinde de importanţa barierelor de

intrare pe o piaţă

 barierele mari de intrare pe piaţă

◦ pozitive pentru firmele deja stabilite
◦ negative pentru noi competitori
Ameninţarea produselor şi serviciilor substitut
Puterea de negociere a cumpărătorilor
 Ameninţarea produselor şi serviciilor substitut
◦ acele produse care pot înlocui în consum anumite produse
 Ex: ciocolata-bomboane/alte dulciuri, carne pui-carne curcan
◦ pentru ca un produs substitut să fie o ameninţare
 raport bun al preţului şi performanței
 tehnologie avansată

 Puterea de negociere a cumpărătorilor

◦ uneori cumpărătorii au suficientă putere de negociere pentru a face
presiuni de reducere a profitului
◦ situaţii în care cumpărătorii au putere de negociere mare:
 cumpărători concentraţi – un număr limitat de consumatori
importanţi realizează majoritatea achiziţiilor unui furnizor
 Ex: laptele, industria alimentară, există doar câţiva retaileri care
domină piaţa
 ameninţarea ca şi consumatorul să decidă să realizeze singur ceea ce
doreşte să cumpere de la furnizor (eng.: backward vertical
integration)
Puterea de negociere a furnizorilor
 Situații:
◦ există furnizori concentraţi (putini, care deservesc intreaga piata)
 Ex: producatori specializati, de ex., pe materiale de constructie
◦ există costuri de schimbare de la un furnizor la altul (lb. engleză,
switching costs)
 = schimbarea furnizorului implică pentru consumator prea
mult efort/costuri, pe care nu este dispus să şi le asume
(cerinţe legale, costuri financiare, etc.)
 Ex: inchidere/finalizare abonament servicii telefonie
mobile/inchiderea unui cont
◦ furnizorii sunt în situaţia de a putea elimina acei cumpărători
care acţionează ca intermediari, preluând activitatea acestora
 Ex: firma producatoare, deschide magazin de desfacere
Rivalitatea între competitori
 cele patru forţe - conturează intensitatea şi
structura competiţiei pe piaţa respectivă
 a cincea forţă - rezultanta acţiunii celorlalte
patru forţe
 alţi factori care influenţează competiţia:
◦ Rata de creştere a industriei
◦ Costurile de intrare
◦ Costurile fixe
◦ Costuri de ieşire
◦ Nivelul de diferenţiere
Modelul celor cinci forțe ale lui
Porter

 gradul de atractivitate al unei industrii

◦ invers proporţional cu gradul de
dezvoltare al celor cinci forţe
◦ forţe dezvoltate - grad de atractivitate
scăzut
◦ nivel prea ridicat al competiţiei pentru a
permite un nivel rezonabil al profitului
Strategii pentru minimizarea
forțelor competitive