Etica si organizarea profesiilor juridice


Curs introductiv

1.Titularul disciplinei:
- George Măgureanu.
2. Formele de evaluare a cunoştinţelor prevăzute în planul de învăţământ sunt:
verificare pe parcurs (curs) şi examen scris.
3. Notarea se face cu note de la 10 la 1, nota minimă de promovare fiind 5.

Bibliografie:
1. Cursuri:
•Florea Magureanu. George Magureanu. – Organizarea sistemului judiciar
Ediţia a VII-a, revizuită şi actualizată, Curs universitar, Ed. Universul Juridic,
2016;
2. Legislatie:
•Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor;
•Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.,
•Regulamentului de organizare şi funcţionare a INM;
•Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,
republicată;
•Alte acte normative specifice.
 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

ÎN STATUL DE DREPT
1.1. Consideraţii generale privind justiţia:
• Statul, principala instituţie politică a societăţii, a apărut
în Orientul antic şi de atunci a suferit un proces
continuu şi complex de transformare şi evoluţie,
continuând să fie şi astăzi instrumentul conducerii
sociale.

• În ceea ce priveşte noţiunea statului de drept, nu există

o opinie unitară:
- statul care acţionează prin intermediul dreptului;
- statul care este supus dreptului;
- statul al cărui drept prezintă anumite caracteristici
intrinseci
 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

ÎN STATUL DE DREPT

CONDIŢII PENTRU AUTORITATEA

JUDECĂTOREASCĂ:
• organele care judecă să fie adecvate
funcţiei respective;
• desemnarea judecătorilor să se facă astfel
încât să se evite politizarea;
• să se asigure independenţa judecătorilor
faţă de celelalte puteri
 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

ÎN STATUL DE DREPT

Conceptul de jurisdicţie are mai multe accepţiuni:

- desemnează puterea de a decide asupra conflictelor

apărute între diferitele subiecte de drept, prin aplicarea
legii;

- într-o altă accepţiune, totalitatea organelor prin care

statul distribuie justiţia.
 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

ÎN STATUL DE DREPT

TRĂSĂTURI DEFINITORII ALE STATULUI DE DREPT:

a) subordonarea puterii faţă de drept;

b) structurarea piramidală a puterii şi difuzarea ei unui număr
mare de organisme;
c) garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor;
d) participarea cetăţenilor la exercitarea puterii prin controlul
jurisdicţional şi controlul de natură politică;
e) limitarea fiecăreia dintre cele trei puteri – legislativă, executivă
şi judecătorească - de către celelalte două;
f) o ierarhizare a puterii executive şi a puterii judecătoreşti care să
permită controlul între autorităţile existente în sistemul aceleaşi
puteri.
 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

ÎN STATUL DE DREPT

Existenţa unui stat real de drept şi

democratic – condiţii:

• legalitatea;
• efectivitatea;
• legitimitatea dreptului.
 NOŢIUNEA DE JUSTIŢIE - ÎNŢELESURI

- într-un sens larg, justiţia reprezintă un sentiment de

echitate- dreptate socială.
Exemplu, acţiunea este dreaptă sau nedreaptă.

- în sens juridic, noţiunea de justiţie desemnează:

- activitatea instanţelor judecătoreşti dintr-un stat -
Exemplu,“justiţia s-a pronunţat”;
- organele care înfăptuiesc justiţia în statul respectiv –
Exemplu, “mă voi adresa justiţiei”
 STATUL DE DREPT - 3 CATEGORII PRINCIPALE DE
PUTERI:

• Parlamentul;
• Organele executive;
• Organele judecătoreşti.

• desfăşoarea activităţii, numai în conformitate cu

normele juridice prestabilite prin lege.
• pe cat posibil, se evita conflictul intre puteri.
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC
PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A JUSTIŢIEI CA SERVICIU PUBLIC:

1. PRINCIPIUL LEGALITĂŢII INSTANŢEI.

• Constituţia, la art. 124 prevede „Justiţia se înfăptuieşte în numele
legii”
• Legalitatea instanţei se realizează prin îndeplinirea următoarele
patru cerinţe:
- instanţa să fie creată prin lege şi în conformitate cu dispoziţiile
ei;
- instanţa să fie organizată ca o instituţie cu caracter permanent
şi cu un sediu stabil şi cunoscut;
- instanţa să aibă competenţa să judece pricina ce i-a fost
încredinţată;
- instanţa să judece în compunerea prevăzută de lege.
• Principiul, exprimă cerinţa ca, atât în privinţa organizării justiţiei, cât
şi cea a înfăptuirii ei, să se respecte cu stricteţe şi de toate subiectele
de drept, legea fundamentală şi celelalte acte normative subordonate
ei.
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

2. EGALITATEA ÎN FAŢA JUSTIŢIEI

• În Proclamaţia Drepturilor Omului s-a înscris principiul
potrivit căruia “Legea trebuie să fie egală pentru toţi, fie
că ocroteşte, fie că pedepseşte”.
• Art. 16 alin.1 din Constituţia României prevede că
cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări, iar în alineatul 2 se
arată că „nimeni nu este mai presus de lege”.
• Art. 7 alin.2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciara impune că justiţia se realizează în mod egal
pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie,
apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială
sau de orice alte criterii discriminatorii.
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

➢ Toate persoanele au o vocaţie egală de a fi judecate de

aceleaşi instanţe judecătoreşti şi după aceleaşi reguli de
procedură, fără nici o discriminare. Au dreptul la aceleaşi
probe, la aceleaşi apărări, la aceleaşi căi de atac. Orice
dispoziţie care ar pune pe una din parţi în inferioritate de drept
faţă de cealaltă, este incompatibilă cu principiul egalităţii şi
chiar cu ideea de justiţie.

➢ Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate:

• la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal;
• la situaţii diferite tratamentul juridic diferit.
• considerente de ordin economic şi social pot influenţa accesul la
justiţie şi poziţia în proces, pornirea şi derularea lui presupun
cheltuieli şi cunoştinţe de specialitate – necesitatea mijloacelor
de înlăturare a evntualelor discrepanţe: cum ar fi reducerea,
eşalonarea sau amânarea plăţii taxelor de timbru, sau
desemnarea în condiţiile legii a unui apărător din oficiu
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

3. Dreptul la apărare

Potrivit prevederilor art. 24 din Constituţie, dreptul la

apărare este garantat şi, în tot cursul procesului,
părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu.
Este garantat prin:
- modul în care sunt organizate instanţele judecătoreşti;
- prin normele de procedură;
- prin asistenţa judiciară.
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

SENSURILE DREPTULUI LA APĂRARE:

• ÎN SENS MATERIAL - cuprinde întregul complex de drepturi şi
garanţii procesuale care sunt instituite de lege, pentru a da
posibilitate persoanelor fizice şi juridice să îşi apere interesele
legitime.
Exemple:
- dreptul părţilor de a face cereri,
- dreptul de a lua la cunoştinţă de actele de la dosar;
- de a propune probe;
- de a recuza pe judecători sau procuror;
- de a participa la dezbateri şi a pune concluzii cu privire la
problemele ce se ridică
• ÎN SENS FORMAL -înseamnă dreptul părţii din proces de a-şi angaja
un apărător, care în sistemul nostru procesual nu poate fi decât un
profesionist al dreptului. În acest sens, se asigură o apărare
calificată, atât în interesul părţilor cât şi al pronunţării unor
hotărâri legale şi temeinice.
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

DREPTUL LA APĂRARE

GARANŢIILE CERUTE PENTRU REALIZAREA DREPTULUI LA

APĂRARE:
- obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa pe suspect
sau inculpat înainte de a i se lua prima declaraţie, despre
dreptul de a fi asistat de un apărător, urmând a fi
consemnat acest lucru în procesul-verbal de ascultare;
- obligaţia organelor judiciare de a lua măsuri pentru
asigurarea asistenţei juridice a suspectului sau
inculpatului, când acesta nu are apărător ales;
- obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa pe suspect
sau inculpat despre fapta pentru care este învinuit şi
încadrarea juridică a acesteia;
- obligaţia organelor judiciare de a administra probele
necesare în apărare
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

4. GRATUITATEA JUSTIŢIEI
Semnificaţia principiului - părţile nu trebuie să plătească pe judecătorii
care le soluţionează cauza şi nici pe procurori, magistraţii asistenţi sau
pe grefieri. Aceştia deservesc un serviciu public, sunt funcţionari ai
statului şi salarizaţi de el.
Numeroasele cheltuieli, cum ar fi: taxe de timbru, onorarii de avocat şi
expert, cheltuieli de deplasare, etc. nu înseamnă încălcarea principiului.
Justiţia are şi un rol preventiv.

5. CARACTERUL PERMANENT ŞI SEDIUL STABIL AL INSTANŢEI

• Toate instanţele sunt permanente, în sensul că funcţia lor se îndeplineşte
în mod continuu, în succesiunea zilelor, fără alte întreruperi decât cele
provocate de zilele nelucrătoare sau de sărbătorile legale.
• Se poate recurge oricând la serviciile justiţiei, pentru că ea nu-şi
întrerupe activitate dar dacă în mod excepţional o instanţă nu poate
funcţiona datorită unor cauze de forţă majoră – Delegarea.
 JUSTIŢIA CA SERVICIU PUBLIC

Principiile de organizare a justiţiei ca serviciu public

Vacanţa judecătorească nu înseamnă întreruperea activităţii

instanţelor judecătoreşti, ci doar un regim mai uşor de
serviciu, pentru a îngădui magistraţilor şi celorlalţi
funcţionari să-şi efectueze concediul de odihnă, prin rotaţie.
Este asigurată judecata unor cauze urgente. Exemple:
obligaţiile de întreţinere de orice fel, asigurarea dovezilor,
cererile de ordonanţă preşedinţială, litigii de muncă, cauzele
cu arestaţi, cele cu minori etc.

• SEDIUL STABIL: instanţele sunt sedentare, au sediul în

localitatea de reşedinţă stabilită prin lege, acesta fiind
predeterminat şi prestabilit.
• Principiul nu exclude faptul ca anumite momente procesuale,
cum ar fi o cercetare la faţa locului, efectuarea unor
reconstituiri ş.a., să se desfăşoare în alt loc decât sediul
instanţei, cu încunoştiinţarea tuturor celor interesaţi în
desfăşurarea procesului.
 6. PRINCIPIUL DUBLULUI GRAD DE JURISDICŢIE

•Principiul presupune ca instanţele judecătoreşti să nu se

situeze la acelaşi nivel ierarhic, să fie grupate două câte două,
astfel încât un proces judecat într-o instanţă să poată ajunge
apoi în faţa unei instanţe superioare.
•Principiul constituie o garanţie pentru părţi că o eventuală
eroare va fi înlăturată, iar pentru judecător o atenţionare cu
privire la faptul că hotărârea sa poate fi controlată de alţi
judecători.
•Pentru a califica un grad de jurisdicţie, se au în vedere
atribuţiile judecătorului, dacă prin apelarea la un nou grad de
jurisdicţie pot sau nu fi puse în discuţie toate aspectele de
drept sau de fapt ale cauzei.
•În sistemul actual, apelul este o cale devolutivă, controlul
exercitat de judecători se extinde asupra tuturor aspectelor de
drept şi de fapt ale cauzei.
•Există grad de jurisdicţie numai dacă judecătorul are dreptul
să cerceteze fondul cauzei.
 7. PRINCIPIUL COLEGIALITĂŢII

•Sunt posibile două sisteme de compunere a instanţei:

- judecătorul unic;
- completul format din doi sau mai mulţi judecători.
•Legislaţia actuală nu consacră principiul colegialităţii la judecata în
primă instanţă, astfel că la judecătorii, tribunale şi curţi de apel, la
judecata în primă instanţă, completele de judecată sunt formate din
judecător unic.
•Excepţie fac litigiile născute ca urmare a conflictelor de muncă, care
se judecă în primă instanţă de către complete formate din doi
judecători asistaţi de doi asistenţi judiciari, care participă la deliberări
cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora
se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
•Judecata în apel şi recurs la tribunalele şi curţile de apel se face de
un complet format din doi judecători la apel şi trei judecători în
recurs.
•Colegialitatea este întâlnită în cadrul ÎCCJ unde judecata în primă
instanţă se realizează, în toate cazurile, de un complet de trei
judecători.
 8. INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI SUNT UNITARE.
➢Principiul face ca aceiaşi judecători, selecţionaţi în acelaşi mod şi
supuşi aceleiaşi situaţii legale, să soluţioneze orice cauză,
indiferent de natura sa.

➢Instanţele judecătoreşti soluţionează toate procesele privind

raporturile juridice civile, comerciale, de muncă, de familie,
administrative, penale, precum şi orice alte cauze pentru care
legea nu stabileşte o altă competentă.

➢La Tribunale, Curţile de apel, ÎCCJ, precum şi la unele judecătorii,

există mai multe secţii. Dacă instanţa are o singură secţie, aceasta
este mixtă.

➢Când funcţionează mai multe secţii, unitatea instituţională este

instanţa şi nu secţia.
➢Orice judecător poate judeca orice fel de pricină, uneori în cadrul
aceleiaşi şedinţe de judecată, alteori prin trecerea de la o secţie la
alta, ori prin avansarea sau transferarea la o altă instanţă.
 9.Independenţa judecătorului şi supunerea lui numai legii

➢Principiul este consacrat expres prin prevederile art. 124 alin.

3 din constituţia României.

➢Principiul independenţei judecătorilor înseamnă că nici un

organ al , inclusiv organele de conducere judiciară şi nici un
judecător de la o instanţă superioară nu are dreptul să oblige
sau să dea sugestii judecătorului, atunci când acesta trebuie să
pronunţe hotărârea sau să dea dispoziţii intr-o anumită cauză,
privind modul cum trebuie să fie soluţionată aceasta.

➢Regulă nu este infirmată nici de împrejurarea că, potrivit art.

488 din noul Cod de procedură civilă, în caz de casare,
hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept
dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, având în
vedere că în aceste situaţii se fac referiri la reglementările de
drept încălcate de intanţele inferioare ale căror hotărâri sunt
casate.
 Corelaţia dintre prevederile convenţiei europene a
drepturilor omului şi legislaţia română privind
activitatea de judecată

Garanţiile cerute de art. 6 pct. 1 din Convenţie

pentru realizarea unui proces echitabil:

a. accesul liber la justiţie;

b. cauza să fie examinată în mod echitabil,
public şi într-un timp rezonabil;
c. examinarea să se facă de un tribunal
independent, imparţial, stabilit prin lege;
d. hotărârea să fie pronunţată în public.
 SISTEMUL ORGANELOR JUDECĂTOREŞTI
Compunerea şi conducerea instanţelor judecătoreşti:

A. Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în

circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi
tribunale specializate.
B. Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică,
organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului
Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă
de judeţ. În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse
toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul
Bucureşti.

Fiecare judecătorie, tribunal şi curte de apel se

încadrează cu numărul de judecători, personal auxiliar şi
de serviciu aprobat prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea ministrului justiţiei.
 SISTEMUL ORGANELOR JUDECĂTOREŞTI

➢ În cadrul curţilor de apel şi tribunalelor, funcţionează secţii

sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile,
penale, comerciale, cauze cu minori şi de familie,
contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi
asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul
cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.

➢ Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică,

organizate în judeţe şi în municipiului Bucureşti unde
funcţionează câte una în fiecare sector.

➢ În cadrul judecătoriilor se organizează secţii sau complete

specializate pentru minori şi familie.

➢ Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un

preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte la judecătorii şi 1-2
vicepreşedinţi la tribunale şi curţi de apel.
 Completele de judecată
➢ La începutul fiecărui an, Colegiile de conducere stabilesc
compunerea completelor de judecată, urmărind asigurarea
continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se
face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de
Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

➢ Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre

membrii acestuia.

➢ Pentru a asigura judecata obiectivă a cauzelor şi pentru a

înlătura orice suspiciune cu privire la obiectivitatea
judecătorilor, repartizarea cauzelor pe complete de judecată se
face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

➢ Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a

judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet
format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind
conflictele de muncă şi de asigurări sociale, care se constituie
din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.
 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

➢ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi

aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti, potrivit competenţei sale, având şi
atribuţii de judecată în primă instanţă şi de recurs în
cauzele date de lege în competenţa sa.
➢ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are in conducere: un
preşedinte, un vicepreşedinte, 4 preşedinţi de secţii şi
judecători.
➢ Este organizată în 4 secţii - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală, Secţia penală, Secţia comercială, Secţia de
contencios administrativ şi fiscal -, Completul de 9
judecători şi Secţiile Unite, fiecare având competenţă
proprie.
➢ Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită
de preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere.
 Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul
instanţelor şi al parchetelor

➢Compartimente auxiliare de specialitate:

a) registratura;
b) grefa;
c) arhiva;
d) biroul de informare şi relaţii publice;
e) biblioteca.
➢Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii
superioare şi grefieri cu studii medii.
➢Personalul de specialitate auxiliar este subordonat
ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde
funcţionează.
➢Concursul de admitere în Şcoala Naţională de Grefieri
se organizează anual, la nivel naţional, de către Şcoala
Naţională de Grefieri, sub coordonarea Consiliului
Superior al Magistraturii.
 MINISTERUL PUBLIC
➢În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
➢Principiile potrivit cărora îşi desfăşoară activitatea
Ministerul Public:
•principiul legalităţii:
•principiul imparţialităţii procurorilor:
•principiul subordonării şi controlului ierarhic.
➢Ministerul Public aparţine autorităţii judecătoreşti, şi nu
celei executive, el sprijinind instanţele judecătoreşti în
activitatea de înfăptuire a justiţiei, membrii săi, procurorii
fiind magistraţi asemenea judecătorilor.
➢Atribuţiile Ministerului Public sunt exercitate prin procurori
constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă
judecătorească, sub autoritatea ministerului justiţiei.
 CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

➢ Consiliul Superior al Magistraturii are rolul de a asigura

independenţa justiţiei, având atribuţii în legătură cu numirea în
funcţie a magistraţilor (judecători şi procurori), avansarea lor în
funcţie, transferul şi încetarea raporturilor de muncă, având şi
rolul de consiliu de disciplină pentru judecători
➢ Are importante atribuţii în legătură cu buna desfăşurare a
activităţii instanţelor judecătoreşti, a asigurării inamovibilităţii
judecătorilor numiţi de preşedintele României şi a stabilităţii
procurorilor.
➢ C. S.M. este alcătuit din 19 membri:
• 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale
judecătorilor şi procurorilor, care compun cele două secţii ale
Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori;
• 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul
dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi
morală, aleşi de Senat;
• preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
• ministrul justiţiei;
• procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.