Genul liric: trasaturi si definiti

Definitie

Opera lirica este opera literara in care autorul is exprima gandurile si

sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini
artistice si figuri de stil).

Trasaturi:

 modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric

 in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si
verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod
imperativ)
 utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale,
auditive, dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore,
comparatii etc.)
 partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice
descrierii)

Plan de argumentare a apartenentei unui text la prima vedere la genul liric:

I. Definitia genului liric

II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat (+formulare de opinie)

2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat

4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor (sentimente, idei,

atmosfera, procedee artistice si rolul lor)

5. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea rolului

acestora

6. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului, descrierea si

monologul liric, si mentionarea rolului acestora

7. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor

III. Concluzii
Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul liric

I.Date despre autor si opera sa

II. 1. Definitia operei lirice
2. Adaptarea definitiei la textul dat
3. Tema operei + semnificatia titlului + structura ( numar de strofe si tablouri
poetice)
4. Analiza tablourilor poetice (atmosfera, sentimente, imagini artistice, figuri de
stil si rolul lor, rolul diverselor parti de vorbire, al modurilor si timpurilor
verbale, al diferitelor categorii gramaticale etc.)
5. Cuvinte-cheie
6. Relevanta campurilor lexicale
7. Argumentarea prezentei eului liric in text
8. Moduri de expunere si rolul lor
9. Elemente de versificatie si rolul lor
III. Concluzii

Trasaturile pastelului si definitie

Definitia pastelului: Pastelul este opera lirica in care autorul isi exprima
sentimentele in mod direct, descriind un tablou din natura, cu ajutorul a
numeroase imagini artistice si figuri de stil.
Trasaturile pastelului:
Apartenta unei opere la specia pastel este demonstrata prin:
 evidentierea imaginilor artistice si a figurilor de stil din pastel
 rolul descrierii si al partilor de vorbire caracteristice pastelului
(substantivele reliefează diversitatea naturii, iar adjectivele accentueaza
insusirile dominante ale acesteia)
 evidentierea elementelor descrise de poet
 Basmul: trasaturi si definitie

Def: Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre
bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.
Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei
basmului de catre cititori.
Trasaturi: – formule: initiale, mediane finale
– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul,
coborarea in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator,
actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului
initial
– personaje ajutatoare, himerice
Obs: In cazul basmului cult:
– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Trasaturile basmului popular + definitie

Definitia basmului popular: Basmul popular este creatia epica narativa populara in
care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje
reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele
raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.
Trasaturile basmului popular:
 prezenta cifrelor si a obiectelor magice
 evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu
grai) si colectiv( la crearea se au contribuit mai multe persoane) al
basmului popular
 prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice
 confruntarea dintre bine si rau
 victoria binelui
 formule narative tipice ale basmului popular ( initiale, mediane, finale)

Trasaturile textului nonliterar.

Definitie, plan de argumentare

Definitia textului nonliterar: Se incadreaza in categoria textelor neliterare textele

stiintifice, stirile, articolele de ziar sau revista, reclamele, anunturile, buletinele
meteo, retetele, prospectele de medicamente, textele de lege, instructiunile de
utilizare a aparatelor.
Trasaturile textului nonliterar:
– textul nonliterar are caracter nonfictional, caci reflecta realitatea, fiind rezultatul
observarii atente a acesteia
– are scop informarea sau convingerea cititorului (informativ/persuasiv)
– pentru a se evita ambiguitatile si pentru a se asigura accesibilitatea, cuvintele sunt
folosite cu sensul lor propriu
– limbajul este corect, precis si accesibil, in functie de tipul de text nonliterar,
utilizandu-se termeni de specialitate
– are caracter obiectiv

Plan de argumentare:
I. Numirea tuturor tipurilor de texte nonliterare
II. 1. Formularea opiniei, punctandu-se caracterul obiectiv, nonfunctional si scopul
informativ/persuasiv
2. Prezentarea aspectelor realitatii observate de autor si transformate in informatie
3. Evidentierea lipsei de expresivitate a textului si reliefarea corectitudinii limbajului
(cu exemple relevante din text)
4. Extragerea unor neologisme care sa evidentieze domeniul de activitate la care se
refera textul nonliterar dat.
III. Concluzie

Trasaturile textului literar + definitie

Definitia textului literar: Din categoria textelor literare fac parte opere literare
apartinand genului liric, epic sau dramatic.
Trasaturile textului literar:
– textul literar are caracter fictional, fiind rezultatul imaginatiei unui autor
– are scop estetic, caci trezeste in sufletul cititorului sentimente si emotii
– se caracterizeaza prin expresivitate, obtinuta prin utilizarea imaginilor artistice si
a figurilor de stil, explorandu-se indeosebi sensurile figurate ale cuvintelor
– se pot utiliza arhaisme, regionalisme, termeni populari si cuvinte a caror forma se
abate de la normele limbii literare
– are caracter subiectiv

Genul dramatic: trasaturi si definitie

Def: Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe
scena.
Trasaturi (aplicate pe opera “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):
 este structurata in acte si scene (sau tablouri)
 modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in
intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si
monologul dramatic
  intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai
numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in
scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau
tonalitatea vocii personajelor
 existenta conflictului dramatic principal (in “O scrisoare pierduta”, se
declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe
masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu
publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii
lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
 conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare
(neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii
lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si
Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

Rolul semnelor de punctuatie si de ortografie

Semne de punctuatie
1. Punctul: marcheaza pauza de la sfarsitul unei propozitii enuntiative, independente
ca inteles
2. Semnul intrebarii: marcheaza intonatia unei propozitii interogative si nedumerirea
interlocutorului
3. Semnul exclamarii: – marcheaza intonatie unei propozitii exclamative si sugereaza
starea sufleteasca a interlocutorului
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in caz vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– urmeaza dupa un verb la modul imperativ sau la sfarsitul unei propozitii imperative
– marcheaza surpriza interlocutorului
– marcheaza ironia interlocutorului
4. Virgula: – marcheaza coordonarea unor parti de propozitie de acelasi fel
– izoleaza o apozitie simpla sau dezvoltata
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in cazul vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– marcheaza omiterea unui verb prin elipsa
– izoleaza o constructie gerunziala/participiala de restul enuntului
– izoleaza cuvinte sau constructii cu topica inversata
– urmeaza dupa adverbe de afirmatie si de negatie
– se foloseste inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative si concluzive
– marcheaza coordonarea unor propozitii de acelasi fel
– desparte vorbirea directa de cea indirecta (izoleaza cuvinte, constructii sau fraze
incidente)
5. Punct si virgula: marcheaza o pauza mai lunga decat cea impusa de virgula si mai
scurta decat cea impusa de punct
6. Linia de dialog: marcheaza inceputul vorbirii directe
7. Linia de pauza: – izoleaza o apozitie simpla sau dezvoltata
– desparte vorbirea directa de cea indirecta
8. Parantezele: – izoleaza o explicatie
– izoleaza cuvinte, constructii sau fraze incidente
9. Doua puncte: – anunta inceputul vorbirii directe
– marcheaza o enumeratie
– anunta o explicatie
– anunta un citat
10. Ghilimelele: – sugereaza ironia
– marcheaza reproducerea exacta a cuvintelor rostite de cineva sau a gandurilor cuiva
– marcheaza titlul operelor literare
11. Punctele de suspensie: – marcheaza o intrerupere brusca a sirului vorbirii si
sugereaza anumite stari sufletesti
– marcheaza fie cautarea cuvintelor interlocutorului, fie incercarea lui de a crea o
atmosfera plina de suspans
– marcheaza omiterea unui fragment dintr-un text

Semne de ortografie

12. Cratima: marcheaza elidarea (caderea) unei vocale si disparitia unei silabe
13. Apostroful: marcheaza absenta accidentala din vorbire a unor sunete, din pricina
ritmului rapid al vorbirii
14. Punctul: marcheaza abrevierea
 Clasificarea figurilor de stil: definitii si exemple

I. Figuri de stil fonetice

1. Aliteratia este figura de stil care cobsta in repetitia unei consoabe sau a unyi grup
de consoane, cu scopul obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: “Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie”
2. Asonanta este figura de stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale
accentuate
in interiorul unui vers sau in mai multe versuri, pentru a se obtine un efect muzical,
eufonic.
Ex: “Iata craiul, socru mare”

II. Figuri de stil semantice

1. Epitetul este figura de stil care consta in evidentierea insusirilor deosebite ale
obiectelor, fiintelor sau fenomenelor in stare de a emotiona pe cititor.
a) epitet cromatic (evidentiaza culori)
Ex: “flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: “soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasatura specifica fiintelor vii obiectelor sau
fenomenelor)
Ex: “codrii se zvarcoleau neputinciosi”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)
Ex: “gigantica poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: “feti frumosi cu par de aur”
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive insotite de prepozitii,
adverbe de mod si rareori verbe la moduri nepersonale.
2. Comparatia este figura de stil care consta in evidentierea trasaturilor a doi
termeni, in scop expresiv.
Ex: “ca un glob de aur luna stralucea”
Obs: Comparatia are intotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu
ajutorul prepozitiilor “ca”, “precum”, “cat”, “asemenea”, sau cu ajutorul verbelor “a
parea”, “a semana” sau “a se asemana”.
3. Personificarea este figura de stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice
fiintelor vii obiectelor, fenomenelor, sau in atribuirea de trasaturi specific
umane animalelor, pasarilor, insectelor etc.
Ex: “Doar izvoarele suspina
Pe cand codrul negru tace”
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu in
componenta un verb, de regula la mod personal.
4. Metafora este figura de stil care consta in inlocuirea unui termen cu sens propriu
cu unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni avand insusiri comune.
Obs: Metafora mai este numita o comparatie subinteleasa, o comparatie prescurtata
sau o comparatie din care lipseste primul termen.
a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atat cel cu sens propriu, cat si cel
cu sens figurat)
Ez: “Luna, tu, stapana marii, pe a lumii bolta luneci.”
b) metafora implicita (este prezent numai termenul cu sens figurat)
Ex: “Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta
Prin care trece alba regina noptii moarta”
5. Hiperbola este figura de stil care consta in exagerarea dimensiunilor unui obiect,
ale unei fiinte sau ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui efect expresiv.
Ex: “In turbarea ei caniculara, arsita miezului inflacarat al zilelor de Iuliu musca cu
dinti de foc de pretutindeni”
6. Alegoria

III. Figuri de stil sintactice

1. Enumeratia este figura de stil care consta in insusirea mai multor termeni, cel
putin doi.
Ex: “Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer.”
2. Repetitia este figura de stil care consta in repetarea unir cuvinte sau constructii
pentru a se obtine un efect expresiv.
Ex: “Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar”
3. Inversiunea este figura de stil care consta in topica inversata a cuvintelor; de
obicei, inversiunea are in componenta un adjectiv asezat in fata substantivului pentru
a se accentua trasatura evidentiata de adjectiv.
Ex: “Vesela verde campie acu-i trista, vestejita”
4. Antiteza este figura de stil care consta in folosirea alaturata a doi termeni cu
inteles opus, pe tru a se sublinia o anumita idee.
Ex: “Viata ori moarte, striga toti”
5. Interogatia retorica este figura de stil care consta in adresarea unei intrebari unei
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: “Cine-o sa vie, trupul tau de-afara,
Sa-l caute si in jur sa sufle cald?”
6. Exclamatia retorica este figura de stil care consta in exprimarea unor sentimente
de admiratie, pretuire etc. in cadrul unor structuri exclamative.
Ex: “Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!”
7. Invocatia retorica este figura de stil care cobsta in adresarea unei chemari unor
persoane de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: “Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine”