INTRODUCERE

Încă din anul 2000, de la Consiliul European de la Lisabona, statele membre şi Uniunea
Europeană şi-au redefinit angajamentele în ceea ce priveşte cercetarea, cunoaşterea şi inovarea,
şi au aprobat crearea Spaţiului European pentru Cercetare.Spaţiul European pentru Cercetare
„îmbină: o piaţă internă europeană pentru cercetare, în care cercetătorii, tehnologiile şi
cunoştinţele circulă liber‖ (COM, 2007, p. 2). Mai mult, concluziile Preşedinţiei Consiliului
European din mai 2008 au subliniat că: „pentru a crea o economie cu adevărat modernă şi
competitivă, statele membre şi Uniunea Europeană, bazându-se pe creaţiile ştiinţifice şi
tehnologice, trebuie să elimine obstacolele din calea liberei circulaţii a cunoaşterii‖ (European
Council, 2008, p. 5). Cea de-acincea libertate de mişcare readuce în dezbatere tema proprietăţii
intelectuale.În acest context, politica privind formarea resurselor umane este definitorie şi creşte
responsabilitatea universităţilor în ceea ce priveşte pregătirea viitorilor producători şi utilizatori
de cunoştinţe şi tehnologii. Prin urmare, apărarea proprietăţii intelectuale este importantă nu doar
pentru susţinerea creativităţii şi inovării, ci şi pentru îmbunătăţirea practicilor concurenţiale.
Aşadar, constrânse să rămână competitive, universităţile trebuie să se pregătească pentru a face
faţă oportunităţilor şi provocărilor lansate de creareaunui cadru european de cercetare. De
asemenea, trebuie reţinut că universitatea este o structură complexă în cadrul căreia cei mai mulţi
studenţi învaţă puterea argumentului şi descoperă bucuria autonomiei şi libertăţii de exprimare.
Mai mult, pe toată durată studiilor universitare, beneficiarii direcţii ai serviciului educaţional nu
dobândesc doar cunoştinţe teoretice, ci şi competenţe şi deprinderi care se reflectă atât în
comportamentul din viaţa publică, cât şi în cel din viaţa privată.

1
 Capitolul I

ASPECTE CONCEPTUALE

1.1. Proprietatea intelectuală

Proprietatea intelectuală reprezintă creaţiile utilitare şi ale minţii umane: invenţii, simboluri,
imagini, desene, mărci utilizate în activităţi comerciale, opere literare şi artistice, care prin
intermediul legilor naţionale şi internaţionale sunt protejate. În mod tradiţional, proprietatea
intelectuală are două componente(European Commission, 2003, p.8):
-proprietatea industrială care include:creaţiile tehnice –invenţii, desene şi modele industriale;
brevetele; elementeledistinctive –mărcile şi indicaţiile geografice, numele comercial.
-drepturile de autor şi drepturile conexe acestuia.

În România, pentru fiecare componentă,în parte, au fost elaborate instrumente legislative şi

create instituţii de specialitate. Astfel, proprietatea industrială este în grija Oficiului de Stat
pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), în timp ce, drepturile de autor şi drepturile conexe se găsesc sub
jurisdicţia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).Ambele faţete ale proprietăţii
intelectuale sunt importante pentru activitatea de cercetare şi dezvoltare, dar din raţiuni legate de
atingerea obiectivului acestei lucrari de faţă va aborda doar problematica drepturilor de autor şi
încălcarea acestora.

1.2. Dreptul de autor

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările
ulterioare asigură cadrul juridic şi defineşte dreptul de autor ca ansamblul drepturilor recunoscute
„asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie
intelectuală‖ (L.nr.8/1996, art. 1). Autorul unei opere este persoana/persoanele care au creat
opera. Potrivit legii (art.4), în ceea ce priveşte calitatea de autor operează prezumţia conform
căreia „până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată
la cunoştinţă publică este autorul operei. Cu toate acestea, în anumite situaţii menţionate de lege,
alte persoane fizice sau juridice pot beneficia de protecţia acordată autorului (L.nr.8/1996, art.3).
Asupra creaţiilorprotejate de lege, prin intermediul dreptului de autor, au fost conturate o serie
de drepturi sub aspect moral pe care trebuie să le deţină autorul unei opere, şi
anume(L.nr.8/1996, art.10):
- dreptul de a decide dacă, în ce mod,şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;

2
 - dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
- dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
- dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare,
prejudiciaţi prin exercitarea retractării.
- dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări,
precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa.
Reflectând asupra drepturilor enumerate mai sus, observăm că „dreptul de a pretinde
respectarea integrităţii operei [...] este cel mai sensibil de garantat şi protejat, având în vedere
dezvoltarea informaţională şi digitală a societăţii care a adus cu sine şi anumiţi factori negativi
cum ar fi creşterea acţiunilor de plagiat.

Capitolul II

PLAGIATUL

2.1. Plagiatul
Din punct de vedere juridic, plagiatul este definit ca „însuşirea ideilor, metodelor,
procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care
acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală (L.nr. 206/2004, art.4). În mediul
academic (Shafir, 2014), plagiatul este definit drept „preluarea ideilor, cuvintelor, limbajului
unei alte persoane fără a cita sau fără a cita în mod adecvat în lucrarea propri esursa informaţiei.
Potrivit unor autori (Miroiu, 2005, p. 23)plagiatul constituie „preluarea integrală sau parţială a
unui material realizat de un alt autor şi prezentarea acestuia ca aparţinând propriei persoane (fie
într-o lucrare scrisă, de tipul referatelor, articolelor, tezelor de licenţă, experiment, etc. fie într-
oprezentare orală).Cu alte cuvinte, plagiatul constituie încălcarea dreptului de autor. În acest
context, având în vedere că în spaţiul universitar, actorii implicaţi în procesul de învăţământ
interacţionează în mod continuu cu ideile,modelele,teoriile altor persoaneetc.,grija pentru
evitarea plagiatului devine o constantă a actului academic.
2.1. Tipuri de plagiat
Pentru a respecta drepturile de autor, altfel spus,pentru a evita plagiatul este necesară
cunoaşterea modalităţile de citare corectă dar şi multitudinea formelor pe care o acţiune de
plagiat o poate îmbrăca. Literatura de specialitate (Coravu,2013; Shafir, 2012; Turnitin, 2012)
oferă o paletă bogată în ceea ce priveşte tipurile de plagiat, pornind de la plagiatul voluntar şi
până la plagiatul involuntar. Pentru a evita crearea unor confuzii în rândul cititorilor, găsim utilă
o succintă prezentare a conceptului de plagiat involuntar. Astfel, în unele studii dedicate acestei
teme (Miroiu, 2005, p. 23; Coravu, 2013) plagiatul involuntar este definit ca „folosirea greşită a
sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material [ca urmare a necunoaşterii tehnicilor de
citare, a neindentificării sursei fragmentului folosit sau a necunoaşterii faptului că informaţia nu
face parte din fondul de cunoaştere comună–completarea noastră] sau „ca rezultat al lipsei de
informare cu privire la practicilecare încalcă etica ştiinţifică‖. Într-o abordare neexhaustivă, o
tipologie a plagiatului poate fi următoarea:
- plagiatul direct, integral:„preluarea unui text [cuvânt cu cuvânt] şi folosirea acestuia în

3
propriul text fără acita autorul sursă. Se consideră plagiat direct şi situaţia în care, textul preluat
este încadrat de propriile idei, dar lipsesc ghilimelele sau parafrazarea pentru textul preluat şi
indicarea referinţei”(Shafir, 2012).
- plagiatul de tip mozaic:„preluarea unor fragmente dintr-o sursă/din mai multe surse,
schimbând unele cuvinte, dar fără însă a parafraza în mod adecvat şi fără a include textul între
ghilimele”. Este apreciat ca plagiat de tip mozaic, situaţia în care autorul unei lucrări nu face o
distincţie clară între propriile idei şi ideile altor autori ale căror opere le-a consultat în formularea
propriilor argumente şi în elaborarea lucrării(Shafir, 2012).
- plagiatul prin parafrazarea inadecvată:„parafrazarea unui text cu schimbarea unor
cuvinte şi redarea în forma sa originală, fără reformularea ideiisursă cu propriile cuvinte” (UBB,
2014).
- plagiatul prin parafrazarea necitată:„folosirea cuvintelor proprii pentru exprimarea ideilor
altor autori”. Acest comportament se consideră plagiat deoarece ideile sunt proprietatea autorului
materialului sursă şi atunci se impune includerea unei referinţe clare către sursă, chiar dacă
formularea iniţială a fost schimbată în mod semnificativ(Shafir, 2012)
- plagiatul prin nerespectarea obligaţiei de originalitate: „folosirea unui număr mare de
paragrafe sau idei din sursele consultate, cu citarea acestora, dar în proporţie mult prea mare,
astfel încât acestea alcătuiesc majoritatea lucrării” (Coravu, 2013; plagiarism.org).
- autoplagiatul: prezentarea sau publicarea aceleiaşi opere/cercetări sub un al titlu sau într-un
context diferit.
- plagiatul prin citarea fără referinţă: „folosirea textului preluat cu utilizarea ghilimelelor,
dar fără indicarea sursei/referinţei originale” (Shafir, 2012).

Capitolul III

CODUL DE ETICĂ

Buna conduită în activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de

inovare se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită și de proceduri destinate
respectării acestora.
Normele de bună conduită sunt prevăzute în lege și sunt completate și detaliate în Codul de
etică și deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, prevăzut de Legea nr.
319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum și în codurile de etică
pe domenii, elaborate conform art. 7 lit. b) din lege.
Procedurile destinate respectării acestor norme sunt reunite în Codul de etică, cu
respectarea prevederilor Legii 319/2003 și ale Legii educației naționale nr. 1/2011.
Respectarea acestor norme de către categoriile de personal ce desfășoară activități de
cercetare- dezvoltare, prevăzute în Legea nr. 319/2003, precum și de către alte categorii de
personal, din mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri publice de cercetare-

4
dezvoltare, determină buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.
Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ:
a) norme de bună conduită în activitatea științifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și
popularizare științifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul competițiilor
de proiecte organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare și monitorizare instituțională a
cercetării-dezvoltării, de evaluare și monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare
obținute prin acțiuni din cadrul Planului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare și de
evaluare de persoane în vederea acordării de grade, titluri, funcții, premii, distincții, sporuri,
atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcțiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea ființei și demnității umane, evitarea suferinței
animalelor și ocrotirea și refacerea mediului natural și a echilibrului ecologic.

Capitolul IV

COMISIILE DE ETICĂ

Pentru unitățile și instituțiile care fac parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare,
unitățile și/sau instituțiile care conduc programe de cercetare-dezvoltare, precum și unitățile
care asigură valorificarea rezultatelor sunt responsabile pentru respectarea normelor și a
valorilor etice în cercetare-dezvoltare se înființează comisii de etică, pe lângă consiliile științifice
sau, după caz, pe lângă consiliile de administrație.
Componența comisiilor de etică este propusă de consiliile științifice sau, după caz, de
consiliile de administrație și se aprobă prin ordin al conducătorului instituției sau al unității.
Atribuțiile comisiilor de etică sunt următoarele:
a) urmăresc în cadrul unităților sau al instituțiilor respectarea codurilor de etică specifice
domeniului;
b) numesc comisii de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare aduse în atenția lor în urma sesizărilor sau pe bază
de autosesizare.
Procedurile pe care comisia de etică, respectiv comisia de analiză le desfășoară în cazul
sesizărilor scrise, inițiate de persoane fizice sau juridice cunoscute, ori în urma autosesizării sunt
detaliate în Codul de etică, cu respectarea Legii 206/2004 .
Comisia de etică și comisia de analiză păstrează confidențială identitatea autorului sesizării,
conform procedurilor detaliate în Codul de etică și elaborează un raport care se aprobă de către
comisia de etică care se comunică autorului sesizării în scris și se face public pe site-ul web al
instituției în termen de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării; în cazul constatării unor
abateri de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, raportul numește
persoanele vinovate și stabilește una sau mai multe dintre sancțiuni; persoanele vinovate

5
pot fi diferite de persoanele vizate în textul sesizării.
Raportul comisiei de analiză este avizat de către consilierul juridic al instituției.
Răspunderea juridică pentru hotărârile și activitatea comisiei de analiză revine instituției.
Raportul comisiei de analiză poate fi contestat la Consiliul Național de Etică de către
persoana sau persoanele găsite vinovate ori de către autorul sesizării; contestația va conține
obligatoriu o copie simplă după sesizarea inițială și după raportul comisiei de analiză.
În cazul în care o contestație nu a fost înaintată către Consiliul Național de Etică în termen
de 15 zile lucrătoare de la data comunicării , sancțiunile stabilite de comisia de analiză sunt puse
în aplicare de către conducătorul instituției sau de către consiliul de administrație, după caz, în
termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării raportului.

Capitolul V

ABATERI

Conform Codului de etică și deontologie profesională al Universității Tehnice ,,Gheorghe

Asachi” Din Iași, în măsura în care nu constituie infracțiuni conform legii penale distingem
urmatoarele abateri:
a) confectionarea de rezultate;
b) înlocuirea ascunderea sau inlaturarea rezultatelor nedorite;
c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor si deformarea concluziilor;
e) plagierea rezultatelor sau a publicațiilor;
f) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetatori;
g) atribuirea incorectă a calitatii de autor al unei lucrari;
h) introducerea de informatii false in solicitările de granturi sau de finanțări;
i) nedezvăluirea conflictelor de interese;
j) deturnarea fondurilor de cercetare;
k) omiterea înregistrarii și/sau stocării rezultatelor, precum și înregistrarea și/ sau stocarea
eronată a rezultatelor) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea inceperii
activitații la un proiect de cercetare, cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, co-
autorat, drepturi asupra rezultatelor cercetarilor, surse de finantare si asocieri;
m) lipsa de obiectivitate în evaluări si nerespectarea condițiilor de confidentialitate ale
rapoartelor de evaluare, rapoartelor de cercetare etc.;
n) publicarea sau finanțarea repetată a acelorași rezultate ca elemente de noutate
știițtifică, fără a se mentiona sursa inițială și/ sau cu adăugiri nesemnificative;
0) nerecunoasterea metodologiilor si a rezultatelor altor cercetători ca sursa de informare;
p) nerecunoasterea erorilor proprii:
q) difuzarea rezultatelor proprii într-o maniera iresponsabila, cu exagerari si repetari;
r) nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;

6
 s) împiedicarea unor cercetatori in activitatea lor sau favorizarea altora.
Totodată se sancționează:
a)plagierea lucrarilor de diplomă/ licentă, disertațiilor de masterat sau tezelor de doctorat, a
cărtilor si lucrărilor științifice etc. O acuzatie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie să fie insoțită
de dovada clară a plagierii, prin indicarea textelor, ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor din care s-a plagiat. Dacă materialul prezentat drept contribuție proprie sau un
fragment din acesta este identificat în reteaua internet, acest lucru este suficient pentru a
fundamenta o acuzatie de plagiat.
b)fraudarea prin orice mijloace a oricărui tip de evaluare si examinare;
c)utilizarea unor date improvizate intr-o cercetare sau într-un experiment, modificarea
intentionată a datelor unui experiment sau ale unei cercetari, citarea unor articole inventate
etc.
Totodată studentilor și altor beneficiari a procesului didactic le este interzis:
- copiatul sub orice formă sau favorizarea acestuia;
- uzul telefoanelor mobile si a oricăror mijloace electronice in scopul fraudarii evaluarilor de
orice fel (examene, colocvii etc.);
- folosirea internet-ului în alte scopuri decat cele legate de activitațile didactice, activitațile
de cercetare sau alte activități conform misiunii universității;
- falsificarea, copierea sau alterarea rezultatelor cercetarii stiințifice;
- solicitarea de recomandari, adeverințe, atestate care nu reflectă situații reale;
- confecționarea de(sau recurgerea) la acte medicale sau la situații de urgență nereale, in
vederea justificarii absenței de la evaluări de orice fel (examene, colocvii etc.) sau a
extinderii sau amânarii perioadei de evaluare;
- furtul și/sau distrugerea materialelor academice: carți, note de curs și/sau suportul electronic
ce reproduce materialul didactic ș.a.;
- comportamentul inadecvat și atitudinile neconforme cu regulile de conduită civilizată in
spațiul universitar.

Capitolul VI

SANCȚIUNI

Sancțiunile pe care le poate stabili Comisia universitară pentru incălcarea eticii universitare
sau pentru abateri de la prevederile Codului de etica si deontologie profesionala universitară
sunt:
pentru personalul didactic și de cercetare:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere,
de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioada determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de
îndrumare si de control, ca membru in comisii de doctorat, de masterat sau de licență;

7
 d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

pentru studenți și studenți doctoranzi:

a)avertisment scris;
b)exmatricularea;
c)alte sancțiuni prevazute de Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor,
care face parte din Carta universitară.
pentru personalul administrativ:
a) avertisment scris;
b) retrogadarea din funcție cu acordarea salarizării corespunzătore funcției în care s-a dispus
retrogadarea, pentru o durată ce nu poate dapăși 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducera salariului de bază și/sau ,după caz, a indemnizației de conducere pe o perioadă
de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Sancțiunile stabilite de Comisia de etică si deontologie universitară sunt puse in aplicare de
catre decan sau rector, dupa caz, in termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor prin
emiterea unei decizii in acest sens.
Împotriva deciziilor emise de rector sau decan, persoanele sancționate disciplinar se pot
adresa instantelor judecătorești pe calea contenciosului administrativ.

În concluzie la cele arătate mai sus redactarea ştiinţifică impune respectarea drepturilor de autor,
deci evitarea plagiatului. Indicarea corectă a surselor de documentare, extrase din bibliografia
consultată pe parcursul cercetării, este unul dintre mijloacele prin care se poate evita plagiatul.
Prin citarea surselor originale, autorul recunoaşte ideile, teoriile, metodele dezvoltate de alți
autori şi demonstrează că a citit cercetările respectivele lucrări și prin contribuția personală poate
realiza o lucrare științifică de o reală valuare

8
Bibliografie
American Psychological Association. (2010). Publication manual of the American
Psychological Association, a 6-a ediţie. USA: Editura American Psychological
Association, pp. 169 -174;American Psychological Association. (2010). Publication
manual of the American Psychological Association, a 6-a ediţie, USA: Editura.
American Psychological Association –Tutoriat disponibil la adresa
http://flash1r.apa.org/apastyle/basics/index.htm?__utma=185732729.1805924027.1361
556
325.1361556325.1361611761.2&__utmb=185732729.14.10.1361611761&__utmc=185
732729&__utmx=&__utmz =18
5732729.1361556325.1.1.utmcsr=(direct)|utmccn=(direct)|utmcmd=(none)&__utmv=&
__utmk=222509467.Brandt, D. S. (2002) Copyright’s (not so) little cousin, plagiarism,
Computers in Libraries, 22 (5), pp. 39–42.Chelcea, S. (2000). Cum să redactăm o
lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor
socioumane, a 4-a ediţie, Bucureşti: Editura comunicare.ro, p. 84.Commission of the
European Communities. (2007) Green Paper: Copyright in the Knowledge Economy,
COM(2007) 161 final, Bruxelles: COM, disponibil online la adresa:
http://ec.europa.eu/research/era/pdf/era_gp_final_ro.pdf(ultima accesare
11.04.2014).Coravu, R. (2013) Ce este plagiatul şi cum poate fi prevenit (dacă se
doreşte). Revista de Bibliologie şi Ştiinţa Informării, 24 (2), pp. 39-43.Council of the
European Union. (2008) Presidency Conclusions, 7652/1/08REV, Bruxelles: CONCL,
disponibil online la adresa:
http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&t=PDF&gc=true&sc=false&f=ST%2
07652%202008%20REV%201(ultima accesare 11.04.2014).European Commission.
(2003) Intellectual Property, Good Practice Guide, Bruxelles: The European
Commission, disponibil online la adresa: http://www.innovation.public.lu/catalogue-
publications/propriete-intellectuelle/guides-legislations/Guide_LIIP_EN.pdf(ultima
accesare 11.04.2014).Howard, R.M. (2002) Don’t police plagiarism: just teach!,
Education Digest, 67 (5),pp. 46–50.Iancu, D-C. (2012) Cum eviţi plagiatul? în
Handouts SAE, Bucureşti: SNSPA.Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, publicată în M. Of. nr. 505/4
iun. 2004.
20Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în M. Of. nr.
60/26 mart. 1996, cu modificările şi completările ulterioare.Miroiu, M. (coord), Bulai,
A., Cutaş, D., Andreescu, L., & Ion, D. (2005) Etica în universităţi. Cum este şi cum ar
trebui să fie:Cercetare şi cod, Proiect, Bucureşti: Facultatea de Ştiinţe Politice, Şcoala
Naţională de Studii Politice şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, disponibil online la adresa
http://www.edu.ro/index.php/rap_rez_desc_sitstat/2760,(ultima accesare
11.04.2014).Park, C. (2003) In Other (People’s) Words: plagiarism by university
students—literature and lessons, Assessment & Evaluation in Higher Education, 28 (5),
pp. 471 –488, DOI:10.1080/0260293032000120352.Shafir, M. (2012) Reguli
antiplagiat Harvarddisponibil online la adresa http://www.romaniacurata.ro/reguli-
antiplagiat-harvard-2942.htm(ultima accesare 11.04.2014).SNSPA. (2006) Codul Etic al
Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative, disponibil online la adresa
http://www.snspa.ro/sites/default/files/docs/cod_etic_0.pdf, (ultima accesare
11.04.2014).Trustees ofIndiana University. (2011) Plagiarism: What It is and How to

9
Recognize and Avoid It, Bloomington: Writing Tutorial Services, disponibil online la
adresa http://www.indiana.edu/~wts/pamphlets/plagiarism.shtml, (ultima accesare
11.04.2014).Turnitin. (2012) White Paper: The Plagiarism Spectrum, produs de
iParadigms, disponibil online la adresa
http://pages.turnitin.com/plagiarism_spectrum.html(ultima accesare 11.04.2014).UBB.
(2014) Ghid împotriva plagiatului, disponibil online la adresa
http://polito.ubbcluj.ro/scoaladoctorala/?page_id=214, (ultima accesare
11.04.2014).Umberto, E. (2006) Cum se face o teză de licenţă. Iaşi: Editura
Polirom.University of Chicago. (2010). The Chicago Manual of Style, a 16-a ediţie,
Chicago: Editura University of Chicago Press, pp. 1693 –1696.Wilhoit, S. (1994)
Helping students avoid plagiarism, College Teaching, 42 (4), pp. 161–165
Ghid anti-plagiat , Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (2015)
TUIASI, CODUL DE ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ
UNIVERSITARĂ(2016)

10