Keynesianismul

Disciplina : Economie
Profesor coordonator :
Adămuț Luminița
Neștian Narcisa-Ștefania
Zămosteanu Miruna Gabriela
Ababei Diana
Panțiruc Elena
Cuprins
01 Ce este
Keynesianismul
02 Istoria
Keynesianismului
03 John Maynard Keynes

04 Bibliografie
Keynesianismul
Prezentare generală
 Keynesianismul
Considerații teoretice
Keynesianismul reprezintă un curent în
gândirea economică (macroeconomie),
apărut în secolul XX, introdus de
economistul britanic John Maynard
Keynes. Acesta a pledat pentru o politică
activă în favoarea sectorului public în
economie, realizat nu numai prin acțiuni
de tip monetarist ale băncilor naționale ,
dar și printr-o politică fiscală energică --
ambele măsuri fiind menite să reprezinte
o contrapondere la ceea ce el considera
ineficiența relativă a sistemului economic
privat, și a ciclurilor economice generate
de acesta.
Macroeconomia este un
domeniu al științelor economice.
Spre deosebire
de microeconomie,
macroeconomia lucrează cu
mărimi agregate, cercetează
comportamentul economiei în
general, cum ar fi venitul total
sau gradul de ocupare al forței
de muncă, rata inflației sau
oscilațiile conjuncturale.
Macroeconomia încearcă să
găsească explicații pentru aceste
oscilații, să găsească factorii de
control relevanți și să stabilească
dependențele acestora.
Istoria Keynesianismului
Keynesianismul a fost inițiat în lucrarea
Teoria generală a ocupării forței de 1936
muncă, a dobânzii și a banilor .

Keynesianismul a constituit baza teoretică a

lucrărilor publice inițiate de guvernele american și
german ca soluție împotriva crizei economice.

Și-a câștigat mulți adepți pe plan mondial

după cel de-al doilea război mondial, dar a 1970
pierdut teren ca urmare a stagflației .

Prim-ministrul britanic Gordon Brown l-a

2007 invocat în sprijinul unei mai energice
politici de intervenție a statului după criza
economică.
Keynesianismul a apărut în timpul "Marii Depresiuni". În
anii 1930, a existat o recesiune economică masivă în
America și Europa de Vest, iar problema șomajului a
devenit acută. Economiștii au studiat cauzele crizei pentru
a găsi o ieșire din ea. Unii teoreticieni au presupus că tot
răul era în cerere suprasaturat, colegii lor au obiecționat
că cererea era minimă, iar alții credeau că problema era
în sistemul de reglementare bancară.
Keynes a crezut că ieșirea din depresiune constă în
sistemul de lucrări publice, care va beneficia de subvenții
și împrumuturi guvernamentale. În cazul în care guvernul
merge la creșterea cheltuielilor pentru a începe producția
și locuințele, criza se va termina. Keynes a arătat cum
fluctuațiile veniturilor conduc la instabilitatea pieței de
mărfuri și a pieței monetare, a pieței obligațiunilor și a
forței de muncă. Merită menționat faptul că, împreună cu
ideile inovatoare, John Maynard a introdus mulți termeni și
definiții în teoria economică.
John Maynard Keynes (1883-1946) a reprezentat figura economistului
profesionist, (pledând pentru asumarea responsabilităţii publice a expertului
în economie), după figura strălucitoare numită Adam Smith şi după figura
revoluţionarului de profesie a lui Karl Marx. Apărut în contextul Marii
Depresiuni din 1929, keynesianismul conţine o nouă concepţie despre
politica economică, asumând atât o explicaţie pentru noile evoluţii, cât şi
soluţii pentru recesiunea şi atingerea ocuparii depline in munca. Keynes a
asociat noţiunea de macroeconomie cu o construcţie teoretică originală la
nivel agregat, la care a asociat vointa intervenţiei statului prin politici publice
si efortul de a calcula „agregatele”, accentuând opoziţia cu microeconomia. John Maynard Keynes
Keynesianismul apare astfel, ca un caz particular de funcţionare a unei
economii construit pe ipoteza conform căreia, preţurile muncii şi ale
bunurilor sunt rigide, iar cantitatea vândută şi cumparată poate
proporţionată.
John
John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de
Maynard Tilton (pronunțat keɪnz) (n. 5 iunie 1883, Cambridge — d. 21
aprilie 1946) a fost economist britanic ale cărui idei

Keynes numite economie keynesiană radicale au avut un impact

major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât
și asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut
în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor
guvernamentale intervenționiste, prin care guvernul ar folosi
măsuri fiscale și monetare în scopul temperării efectelor
adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice. Este considerat de
mulți economiști unul dintre principalii fondatori
ai macroeconomieiteoretice moderne. Populara expresie lui
Keynes „Pe termen foarte lung suntem toți morți” este încă
citată.
Keynes a beneficiat de o educație aleasă la institute de
elită cum ar fi Eton unde a studiat matematica, clasicii și
istoria și la King's College din Cambridge unde a studiat Educația
matematica, însă fiind interesat de politică a studiat
domeniul economiei, avându-i ca profesori pe Arthur Cecil
Pigou și pe Alfred Marshall.
lui
Keynes a acceptat un post de lector în economie, la
Cambridge, post fondat personal de Alfred Marshall, Keynes
poziție din care a început să își formeze o reputație
proprie. Curând a fost desemnat pentru un post la "Royal
Commission on Indian Currency and Finance" unde și-a
arătat considerabilul său talent în aplicarea teoriei
economice problemelor practice. Experiența sa a fost
cerută în timpul Primului Război Mondial. El era un
sfătuitor al cancelarului Ministerului de Finanțe. Printre
responsabilitățile sale erau desemnarea tipurilor de
credite existente între Marea Britanie si aliații săi
continentali. Supus încercărilor, "stăpânirea de sine și
calmul său au devenit legendare", în cuvintele lui Robert
Lekachman, ca atunci când a reușit să pună împreuna -cu
dificultate- o mică rezervă de pesete Spaniole și le-a
vândut pe toate pentru a sparge piața: a reușit, iar
pesetele au devenit mai rare și mai scumpe.
Bibliografie

www.Wikipedia.org

www.academia.edu

www.wikiplanet.ro
 Vă
mulțumim!