Sunteți pe pagina 1din 2

Despartirea si separarea de parinti la gradinita.

De ce plange copilul?

Adaptarea la gradinita este un proces care se desfasoara in timp si care


presupune mai mult etape. Pregatirea pentru prima zi de gradinita si pentru cele ce vor
urma incepe cu mult inainte ca acea zi sa vina. Prin modul in care copilul isi construieste
in imaginatia sa gradinita, prin povestirile celorlalti copii care sunt deja acolo, prin
cuvintele parintilor sau amintirile bunicilor. Astfel, gradinita devine ceva familiar,
asteptat cu interes, cu bucurie, dar si cu emotii, intrebari, teama.Nu numai copilul are
dorinte, asteptari, trairi legate de gradinita, ci si toti ceilalti din familie. Se gandesc cu
totii cum va fi, cum se va descurca, ce ii va placea, daca va avea dificultati, ce rezultate
va obtine. Ganduri, trairi, intrebari, sperante, indoieli ale familiei, al caror purtator este
copilul. Primele zile sunt dificile chiar daca copilul este sustinut si incurajat. Aceste
dificultati provin din faptul ca mersul la gradinita implica un efort din partea copilului de
a face fata noului, de a cunoaste tot ceea ce este in jurul sau (spatiu, persoane, jucarii,
activitati), precum si datorita schimbarii fata de ritmul anterior, care era unul predominant
in familie si la dispozitia copilului. Ii este de folos ca cei din jurul sau sa vorbeasca mult
in aceste prime zile cu el, sa il intrebe cum a fost, sa il ajute sa puna in cuvinte ceea ce se
intampla acolo, cum este, ce ii place, ce nu ii place pentru a-l ajuta sa transforme
gradinita in ceva ce face parte din viata familiei de zi cu zi.

Cum apare plansul?

Principala manifestare in fata dificultatilor de care spuneam mai sus este plansul. El
reflecta neputinta copilului de a ne transmite altfel ceea ce simte, in special atunci cand se
simte coplesit, speriat, confuz sau furios de tot ceea ce se intampla cu el. Schimbarea este
foarte solicitanta, iar separarea produce suferinta. Copilul va petrece un timp singur, fara
parintii sai, un timp care ii va apartine si pe care va trebui sa il gestioneze si sa il
integreze in viata sa. Prezenta constanta a mamei sau a cuiva din familie asigura
protectie, siguranta.
Separarea inseamna neliniste, intrebari, indoieli, uneori refuz, inseamna un travaliu pe
care fiecare copil il va parcurge.Uneori va fi mai usor de integrat aceasta experienta noua,
alteori va fi extrem de dificil. In primele saptamani este firesc sa apara in special
dimineata plansul, refuzul si protestul copilului de a mai merge la gradinita. Apoi copilul
se obisnuieste si gradinta intra in ritmul sau firesc.

Cand devine plansul un motiv de ingrijorare?

Atunci cand opozitia copilului este foarte puternica, cand ea este insotita de tipete, de
urlete, de proteste agresive, de manifestari somatice (voma, febra, dureri de cap, de burta)
repetate, de tacere, apatie. Atunci cand o data ajuns la gradinita nu se va opri din plans
timp de mai multe ore, nici o activitate nefiind capabila sa il linisteasca, atunci cand nu va
putea ramane acolo decat cu prezenta unui parinte sau a unui bunic sau a bonei.
Ce putem face?

Aceste manifestari nu vor disparea de la sine, ci vor continua sa persiste pentru ca ele
reflecta o suferinta a copilului, iar ignorarea lor va determina o agravare continua a lor si
o crestere a suferintei. Este important ca parintii sa solicite ajutor in a intelege suferinta
copilului si pentru a elabora impreuna o modalitate de a face posibila adaptarea copilului
la gradinita. Nu este o renuntare la a mai merge acolo, ci este un timp alocat poate in
paralel cu gradinita in care copilul va reusi sa capete capacitatea de a se separa, de a se
linisti cand este singur si mai ales incredere ca nu va ramane mereu singur, ci in fiecare zi
parintii il vor lua de la gradinita dupa program.

Si parintii se adapteaza?

Nu este insa numai pentru copil o experienta dificila ci si pentru parinti in egala masura.
Caci adesea neincrederea si nelinistea copilului sunt intai ale parintilor care nu il pot lasa
sa plece, sa fie singur, care se tem sa se desparta de el pentru cateva ore, care nu pot
suporta trecerea lui in aceasta etapa noua si pasul sau spre a fi responsabil fata de el si
autonom.Ceea ce simte copilul este o oglinda a ceea ce simte parintele si chipul sau
reflecta fidel pe cel al parintelui.
In ceea ce priveste parintii, comunicarea este esentiala in tot acest proces care incepe cu
prima zi de gradinita si se continua pentru mult timp. A comunica, adica a-si exprima
gandurile lor, starile, asteptarile, multumirile sau dezamgirile, furia sau bucuria, indoiala
sau increderea, si a-l lasa pe copil sa se exprime la randul sau. A creea o legatura in care
toate acestea circula de la unii la altii. Pentru ca ascultandu-le si lasandu-le sa circule ele
vor capata sens, se vor transforma, vor deveni o veriga care va lega laolalta intreaga
familie.

S-ar putea să vă placă și