CORPI STRĂINI NAZALI

- frecv ridicată la copii; Calea de pătrundere: - cale narenară (unilateral); cale coanală: corp străin
este intr. din gură în timpul alim. in timp unui acces de tuse, strănut, ras.; - cale externă - în cursul
traumatismelor (exogene); - corpii formați prin depunere de săruri de calciu peste un fragment
ignorant sau pe mucoasă = rinoliți (corpi străini endogeni). Simptome: - obstrucție nazală ; -
senzație de iritație; - strănut; - hidroree; - rinoree purulentă fetidă (corp ignorat sau ascuns).
Diagnostic: anamneza + rinoscopie anterioară. Tratament: extragerea corpului pe calea care a
pătruns. Pt calea coanală se fol instrumentar de calitate mânuit doar de medic (la fel - rinoliți).
CORPII STRĂINI AURICULARI. CLASIFICARE: CORPI STRĂINI EXOGENI (intr.
accidental); CORPI STRĂINI ENDOGENI - formați prin acumularea secr. glandelor
ceruminoase (dop de cerumen) sau al lamelelo de epiteliu descuamat (dop epidermic).
CORPII EXOGENI: CORPI STRĂINI INERȚI - ca simptomatologie - produc jenă auriculară și
ușoară hipoacuzie; dacă corpul este ascuțit poate genera durere auriculară cu ...autolagie; CORPI
STRĂINI ANIMAȚI - insecte vii, larve dpuse de insecte la bolnavi cu supurație auriculară
cronică; sunt prezente semne puternic subiective: vâjâituri intense, crize de vertij; CORPI
STRĂINI VEGETALI - sunt hidroscopici, se pot umfla rezultând obstrucția în totalit cu
suprainfectare, generand otite externe difuze. CORPI STRĂINI VEGETALI (fibre de bumbac) sunt
hidroscopici; se pot umfla; își măresc volumul rezultând obstrucția cu suprainfectare - otite difuze
externe. diagnostic: anamneză + examenul obiectiv. Tratament: extragere prin spălătură auriculară.
CORPI STRĂINI ENDOGENI : a. DOPUL DE CERUMEN - unilateral sau bilateral; - se form
pe conductul auditiv ce prezintă configurație anormală ca mărime însoțită de hipersecreție
ceruminoasă (pacient abonat la cabinetul ORL). Simptome: hipoacuzie, acufene, vertiji.
Hipoacuzia se accentuează după baie; are culaore maroniu închis.; b. DOPUL EPIDERMIC - e f
rar; apare prin descuamarea epidermei conductului, sub formă de lamele, care se depun concentric
până la obstrucție. SIMPTOME: hipoacuzia; culoare albicioasă; aderă de pereții conductului;
DIAGN: se pune pe examen obiectiv. TRAT: spălătură auriculară cu deshidratare înainte.

SINDROMUL MENIERE (tulb de echilibru) = sau hidrops endolimfatic idiopatic primitiv =

afecțiune vestibulară manif prin simptome recurente ca urmare a acumulării unei mari cant de
fluid, numită endolimfă la niv. urechii interne. CAUZE: necunoscută. Sunt incriminate tulburări
circulatorii, inf virale, alergii, reacții autoimune, determinism genetic, coexistența m multor factori
favorizanți (stres, oboseală, emoții puternice, schimbări presionale și exces de sare în dietă).
Manifestări clinice: episoade de vertij care pot dura de la 20 min la 24 h, pot apărea de m multe ori
pe săpt, sau la intervale mari de timp (ani). - simptomele pot să dispară spontan, sub tratament și să
nu mai apară sau pot deveni invalidante. - în stadii inițiale: vertij violent, spontan, pierdere
fluctuantă a auzului, senz de tensiune în urechi și tinitus. Episodul acut este urmat de oboseală
extremă, extenuare și somn de cateva ore. - stadiul tardiv (grup de simptome manif pe o perioadă m
lungă de timp): hipoacuzie m puțin pregnantă, senz de tensiune m slabă, vertijul este înlocuit de tulb
de vedere și de echilibru (pierdere bruscă cu revenire). TRATAMENT: - dieta redusă în sodiu +-
diuretice.; - benzodiazepine la nevoie pt reducerea vertijului + greață, vărsături; - terapia de
reabilitare vestibulară = terapie fizică specializată care îmb. toleranța la activitate, tonusul general și
controlează simptomele apărute; - labirintectomie chimică prin injectare de produs ototoxic
(Gentamicina); - chirurgia. HIDROPSUL ENDOLIMFATIC SECUNDAR - apare ca urmare a unor
traumatisme cranio -cerebrale, chirurgie a urechii, afecțiuni ale urechii interne, alergii, boli
sistemice (diabet, boli autoimune). se datorează modific calitativă / cantitativă și presionară a
endolimfei. SIMPTOME: - LIPSA ECHIL, amețeală, pierderea auzului, senz de presiune în
ureche. DIAGNOSTIC: clinic + - audiometria. TRATAMENT: dieta hiposodată +- diuretice;
tratamentul bolii de fond; - terapia de reabilitare vestibulară; - labirintectomia chimică; - chirurgia.
AMIGDALITA ACUTĂ = INFECȚIE ACUTĂ A AMIGDALELOR PALATINE - COPII
între 3-7 ani. semne: - hipertrofia amigdaliană, congestia, GANGLIONI LIMFATICI,
submandibulari măriți și dureroși. SIMPTOME. otinofagie (deglutiție dureroasă), otalgie reflexă
auriculară, febră, cefalee, senzație de corp străin la baza limbii. PARACLINIC: - hemoleucograma
(leucocite mărite și anemii); - testul ASLO (cauza cea m frecv este STREPTOCOCUL
BHEMOLITIC DE GRUP A, valori peste 200 (acut); - fibrinogen; - VSH; - exudat faringian cu
antibiogramă. TRATAMENT: - igieno - dietetic; tratam infecției streptococice (peniciline); tratam
simptomatic. COMPLICAȚII: - tratam incorect ca durată sau alegere medicamentoasă duce la
instalarea nefritelor, caratilelor, reumatism articular acut (după inf. repetate).

AMIGDALITA CRONICĂ = inflamație cronică a amigdalelor palatine CONSECUTIVĂ

episoadelor de amigdalite acute repetate. Favorizata de: menținerea obstrucției nazale, teren
limfatic și alergic, atmosferă poluată și structură criptivă a amigdalelor; apare la adolescenți, tineri
și adulți; amigdalele palatine sunt hipertrofiate cu apariția de cripte cu concrețiuni cazeoase; pot
apărea micro-abcese sau flegmoane periamigdaliene. SIMPTOME: tuse seacă, senz de corp străin,
halenă fetidă, expulzare de dot cazeos cu aspect albicios; se asociază fenomene la distanță: cefalee,
mialgii, hemofieri articulare, manifestări cardiace, eritem nodos. FORME CLINICE: 1.
AMIGDALITA CRONICĂ SIMPLĂ - apare la copii (preșcolari sau școlari). - amigdale moi,
palide, depresibile. - produc tulb de fonație, respirație, auriculare (ușoară); se asociază cu vegetații
adenoide (polipi); 2. AMIG. HIPERTROFICĂ DURĂ - proliferarea țesutului conjunctiv
amigdalian) - apare la ADULT. - amigdale mari, roșii, ferme, cu cripte vizibile. 3. AMIGD.
CRONICA SCLEROATROFICĂ - țesutul conj este înlocuit de cel scleros. - cea m periculoasă
formă - diseminări toxiinfecțioase la distanță; 4. AMIGD. CAZEOASĂ (criptică) - apare la copii
după 7 ani sau adulți; - dop cazeos fetid în criptă; - apare cazeum cu infiltrație calcară = calcul
amigdalian sau amigdaloliți. Adenopatia regională submandibulară este prez constant.
PARACLINIC: VSH crescut, fibrinogen crescut, leucocitoza, ASLO crescut. EX
BACTERIOLOGIC - se face din cripte. TRAT: chirurgical. La copii obligatoriu:
ADENOIDECTOMIA (polipi)

EPISTAXISUL (HEMORAGIA NAZALA) = scurgerea de sange prin nas (rinoragie),

picatură cu picătură, prezintă o formă ușoară (cant mica, se opreste spontan) și o formă gravă
care pune viața în pericol. CAUZE: a. locale - leziunea capilarelor mucoasei nazale (zgarieturi,
inhalatie de pulberi, inhal de subst volative corozive in ind chimică); inflamație acută și cronică a
mucoasei naz; - ulcer trofic perforal, tumoari cav. nazale, boli autoimune. b. generale:
hipertensiune arterială - focarul hemoragic este situat în regiunea posterioară a foselor nazale;
arteroscleroza; ciroza hepatică; hemofilia, leucemii, anemii grave, boli esențiale (avitaminoze -
scorbutul), tratam cu anticoagulante, intoxicație cu plumb,arsenic. c) traumatice: fractura de baza
de craniu, fractură de piramidă nazală, fractură de lama ciurită a etmoidului. SIMPT: - modific.
stării în funcție de cant de sange pierdut (scăderea tens. arteriale, paliditate, transp, sete). DIAGN: -
pozitiv clinic - exterioriz anterior sau posterior; etiologic - anamneză + ex paraclinice; de gravitate
în funcție de cant de sange pierdut și boala cauzala. Tratament: oprirea hemoragiei; vindecarea
afecț de bază; comb anemiei secundare. În epistaxisul ușor: compresiune digitală a aripii digitale pe
sept, în poz șezută.; pt prevenirea recidivelor cauterizare chimica sau electrică a petei vasculare. În
EPISTAXISURILE MIJLOCII (în leucemii) - tramponament biologic (fibrină, trombină,
gelfoame) sau mese resorbabile care în contact cu sangele form o masa gelatinoasă care asig
hemostaza. Nu se oprește sangerarea = tamponament anterior + antibioltic + hemostatice pe cale
generală 48 h. Controlul se face prin buco-faringoscopie. Dacă continuă - tamponament anterior +
antib + hemostatic 72 h. dacă continuă și starea generală se agravează - ligatură arterială sau
embolizare arterială selectivă.