1.

PROCEDURI DE BAZA PENTRU MASURAREA CAMPULUI MAGNETIC

a) Determinarea uniformitatii campului
Campul este numit uniform, in cazul in care nivelul sau nu variaza pe verticala.
Daca neuniformitatea este de cel mult 30%, campul magnetic este considerat, de asemenea, uniform. Nu
este intotdeauna necesar sa se recurga la identificarea prin masuratori a caracterului neuniform al campului: in
general, campurile neuniforme se intalnesc in apropierea unor instalatii cum ar fi: statiile electrice, cablurile
subterane, echipamente de medie tensiune.
Asadar, este necesar sa se determine nivelul mediu de expunere, care este media spatiala a campului de-a
lungul intregului corp uman. Metoda de detrminare este diferita pentru camp uniform, respectiv neuniform.

b) Procedura pentru camp magnetic neuniform

Nivelul campului magnetic in punctul de interes (gasit in urma unei explorari prealabile ca fiind punctul de
nivel maxim al campului) trebuie masurat la cele trei inaltimi (0,5 m, 1,0 m si 1,5 m), deasupra solului, sau in
cladiri, deasupra podelei incaperii. Nivelul de expunere mediu va fi media aritmetica a celor trei niveluri masurate.

c) Procedura pentru camp magnetic uniform

Nivelul campului magnetic in punctul de interes trebuie masurat la inaltimea de 1 m deasupra solului sau
in cladiri, deasupra podelei incaperii. Nivelul de expunere mediu egal cu valoarea masurata.

2. PROCEDURI DE BAZA PENTRU MASURAREA CAMPULUI ELECTRIC

Sub liniile de inalta tensiune campul electric trebuie sa fie masurat la o inaltime de 1 m deasupra solului.
In cazul in care este utilizata (din motive obiective) o alta inaltime de masurare, aceasta trebuie specificata explicit.
Decizia de a efectua masuratorile la o alta inaltime decat cea de 1 m poate fi obiectiva, determinata fiind de nevoia
de a reduce incertitudinile de masurare: se cunoaste faptul ca sondele (la potential flotant) utilizate pentru masurarea
campurilor electrice de joasa frecventa sunt influentate de suportul izolant (in general sub forma de trepied) pe care
sunt plasate. Constructorii de aparatura de masurare a campului electric, care furnizeaza impreuna cu sonda si
trepiedul respectiv, recomanda ca acesta sa fie "extins" la o anumita inaltime, tocmai in ideea de a indeparta suficient
sonda de corpul suportului si a se obtine incertitudinea de masurare specifica in fisa tehnica a aparatului.
Deoarece neuniformitatea campului electric sub o linie de inalta tensiune este neglijabila, un singur punct de
masurare este suficient pentru evaluarea nivelului de expunere a corpului uman in locul considerat.
Sonda trebuie sa fie astfel orientat incat sa fie inregistrata componenta verticala a campului electric, deoarece
aceasta este folosita pentru a caracteriza efectele de inductie in obiecte apropiate de suprafata pamantului.
Distanta intre sonda de camp electric si operator trebuie sa fie, conform standardardelor, de cel putin 1,5 m.
Este de subliniat faptul ca acesta distanta minima este necesara pentru a evita perturbarea campului electric de catre
operator. Distanta dintre sonda si operator trebuie sa fie de cel putin 1,5 mm pentru ca incertitudinile de masurare sa
fie mai mici de 5% sau de 3 m pentru ca acestea sa scada sub 1%.
Este evident faptul ca pentru a asigura aceste distante si a elimina influenta operatorului asupra valorilor
masurate este necesara utilizarea unei conexiuni prin fibra optica intre sonda de camp electric si aparatul pe care se
face citirea valorilor (si, eventual, memorarea acestora).
In general, asa cum s-a mentionat mai sus, statiile aeriene de inalta tensiune reprezinta locuri de camp electric
de mai mare interes. Nivelul campului electric este mult mai redus in cazul liniilor de distributie, al echipamentelor
de medie tensiune ca si in vecinatatea statiilor electrice. Legaturile in cablu de regula nu sunt surse de camp electric.
 3. MASURAREA CAMPULUI MAGNETIC - GASIREA NIVELULUI DE EXPUNERE MAXIM IN ZONA DE INTERES
a) Pentru liniile aeriene;
b) Pentru liniile subterane;
In cazul liniilor subterane, masuratorile se efectueaza la o inaltime de 1 m deasupra solului, de-a lungul unei
drepte perpendiculare pe axa longitudinala a liniei, la intervale considerare adecvate pentru a inregistra maxima
campului in zona de interes. Pe pozitia in care s-a gasit nivelul maxim al campului, se aplica procedura de masurare
pentru campul neuniform.
Campul magnetic este aproximativ constant de-a lungul cablurilor subterane, cu exceptia unor zone cu
caracteristici speciale, cum ar fi mansoane de jonctiune sau de derivatie, sau in cazul modificarii adancimii de pozare.
Astfel de zone pot fi identificate prin efectuarea de masuratori de-a lungul traseului cablului, la aceeasi inaltime de
1 m. Daca se identifica o astfel de zona de interes, vor fi repetate masuratorile, urmand procedura "pentru profilul
transversal".
In cazul in care se cunoaste pozitia punctului de nivel de camp maxim, masuratorile vor fi efectuate in acel punct.

c) Pentru echipamentul aferent liniilor subterane de distributie;

In categoria acestor echiapamente sunt incluse: posturi de transformare aeriene, alimentate din linii subterane,
cabluri verticale, intreruptoare si separatoare care deservesc liniile in cablu.
Campul magnetic trebuie masurat la inaltimea de 1 m fata de suprafata solului, in jurul echipamentului
considerat, la o distanta orizontala de 0,3 m fata de suprafata echipamentului, la intervale considerate adecvate pentru
a gasi punctul de nivel maxim al campului magnetic.
Local, pot fi gasite niveluri mai mari ale campului magnetic, la distante si mai mici fata de suprafata
echipamentului considerat. Aceste valori nu vor fi considerate ca fiind reprezentative pentru situatii de expunere
normala a publicului.

d) Pentru statiile electrice.

In cazul statiilor electrice se aplica aceeasi procedura ca si pentru echipamentele care deservesc liniile in cablu.
In cele mai multe cazuri, campul de nivel maxim poate aparea sub linia aeriana sau deasupra cablurilor conectate
la barele statiei electrice. Evident, masurarea campului magnetic se va face in exteriorul statiei respective, acolo
unde poate avea acces publicul.
Daca suprafata de deasupra unei statii subterane este ocupata, campul magnetic va fi masurat la inaltimea de 0,3
m deasupra podelei, in puncte alese si la intervale considerate adecvate pentru a permite inregistrarea nivelului
maxim al campului in zona de interes.

4. MASURAREA CAMPULUI ELECTRIC-GASIREA NIVELULUI DE EXPUNERE MAXIM IN ZONA DE INTERES

Campul electric variaza cu inaltimea de suspensie a conductoarelor si de aceea valoarea maxima a acestuia
poate fi gasita facand o explorare a conductorului in profil longitudinal , pe un traseu paralel cu el si la intervale (cu
pasi) suficient de mici pentru a surprinde valoarea maxima.
In punctul in care s-a gasit valoarea maxima a profilului longitudinal (de regula, la jumatatea deschiderii,
acolo unde sageata conductoarelor este maxima) se face si exolorarea profilului structurii, pe o directie
perpendiculara pe axa longitudinala a acesteia. Aceasta ultima exploarare conduce la identificarea punctului de camp
maxim.
 5. PRECAUTII CE TREBUIE AVUTE IN VEDERE PE DURATA MASURATORILOR DE CAMP MAGNETIC
a) Referitoare la zona in care se efectueaza masuratorile.
Fata de obiectele nepermanente (deplasabile) ca materiale feromagnetice, punctele de masurare vor fi
dispuse la distante de cel putin trei ori mai mari decat inaltimea acelor obiecte, in scopul efectuarii masuratorilor
in zone de camp neperturbat (uniform).
b) Efecte ale prezentei altor surse
Sursele de camp magnetic aflate in apropierea punctelor de masurare, altele decat cele ale sistemelor care
trebuie evaluate, trebuie indepartate sau deconectate, pentru a minimiza efectul lor asupra valorilor masurate.
Daca este imposibil sa se recurga la astfel de manevre, atunci vor fi consemnate urmatoarele date despre ele: tipul
sursei, pozitia lor in raport cu punctele de masurare etc.
6. PRECAUTII CE TREBUIE AVUTE IN VEDERE PE DURATA MASURATORILOR DE CAMP ELECTRIC
a) Orientarea campului
Asa cum se stie, campul electric este normal la suprafetele conductoare. Dat fiind faptul ca solul este
conductor, componenta orizontala a campului poate fi neglijata in apropierea suprafetei acestuia. De aceea este
suficienta o masurare pe o singura axa (pe verticala).
b) Punctele de masurare
In scopul efectuarii de masuratori in zone de camp electric neperturbat (camp uniform) zona explorata va fi
lipsita, pe cat posibil, de obiecte deplasabile (cum ar fi vehicole, oameni sau echipamente portabile). Trebuie
mentionat ca influenta vegetatiei (copaci, iarba, inalta) asupra valorilor masurate ale campului electric poate fi
semnificativa. In general, apar intensificari de camp la partea superioara a vegetatiei izolate (in parcuri) si atenuari
ale campului in apropierea partilor laterale ale acesteia. Nivelul de perturbare a campului depinde de continutul de
apa al vegetatiei respective.
Fata de obiectele nepermanente (deplasabile), punctele de masurare vor fi dispuse la distante de cel putin
trei ori mai mari decat inaltimea acelor obiecte.
7. CONCLUZII PRIVIND SOLICITARILE DE CAMP ELECTRIC SI MAGNETIC
- Datorita configuratiei geometrice a conexiunilor si dispunerii echipamentelor, intensitatea campului electric de
frecventa industriala nu depaseste 9 kV/m pe toate caile de acces explorate..
- Valorile maxime ale intensitatii campului electric in preajma actionarilor separatoarelor sunt relativ reduse
(max.5...6kV/m, in statia de 400 kV), comparativ cu valorile maxime inregistrate pe caile de acces.
- Intensitatea campului magnetic, de frecventa industriala, nu a depasit 15 A/m dar in conditiile in care incarcarile
liniilor si transformatoarelor au fost intre 67 % si 30 % in raport cu cele nominale, aceste valori pot fi mai mari
fata de cele inregistrate in conditiile precizate. Cresterea valorilor campului magnetic nu este insa, direct
proportionala cu valoarea curentului prin caile conductoare.
- Valorile campurilor electrice armonice sunt nesemnificative in comparatie cu cele ale fundamentalei.
- Masuratorile dovedesc existenta, in anumite zone, a unor campuri magnetice armonice cu intensitati semnificative,
depasind local chiar 10 % din valoarea fundamentalei
- Cele mai mari valori absolute ale campurilor magnetice armonice se inregistreaza in statia de 110 kV, incluzand
si zona limitrofa bobinelor de compensare.
- In functie de modul de tratare a neutrului transformatoarelor, armonica de camp magnetic avand cea mai mare
amplitudine poate fi cea de ordin 3 sau 5.
- Deasupra canalelor de cabluri valorile campurilor magnetice armonice s-au dovedit a fi mai mari, comparativ cu
cele masurate la inaltimea de 1 m fata de sol.
- In cabinele de relee se inregistreaza valori foarte mari ale intensitatii campului magnetic de frecventa industriala-
practic aceleasi cu cele masurate in exterorul cabinelor.
- In camera de comanda valorile intensitatii campului depasesc limitele de la care este sesizat efectul de flicker la
monitoare cu tub catodic.
 8. EFECTELE RADIAŢIEI ELECTROMAGNETICE DE FRECVENŢĂ JOASĂ (50/60 HZ)
Studiul lui FLEYCHTING şi ALHBOM de la Institutul Karolinske din Stockholm a fost efectuat asupra unei
populaţii de 436.000 de personae a căror locuinţă se găsea la mai putin de 300 m de o linie de înaltă tensiune, între
anii 1960 şi 1985. Acest studiu pune în evidenţă creşterea proporţională a riscului de leucemie la copiii care au mai
puţin de 15 ani, în funcţie de intensitatea câmpului magnetic la care sunt supuşi:
 Pentru o expunere medie superioară valorii de 1 mG, riscul relativ este de 2 ori mai mare.
 Pentru o expunere medie superioară valorii de 2 mG, riscul relativ este de 2,7 ori mai mare.
 Pentru o expunere medie superioară valorii de 3 mG, riscul relativ este de 3,8 ori mai mare.
Un grup de 20 de oameni de ştiinţă indpendenţi a publicat în 2007 raportul BIOINITIATIVE, in care au fost
analizate cca. 2.000 de studii privind efectele radiatiei electromagnetice asupra sănătăţii. Până în ziua de azi este
analiza cea mai completă pe acest subiect.

9. EFECTELE RADIAŢIEI ELECTROMAGNETICE DE FRECVENŢĂ ÎNALTĂ

13 ţări au participat la studiul INTERPHONE privind relaţia între utilizarea telefonului portabil şi riscurile de
a dobândi anumite tipuri de tumori ale creierului.
Aceste studii arată că dupa 10 ani de utilizare a telefonului mobil se măreşte riscul de tumoare a creierului, în special
a gliomului şi neurinomului acustic.
Studiul profesorului suedez Lennart HARDELL arată că la utilizatorii cei mai tineri riscul poate fi chiar şi de 5
ori mai mare. Pentru acest tip de risc 10 ani este o perioada scurtă. Putem anticipa o creştere foarte mare a acestui
risc după 20 sau 30 de ani de utilizare, mai ales la persoanele care încep să utilizeze telefonul mobil la vârstă foarte
fragedă.
Conform studiului REFLEX finanţat de Uniunea Europeană, câmpurile electromagnetice generate de
telefoanele mobile provoacă modificarea ADN (ruptures des brins d'ADN), ceea ce măreşte riscurile de mutaţie
genetică.
După Profesorul Franz Adlkofer, coordonator general al acestui studio, câmpul electromagnetic produs de
telefoanele UMTS (Universal Mobile Telecomunications System is a third generation mobile cellular technology
for networks based on the GSM standard = 3G ) ar fi de 10 ori mai dăunător decât cel emis de GSM.

10. EFECTELE CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC ASUPRA SĂNĂTĂŢII

• Dureri de cap; • Stres; • Tulburarea somnului; • Oboseală; • Nervozitate şi iritabilitate; • Slăbirea imunităţii;
• Tulburări neuroendocrinoimunitare; • Tulburări de concentrare şi de memorie; • Creşterea riscului de cancer;
• Mărirea riscului de pierdere de sarcină.

ELECTROHIPERSENSIBILITATE
Anumite persoane sunt foarte perturbate de câmpurile electrice şi magnetice (CEM), chiar şi foarte slabe. În
acest caz este vorba de electrosensibilitate, electrohipersensibilitate, alergie la CEM sau sindrom de intoleranţă la
CEM. Electrohipersensibilitatea (EHS) este o hipersensibilitate fiziologică şi este caracterizată prin simptome a căror
apariţie este direct legată de expunerea la cămpul electromagnetic. Această sensibilitate se poate manifesta pentru
anumite frecvenţe ale CEM sau pentru toate frecvenţele.
Ea se poate manifesta printr-o mare varietate de simptome: dureri de cap, ameţeli, stare de vomă, senzaţie de
căldură, arsuri, furnicături, înroşire a pielii, stare de slabiciune, oboseală, tensiuni musculare, dureri ale articulaţiilor,
ţiuitul urechilor, anomalii ale ritmului cardiac, probleme de echilibru, depresii, dificultăţi de concentrare, tulburări
ale somnului.
 11. MARIMILE CARACTERISTICE ALE UNUI CAMP ELECTROMAGNETIC
a. potentialul campului electric, masurat in V/m
b. intensitatea campului de inductie magnetica, masurat in A/m
c. densitatea de putere a campului electromagnetic, masurat in W/m2
Masurarea se face cu ajutorul aparatelor cu element sensibil care pot determina si afisa marimea campului
electric. Aparatul face conversia automata intre cele 3 valori, dupa cum este necesar in functie de situatie

12. INTERPRETAREA REZULTATELOR OBTINUTE PE BAZA DETERMINARII INTENSITATII CAMPULUI ELECTRIC SI A

DENSITATII DE PUTERE

Conform recomandărilor Consiliului Europei din 12 iulie 1999, valoarea limită a câmpului electric
pentru expunerea la frecvenţele înalte este de 41 V/m pentru frecvenţa de 1.800 MHz şi de 58 V/m pentru
frecvenţa de 900 MHz. Această normă se bazează pe efectul termic.
Pentru a asigura compatibilitatea electromagnetică (riscul de perturbare a funcţionării aparatelor
electrice şi electronice din vecinătate) normele europene limiteaza câmpul electric la 3V/m.

Oamenii de ştiinţă independenţi indică limita de expunere ca fiind 0,6 V/m. Ţinând însă cont de
incertitudine şi de persoanele sensibile şi hipersensibile este de preferat ca maximul să nu depăşească 0,2
V/m, adică 100 µW/m2. De altfel aceasta este limita recomandată în raportul BIOINITIATIVE.
În continuare sunt arătate valorile indicative din baubiologie, care sunt niste valori de precaţie. Ele
se raportează la zonele de repaus şi de somn, la perioada de regenerare, deosebit de sensibilă pentru om
şi la riscurile aferente unei şederi indelungate. Sunt bazate pe stadiul actual al cunoştinţelor şi practicii.

Slab Foarte Extrem de

Marime Unitati Nesemnificativ
semnificativ semnificativ semnificativ
Densitate de putere (micro
µW/m2 <0,1 0,1 – 10 10 – 1.000 >1.000
Watt / mp)
Intensitate de câmp
V/m <0,006 0,006 – 0,061 0,061 – 0,61 >0,61
electric (Volt / m)

Valorile Nesemnificative prezintă maximum de precauţie. Ele corespund criteriilor mediului natural sau limitei
minime de impact al civilizaţiei, pe care o întâlnim frecvent şi aproape inevitabil.
Slab semnificative înseamnă: aplicaţi soluţii de ameliorare de fiecare dată cănd este posibil din precauţie şi din
grijă particulară pentru persoanele sensibile sau bolnave.
Foarte semnificative nu mai sunt acceptabile din punctul de vedere baubiologie. Este necesar să se ia măsuri.
Realizarea protecţie nu trebuie întârziată. În afară de numeroase exemple studiile ştiinţifice indică efecte
biologice şi probleme sanitare.
Extrem de semnificative necesită protecţie coerentă şi urgentă. În acest caz valorile indicative şi recomandările
internaţionale pentru interior sunt în mare parte atinse sau depăşite.
 13. SOLUTII DE PROTECTIE IMPOTRIVA RADITATIILOR ELECTROMAGNETICE
În cele mai multe cazuri există soluţii pentru problemele create de frecvenţele înalte. Pentru a se proteja trebuie
respectate principiile următoare:
Pentru telefoanele mobile: utilizare cu moderaţie,ţinut cât mai departe de cap şi, dacă se poate şi de corp
(hands free sau difuzor),alegerea unui telefon cu DAS (debit de absorbtie specific) cat mai mic posibil, evitarea
utilizării telefonului când este semnal slab, evitarea purtării telefonului la centură sau în buzunar, evitarea utilizării
telefonului în timpul deplasării, COPIII trebuie sa evite sa utilizeze telefoane mobile, Menţinerea unei distanţe de
cel puţin 20 cm pentru purtătorii de pacemaker
Alte sfaturi privind utilizare a telefoanelor mobile: Indepartarea faţă de sursa de radiaţii, Utilizarea, când este posibil,
a legăturilor prin fire mai degrabă decât a celor WiFi, Evitarea telefoanelor DECt (telefoanele fixe fara fir), Pentru
a ne proteja de CEM de înaltă frecvenţă exterior se folosesc perdele specifice şi ecrane de protecţie (sub formă de
plasă sau de vopsea de protecţie)
Anumite ţesuturi pot opri sau atenua undele electromagnetice, mai ales pe cele de frecvenţă înaltă emise de
antene de retransmisie GSM, WiFi, WiMaw, telefoane DECT şi altele asemenea. Ferestrele sunt elementele de
construcţie cele mai permeabile la CEM. În cazul în care în care există risc de expunere trebuie puse ecrane de
protecţie la ferestre. Există perdele care permit o atenuare de mai mult de 99,9%. Aceste perdele conţin fire metalice
extrem de fine care compun un ecran de protecţie.
Alte ecrane sunt adaptate pentru pereţi şi acoperişuri. Acestea sunt vopselele speciale sau ţesături ori alte
materiale pentru acoperire pe bază de metale sau alte materiale conductoare. Câteva exemple:
Camera anehoica, conceputa astfel incat sa absoarba radiatiile de la sursele interioare, deci sa impiedice
interactiunea radiatiei reflectate cu persoanele si obiectele din interiorul ei.
15. PRINCIPALELE SURSE DE RADIATIE ELECTROMAGNETICA
1. Liniile de curent care distribuie energia electrica peste tot pe glob, in casele noastre sau in zonele
industriale; ele functioneaza pe frecvente de 50 – 60 Hz;
2. Radiatiile din domeniul undelor radio utilizate in toate transmisiile radio-tv, actionari industriale prin radio,
comunicatii, etc;
3. Radiatiile din domeniul microundelor utilizate in telefonia mobila, in tehnologia telefoanelor cordless
(DECT), wireless (interconectare intre sisteme fara fire).
4. Radiatiile infrarosii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind si una din cele trei categorii
in care sunt impartite radiatiile solare (radiatiile infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultraviolete) (Aproximativ
10^13-10^15 Hz)
5. Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele, lampi cu filamente
incandescente a caror temperatura poate atinge 2000 - 3000˚C, tuburi cu descarcari de gaze, arcuri electrice.
Emisia luminii se obtine in urma tranzitiilor electronilor pe niveluri energetice inferioare ale atomilor
6. Radiatii ultraviolete Lumina ultravioleta incurajeaza formarea vitaminei D si omoara bacteriile. Este de
asemenea utila in dermatologie, la iluminatul fluorescent si la instalatii industriale de numerotare. Radiatiile se
obtin in urma tranzitiei electronilor de pe niveluri cu energii mari pe niveluri cu energii mici.
7. Radiatiile X sunt emise de tuburi Röntgen; sunt folosite si in scopuri terapeutice, ajutand la combaterea
dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave.
8. Radiatiile cosmice si radiatiile gamma sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in reactiile
nucleare din stele (sunt absorbite de atmosfera) si in reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante,
avand frecventele si energiile cele mai mari. Sunt folosite in defectoscopie, pentru sterilizare, precum si in medicina
(la tratarea cancerului). Radiatiile X gamma si cosmice formeaza categoria radiatiilor ionizante cu cel mai nociv
efect asupra omului.
 14. EFECTELE TRECERII CURENTULUI ELECTRIC PRIN ORGANISMELE VII
Trecerea curentului electric prin corpul omului, care este un conductor electrobiologic, este însotita de
fenomene al caror efecte se manifesta sub forme multiple si complexe. Efectele curentului electric pot fi:
- termice, manifestate fie prin arsuri ale unor parti ale corpului, fie prin încalzirea excesiva a unor organe interne
urmata de dereglarea lor functionala;
-electrochimice constând în descompunerea lichidului organic, inclusiv a sângelui, si la alternarea compozitiei sale;
-biologice constând în dereglarea proceselor electrice interne, caracteristice materiei vii, având drept rezultat
contractia muschilor parcursi în sens longitudinal de curentul electric cu o anumita panta di/dt.
Poluarea electromagnetica (numita si electro-smog) se produce, desigur, la expuneri prelungite si depinde de
nivelul si frecventa campului electromagnetic. Aproximativ 10% din populatia globului acuza simptome HSEM –
adica «sensibilitate electromagnetica» sau «Sindromul intolerantei la campurile electromagnetice» – manifestate
prin dureri de cap, apatie, inrosirea pielii, senzatie de arsura, oboseala inexplicabila, dificultati in concentrare, greata,
palpitatii cardiace etc. Frecvent, acestea sunt favorizate si de o predispozitie fiziologica, de o mai mare sensibilitate
a unor organisme la factorii de stres din mediul ambiant.
Si in natura, electro-smogul perturba, adeseori, echilibrul biologic, foarte cunoscut fiind «Sindromul de
scadere a coloniilor de albine», din pricina faptului ca micile vietati nu mai gasesc drumul inspre stup. Un experiment
al unui apicultor elvetian a aratat ca, din 12 colonii de albine, plasate in apropierea unei antene-releu de telefonie,
jumatate au pierit. La momentul actual, oficial, nu este recunoscut decat efectul termic produs de undele
electromagnetice asupra mediului si a corpului uman, ramand in dezbatere toate celelalte, pana la obtinerea unor
dovezi clare si acceptate. Exista insa reglementari referitoare la « distanta de securitate » fata de sursele de radiatii
electromagnetice, reglementari care pot fi consultate pe site-ul EMA (European Medicines Agency) sau pe portalul
Uniunii Europene dedicat sanatatii publice
Actiunea curentului electric poate fi privita sub doua aspecte:
— actiune directa asupra tesuturilor pe care le parcurge;
— actiune reflectata, prin intermediul sistemului nervos central, care afecteaza si tesuturile neparcurse de
curent electric. Urmarile acestor efecte sunt producerea socurilor electrice, arsurile electrice si metalizarea pieii, care
nu sunt altceva decât modificari functionale superficiale sau profunde ale organismului. Aceste modificari se produc
atunci când intensitatea curentului electric ce trece prin corp depaseste o anumita valoare limita tolerata de organism.
Fenomenele ce apar în organism, ca urmare a trecerii curentului electric si care în general pot fi grupate în
afectiuni ale sistemului nervos central, tulburari cardiace si respiratorii definesc conceptul de soc electric.
Producerea unui soc electric fatal poarta denumirea de electrocutare. Leziunile superficiale locale, arsurile,
metalizarea pieii prin patrunderea în tegument a stropilor de metal, fenomene produse tot de trecerea curentului
electric, definesc conceptul de traumatism electric.

16. EFECTE ALE CÂMPURILOR ELECTRICE INTENSE, DE SCURTĂ DURATĂ ASUPRA CELULELOR VII
Procesul de electropermeabilizare, cunoscut şi sub denumirea de electroporare, este un fenomen de
membrană iniţiat prin aplicarea unor pulsuri de câmp electric de formă exponenţială sau dreptunghiulară, intense
(kV/cm) şi de scurtǎ duratǎ ( s-ms) unor suspensii, culturi celulare sau ţesuturi vii şi constă în îndepărtarea
temporară a barierei membranare pentru moleculele din mediul intra şi extracelular, la atingerea unui potenţial
transmembranar critic. Peste această valoare are loc străpungerea dielectrică a membranei şi transportul
transmembanar consecutiv de ioni şi molecule [Neumann and Rosenheck, 1972; Zimmermann şi colab. 1974;
Kinosita şi Tsong, 1977] prin aşa numiţii pori apoşi. Ca proces molecular, este acceptată ideea
electropermeabilizării ca proces reversibil de restructurare a bistratului lipidic.
 Electropermeabilizarea membranară este un proces controlat şi modulat de parametrii electrici ai câmpului
aplicat şi este influenţat de o serie de factori chimici, fizici şi biologici. Ca biotehnologie, electroporarea
membranelor oferă soluţii optime pentru rezolvarea unor scopuri aplicative, fiind utilizată cu success în toate
domeniile care presupun manipularea celulelor vii. Deşi înţelegerea mecanismelor moleculare ale procesului de
permeabilizare membranare continuǎ sa rǎmânǎ un subiect de studiu deschis, motivat de înţelegerea limitatǎ a
bazelor teoretice a fenomenului [Teissie si colab. 2005, Weaver 2003, Weaver si Chizmadzev 1996] metoda
electroporǎrii este astǎzi larg utilizatǎ pentru incorporarea celularǎ a unei mari diversitǎţi de molecule, cum sunt
substanţele farmacologic active, antibiotice, oligonucleotide, ARN, ADN [Favard 2007, Gehl, 2003, Rolls 2006,
Golzio şi colab. 2002], eliberarea transdermicǎ a substanţelor active [Prausnitz 1996, Denet şi colab. 2004, Pavselj
şi colab 2005b], fuziunea celularǎ [Zimmermann 1982], electroinsertia membranarǎ a proteinelor [Teissie şi Ramon
1998], sterilizare [Rowan şi colab. 2000, Teissie şi colab. 2002], ablaţia ţesuturilor [Davalos şi colab. 2005, Lavee şi
colab. 2007].
Importanţa practică a procesului de electropermeabilizare membranară cuprinde urmǎtoarele aspecte:
• este un proces fizic, neinvaziv si reversibil în intervale cunoscute a parametrilor electrici
• este influenţat de factori care pot fi controlaţi şi utilizaţi în scopul modulării procesului în sensul
dorit
• sistemele celulare obţinute sunt compatibile cu organismul
• este creată o cale de acces directă la locul de acţiune a substanţei active şi este evitată astfel
biodegradarea acesteia
17. EFECTELE CAMPULUI ELECTROMAGNETIC ASUPRA LINIILOR ELECTRICE AERIENE
ICNIRP (International Commission on Nonionizing Radiation Protection), precizează ca referinţe pentru
expunerea publică la câmpul electromagnetic de frecvenţă 50 HZ valorile de 5 kV/cm pentru câmpul electric şi 100
μT pentru câmpul magnetic. Aceste valori au fost preluate şi în Recomandarea corespunzătoare a Consiliului
Europei. Pe de altă parte, ca regulă generală, valorile câmpului magnetic în punctele accesibile publicului din cadrul
culoarului LEA sunt cu mult mai mici decât pragul de 100 μT, indiferent de tensiunea nominal a liniei. Nu acelaşi
lucru se poate spune despre nivelul câmpului electric, a cărui intensitate în puncte din vecinătatea liniilor aeriene cu
tensiuni nominale superioare valorii de 300 kV poate depăşi pragul de 5 kV/m.
Astfel, valorile uzuale ale intensităţilor câmpurilor electric şi magnetic în proximitatea unor structurii tipice
ale liniilor de transport sunt cele indicate în Tabel:

Magnetic Electric
Tip stâlp (teniune Categorie valorică
nominal) Field [μT] Field [kV/m]
Val max (sub LEA) Valoare med 100 11
Stâlpi de oţel – înălţimi (sub LEA) 5-10 3-5
mari (275 kV şi 400 kV) Valoare med (la 25 m de axul LEA) 1-2 0.2-0.5
Valoare maximă (sub EA) Valoare 40 4
Stâlpi de oţel – înălţimi medie (sub LEA) 0.5 – 2 1-2
medii (132 kV) Valoare med la 25 m de axul LEA 0.05-0.2 0.1-0.2
Valoare maximă (sub LEA) 7 0.7
Stâlpi de lemn – înălţimi Valoare medie (sub LEA) 0.2-0.5 0.2
mici (11 kV şi 33 kV) Valoare medie la 25 m de axul LEA 0.01-0.05 0.01-0.02
 În prezent, există o preocupare crescândă în ceea ce priveşte efectele câmpului electromagnetic din
vecinătatea liniilor electrice de IT şi FIT asupra organismelor vii şi în special asupra omului. Aceste preocupări au
la bază ipoteza conform căreia expunerea la câmp electromagnetic de frecvenţă extrem de scăzută (şi în special la
câmpul magnetic de 50 Hz creat de liniile electrice aeriene) poate cauza efecte nedorite asupra sănătăţii, mai cu
seamă un risc crescut de producere a leucemiei la copii, aşa cum sugerau concluziile unui studiu epidemiologic ce
datează încă din anul 1979. În principiu, dacă asemenea probleme de sănătate există, se consideră că la originea lor
s-ar afla câmpul magnetic şi nu cele electric, deoarece acesta din urmă este „ecranat” în mare parte de corpul uman.
Un alt motiv al acestor preocupări este legat de aspectele specifice compatibilităţii electromagnetice, sub forma
interferenţelor cu dispozitivele electronice.
Deşi nu există o confirmare clară a acestor supoziţii şi nici mecanisme care să explice asocierea statistică
identificată între expunerea la câmpul magnetic de frecvenţe foarte joase şi leucemia la copii, precum şi datorită
imposibilităţii confirmării acestor mecanisme pe baza unor studii in vivo sau in vitro, Agenţia Internaţională pentru
Cercetări în domeniul Cancerului, care face parte din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a clasificat în anul
2002 câmpul magnetic de frecvenţă foarte joasă printre agenţii fizici „posibili carcinogenici”. În acest context, unele
ţări au adoptat politici bazate pe principii preventive, stabilind limite mult mai reduse pentru intensitatea câmpului
magnetic, decât cele recomandate de ICNIRP.
De regulă, măsurătorile pentru câmpul electric sau magnetic se fac în anumite secţiuni ale culoarului liniei
electrice, după cum este ilustrat în Fig. 1. Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru trei categorii de linii (în funcţie
de tensiunea nominală) sunt indicate în Fig. 2, unde se indică valorile medii şi maxime pentru intensitatea câmpului
electric sub linia monitorizată pe durata întregii campanii de măsurători, conform Hoeffelman (2004). Pe de altă
parte, în tabelul ataşat sunt indicate valorile limită ale aceleaşi mărimi, în funcţie de caracteristicile zonei pe care o
traversează linia. Pentru câmpul magnetic, în Tabelul 2 se indică valoarea medie, abaterea standard şi limitele de
încredere pentru un coeficient 0.95 pentru poziţiile 1, 2 3 şi 4 din Fig. 1, pentru o linie de 380 kV.

Câmpul magnetic (μT) – limite de încredere

Poziţia Limite pentru coeficientul
Valoare medie Abatere standard
de încredere 95%
1 [1.4 – 2.1] [1.3 – 1.9] [4.2 – 6.0]
2 [2.1 – 3.2] [1.9 – 2.7] [6.2 – 9.0]
3 [0.8 – 1.3] [0.8 – 1.2] [2.4 – 3.7]
4 [0.3 – 0.7] [0.3 – 0.7] [1.0 – 2.2]
 18. DESCRIEREA MATEMATICA A CAMPULUI ELECTRIC
19. DESCRIEREA MATEMATICA A CAMPULUI MAGNETIC

Campurile electric si magnetic sunt reprezentate prin campuri vectoriale tridimensionale. Aceste
campuri vectoriale au cate o valoare definita in fiecare punct, valori care sunt functii ale
coordonatelor de spatiu si timp. Astfel, ele sunt notate de obicei prin (campul electric)
si (campul magnetic).

Daca numai este nenul si constant in timp, campul se numeste camp electrostatic. Daca numai
este nenul si constant in timp, campul se numeste camp magnetostatic.

Daca unul din cele doua campuri este dependent de timp, atunci ambele campuri trebuie considerate
ca un camp unitar (electromagnetic) descris de ecuatiile lui Maxwell.

In vid, aceste ecuatii vectoriale sunt:

(legea lui Gauss)

(legea de magnetism a lui Gauss)

(legea lui Faraday)

(legea Ampère-Maxwell)

unde ρ este densitatea sarcinii, ε0 este permitivitatea spatiului vid, μ0 este permeabilitatea
spatiului vid si este vectorul densitatii curentului. Intr-un material liniar, ecuatiile lui Maxwell se
modifica prin inlocuirea permitivitatii si permeabilitatii spatiului vid cu cele ale materialului
respectiv.
Legea fortei Lorentz descrie interactiunea campului electromagnetic cu materia incarcata.
Cand un camp circula prin mai multe medii, proprietatile campului se modifica in functie de
diferitele conditii la frontiera mediilor. Componentele tangentiale ale campurilor electric si
magnetic relativ la frontiera celor doua medii sunt:

; (fara curent); (fara sarcina);

Unghiul de refractie a unui camp electric intre medii depinde de permitivitatea a fiecarui mediu:

Unghiul de refractie a unui camp electric intre medii depinde de permeabilitatea (μ) fiecarui mediu:
 20. UNDE ELECTROMAGNETICE. APLICATII
Campul electromagnetic este un camp rotativ si se propaga sub forma de unde electromagnetice, cu o viteza
care depinde de permitivitatea si permeabilitatea mediului. Frecventa undelor este egala cu frecventa cu care se
deplaseaza electronii. Lungimile de unda ale undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg.
Astfel, in telecomunicatii se folosesc unde electromagnetice ale caror lungimi de unda ajung la mai multe
mii de metri, pe cand lungimile de unda ale radiatiilor gama emise de unele elemente radioactive au valori de ordinul
10^-10 m. Undele electromagnetice se propaga in aer cu viteza luminii (300.000.000 m/s), aproximativ egala cu
viteza lor de propagare in vid. Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell, lumina si radiatiile asemanatoare
(radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de unda.
Informatia se receptioneaza la distanta prin radio, televiziune, telefonie mobila. Purtatorii informatiei sunt undele
electromagnetice de frecventa ridicata, modulate pe undele de joasa frecventa care contin informatia. Undele
electromagnetice emise de antenele de emisie se refracta, se difracta, interfereaza si sunt atenuate pana ajung la
antena receptorului.
Undele hertziene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt emise de oscilatiile electronilor din
antenele emitatoare folosite in sistemele de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar, cuptoare).
Radiatiile infrarosii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind si una din cele trei categorii
in care sunt impartite radiatiile solare (radiatiile infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultraviolete).
Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele, lampi cu filamente
incandescente a caror temperatura poate atinge 2000 - 3000˚C, tuburi cu descarcari de gaze, arcuri electrice.
Radiatiile ultraviolete sunt emise de soare, stele, corpuri incalzite puternic si vaporii de mercur din tuburi de
sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de radiatii). Radiatiile continute in lumina solara se absorb in mare
parte in stratul superior al atmosferei (stratul de ozon).
Radiatiile X sunt emise de tuburi Röntgen, au frecvente mari si sunt folosite pentru realizarea radiografiilor
medicale, deoarece sunt absorbite diferit de muschi si oase, impresionand placile fotografice. Radiatiile sunt folosite
si in scopuri terapeutice, ajutand la combaterea dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave.
Radiatiile cosmice si radiatiile gamma sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in reactiile nucleare
din stele si in reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante, avand frecventele si energiile cele mai mari.
Sunt folosite in defectoscopie, pentru sterilizare, precum si in medicina (la tratarea cancerului).
Radiatiile X, cosmice si gamma formeaza categoria radiatiilor ionizante, avand efectul cel mai nociv asupra
sanatatii omului. Restul radiatiilor sunt neionizante, care la randul lor pot avea efecte nocive, in functie de parametrii.
Practic orice obiect incarcat electric genereaza camp electromagnetic. Sursele de radiatie neionizanta cele mai des
intalnite sunt cele specifice activitatii zilnice. Aici intra aparatura de comunicatii (telefoane mobile, routere etc.),
aparatura IT (calculatoare, laptop-uri etc.), aparatura audio/video, aparatura electrocasnica telecomenzi, etc.
O a doua categorie de surse o reprezinta instalatiile industriale, cuprinzand antene de emisie/receptie, tablouri
si instalatii electrice, dispozitive industriale, linii de inalta tensiune, etc.

CE SE POATE INVATA: 5.6.8.10.11.13.15 plus 18 si 19 la pachet