UNIVERSITATEA POLITEHNICA din BUCUREŞTI

Facultatea de Electronica, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei

Proiect SLCSF

Securitatea generală a produselor din perspectiva Legii 245/2004

Profesor coordonator Student

Luminiţa Copaci Ionela-Andreea Turlănoiu

București
 Cuprins
Introducere.............................................................................................................................................3

Capitolul 1-Domeniul de aplicare și definiții..........................................................................................4

Capitolul 2-Obligaţia generală de securitate: criterii de evaluare a conformităţii...................................6

Capitolul 3-Obligaţiile producătorilor şi ale distribuitorilor...................................................................7

Capitolul 4-Sancţiuni..............................................................................................................................9

Studiu de caz-Sistemul RAPEX..............................................................................................................12

Speță-Prejudicii cauzate consumatorilor..............................................................................................14

Concluzii...............................................................................................................................................17

Bibliografie..........................................................................................................................................18
 Introducere

Riscul se consideră acceptabil și compatibil cu un grad înalt de protecție pentru

siguranța și sănatatea consumatorilor, evaluarea riscului făcându-se în funcție de următoarele
aspecte:

- caracteristicile produsului;
- efectul asupra altor produse;
- modul de prezentare al produsului( etichetare, instrucțiuni de folosire și informații
furnizate de producător);
- categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului.

Orice operator economic este obligat să introducă pe piață numai produse sigure
pentru viața, sănătatea și securitatea consumatorilor. Comercianții trebuie să asigure că
produsele oferite spre comercializare sunt sigure și să informeze consumatorii asupra
factorilor de risc în utilizarea și/sau consumul acestora.

Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor a fost publicată în Monitorul

Oficial al Romaniei, Partea I, nr.565 din 25 iunie 2004 și are ca scop asigurarea
consumatorilor că produsele puse pe piață sunt sigure. În această lucrare sunt definiți o serie
de termeni precum:produs, produs sigur, distribuitor, returmare. În capitolele următoare se
vizează obligațiile producătorilor și ale distribuitorilor precum și sancțiunile prevăzute pentru
încalcarea legii.
 Capitolul 1-Domeniul de aplicare și definiții

Legea 245/2004 are ca scop asigurarea consumatorilor că produsele puse pe piață sunt
sigure și se aplică pentru toate produsele numai în situația în care nu există prevederi legale
specifice de securitate a produselor respective.

În cazul în care unele produse sunt supuse unor cerințe specifice de securitate impuse
de legislația comunitară, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele și riscurile sau
categoriile de riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări.

Legea definește o serie de termeni:

-produs- orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul
unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile,
să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la
dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare
nouă, folosit sau recondiţionat.

- produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de
utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesităţi de
întreţinere, nu prezintă niciun risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea
produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii şi securităţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:

1. caracteristicile produsului, în principal compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi,

după caz, de montaj şi de întreţinere;

2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi
în mod rezonabil previzibilă;

3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări şi instrucţiuni pentru utilizarea şi

distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;

4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii

şi persoanele în vârstă.

-produs periculos - orice produs care nu îndeplineşte prevederile de la definiţia "produsului

sigur"

-risc grav - orice risc semnificativ, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţilor
publice, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sunt imediate;

-producător:1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în România sau într-un stat
membru al Uniunii Europene şi orice altă persoană care se prezintă ca producător prin
aplicarea pe produs a numelui său, a mărcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana
care recondiţionează produsul;2. reprezentantul producătorului, în cazul în care producătorul
nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenţa unui
reprezentant stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul
produsului;3. alţi operatori economici din lanţul de comercializare, în măsura în care
activităţile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;

-distribuitor - orice operator economic din lanţul de comercializare, a cărui activitate nu

influenţează caracteristicile de securitate a produsului;

-returnare - modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de către

consumator, pe care producătorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus
la dispoziţia sa;

-retragere - orice măsură luată în scopul de a împiedica distribuţia şi expunerea la

comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori.
 Capitolul 2-Obligaţia generală de securitate: criterii de evaluare a
conformităţii

Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure.Un produs va fi

considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei
naţionale atunci când este conform cu reglementările naţionale ale României ori ale statului
membru pe teritoriul căruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei
circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă şi care formulează cerinţele de sănătate şi
securitate pe care produsul trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializat.

Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de

riscuri atunci când este conform cu standardele naţionale neobligatorii care transpun
standarde europene, a căror referinţă este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene. Referinţele acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de către Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO).

În ceea ce privește conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generală a produselor ,

aceasta poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există:

a) standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante;

b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;

c) orientările în domeniul evaluării securităţii produselor;

d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul

respectiv;

e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice;

f) aşteptările rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generală a produselor.

În cazul în care un produs se dovedește a fi periculos, autoritățile competente vor lua

măsurile corespunzatoare pentru a impune restricții privind punerea sa pe piață sau să ceară
retragerea de pe piață ori returnarea produsului.
 Capitolul 3-Obligaţiile producătorilor şi ale distribuitorilor

Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să

evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată
rezonabil previzibilă, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator,
fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri.

În limitele activităţilor lor producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu

caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit:

a) să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru
consumatori;

b) să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste
riscuri, să poată dispune retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a
consumatorilor, returnarea de la consumatori.

Consumatorii trebuie să fie informați asupra identității și detaliilor privind

producătorul, precum și a produsului sau lotului de produse, excepție făcând cazul în care
omiterea acestor informații este justificată. Această informare se poate face prin intermediul
ambalajului sau a produsului în sine.

Dacă este necesar se pot realiza teste prin sondaj pe produsele comercializate,
analizarea reclamațiilor și informarea distribuitorilor de catre producător privind
monitorizarea produselor vizate.

O ultimă etapă pentru prevenirea riscului, în cazul în care celelalte acțiuni nu sunt
suficiente este retragerea de pe piață a produsului. Această acțiune este întrepinsa în
momentul în care producatorul o consideră necesară sau când este obligat de către autoritatea
competentă să ia această măsură.

La rândul lor distribuitorii au următoarele obligații:

-să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate

aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit
să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu
aceste cerinţe;

b) să participe, în limitele activităţilor lor respective, la monitorizarea securităţii produselor

puse pe piaţă, în special prin:

1. transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor;

2. păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;

3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru

evitarea riscurilor.
 În cazul în care producătorii şi distribuitorii au cunoştinţă că unele produse, pe care le-
au pus pe piaţă sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintă pentru
consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinţele de securitate generală, ei trebuie să
informeze imediat autorităţile competente. Aceștia trebuie să colaboreze cu autoritățile
competente în scopul evitării riscurilor pe care le prezintă produsele respective.
 Capitolul 4-Sancţiuni

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară,
contravenţională sau penală a celor vinovaţi.

Se consiera contravenții următoarele fapte:

-punerea pe piață a unor produse care un sunt sigure și se sancționează cu amenda

cuprinsă între 3000-30000 lei;

-lipsa informării consumatorilor de catre producător asupra riscurilor pe care le poate

avea un produs, sancționată cu amendă între 1.000 -3.000 lei

-în cazul în care distribuitorii nu respectă cerințele de securitate pot fi sancționați cu

amenda cuprinsă între 2.000 -4.000 lei

Contravenţiilor prevăzute sunt aplicabile prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002.

În sensul prezentei legi autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind

conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să ia, după caz, una dintre
următoarele măsuri complementare:

a) pentru orice produs:

1. să organizeze, chiar după punerea sa pe piaţă ca fiind sigur, verificări corespunzătoare ale
caracteristicilor sale de securitate, pe o scară adecvată, până la stadiul de utilizare sau de
consum;

2. să solicite părţilor interesate toate informaţiile necesare;

3. să preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;

b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiţii:

1. să solicite marcarea cu avertismente corespunzătoare privind riscurile pe care le poate

prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba română, fără a
exclude prezentarea şi în alte limbi;

2. să se asigure la punerea pe piaţă a unui produs de existenţa unor condiţii prealabile de

securitate, astfel încât produsul rezultat să fie sigur;

c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, să
dispună ca acestea să fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formă
corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
 d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, să interzică temporar, pe perioada necesară
diferitelor controale, verificări sau evaluări ale securităţii, ca acesta să fie furnizat, propus
pentru furnizare sau să fie expus;

e) pentru orice produs periculos, să interzică punerea sa pe piaţă şi să stabilească măsurile

însoţitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei;

f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaţă:

1. să dispună sau să organizeze retragerea sa efectivă şi imediată şi să avertizeze

consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintă;

2. să dispună sau să coordoneze ori, după caz, să organizeze cu producătorii şi distribuitorii,

returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în condiţii corespunzătoare, prin grija şi pe
cheltuiala operatorului economic respectiv.

Măsurile care se dispun de către autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei

privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate sunt aplicabile, după caz:

a) producătorului;

b) distribuitorilor, în limitele activităţilor lor, în special părţii responsabile pentru prima

etapă a distribuirii produselor pe piaţa naţională;

c) oricărei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeşte necesar, în vederea

colaborării la acţiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.

Pentru a asigura o supraveghere eficientă a pieţei, destinată garantării unui nivel ridicat
de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate
dispune măsuri pentru:

a) stabilirea, actualizarea periodică şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de

supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activităţilor de
supraveghere, a constatărilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activităţilor de
colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor
şi protecţia consumatorilor;

b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea

produselor în Comisia pentru securitatea produselor;

c) examinarea şi evaluarea periodică a funcţionării activităţilor de control şi a eficienţei lor

şi, dacă este necesar, revizuirea abordării şi organizării acţiunilor de supraveghere puse în
aplicare.

Reclamaţiile consumatorilor şi ale părţilor interesate referitoare la securitatea

produselor şi activităţile corespunzătoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la
oficiul teritorial pentru protecţia consumatorilor. Reclamaţiile privind securitatea produselor
fac obiectul unei monitorizări corespunzătoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecţia
consumatorilor, precum şi în cadrul autorităţii competente pentru supravegherea pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru
protecţia consumatorilor informează în mod activ consumatorii şi celelalte părţi interesate
despre procedurile stabilite în acest scop.
 Studiu de caz-Sistemul RAPEX

În cazul în care România adoptă sau hotărăşte să adopte, să recomande sau să convină
cu producătorii şi distribuitorii, pe o bază voluntară ori obligatorie, măsuri care au în vedere
împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiţii specifice privind comercializarea sau
eventuala utilizare pe teritoriul său a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica
imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeană trebuie, de asemenea,
informată imediat despre modificarea sau retragerea oricărei măsuri şi acţiuni de acest fel.

Sistemul RAPEX acoperă produsele care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi
securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevăzute în directivele 75/319/EEC şi
81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a RAPEX.

Sistemul RAPEX reprezinta un sistem de schimb rapid de informatii privind produsele

periculoase între Comisia Europeana și Statele Membre ale Uniunii Europene. Sistemul a fost
înfiintat în baza art. 12 al directivei privind securitatea generală a produselor.

Sistemul acopera produsele destinate consumatorilor ca de exemplu: textile, aparate

electrocasnice, mobilă, cosmetice, jucarii, etc. Sunt exceptate alimentele, produsele
farmaceutice, hrana pentru animale.Sistemul consta într-o aplicație situată pe Internet care
este utilizată ca instrument de comunicare atât pentru statele membre ce utilizează aplicația
pentru a pregăti și transmite notificări și reacții prin sistem, cât și de toate persoanele
interesate, într-o secțiune publică destinată acestui scop.

În fiecare zi, consumatorii europeni cumpară milioane de produse, plecând de la

premisa că acestea sunt sigure. Comisia Europeana colaborează cu diverți producători,
importatori, distribuitori, experti și cu 31 de autorităti naționale pentru a se asegura că
produsele periculoase sunt detectate și raportate rapid în sistemul de alertă rapidă. În fiecare
săptămână, este publicată pe internet o listă cu produsele periculoase detectate. Cele mai
frecvente măsuri sunt: interzicerea/oprirea vânzărilor, retragerea unui produs periculos de pe
piață sau recuperarea lui de la consumatori și refuzarea importurilor de către autoritățile
vamale.

În România, ANPC este punctul național de contact pentru sistemul Rapex.

Din raportul european aferent anului 2015 cu privire la eficiența Sistemului rapid de alertă
pentru produsele periculoase se desprind următoarele date statistice:
Numărul total al notificărilor transmise de autoritățile responsabile ale fiecărui stat membru al
rețelei :
Spania–239-notificări;
Ungaria–238-notificări;
Germania–208-notificări;
Romania este pe locul 18 din 31 de state participante respectiv ANPC a transmis 25 de
notificări.
 Exemplu de produs periculos transmis prin sistemul RAPEX:

Categorie :Haine/textile
Produs :tricou copii
Brand:Armata Militare
Risc:vătămare corporală

Cordonul care se leagă la spatele articolului vestimentar se poate bloca, în timpul activităților
pe care copilul le întreprinde, cauzând vătamarea corporală. Produsul nu este conform cu
standardul european EN 14682.

Măsurile luate de autoritățile publice: retragerea produsului de pe piață

Descriere : Tricou gri destinat copiilor până în 6 ani.
Țara de origine : China
Gravitatea riscului : serios (grav)
Alertă trimisă de : Cipru.
 Speță-Prejudicii cauzate consumatorilor

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la nivel european, răspunderea

civilă pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte este reglementată prin diferite acte
normative printre care Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985, în cuprinsul căreia a fost
consacrată obligația de securitate în favoarea consumatorilor și de Directiva 2001/95/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a
produselor, directive ce au fost transpuse în dreptul român prin Legea nr. 245/2004 privind
răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte.

Regimul juridic al raspunderii pentru produsele neconforme este stabilit prin norme
imperative, de ordine publica, de la care nu se poate deroga. Astfel, motivează instanța
supremă că art. 10 din Legea nr. 245/2004 prevede explicit că orice clauze contractuale de
limitare sau exonerare de răspundere a producătorului sunt lovite de nulitate absolută. În
schimb, legea nu interzice clauze de agravare a răspunderii producătorului.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 245/2004, producătorii sunt obligați să pună pe
piață numai produse sigure. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că răspunderea
distribuitorilor și importatorilor este subsidiară, în sensul că va fi angajată doar dacă
producătorul nu poate fi identificat. Prin urmare, cel care răspunde în primul rând este
producătorul care a pus bunul în circulație, iar răspunderea verigilor intermediare care
comercializează produsele intervine în locul producătorului numai în subsidiar, atunci când
producătorul nu poate fi identificat. Totodată instanța supremă apreciază că angajarea
răspunderii solidare a producătorului și a distribuitorului poate fi antrenată numai în ipoteza în
care aceeași persoană juridică are atât calitatea de distribuitor, cât și pe cea de producător,
conform art. 5 din Legea nr. 240/2004.

În speță, reclamanții au solicitat tragerea la răspundere solidară a pârâtei "A", în

calitate de producător și pârâtei "B", în calitate de distribuitor, pentru fapta ilicită constând în
punerea în circulație și oferirea spre vânzare a unui produs, care nu a respectat condițiile
igienico sanitare și de siguranță a alimentelor.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 245/2004, persoana care răspunde pentru prejudiciul cauzat
de defectul produsului său este producătorul, prin producător înțelegându-se și orice altă
persoană care importă un produs în România în vederea vânzării, închirierii, cumpărării sau
altei forme de înstrăinare în cadrul activității proprii de comercializare. Orice persoană care
este considerată producător, prin asimilare în sensul textului legii, răspunde în aceeași măsură
ca și producătorul.

În cauză produsul în interiorul căruia a fost identificat corpul străin, a fost produs de
către "C", de la care pârâta "A" l-a achiziționat. Faptul că pârâta "A" a formulat cerere de
chemare în garanție împotriva producătorului, la care, ulterior a renunțat, în temeiul
dispozițiilor art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat, nu
poate să înlăture, fără a eluda dispozițiile imperative ale art. 3 pct. 3 din Legea nr. 245/2004,
calitatea sa de producător al produsului. Pe de altă parte, legiuitorul a apreciat că tragerea la
răspundere solidară a producătorului și a distribuitorului poate fi antrenată numai în ipoteza în
care aceeași persoană juridică are atât calitatea de distribuitor cât și pe cea de producător,
conform art. 5 din Legea nr. 245/2004, însă nu este cazul în speță.

Conform art. 5 alin. 2 din Directiva europeană nr. 2001/95/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a
produselor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) LII din 15
ianuarie 2002, distribuitorilor li se va cere să acționeze cu grija cuvenită pentru a sprijini
îndeplinirea cerințelor de siguranță aplicabilă, în special nefurnizând produse despre care știu
sau ar trebui să presupună, pe baza informațiilor aflate în posesia lor sau în calitate de
profesioniști, că nu îndeplinesc acele cerințe. De asemenea, în limitele activităților lor
respective, ei participă la monitorizarea siguranței produselor introduse pe piață, în special
transmițând informații referitoare la riscurile prezentate de produse.

În aplicarea dispozițiilor din directiva europeană, legislația internă, prevede în sarcina

distribuitorilor anumite obligații concrete care le incumbă, respectiv aceea de a se asigura că
produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respectă condițiile prescrise sau declarate
și aceea de a nu comercializa produse despre care dețin informații sau consideră că pot fi
periculoase. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceste obligații trebuie privite în
strânsă legătură cu natura activității pe care aceștia o desfășoară. În activitatea sa,
distribuitorul nu intervine în procesul de fabricație a produsului, având un rol de intermediar
între cel care produce bunul respectiv și consumator. Aceasta este și rațiunea pentru care
legiuitorul a stabilit în sarcina distribuitorului obligația de a verifica conformitatea produsului,
fără a altera integritatea lui, distribuitorul neputând fi tras la răspundere pentru conținutul
neconform al produsului, sigilat și preambalat.

Fiind vorba despre un produs alimentar preambalat, distribuitorul, conform

dispozițiilor legale, are obligația doar de a verifica integritatea ambalajului, dacă acesta este
sau nu deteriorat, dacă este sigur pentru a fi dat spre consum, respectiv dacă se află în
termenul de valabilitate, conform mențiunilor înscrise pe ambalaj, de a-l depozita în condiții
optime, verificări care nu presupun o evaluare a conținutului produsului.

Așadar, nu poate fi apreciată drept culpabilă fapta pârâtei "B" de a oferi spre vânzare
produsul preambalat, în interiorul căruia se afla un corp străin, în sarcina acesteia nereținându-
se obligația legală de a verifica conținutul ambalajului netransparent.

Pentru aceste considerente, instanța supremă a concluzionat că în mod corect curtea de

apel a apreciat că răspunzător pentru prejudiciul creat reclamanților este doar pârâta "A", fiind
înlăturată culpa distribuitorului – pârâtei "B" și, în consecință, a respins recursul reclamanților
ca nefondat.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale recunoscute de instanța de fond,

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că problema întinderii (evaluării) prejudiciului
este o chestiune de apreciere a probelor care nu poate fi supusă cenzurii în recurs, fiind o
chestiune de netemeinicie. Prin urmare critica recurenților reclamanți, constând în aceea că
instanțele de fond și de apel nu au analizat probele administrate în raport de obiectul acțiunii
și că au acordat daune într-un cuantum mult prea mic, este o problemă de netemeinicie a
hotărârii ce nu poate fi analizată în recurs prin prisma dispozițiilor art. 488 NCPC, neputându-
se reține încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei norme de drept material.

În cauză, apărarea a fost asigurată de MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat în

favoarea distribuitorului – pârâtei "B", față de care, acțiunea reclamanților a fost respinsă în
mod definitiv.
 Concluzii

Prin intermediul Legeii 245/2004 consumatorii sunt asigurați că produsele puse pe

piață sunt sigure. Măsurile pentru prevenirea riscurilor pe care un produs il poate avea asupra
consumatorilor revin:

a) producătorilor

b) distribuitorilor

Producătorilor le revine responsabilitatea de a introduce pe piață produse sigure. De

îndata ce află că un produs este periculos, proucătorul trebuie să ia imediat măsuri pentru a
preveni alte riscuri pentru consumatori și să informeze autoritățile naționale competente cu
privire la respectiva problemă. Distribuitorii trebuie să actioneze cu atenția cuvenită pentru a
se asigura că produsele respectă cerințele de securitate și în special să nu distribuie produse
neconforme acestor cerințe.

Dacă produsele prezintă un risc grav, aceste informații sunt transmise prin
sistemul RAPEX Comisiei și celorlalte tări participante la sistem.

Măsurile care pot fi luate de RAPEX:

-interzicerea/oprirea vânzării;

-retragerea unui produs periculos de pe piață sau recuperarea lui de la consumatori;

-refuzarea importurilor de catre autoritățile vamale.

 Bibliografie
1) http://www.dreptonline.ro

2) https://legeaz.net/dictionar-juridic/securitatea-produselor-si-serviciilor

3) ANPC Protecția consumatorilor Ghid legislav(actualizat in 2015)

4) https://www.legalis.ro

5) http://www.apc-romania.ro/ro/i-siguranta-consumatorilor-in-romania-
ramane-un-deziderat/NDAzLTA.html

6) https://www.avantulliber.ro/2015/09/24/pentru-siguranta-consumatorilor-
sistemul-de-alerta-rapida-rapex-pentru-produsele-periculoase/

7) https://necenzuratmm.ro/justitie/51420-anpc-si-ansvsa-nu-intreprind-
suficiente-actiuni-si-masuri-pentru-a-ne-proteja-de-produsele-
periculoase.html

8) https://www.avocatura.com/stire/16994/speta-prejudicii-cauzate-
consumatorilor.html