Sunteți pe pagina 1din 50

Lucrarea nr.

2
CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMELOR
ELASTOAMORTIZOARE. CALCULUL ARCURILOR
ELICOIDALE CILINDRICE ŞI AL ARCURILOR CU FOI

1. Obiectivele lucrării: Cunoaşterea construcției arcurilor celor mai


folosite pe automobile (elicoidale cilindrice, cu foi, bară de torsiune, pneumatice),
a simbolurilor şi a elementelor de bază necesare proiectării acestor arcuri;
prezentarea unor soluții moderne de arcuri; cunoaşterea construcţiei şi a
funcționării amortizoarelor hidraulice telescopice bitubulare; determinarea prin
măsurători directe a parametrilor dimensionali principali şi efectuarea unor calcule
de proiectare a arcurilor.

2. Elemente necesare desfășurării lucrării: Diverse modele de arcuri şi


bare stabilizatoare; standul suspensiei cu bara de torsiune dispusă longitudinal;
standuri cu amortizoare hidraulice telescopice bitubulare; ruletă; şubler.

3. Consideraţii teoretice
3.1. Rolul și compunerea suspensiei
Suspensia este un sistem elastoamortizor complex care face legătura între
roți sau punți (masa nesuspendată a automobilului) şi caroserie (masa suspendată a
automobilului). Sistemul de suspensie transmite uniform forțele (greutatea) ce
acționează asupra vehiculului către suprafața de rulare (şosea) şi, în același timp,
îl izolează de forțele ce apar dinspre calea de rulare, îmbunătățind astfel confortul,
stabilitatea şi manevrabilitatea automobilului. Construcția suspensiei este
influențată de construcția punții. Alcătuirea sistemului de suspensie pentru o punte
spate motoare rigidă este prezentată în figura 2.1.
Observații:
1. Mecanismul de ghidare al punții (în cazul punții rigide) sau al roților
(în cazul punților fracționate) face parte din puntea proprie.
2. La orice suspensie este obligatoriu tamponul limitator pe cursa de
comprimare, acesta fiind uneori inclus în construcția amortizorului.
28 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Fig.2.1. Principalele componente ale suspensiei:


1.elemente elastice (arcuri elicoidale); 2. bara stabilizatoare; 3. mecanismele de ghidare ale
punţii; 4. articulaţiile mecanismelor de ghidare; 5. amortizoarele hidraulice telescopice;
6. tampoane limitatoare pe cursa de comprimare.

3.2. Arcurile.
Sunt organe de mașini care realizează o legătură elastică între masa
suspendată şi masa nesuspendată ale automobilului, iar prin forma lor şi prin
proprietățile elastice deosebite ale materialelor din care sunt executate, se
deformează elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare, în limite relativ mari. În
timpul deformării elastice, arcurile înmagazinează lucrul mecanic efectuat de
sarcina exterioară sub formă de energie de deformație, având posibilitatea să-l
restituie în perioada de revenire la starea lor inițială.
Cele mai folosite arcuri pentru suspensiile automobilelor sunt arcurile
elicoidale, arcurile cu foi (arcurile lamelare), arcurile bară de torsiune, arcurile
pneumatice (pernele cu aer), arcurile din cauciuc.
Principalele calități ale materialelor din care se execută arcurile se referă
la: rezistenţă ridicată la rupere, limită ridicată de elasticitate, rezistenţă mare la
oboseală. În unele domenii de folosire, materialelor pentru arcuri li se impun o
serie de caracteristici speciale, ca: rezistenţă la temperaturi ridicate; rezistenţa la
coroziune; lipsa proprietăților magnetice; dilatație termică redusă; comportare
elastică independentă de temperatură etc.
Oțelurile folosite în construcția arcurilor pot fi oţeluri carbon de calitate
(OLC 55A, OLC 65A, OLC 75A, OLC 85A) sau oţeluri aliate cu Cr, Mn, Mo, Si,
V, Ni, Ti (40 Si 17A, 60CrMnSi12A, 20 MoCr 130). Elementele de aliere
îmbunătățesc rezistenţa şi tenacitatea (Si), călibilitatea şi rezistenţa la rupere
(Mn, Cr), rezistenţa la oboseală (V).
Mărcile de oţeluri pentru arcuri sunt cuprinse în standardele: STAS 795-87,
11514-80. Tensiunile admisibile şi recomandări pentru alegerea materialelor pentru
arcuri prezentate date în tabelul 2.1.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 29

Tabelul 2.1 Tensiuni admisibile şi recomandări pentru oţeluri de arc

Rezistenţa
Marca oţelului admisibilă la
torsiune t at MPa Indicaţii de folosire
(STAS 795-92) d < 8 d≥ 8 mm
mm
OLC 55A 550 500 Arcuri elicoidale supuse la solicitări mici, arcuri
spirale sau în foi
OLC 65A 500 460 Arcuri elicoidale, spirale sau în foi, supuse la
solicitări moderate, statice sau oscilante, de lungă
durată; temperatura de regim max. 150° C
OLC 75A 550 500 Arcuri elicoidale, spirale sau în foi, supuse la
solicitări moderate, statice sau oscilante, de lungă
durată; temperatura de regim max. 200° C
OLC 85A 560 520 Arcuri elicoidale, spirale sau în foi, supuse la
solicitări relativ mari, statice sau oscilante, de
lungă durată; temperatura de regim max. 200° C
51 și 17A 600 480 Arcuri elicoidale şi cu foi multiple pentru vehicule
pe şine, supuse la solicitări moderate, statice sau
oscilante
56 și 17A 630 500 Arcuri elicoidale, în foi multiple şi plăci elastice,
supuse la solicitări medii, statice sau oscilante, de
durată medie; temperatura de regim max. 180° C
51 VCr 11A 680 650 Arcuri elicoidale, în foi sau spirale, supuse la
solicitări foarte mari, statice sau oscilante, de
durată medie; temperatura de regim max. 150°C
60 și 15A 680 600 Arcuri elicoidale, în foi, disc sau inelare, supuse la
solicitări medii, statice sau oscilante, de durată
medie, destinate în special pentru vehicule;
temperatura de regim max. 180° C
Observaţii
Arcurile cu d> 20 mm se vor executa numai din 51 VCr 11A, 60 și I5A, 56 și 17A, iar
pentru arcurile cu d> 30 mm se va prefera 60 și 15A.
Pentru arcurile de înaltă precizie se recomandă alegerea rezistenţei admisibile τ at cu 25%
mai mică decât valoarea indicată în tabel.

Constantele fizice ale oţelurilor pentru arcuri sunt date în tabelul 2.2.
Arcurile din oţel de îmbunătățire se supun unui tratament termic de călire
şi revenire înaltă, iar cele executate din oţel carbon se supun unui tratament termic
de revenire joasă (detensionare). Pe baza acordului dintre producător şi beneficiar,
suprafețele arcurilor se supun unor operații de ecruisare cu jet de alice, sau cu role
pentru creşterea rezistenţei la oboseală.
30 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Tabelul 2.2 Constantele fizice ale oţelurilor pentru arcuri

Materialul E G P
N/mm2 N/mm2 kg/dm3
Oţel pentru arcuri. Mărci şi condiţii tehnice generale de
206 000 78 500 7,85
calitate. STAS 795-87
Sârmă din oţel carbon de calitate pentru arcuri.
200 000 81 500 7,85
STAS 893-80
Sârmă din oţel aliat şi nealiat, călită şi revenită, pentru
200 000 79 500 7,85
arcuri.
Oţel pentru arcuri care lucrează în condiţii deosebite.
206 000 78 500 7,85
STAS 11514-80
Sârmă din oţel CrNi inoxidabil, austenitic, trasă la rece,
185 000 70 000 7,90
pentru arcuri.
Sârmă din oţel CrNiAl inoxidabil, austenitic, trasă la rece,
105 000 73 000 7,90
pentru •arcuri.

Materialele nemetalice utilizate în construcția arcurilor pentru autovehicule


sunt de obicei pe bază de cauciuc cu inserţii sau materiale compozite.
Un arc este definit de caracteristica sa elastică. Aceasta este curba care
reprezintă dependenţa dintre sarcina care acționează asupra arcului (forță sau
moment) şi deformația (săgeată sau unghi) produsă de aceasta, pe direcția de
acțiune a sarcinii. Alura caracteristicii elastice este prezentată în figura 2.2.

Fig.2.2. Alura caracteristicii elastice.

Arcurile cu rigiditate constantă au cea mai largă utilizare în practică.


Există, însă, şi arcuri cu rigiditate variabilă, la care caracteristica este o
curbă. La arcurile cu rigiditate progresivă (arcuri tari), panta curbei care
reprezintă caracteristica este crescătoare, iar la arcurile cu rigiditate regresivă
această pantă este descrescătoare.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 31

Dacă nu există frecări între elementele componente ale arcului sau frecări
interioare ale materialului, caracteristica arcului la descărcare coincide cu cea de la
încărcare.
La arcurile compuse din elemente suprapuse (arcuri cu foi) sau din
elemente nemetalice, curbele de încărcare şi de descărcare sunt diferite şi se
formează o buclă de histerezis. Caracteristica unui arc cu buclă de histerezis este
prezentată în figura 2.3.

Fig.2.3. Caracteristica elastică cu buclă de histerezis.

3.2.1. Arcuri elicoidale pentru suspensiile automobilelor.


Acestea sunt arcuri elicoidale de compresiune cu înfăşurare spre dreapta,
fiind foarte des întâlnite la toate categoriile de automobile.
După forma lor, pot fi de tip: conic, cilindric (cel mai des utilizat), butoi
(arc paraboidal), hiperboloidal, cu pas constant sau variabil, cu diametru constant
sau variabil al sârmei. Ele sunt executate din oţeluri de arc, sau mai rar din
materiale compozite. Se pot folosi la toate variantele constructive de punți.
Forme uzuale de arcuri elicoidale sunt prezentate în figura 2.4.

Fig.2.4. Forma arcurilor elicoidale.


32 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Numai arcul elicoidal cilindric cu pas constant şi diametru constant al sârmei


are caracteristică elastică liniară, celelalte au caracteristică elastică neliniară.
Extremitățile arcurilor elicoidale (zonele de aşezare) sunt prezentate în
tabelul 2.3. Deoarece arcurile suspensiilor sunt supuse la schimbări frecvente ale
sarcinii, se recomandă ca vârfurile spirelor de capăt să fie dispuse la aproximativ
180° unul față de celălalt. Grosimea capătului spirelor prelucrate trebuie să fie de
aproximativ 25% din diametrul sârmei, ceea ce corespunde cu prelucrarea spirei de
așezare pe 75% din circumferința ei.

Tabelul 2.3 Construcţia extremităților arcurilor elicoidale


Formă Execuţie Reprezentare

A neapropiată, nerectificată

B apropiată, nerectificată

C neapropiată, rectificată

D apropiată, rectificată

apropiată, sub formă de


E
„burghiu mare"

apropiată şi dirijată spre


F
centru

Notă - Fiecare reprezentare indică un arc cu înfăşurare pe dreapta (RH). Totuşi, acelaşi
tip de extremitate se aplică şi în cazul arcurilor cu înfăşurare pe stânga (LH).

Forma spirelor de capăt trebuie indicată în desenul de execuție. Ele se


execută mai apropiate de spirele active, dar nu în contact cu acestea, pot fi cu sau fără
prelungiri de fixare, cu diametrul exterior egal sau diferit de diametrul spirelor active,
cu sau fără prelungirea suprafețelor de reazem. Pentru arcurile prelucrate la cald,
spirele de capăt trebuie executate dintr-o singură prindere şi o singură încălzire.
Arcurile elicoidale cilindrice de compresiune sunt executate din sârme sau
bare cu secțiune rotundă astfel:
− înfășurate la rece din sârme cu diametrul 0,2≤ d≤10 mm;
− înfășurate la rece sau la cald din sârme sau bare cu diametrul 10≤ d≤16 mm;
− înfășurate la cald din bare cu diametrul 16≤ d≤30 mm.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 33

Sârmele pentru arcurile elicoidale sunt reglementate de:


●STAS 892-89 pentru sârmele din oţel carbon;
●STAS 893-89 pentru sârmele din oţel aliat.
Arcurile înfășurate la rece se execută în trei clase de precizie, adică 1,2,3.
Arcurile înfăşurate la cald se execută într-o singură clasă de precizie.
Rugozitatea suprafețelor spirelor de capăt prelucrate trebuie să fie
maximum 25 pentru arcuri înfăşurate la cald și maximum 6,3 pentru arcurile
înfășurate la rece.
După tratamentul termic, materialul trebuie să prezinte o structură
omogenă pe toată suprafața secțiunii (martensită cu grăunți fini şi fără perlită).
Acoperirile de protecție pot fi:
− chimice (fosfatare sau brumare);
− electrochimice (zincare);
− grunduire electrofosfatică.
Ele se execută după ecruisare.

3.2.2. Arcuri lamelare (arcurile în foi)


Arcurile lamelare pot fi alcătuite dintr-o singură lamelă (arcuri
monolamelare) sau din mai multe lamele suprapuse, funcționând simultan (arcuri
în foi). Aceste arcuri sunt solicitate la încovoiere.
Arcurile monolamelare sunt alcătuite dintr-o singură lamelă (foaie) cu
grosimea variabilă după o lege parabolică.
Arcurile în foi sunt compuse din mai multe lamele, de lungimi diferite,
suprapuse şi asamblate la mijloc cu un şurub central de strângere (centrubulon),
deoarece ele au înainte de asamblare raze de curbură diferite. Ele sunt strânse şi
ghidate lateral în lungul arcului de bride, astfel încât toate lamelele participă
simultan la preluarea sarcinii exterioare.
Şuruburile centrale se execută conform STAS10618/2-85 din materiale cu
grupe superioare (grupa 8.8 sau 10.9), iar bridele conform STAS10618/1-82.
Foile arcului se execută din oţeluri pentru arcuri, tratamentul termic
constând într-o călire în ulei sau apă la 800°C...860°C, urmată de o revenire la
350°C...540°C. După tratamentul termic, duritatea foilor de arc trebuie să fie
356...444 HB, iar adâncimea stratului decarburat se admite de maximum 0,15 mm
peste stratul decarburat admis la semifabricate. Ele se execută cu o curbură inițială
şi, pentru că toate foile să participe la preluarea sarcinii, raza de curbură scade cu
micșorarea lungimii acestora, așa cum se vede din figura 2.5. Secțiunea foilor este
dreptunghiulară.
34 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Fig.2.5. Curbura inițială a foilor arcului lamelar.

Înainte de asamblare, suprafața cavă a foilor (supusă frecării) se unge cu un


strat subțire format 75% unsoare UM 175 și 25% grafit concentrat fulgi tip C.
Pentru protejare împotriva coroziunii arcurile se vopsesc.
Aceste arcuri au o tehnologie de execuție relativ simplă, posibilitate de
montare ușoară şi se pot repara prin înlocuirea lamelelor rupte sau refacerea
curburilor iniţiale ale formelor.
Ele pot fi montate pe automobil fie longitudinal, fie transversal.
Folosite în suspensia autovehiculelor, pot prelua pe lângă sarcinile
verticale, şi sarcini orizontale (longitudinale şi transversale), precum şi momente
ale acestor sarcini. Arcuri în foi utilizate la suspensiile automobilelor sunt
prezentate în figura 2.6.

Fig.2.6. Arcuri în foi pentru automobile: a) arc principal 1 cu arc suplimentar 2 dispus
deasupra (caracteristică elastică liniară frântă); b) arc cu capăt alunecător 1 sprijinit pe
suprafața curbă a suportului 2 (caracteristică elastică neliniară); c) arc parabolic
(număr redus de lamele, lamele separate cu frecare redusă între ele cu până la 80%,
masa arcului mai mică cu cel puțin 33%).
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 35

Forța de frecare dintre foile arcului depinde de calitatea suprafețelor foilor,


forța de interacțiune dintre foi şi de viteza de alunecare între foi.
Coeficientul de frecare între foile arcului are valoarea cuprinsă între 0,2 şi 0,3.
Pentru micşorarea coeficientului de frecare, suprafețele de contact între lamele
trebuie să fie netede şi unse, iar uneori între lamele se montează separatoare din
material plastic. Separatoarele pot fi dispuse pe toată lungimea foilor (în cazul foilor
subțiri și flexibile) sau numai în zonele centrale şi de vârf (în cazul foilor groase şi
rigide). În aceste cazuri, coeficientul de frecare este cuprins între 0,01 şi 0,03.
Pentru înlăturarea coroziunii foilor, se folosesc acoperiri de protecție,
realizate din polietilenă cu grosimea stratului de 0,5...0,7 mm sau din poliamide cu
grosimea stratului de 0,1...0,2 mm.
După o perioadă îndelungată de utilizare a arcului, suprafețele de contact
devin uscate, murdare și zgâriate, coeficientul de frecare se mărește, iar rigiditatea
arcului creşte.
Cea mai utilizată legătură dintre arcul cu foi și masa suspendată este
articulația cilindrică cu bucșa din material plastic sau din cauciuc. În figura 2.7 se
prezintă construcția unei articulații cilindrice cu bucșe din cauciuc.

Fig.2.7. Construcţia articulației cilindrice cu bucșă din cauciuc.


În partea dreaptă se remarcă sistemul elastic de strângere a bucșelor cilindrice
cu guler cu șaibe elastice în formă de disc.

Capetele foilor de arc influențează repartiția sarcinii între foi. Din acest
motiv ele se prelucrează, cele mai avantajoase fiind foile cu capete subțiate, a căror
rigiditate corespunde cu rigiditatea unei grinzi de egală rezistenţă. Forme uzuale de
capete de foi sunt prezentate în figura 2.8.
36 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Fig.2.8. Capetele foilor de arc: a) capăt drept cu grosime constantă;


b) capăt scurt, trapezoidal, subțiat; c) capăt lung, trapezoidal, subțiat.

Capetele foilor principale realizează legăturile arcului cu masa suspendată


şi influențează durabilitatea arcului. Cele mai frecvente legături de capăt sunt
prezentate în figura 2.9.

Fig.2.9. Construcţia legăturilor: a) ochi principal dezaxat; b) ochi principal axat,


cu ochi secundar parțial; c) ochi principal axat cu bucşă, cu ochi secundar complet;
d) ochi principal axat, cu rigidizare prin foaia a doua; e) ochi principal axat, fără rigidizare
prin foaia a doua; f) capăt cu două foi principale și fixare în perna din cauciuc;
g) capăt drept cu trei foi principale rezemat pe suportul fixat pe lonjeron.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 37

3.2.3. Arcuri bară de torsiune


Arcul bară de torsiune are forma unei bare drepte, de secțiune constantă pe
toată lungimea de lucru şi care poate avea diferite forme geometrice, cel mai
frecvent utilizată fiind bara de torsiune de secțiune circulară, care asigură o
distribuție uniformă a tensiunii de torsiune pe întregul contur al secțiunii și o
rectificare ușoară a suprafeței exterioare (rectificare necesară pentru mărirea
rezistenţei la oboseală).
Încărcarea se realizează cu ajutorul levierelor dispuse la unul din capete
(levierul poate fi unul din brațele punții fracționate), sau la ambele capete, asupra
cărora acționează forța F, ca în figura 2.10.

Fig.2.10. Încărcarea barei de torsiune: a) cu un levier la capăt;


b) cu câte un levier la ambele capete.

Caracterul de arc al acestor bare este dat de deformarea la răsucire a


materialului din care sunt executate şi care asigură revenirea barei la starea inițială,
după încetarea acțiunii momentului de torsiune.
Construcția arcurilor bară de torsiune cu diferite forme de realizare a
capetelor de fixare și recomandări pentru alegerea dimensiunilor în funcție de
diametrul zonei de lucru sunt prezentate în figura 2.11.
Pentru asigurarea continuității fibrajului, capetele barei de torsiune se
refulează la cald, iar elementele de fixare (caneluri, teșituri, forme circulare
excentrice, pătrate, hexagonale) se execută prin deformare plastică.
Arcurile bară de torsiune se execută din oţel aliat, de calitate superioară
extra, precum 60 CrMnSi 17A, STAS11514-80. Ele sunt supuse unui tratament de
călire și revenire medie la 430...520°C, au o duritate de 45...52 HRC, o rezistenţă la
rupere de minimum 1450 N/mm2 şi o limită de curgere de minimum 1300 N/mm2.
Pe suprafețele exterioare ale barei de torsiune nu se admite prezenţa stratului
decarburat sau carburat.
Pentru mărirea rezistenţei la oboseală, trecerile dintre zonele de capăt și
zona de lucru se realizează cu raze de racordare mari, suprafața de lucru,
suprafețele de racordare și de fixare, canelurile se durifică prin ecruisare cu alice
şi/sau tasare cu role. Grosimea stratului ecruisat trebuie să fie de minimum
0,025 mm, constantă pe întreaga secțiune, admițându-se o abatere de maximum
0,010 mm.
38 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Fig.2.11. Realizarea capetelor de fixare ale barelor de torsiune și


recomandări pentru alegerea dimensiunilor.

În scopul creșterii rezistenţei mecanice şi la oboseală barele de torsiune se


pretensionează în sens invers solicitării de pe automobil.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 39

Arcurile bară de torsiune prezintă o serie de avantaje: dimensiuni de


gabarit relativ reduse; montaj și întreținere ușoare; lipsa frecărilor interioare;
tehnologie de prelucrare relativ simplă; capacitate portantă mare.
Construcția punții și organizarea automobilului în zona punții respective
trebuie să fie adaptate special pentru utilizarea unei bare de torsiune.
Pentru a mări stabilitatea autovehiculului în curbe se folosesc elemente
elastice bare de torsiune, numite bare antiruliu sau bare stabilizatoare. Acestea au
rolul de a menţine roţile în contact cu calea de rulare și de a diminua amplitudinea
mișcării de ruliu a masei suspendate când automobilul rulează în curbe, iar
caroseria tinde să se încline. Cele mai folosite bare stabilizatoare sunt bare de
torsiune transversale în formă de U, care au capetele fixate direct sau prin tije
intermediare de puntea automobilului, iar partea din mijloc montată prin articulații
cilindrice elastice pe caroserie. Partea transversală (cea care lucrează la torsiune)
poate fi dreaptă sau îndoită pentru a ocoli anumite componente ale automobilului.
Forma și dispunerea barei stabilizatoare sunt prezentate în figura 2.12.

Fig.2.12. Forma și dispunerea barei stabilizatoare.

3.2.4. Elemente elastice din cauciuc


Elementele elastice din cauciuc sunt folosite pe scară largă în construcția
suspensiilor pentru automobile datorită caracteristicilor deosebite pe care le au.
Dintre acestea, mai importante sunt: caracteristică elastică progresivă, capacitate de
amortizare mare; construcție şi tehnologie simple; cost redus; funcționare sigură şi
silențioasă.
40 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Ele pot fi întâlnite sub formă de arcuri de cauciuc, tampoane limitatoare şi


bucşe elastice.
Un arc cav din cauciuc (aeon) folosit ca arc suplimentar în cadrul unei
suspensii cu arcuri lamelare, precum și caracteristica elastică rezultată sunt
prezentate în figura 2.13.

a.

b.
Fig.2.13. Arc cav din cauciuc cu caracteristica sa elastică (a) și
caracteristica elastică a suspensiei (b).
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 41

Tampoane limitatoare de cursă de formă conică (cea mai folosită) cu sau


fără alveole sau şanțuri exterioare şi caracteristica elastică pentru arcul conic masiv
sunt prezentate în figura 2.14.

Fig.2.14. Tampoane limitatoare de cursă și caracteristica lor elastică.

3.2.5. Elemente elastice pneumatice


Elementele elastice pneumatice au următoarele avantaje:
− caracteristica elastică neliniară progresivă, cu posibilitatea de schimbare a
alurii prin modificarea presiunii aerului;
− reglarea automată a rigidității şi a săgeții dinamice a suspensiei în funcție de
sarcina utilă;
− permite reglarea automată a nivelului caroseriei faţă de sol indiferent de
valoarea sarcinii statice;
− stabilizarea caroseriei în viraj;
− atenuarea zgomotelor deoarece nu există legături metalice între roţi şi partea
suspendată;
− greutate proprie mai redusă.
42 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Dintre dezavantaje se menționează: construcție complicată și scumpă;


prețul ridicat al mentenanței; deteriorarea elementelor elastice și a instalației
pneumatice scoate din funcție întreaga suspensie a automobilului.
Cele mai folosite forme pentru elementele elastice pneumatice ale
suspensiilor automobilelor sunt de tip diafragmă (fig. 2.15), sau de tip burduf
(fig. 2.16).
Pistonul poate avea profil variabil (determină variația suprafeței efective
deci și a caracteristicii elastice), v. fig. 2.15.a.

Fig.2.15. Elemente elastice pneumatice tip diafragmă: a) diafragmă cu suprafața efectivă


variabilă; b) diafragmă cu suprafața efectivă constantă determinată de diametrul d 0 ;
1. rezervor de aer; 2. diafragmă; 3. piston etanș; 4. ghidaj exterior.

Fig.2.16. Element elastic tip tub cilindric: 1.suport superior; 2. şuruburi de fixare pe
lonjeron; 3. tampon limitator; 4. element elastic tip tub cilindric; 5. piston deschis;
6. suport inferior; 7. şuruburi de fixare pe punte.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 43

3.2.6. Amortizoare
Amortizorul este un mecanism care disipează rapid energia vibrațiilor
verticale ale masei suspendate (caroseriei) și a vibrațiilor maselor nesuspendate
(roţi, punți etc.) și se montează paralel cu elementul elastic principal.
Cele mai folosite sunt amortizoarele hidraulice telescopice bitubulare
deoarece au lungimi mai mici. Construcția unui amortizor hidraulic bitubular și
funcționarea supapelor din piston și din blocul supapelor de fund în cursa de
destindere și în cursa de comprimare sunt prezentate în figura 2.17.

a. b. c.

Fig.2.17. Amortizorul hidraulic bitubular: a) construcție;


b) funcționare la comprimare; c) funcționare la destindere (Sachs).
44 PUNŢI ŞI SUSPENSII

În piston sunt montate: supapa de amortizare la destindere și supapa de


comunicare sau de reținere.
În blocul supapelor de fund (supapa de fund) sunt montate: supapa de
amortizare la comprimare și supapa de admisie sau de reținere.
Supapele sunt realizate dintr-un sistem alcătuit din șaibe elastice, arcuri
elicoidale și orificii calibrate.
Spațiul de acumulare (de compensare) este umplut 2/3 cu ulei și 1/3 cu gaz.
Dacă se folosește aer la presiune atmosferică, amortizorul este de construcție
normală. Dacă se folosește azot la presiunea de 6...8 bar, amortizorul este cu gaz cu
două camere.
Amortizorul cu gaz are față de amortizorul normal următoarele avantaje:
amortizare precisă şi la viteze reduse; acționare rapidă; zgomot redus în
funcționare; evitarea formării de bule.
La destindere, când viteza de deplasare a pistonului depășește viteza
critică, presiunea uleiului creşte și învinge forța de precomprimare a arcului
elicoidal din piston al supapei de destindere, șaibele elastice se îndepărtează și
oferă o secțiune de trecere mai mare, iar creșterea forței de amortizare scade.
La comprimare, când viteza de deplasare a pistonului depășește viteza
critică, presiunea uleiului creşte, depășește forța de precomprimare a arcului stelat
al supapei de comprimare, creşte secțiunea de trecere, iar creșterea forței de
amortizare se micșorează.
În cazul funcționării la temperaturi scăzute, când viscozitatea uleiului
creste, creșterea forței de amortizare este limitată în același mod.

3.2.7. Calculul și proiectarea arcurilor elicoidale cilindrice de


compresiune
Arcul elicoidal cilindric de compresiune cu caracteristica elastică liniară
are următoarele elemente geometrice: d - diametrul spirei; D m - diametrul de
înfăşurare; D i - diametrul interior; D - diametrul exterior; t - pasul arcului
nesolicitat; H 0 - lungimea arcului nesolicitat; α 0 - unghiul de înclinare al spirei
arcului nesolicitat.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 45

Calculul de rezistenţă este prezentat în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Calculul de rezistenţă și la deformații al arcurilor elicoidale cilindrice de


compresiune

CALCULUL DE REZISTENŢĂ

Torsiune: M t = F ( D m / 2 ) c o s α
Încovoiere: M i = F ( D m / 2 ) s i n α
Solicitări
Forfecare: T = F c o s α
Tracţiune: N = F s i n α

;
Calculul la torsiune
;
- indicele arcului; K=f(i)
46 PUNŢI ŞI SUSPENSII

CALCULUL LA DEFORMAŢII

Calculul
săgeţii
arcului

Metodica lor de proiectare este prezentată în tabelul 2.5.


Tabelul 2.5. Relații de calcul și recomandări de proiectare
Simbol şi
Elementul care se calculează
unitatea de Relaţii de calcul. Recomandări
sau se adoptă
măsură
DATE DE PROIECTARE
Forţa de montaj F1, N
Forţa maximă (nominală) Fn, N
Cursa de funcţionare h, mm
Condiţiile de funcţionare - Caracterul sarcinii, mediul de funcţionare
ALEGEREA MATERIALULUI
Simbol şi STAS Tabelul 2.1 din [5]
Rezistenţa admisibilă la , MPa Tabelul 2.1 din [5]
torsiune
CALCULUL DE REZISTENŢĂ
Indicele arcului
Pentru arcuri cu rigiditate mare (arcuri tari)
i se recomandă valori mici ale lui i, iar pentru
arcuri cu rigiditate mică (arcuri moi) se
recomandă valori mari ale lui i.
Coeficientul de formă K ; v. şi fig. 11.11 din [5]
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 47

Simbol şi
Elementul care se calculează
unitatea de Relaţii de calcul. Recomandări
sau se adoptă
măsură
Diametrul spirei

- când nu se cunoaşte valoarea diametrului


mediu de înfăşurare
d, mm

- când se cunoaşte valoarea diametrului


mediu de înfăşurare (cuplaje şi ambreiaje cu
discuri de fricţiune)
Alegerea sârmei standardizate Simbolizare • STAS 892-89 - pentru sârmă din oţel aliat
STAS pentru arcuri
• STAS 893-89 - pentru sârmă din oţel
carbon de calitate pentru arcuri
Diametrul mediu de înfăşurare D m , mm

CALCULUL LA DEFORMAŢII

Rigiditatea impusă c , N/mm


Numărul de spire active

- când rigiditatea c este impusă


n
- când săgeata , este impusă prin tema de
proiectare sau se alege de către proiectant

Săgeata maximă ,
– când rigiditatea c este impusă
, mm ,
– numărul de spire n adoptându-se de către
proiectant
Săgeata de montaj
, mm
48 PUNŢI ŞI SUSPENSII

CALCULUL ELEMENTELOR GEOMETRICE


Numărul total de spire nt nt =n+nr
n < = 7 ; n r = 1,5
n > 7 ; n r = 1,5...3,5
Lungimea arcului blocat H b , mm
Pasul arcului nesolicitat t , mm ;
Lungimea arcului nesolicitat H 0 , mm H0 = H b + n ( t - d )
Lungimea arcului montat H 1 , mm
Lungimea arcului la sarcina H n , mm
maximă
Diametrul exterior D, m m D = D m +d
Diametrul interior D i , mm D i =D m -d
Unghiul de înclinare a spirei α0 , grade
arcului nesolicitat
Lungimea semifabricatului l s ,mm
(sârmei) pentru arc
Săgeata la blocarea arcului , mm
Sarcina de blocare Fb , N

Dacă condiţia nu este îndeplinită, se măreşte Δ

Întocmirea desenului de execuție al arcului se face conform SR EN ISO


2162-1:1997.
Observație: Datorită curburii spirei, tensiunea de torsiune nu se distribuie
uniform pe periferia secțiunii ei, motiv pentru care relația de calcul se corectează
cu un coeficient de formă al arcului K, mărimea lui fiind în funcție de indicele i al
arcului (fig. 2.18).

Fig.2.18. Diagrama pentru determinarea coeficientului de corecție K.


Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 49

Un exemplu de desen de execuție pentru un arc elicoidal cu spire de capăt


apropiate rectificate este prezentat în figura 2.19.

Fig.2.19. Desen de execuție pentru un arc elicoidal cilindric de compresiune.

3.2.8. Calculul și proiectarea arcurilor în foi


Calculul și proiectarea arcurilor în foi simetrice se realizează conform
STAS E 12782-90, se referă numai la arcurile cu secțiune constantă a foilor şi sunt
prezentate în continuare.
Mărimile, simbolurile lor și unitățile de măsură care intervin la calculul
arcurilor în foi sunt date în tabelul 2.6. Principalele mărimi geometrice corespund
schițelor din figurile 2.20.
50 PUNŢI ŞI SUSPENSII

a.

b.

c.

Fig.2.20. Mărimile geometrice ale arcurilor în foi: a) arc simetric în stare liberă;
b) arc simetric încărcat; c) arc montat pe grinda punții.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 51

Tabelul 2.6 Mărimile care intervin în calculul arcurilor în foi

Simbol Unitate Denumirea


de
măsură
a mm Lățimea foilor arcului
A mm Coarda arcului încărcat
A0 mm Coarda arcului în stare liberă
A 0i mm Coarda foii i, a arcului în stare liberă
c N/mm Rigiditatea arcului încastrat
c1 N/mm Rigiditatea arcului corespunzătoare coardei s 1
c0 N/mm Rigiditatea arcului neîncastrat
B N/mm2 Modulul de elasticitate
f mm Săgeata arcului corespunzătoare forței F
Hi mm Înălțimea liberă a arcului asamblat, înainte de efectuarea
operației de suprasolicitare
H0 mm Înălțimea liberă a arcului după încetarea suprasolicitării
fs mm Săgeata la suprasolicitare
H 0i mm Înălțimea foii, i, a arcului asamblat
H’ 0i mm Înălțimea foii, i, a arcului în stare liberă
g mm/s2 Accelerația gravitațională (g=9810 mm/s2)
bi mm Grosimea unei foi, i, a arcului
bl mm Grosimea foii principale a arcului
Hl mm Înălțimea arcului măsurată de la linia ce trece prin axele
ochiurilor
ΔH l mm Variația înălțimii arcului încărcat
mm Variația înălțimii arcului după încetarea suprasolicitării

Ii mm4 Momentul de inerție al foii, i, al arcului


mm4 Momentul de inerție al pachetului de i foi

mm4 Momentul de inerție al pachetului de foi la mijlocul arcului

mm4 Momentul de inerție al pachetului de i foi la capetele arcului


(cu lungime egală cu aceea a foii principale)

k - Coeficientul de formă
kd - Coeficientul dinamic
52 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Simbol Unitate Denumirea


de
măsură
L mm Lungimea arcului încărcat
Ll mm Lungimea arcului între punctele de sprijin – la arcul sprijinit
pe sănii
l mm Semilungimea arcului încărcat
l 1 ,l 2 mm Semilungimile arcului asimetric încărcat
li mm Semilungimea unei foi de arc
l’ mm Semilungimea efectivă a arcului – care ține seama de modul
de fixare a arcului pe osie cu ajutorul bridelor
m kg Masa arcului
ml kg/m Masa unității de lungime a foii de arc
n - Numărul total de foi
n’ - Numărul de foi cu lungime egală cu cea a foii principale
F N Sarcina arcului (de calcul)
ΔF l N Variația sarcinii arcului
f pi mm Săgeata foii, i, de arc, corespunzătoare pretensionării arcului
R mm Raza de curbură a foii principale a arcului încărcat
R 0i mm Raza de curbură a unei foi din arcul asamblat, în stare liberă
R’ 0i mm Raza de curbură a unei foi din arcul neasamblat
s mm Distanța dintre sănii
s1 mm Distanța dintre punctele de contact ale foii principale a arcului
sprijinit pe sănii
u mm Distanța dintre bridele de prindere pe osie
υ Hz Frecvența proprie de oscilație a arcului
σa N/mm2 Tensiunea admisibilă la încovoiere
σs N/mm2 Tensiunea în foi corespunzătoare încărcării statice
σd N/mm2 Tensiunea în foi corespunzătoare încărcării dinamice
σ’ i N/mm2 Eforul unitar în foi corespunzător pretensionării arcului
φi grade Unghiul la centru corespunzător semilungimii foii de arc și
distanței s i
φ 0i grade Unghiul la centru corespunzător semilungimii foii de arc în
stare liberă
φ’ ai grade Unghiul la centru corespunzător lungimii unei foi din arcul
asamblat

Pentru adoptarea coeficientului dinamic al arcului k d se foloseşte


tabelul 2.7.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 53
54 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Elementele necesare proiectării arcurilor în foi sunt următoarele:


− tipul arcului;
− sarcina statică nominală;
− tipul solicitărilor;
− frecvenţa proprie de oscilație impusă;
− spațiul de montaj;
− viteza maxima a autovehiculului.
Observații privind tipul solicitărilor:
Solicitările statice sunt solicitările care apar în foile arcului în cazul
autovehiculului aflat în repaus și încărcat la sarcina nominală.
Calculul are în vedere numai solicitarea la încovoiere a foilor de arc
datorită sarcinilor verticale. Dacă se adoptă sisteme speciale de montare a arcului
pe punte sau pe șasiu care induc și alte solicitări, trebuie avute în vedere și ele la
calculul arcului.
Dimensionarea arcului se face la sarcina statică şi se verifică la sarcinile
dinamice.
Solicitările dinamice ale arcului sunt solicitările care apar în timpul
deplasării autovehiculului pe drum. Ele depind de solicitările dinamice ale
autovehicului, de săgeata statică a arcului și de viteza de deplasare a acestuia.
Temperatura de lucru este cuprinsă între –20°C şi +60°C. În condiții
deosebite de exploatare trebuie să se ţină cont de influenţa acestora asupra
caracteristicilor materialului.
1°Calculul preliminar al arcului
●determinarea săgeții statice a arcului:
g 250
f = = 2 2.1.
4⋅π ⋅υ
2 2
υ
Se recomandă υ=1...1,5 Hz.
●determinarea rigidității:
F
c=
f 2.2.
●determinarea momentului de inerție necesar:
n
c ⋅l3
∑1 I i =  n , 
2 ⋅  2 +  ⋅ E
 n
2.3.
●determinarea grosimii maxime a foilor:
n
4 ⋅ σa ⋅ ∑ Ii
bmax = 1 2.4.
F ⋅l
Tensiunea admisibilă la încovoiere se consideră 500 N/mm2 pentru arcuri
din față și 650 N/mm2 pentru arcuri din spate.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 55

●alegerea numărului de foi și grosimea lor:


Pe baza momentului de inerție necesar, relația (2.3), a unor mărimi impuse
constructiv și a dimensiunilor foilor cuprinse în STAS 3020-80, se determină
variantele posibile privind componenta pachetului de foi;
●determinarea masei aproximative a arcului:
m
m = n⋅ l ⋅l 2.5.
1000
Observație: Alegerea componentei pachetului de foi se face având în
vedere obținerea unei mase minime, cu încadrarea în spațiul destinat montajului.
2°Determinarea rigidității la arcurile prevăzute cu ochiuri
●arc cu foi de grosimi identice:
 n, 
 2 +  ⋅ E ⋅ n ⋅ a ⋅ b 3
c= =
F n
f 6⋅l3 2.6.
● arc cu foi de grosimi diferite:
n
k ⋅ E ⋅ a ⋅ ∑ bi3
F
c= = 1

f 6⋅l3 2.7.
●coeficientul de formă este:
n,

∑I i
k = 2+ 1
n
2.8.
∑I
1
i

●rigiditatea arcului se determină atât pentru arcul neîncastrat cu relațiile


precedente, cât şi pentru arcul încastrat (montat pe punte), la care se ţine cont de
partea neactivă a arcului datorită strângerii pe osie cu ajutorul bridelor:
1 1
l' = l −  ⋅⋅⋅⋅  ⋅u
4 6 2.9.
Observație: La determinarea momentului de inerție pentru calculul
rigidității trebuie să se ţină cont de influenţa startului decarburat, iar în relațiile de
calcul valoarea mărimii b trebuie corectată în acest sens, conform STAS 795-87 şi
STAS 9943-81.
●determinarea frecvenţei proprii de oscilație se face cu relația :
5
υ= 2.10.
f
unde săgeata arcului, f, este dată în centimetri.
56 PUNŢI ŞI SUSPENSII

3°Determinarea tensiunilor la încovoiere


●arc cu foi de grosimi identice:
3⋅ F ⋅l
σ= 2.11.
n ⋅ a ⋅ b2
●arc cu foi de grosimi diferite:
3 ⋅ F ⋅ l ⋅ bi
σi = n
2.12.
a ⋅ ∑b i
3

1
4°Lungimea foilor arcului
●arc cu foi de grosimi identice:
Lungimile foilor se determină astfel încât diferențele între lungimile a două
foi alăturate să fie aceleaşi pentru toate foile arcului;
●arc cu foi de grosimi diferite:
Lungimea unei foi se determină cu relația:
n

∑I
( )
i
li = l n + i +1
n
⋅ l n' − l n 2.13.
∑I i
n +1'
La valoarea determinată se adaugă lungimile neactive datorită fixării pe
osie cu ajutorul bridelor, precum şi datorită răsfrângerii capetelor foilor;
●lungimea foilor se poate determina şi grafic conform figurii 2.21,
respectându-se următoarele reguli:
– pe axa verticală se măsoară succesiv segmentele de dreaptă (V n’-1 V n’ ,
V n’ V n’+1 , V n’+1 V n’+2 ,....V n-3 V n-2 , V n-2 V n-1 , V n-1 V n ) proporționale cu momentele de
inerție, respectiv cu valorile la cub ale grosimilor foilor de arc respective;
– din punctul V n’ se trasează o linie orizontală, pe care se măsoară
segmentul V n’ B n’ proporțional cu semilungimea efectivă a foii de arc celei mai
lungi;
– din punctul V n se trasează o linie orizontală pe care se măsoară
segmentul V n B n proporțional cu semilungimea efectivă a foii de arc celei mai
scurte;
– se unesc punctele B n şi B n’ ;
– din punctele V n’+1 , V n’+2 , ... V n-1 , V n se duc dreptele paralele cu V n B n ,
care intersectează dreapta B n B n’ în punctele B n’+1 , B n’+2 , ... B n-2 , B n-1 ;
– semilungimile efective ale foilor de arc sunt proporționale cu
segmentele V n’+1 B n’+1 , V n’+2 B n’+2 , ... V n-1 B n-1 .
Observație: La arcurile care au mai multe foi de lungime egală cu a foii
principale, determinarea grafică a lungimii foilor începe de la ultima foaie de
lungime egală cu a foii principale.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 57

Fig.2.21. Determinarea grafică a lungimilor foilor de arc.

5°Parametrii arcului asamblat


●Raza foii principale a arcului asamblat în stare liberă se determină prin
rezolvarea sistemului de ecuații:
ϕ
π ⋅ R0 ⋅ 0 = l
180
R0 ⋅ (1 − cos ϕ 0 ) = f 0 2.14.
●Coarda arcului asamblat în stare liberă se determină cu relația:
A0 = 2 ⋅ R0 ⋅ sin ϕ 0 2.15.

6°Calculul pretensionării (suprasolicitării) arcului


Pretensionarea este o metodă verificată de îmbunătățire a durabilității
arcurilor.
Principiul metodei constă în aplicarea uneia sau mai multor supraîncărcări,
efectuate pe arcul asamblat, cu o tensiune de 1500...1700 N/mm2, depășind astfel
limita de curgere, așa cum se vede din figura 2.22. Depășirea limitei de curgere a
materialului, σ c , în zona dublu hașurată, determină apariția unor deformații
remanente, care au același sens cu tensiunile din zona centrală a foii datorită
sarcinilor care apar în exploatare și au sensuri contrare în zona plastică la extremele
foii. Astfel, pretensionarea determină o repartizare favorabilă a tensiunilor în
secțiunea foii în timpul exploatării.
58 PUNŢI ŞI SUSPENSII

●săgeata de suprasolicitare:
4⋅l2
fs = 2.16
800 ⋅ bl
●micşorarea înălțimii arcului după suprasolicitare:
n

∑ ∆H n = (0,05....0,07 ) ⋅ f s 2.17
1

●înălțimea liberă a arcului după asamblare:


n
H i = H 0 + ∑ ∆H n 2.18
1

a.

b.

Fig.2.22. Tensiunile în foaia pretensionată a) și tensiunile în foaia pretensionată și


solicitată în exploatare b) .

7°Parametrii foilor de arc


Prin construcție, foile arcului se execută astfel încât razele lor de curbură
sunt diferite, iar prin strângerea lor cu ajutorul șurubului central se modifică razele
de curbură ale tuturor foilor arcului, precum și înălțimile libere ale respectivelor
foi, realizându-se astfel pretensionarea arcului:
●alegerea tensiunilor de pretensionare a foilor trebuie să respecte condiția:
n

∑σ
1
'
i ⋅ bi2 = 0 2.19.

Se recomandă ca valoarea tensiunii să nu depăşească 1/3 din σ c .


Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 59

●determinarea parametrilor foilor în stare liberă:


Se determină săgeata foii de arc corespunzătoare tensiunii de pretensionare
alese cu relația:
2 σ l2
f pi = ⋅ i ⋅ i
3 E bi
2.20.
Se determină raza și coarda în stare asamblată pentru fiecare foaie.
Se determină înălțimea fiecărei foi din arcul asamblat în stare liberă.
H 0i = R0i ⋅ (1 − cos ϕ 0i ) 2.21.
Se determină înălțimea foii în stare liberă.
H 0l i = H 0i + f pi 2.22
Se determină raza şi coarda foii în stare liberă cu ajutorul relațiilor (2.14) şi
(2.15) utilizând datele corespunzătoare stării libere a foilor de arc.

8°Rezistenţa la oboseală
Rezistenţa la oboseală se exprimă prin numărul de cicluri de solicitare la
care trebuie să reziste arcul fără să se defecteze.
Pentru determinarea rezistenţei de calcul la oboseală se procedează astfel:
a) se determină înălțimea arcului în stare static încărcată;
b) se determină înălțimea arcului în stare dinamică (corespunzătoare
sarcinii dinamice a arcului);
c) se determină cursa dinamică a arcului ca diferență între înălțimile
arcului determinate la pct. a şi b;
d) se determină tensiunea corespunzătoare sarcinii dinamice, ceea ce
reprezintă tensiunea maximă a ciclului de control;
e) se calculează jumătate din cursa dinamică determinată la pct. c;
f) cursa determinată la pct. c se adaugă la înălțimea arcului în stare
încărcată, obținându-se înălțimea maximă a arcului în cadrul procesului de
încărcare al acestuia;
g) se determină tensiunea corespunzătoare înălțimii arcului stabilită la
pct.f, ceea ce reprezintă tensiunea minima a ciclului de control;
h) numărul de cicluri până la defectare se determină conform diagramei din
figura 2.23 la intersecția liniei orizontale ce reprezintă tensiunea maximă pct. d şi
linia verticală ce reprezintă tensiunea minimă pct. g.
Se recomandă ca numărul de cicluri până la defectare determinat după
metoda precedentă să fie cuprins între 50 000 și 100 000.
O durata de încercare de 100 000 cicluri efectuate în condițiile anterioare,
corespunde în cazul arcurilor neecruisate şi montate pe autovehicule cu condiții
normale de exploatare (transporturi pe drumuri modernizate şi fără depăşirea
sarcinii nominale), cu o durabilitate de aproximativ 160 000 km echivalenți.
60 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Fig.2.23. Diagrama pentru determinarea numărului de cicluri.

EXEMPLU DE CALCUL
E.1. Date inițiale:
− tipul arcului: simetric, foi de grosime identică, ochiuri la capete;
− sarcina statică: 30 000 N;
− lungimea arcului în stare întinsă: L=1800 mm;
− lățimea foilor: a=90 mm;
− frecvenţa proprie de oscilație: υ=1,35 Hz;
− viteza maximă de deplasare: V=80 km/h.
E.2. Determinarea preliminară a săgeții statice a arcului:
250
= f = 137 mm
1,352
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 61

E.3. Determinarea rigidității:


30000
c= = 219 N/mm
137
E.4. Determinarea momentului de inerție necesar:
n
219 ⋅ 900 3
∑1 i 2 ⋅ 2,25 ⋅ 210000 = 168942mm 4
I =

E.5. Determinarea grosimii maxime a foilor.


Se consideră σ a =500 N/mm2.
Fiind un calcul preliminar, nu se va ţine cont de influenţa grosimii stratului
decarburat.
4 ⋅ 500 ⋅ 168942
bmax = = 12,5mm
30000 ⋅ 900
Se adoptă valoarea standardizată: b = 12 mm.
E.6. Determinarea numărului de foi:
Momentul de inerție al unei foi
90 ⋅ 12 3
Ii = = 12960mm 4
12
Numărul de foi:
168942
n= = 13
12960
E.7. Determinarea dimensiunilor secțiunii foii:
Se ține cont de grosimea stratului decarburat:
− conform STAS 795-88, 2% din grosimea foii adică: 0,02·12=0,24 mm;
− conform STAS 9943-81, 0,15 mm peste grosimea stratului decarburat
admis prin STAS 793-88.
Grosimea totală a stratului decarburat este: 0,24 + 0,15 = 0,39 mm
Secțiunea va avea următoarele dimensiuni reduse:
− lățimea: a = 90 – 2·0,39 = 89,22 mm
− grosimea: b = 12 – 2·0,39 = 11,22 mm.
E.8. Determinarea rigidității arcului
Se consideră n’ = 3.
 3
 2 +  ⋅ 210000 ⋅ 13 ⋅ 89,22 ⋅ 11,22
3

c=  13 
= 176 N/mm
6 ⋅ 900 3
E.9. Determinarea tensiunilor statice:
3 ⋅ 30000 ⋅ 900
σs = = 552 N/mm 2
13 ⋅ 89,22 ⋅ 11,22 2
62 PUNŢI ŞI SUSPENSII

E.10. Determinarea săgeții statice:


30000
fi = = 170mm
176
E.11. Determinarea frecvenţei de oscilație:
5
υ= = 1,21Hz
17
E.12. Determinarea tensiunilor dinamice.
Pentru săgeata statică de 170 mm, viteza maximă de deplasare de 80 km/h
din tabelul 2.7 rezultă un coeficient dinamic k d = 1,50.
σ d = 552 ⋅ 1,50 = 828 N/mm 2
Având în vedere valoarea relativ scăzută a tensiunii dinamice se va
recalcula arcul în sensul micşorării pachetului de foi. Se va considera un pachet de
12 foi cu dimensiunile secțiunii de 90 × 12 mm.
E.13. Determinarea rigidității (recalculat).
Se consideră n’ = 3.
 3
 2 +  ⋅ 210000 ⋅ 12 ⋅ 89,22 ⋅ 11,22
3

 12 
c= = 164 N/mm
6 ⋅ 900 3
E.14. Determinarea tensiunilor statice (recalculat):
3 ⋅ 30000 ⋅ 900
σs = = 598 N/mm 2
12 ⋅ 89,22 ⋅ 11,22 2

E.15. Determinarea săgeții statice (recalculat):


30000
fi = = 183mm
164
E.16. Determinarea frecvenţei de oscilație (recalculat):
5
υ= = 1,17 Hz
18,3
E.17. Determinarea tensiunilor dinamice (recalculare).
Pentru săgeata statică recalculată de 183 mm și viteza de 80 km/h, prin
interpolare se obține valoarea coeficientului dinamic k d = 1,42.
σ d = 598 ⋅ 1,42 = 849 N/mm 2
Concluzie: Deoarece arcul recalculat se încadrează în limitele admise
pentru caracteristicile de rezistenţă şi elasticitate se adoptă acest pachet de foi, iar
calculele ulterioare se referă la această componentă a pachetului de foi.
E.18. Determinarea lungimii foilor.
Se adoptă lungimea ultimei foi: L 12 = 300 mm.
Treapta de variație a foii de arc este:
1800 − 300
= 83mm
2 ⋅ (12 − 3)
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 63

Lungimile teoretice ale foilor sunt:


L 1 = 1800 mm
L 2 = 1800 mm
L 3 = 1800 mm
L 4 = 1800 – 2·83,33 = 1633 mm
L 5 = 1633,33 – 2·83,33 = 1466 mm
L 6 = 1466,66 – 2·83,33 = 1300 mm
L 7 = 1300 – 2·83,33 = 1133 mm
L 8 = 1133,33 – 2·83,33 = 966 mm
L 9 = 966,66 – 2·83,33 = 800 mm
L 10 = 800 – 2·83,33 = 633 mm
L 11 = 633,33 – 2·83,33 = 466 mm
L 12 = 466,66 – 2·83,33 = 300 mm
Valorile obținute se rotunjesc la multipli de 10 după cum urmează:
L 1 = 1800 mm
L 2 = 1800 mm
L 3 = 1800 mm
L 4 = 1630 mm
L 5 = 1470 mm
L 6 = 1300 mm
L 7 = 1130 mm
L 8 = 970 mm
L 9 = 800 mm
L 10 = 630 mm
L 11 = 470 mm
L 12 = 300 mm
E.19. Determinarea razei libere a foii principale a arcului în stare liberă:
Se determină prin rezolvarea sistemului de ecuații:
ϕ0
π ⋅ R0 ⋅ = 900
180
R0 ⋅ (1 − cos ϕ 0 ) = 183
S-a considerat că arcul la încărcătura statica este întins. Prin rezolvarea
sistemului de ecuații se obține:
R 0 = 2182 mm
φ 0 = 23°37’57,14’’
E.20. Determinarea coardei arcului în stare liberă:
A 0 = 2·2182·sin23°37’57,14’’ = 1749 mm
E.21. Determinarea săgeții de suprasolicitare:
4 ⋅ 900 2
fs = = 360 mm
800 ⋅ 11,22
64 PUNŢI ŞI SUSPENSII

E.22. Micşorarea înălțimii arcului după suprasolicitare:


n

∑ ∆H
1
n = 0,06 ⋅ 360 = 22 mm

E.23. Determinarea înălțimii libere a arcului după asamblare:


H i = 183 + 22 = 205 mm
E.24. Alegerea tensiunilor de pretensionare a foilor:
Foaia nr. 1 σ’ 1 = – 90 N/mm2
Foaia nr. 2 σ’ 2 = – 75 N/mm2
Foaia nr. 3 σ’ 3 = – 60 N/mm2
Foaia nr. 4 σ’ 4 = – 45 N/mm2
Foaia nr. 5 σ’ 5 = – 30 N/mm2
Foaia nr. 6 σ’ 6 = – 10 N/mm2
Foaia nr. 7 σ’ 7 = +10 N/mm2
Foaia nr. 8 σ’ 8 = +30 N/mm2
Foaia nr. 9 σ’ 9 = +45 N/mm2
Foaia nr.10 σ’ 10 = +60 N/mm2
Foaia nr.11 σ’ 11 = +75 N/mm2
Foaia nr.12 σ’ 12 = +90 N/mm2
E.25. Determinarea săgeții foii de arc corespunzătoare tensiunii de
pretensionare:
Foaia numărul 1
2 (− 90) 900 2
f p1 = ⋅ ⋅ = −21 mm
3 210000 11,24
Pentru celelalte foi, calculul se face similar, iar rezultatele sunt trecute în
tabelul 2.8.
Tabelul 2.8. Săgeţile foilor la tensiunea de pretensionare
Foaia σ’ i [N/mm2] l i [mm] f pi [mm]
1 - 90 900 - 21
2 - 75 900 - 17
3 - 60 900 - 14
4 - 45 815 - 8
5 - 30 735 - 5
6 - 10 650 - 1
7 +10 565 + 1
8 +30 485 + 2
9 +45 400 + 2
10 +60 315 + 2
11 +75 235 + 1
12 +90 150 + 1
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 65

E.26. Determinarea razelor foilor în stare asamblată:


Foaia nr. 1 R 01 = 2182 mm
Foaia nr. 2 R 02 = 2182 + 12 = 2194 mm
Foaia nr. 3 R 03 = 2194 + 12 = 2206 mm
Foaia nr. 4 R 04 = 2206 + 12 = 2218 mm
Foaia nr. 5 R 05 = 2218 + 12 = 2230 mm
Foaia nr. 6 R 06 = 2230 + 12 = 2242 mm
Foaia nr. 7 R 07 = 2242 + 12 = 2254 mm
Foaia nr. 8 R 08 = 2254 + 12 = 2266 mm
Foaia nr. 9 R 09 = 2266 + 12= 2278 mm
Foaia nr.10 R 10 = 2278 + 12 = 2290 mm
Foaia nr.11 R 11 = 2290 + 12 = 2302 mm
Foaia nr.12 R 12 = 2302 + 12 = 2314 mm
E.27. Determinarea corzilor foilor de arc în stare liberă:
Foaia nr. 1
900 ⋅ 180
ϕ 01 = = 230 37'57,14' '
π ⋅ 2182
A01 = 2 ⋅ 2182 ⋅ sin 23 0 37'57,14' ' = 1749mm
Pentru celelalte foi, calculul se face similar, iar rezultatele sunt trecute în
tabelul 2.9.
Tabelul 2.9. Corzile foilor de arc în stare liberă
Foaia R 0i [mm] l i [mm] φ 0i A 0i [mm]

1 2182 900 23°37’57,14’’ 1749


2 2194 900 23°30’11,82’’ 1750
3 2206 900 23°22’31,55’’ 1750
4 2218 815 21° 3’11,62’’ 1593
5 2230 735 18°53’ 4,14’’ 1444
6 2242 650 16°36’40,23’’ 1282
7 2254 565 14°21’43,77’’ 1118
8 2266 485 12°15’47,59’’ 963
9 2278 400 10° 3’38,58’’ 796
10 2290 315 7°52’52,67’’ 628
11 2302 235 5°50’56,57’’ 468
12 2314 150 3°42’30,67’’ 300

E.28. Determinarea înălțimii foilor de arc în arcul asamblat:


Foaia nr. 1
( )
H 01 = 2182 ⋅ 1 − cos 23 0 37'57,14' ' = 183 mm
66 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Pentru celelalte foi, calculul se face similar, iar rezultatele sunt trecute în
tabelul 2.10.
Tabelul 2.10 Înălțimile foilor de arc în arcul asamblat
Foaia R 0i [mm] φ 0i H 0i [mm]

1 2182 23°37’57,14’’ 183


2 2194 23°30’11,82’’ 182
3 2206 23°22’31,55’’ 181
4 2218 21° 3’11,62’’ 148
5 2230 18°53’ 4,14’’ 120
6 2242 16°36’40,23’’ 94
7 2254 14°21’43,77’’ 70
8 2266 12°15’47,59’’ 52
9 2278 10° 3’38,58’’ 35
10 2290 7°52’52,67’’ 22
11 2302 5°50’56,57’’ 12
12 2314 3°42’30,67’’ 5

E.29. Determinarea înălțimii foilor de arc în stare liberă:


Foaia nr. 1
l
H 01 = 183 + (− 21) = 162 mm
Pentru celelalte foi, calculul se face similar, iar rezultatele sunt trecute în
tabelul 2.11.
Tabelul 2.11. Înălțimile foilor de arc în stare liberă

Foaia H 0i [mm] f pi [mm] H’ 0i [mm]

1 183 – 21 162
2 182 – 17 165
3 181 – 14 167
4 148 – 8 140
5 120 –5 115
6 94 –1 93
7 70 +1 71
8 52 +2 54
9 35 +2 37
10 22 +2 24
11 12 +1 13
12 5 +1 6
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 67

E.30. Determinarea razelor foilor de arc în stare liberă:


Foaia nr. 1
Se rezolvă sistemul de ecuații:
π ⋅ R01
l
⋅ ϕ l01
= 900
180
R01l
( )
⋅ 1 − cos ϕ l01 = 162
şi se obține soluția: = 2472 mm ; ϕ l01 = 20 0 51'20,68' '
Rol 1
Pentru celelalte foi, calculul se face similar, iar rezultatele sunt trecute în
tabelul 2.12.
Tabelul 2.12. Razele foilor de arc în stare liberă
Foaia l i [mm] H’ 0i [mm] R’ 0i [mm] φ’ 0i

1 900 162 2472 20°51’20,68’’


2 900 165 2426 21°15’ 3,44’’
3 900 167 2397 21°30’52,98’’
4 815 140 2349 19°52’59,45’’
5 735 115 2329 18° 4’43,66’’
6 650 93 2256 16°30’33,54’’
7 565 71 2236 14°28’36,68’’
8 485 54 2169 12°48’43,00’’
9 400 37 2156 10°37’48,65’’
10 315 24 2122 8°44’51,96’’
11 235 13 2063 6°20’44,13’’
12 150 6 1874 4°35’10,00’’

E.31. Determinarea cursei de control


− săgeata statică a arcului: 183 mm;
− săgeata dinamică a arcului: 183·1,42 = 260 mm;
− cursa dinamică a arcului: 260 – 183 = 77 mm;
− cursa de testare a arcului: 77 + 1/2·77 =115 mm.
E.32. Determinarea rezistenţei la oboseală
Tensiunea maximă în cadrul cursei de control: 849 N/mm2
Tensiunea minimă în cadrul cursei de control:
849 – 849·115/260 = 473 N/mm2
Din diagrama 2.23, la intersecția liniilor de ordine anterioare se obține o
rezistenţă la oboseală de 175 000 cicluri.
68 PUNŢI ŞI SUSPENSII

3.2.9. Calculul și proiectarea arcurilor bară de torsiune


Calculul arcurilor bară de torsiune constă dintr-un calcul de rezistență la
solicitarea de torsiune şi un calcul la deformații. Schema de calcul și relațiile
pentru proiectarea arcurilor bară de torsiune simple cu secțiunea rotundă (cele mai
folosite la suspensiile autovehiculelor) sunt prezentate în tabelul 2.13.

Tabelul 2.13. Schema și relațiile de calcul pentru proiectarea arcurilor bară de torsiune
simple cu secțiune rotundă

Calculul de rezistență
; ; τ at =600…800 MPa

Calculul la deformații ; ;

Rigiditatea

Observație: Pentru solicitările dinamice, în cazul oțelului de arc călit, cu


σ r = 1200…1600 MPa și σ 02 =1000.1030 MPa, se poate considera τ at = τ m ±0,5τ a .
Pentru oțeluri Cr-Si sau Cr-V şi d = 20…25 mm, se poate considera orientativ
τ a = 150…180 MPa, τ m fiind tensiunea medie a ciclului de solicitare.

4. Activităţi efectuate de studenți


● Studenții vor analiza construcția, vor urmări modul de montare a
elementelor elastice ale suspensiei pe punte şi vor determina prin măsurători
directe principalii parametri dimensionali pentru arcurile din laborator prezentate în
figurile următoare.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 69

Fig.2.24. Arc elicoidal cilindric suspensie spate (Dacia 1310) cu detaliu pentru capătul
superior, montat direct pe grinda transversală a punții din spate.

Spirele de așezare sunt neprelucrate, au capetele defazate la 180°, au


diametre diferite (spira superioară mai mare față de cea inferioară), deci montarea
lor pe automobil este prestabilită, pasul lor este mai mic față de spirele active ceea
ce induce o ușoară progresivitate caracteristicii elastice, câte două spire de la
capete sunt protejate cu tuburi din material plastic pentru a reduce frecările cu
suporturile port arc și solicitările dinamice.

Fig.2.25. Arc elicoidal cilindric suspensie spate (Skoda Fabia)


montat pe o grindă trasă în formă de H în fața axei roților punții din spate.
70 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Se remarcă aceleaşi caracteristici constructive ca la soluția precedentă, fără


tuburi de protecție pentru spirele de la capete, spirele de așezare au planele
înclinate față de axa arcului, montarea arcului pe talerele suport se face prin plăci
din cauciuc.

Fig.2.26. Arc elicoidal cilindric suspensie spate pentru autoturism.

Spirele de așezare sunt plane și perpendiculare pe axa arcului, sunt defazate


cu puțin peste 90°, se observă benzile colorate care servesc la împărțirea arcurilor
în grupe în funcție de caracteristicile lor elastice.

Fig.2.27. Bloc elasto-amortizor spate pentru un autoturism,


cu detaliu pentru capătul superior.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 71

Arcul și amortizorul hidraulic sunt montate coaxial, capătul superior se


montează pe caroserie printr-o placă suport cu trei prezoane, capătul inferior se
montează pe punte prin intermediul unei articulaţii sferice, arcul elicoidal are
caracteristică elastică progresivă deoarece are suprafața de înfășurare a spirelor
combinată (cilindru și con), cu pasul variabil, iar diametrul sârmei este variabil.

Fig.2.28. Arc în foi pentru suspensia din spate a unui autoturism (Opel)
cu detalii pentru ochiurile de capăt.

Grosimile foilor sunt diferite, foile sunt grupate în două pachete (arcul
principal dispus deasupra şi arcul suplimentar dispus dedesubt), deci caracteristica
elastică este frântă; ele au capetele prelucrate; ghidarea laterală a foilor este
realizată cu patru bride fixate prin nituri de capetele foilor: două bride în partea
centrală realizează strângerea foilor cu şuruburi, două bride laterale realizează
strângerea prin îndoirea capetelor; axele ochiurilor sunt în planul foii principale
(solicitările foilor în zonele ochiurilor sunt mari); la realizarea ochiurilor contribuie
primele două foi ale arcului (capetele foilor sunt astfel îndoite încât să permită
deplasările relative ale foilor): ochiul din față (al articulației fixe) este dublat numai
la partea inferioară de a doua foaie, ochiul din spate al articulației cu cercel este
complet dublat de a doua foaie; datorită solicitărilor la oboseală, ochiul foii
principale al acestei articulații este rupt; ochiurile sunt bucşate pentru a permite
montarea articulației cu bucșe din cauciuc.

Fig.2.29. Arc în foi pentru suspensia din spate a unei autocamionete


(Dacia 1307) cu detalii pentru ochiurile de capăt.
72 PUNŢI ŞI SUSPENSII

Se remarcă aceleași particularități constructive ca anterior, şi în plus: foile


au aceeași grosime, au capetele neprelucrate, ghidarea laterală a foilor se realizează
cu două bride prin îndoirea capetelor.

Fig.2.30. Arcul în foi parabolic pentru suspensia din spate a unui autoturism (FIAT)
cu detaliu pentru capăt.

Arcul este montat transversal cu capetele sprijinite pe brațele transversale


inferioare ale punții din spate, are două foi cu grosime variabilă după o lege
parabolică, între foi este montat un separator din material plastic pe toată lungimea
foilor deoarece foile sunt subțiri și flexibile, capetele foilor sunt prelucrate lateral
pentru a asigura ghidarea pe brațele punții, în partea centrală foile sunt strânse cu o
bridă lată.

Fig.2.31. Standul suspensiei din față cu bare de torsiune dispuse longitudinal


a unui autoturism (Oltcit).

Bara de torsiune are secțiunea rotundă plină, cu capătul din față încastrat
prin caneluri în latura longitudinală a brațului transversal inferior al punții (braț în
formă de L), iar capătul din spate încastrat prin caneluri pe un suport fixat prin
șuruburi pe capătul unei lamele elastice transversale (lama de flexiune) montată pe
caroseria autoturismului. Standul permite încărcarea barei de torsiune, astfel că se
pot urmări deformările elastice ale barei de torsiune și ale lamei de flexiune care
are rol şi de bară stabilizatoare.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 73

Fig.2.32. Bară stabilizatoare (element elastic bară de torsiune cu secțiune rotundă plină
montată transversal) pentru un autoturism, cu detalii pentru elementele de legătură.

Forma barei stabilizatoare este „U”, partea elastică este latura centrală
dispusă transversal şi montată pe caroserie prin doua bucșe din cauciuc, momentul
de torsiune care apare la înclinarea caroseriei (mișcarea de ruliu) se opune acestei
mișcări și este aplicat părții elastice prin brațele laterale ale barei, care sunt
ancorate de brațele punții prin articulațiile cilindrice de capăt și bieletele de
legătură. Partea centrală are o formă neliniară pentru a ocoli alte componente ale
autoturismului.
Elementele elastice pneumatice au construcția și tehnologia asemănătoare
cu aceea a anvelopelor fără camera de aer din zonele taloanelor și a flancurilor, ele
fiind fabricate tot de constructorii de anvelope.

Fig.2.33. Element elastic pneumatic tip tub cilindric pentru autobuz urban (DAF).
74 PUNŢI ŞI SUSPENSII

În timpul funcționării, elementul tip tub cilindric se deformează, partea sa


inferioară se răsfrânge în interior şi rulează pe suprafața pistonului de ghidare,
modificându-şi astfel înălțimea, deci şi săgeata dinamică a suspensiei. Are un
volum mare şi, ca urmare, nu este nevoie de un rezervor de aer suplimentar. Se
montează pe suporturile sale prin strângerea talonului.

a.

b. c.
Fig.2.34. Element elastic pneumatic tip diafragmă pentru un autobuz urban
(ROMAN 111 UDM): a) vedere laterală; b) vedere de jos; c) vedere de sus.

Elementul elastic pneumatic tip diafragmă are un sistem de montare pe


caroserie și pe punte cu flanșe, inele și șuruburi. El are un volum redus, deci este
necesar un rezervor suplimentar de aer (oala diafragmei), în interiorul căruia se
montează adesea tamponul limitator de cursă. Nu este necesar un piston de ghidare.

a. b.
Fig.2.35. Element elastic pneumatic tip tub cilindric pentru un autoturism (BMW):
a) în poziție complet destins; b) în poziție comprimat.
Construcţia şi funcţionarea sistemelor elastoamortizare 75

Se observă pistonul cilindric curb din material plastic pe care rulează tubul
când elementul elastic funcționează și zona roasă a tubului datorită contactului
frecvent cu suprafața pistonului de ghidare.

Fig.2.36. Amortizor hidraulic telescopic bitubular (Dacia 1310).

Se observă bucșa din material plastic (poliamidă) care realizează ghidarea


suplimentară a tijei, sistemul de conducte pentru evitarea emulsionării lichidului
hidraulic, talerul pentru montarea suportului inferior al arcului (arcul elicoidal este
montat concentric cu amortizorul), tamponul limitator pe cursa de comprimare
montat pe capătul exterior al tijei, articulațiile elastice axiale oscilante prin care
amortizorul este montat pe automobil.

●● Studenții vor determina prin calcul următoarele mărimi:


− rigiditățile pentru arcurile elicoidale cilindrice cu pas constant, pentru
arcurile în foi cu grosimea constantă a foilor și pentru arcul bară de torsiune dispus
longitudinal;
76 PUNŢI ŞI SUSPENSII

− săgețile arcurilor elicoidale cu pas constant și pentru arcul în foi de


autoturism considerând că masa repartizată unei roţi este de 350 kg;
− deformația arcului bară de torsiune pentru o forță aplicată la capătul
brațului de 3500 N precum şi deplasarea capătului brațului;
− săgeata arcului în foi pentru autoutilitară la o încărcare a roţii de
500 kg şi sarcina pe arc la care începe să funcționeze şi arcul suplimentar;
− tensiunile efective pentru arcurile precedente şi încărcate cu sarcinile
amintite;
− sarcina statică preluată de arcurile pneumatice la o presiune a aerului
din arc de 4 bar.
Arcurile metalice se vor considera realizate din oţelul 60CrMnSi17A
pentru care R m =1670-1910 N/mm2, E=206000 N/mm2 şi G=78500 N/mm2
●●● Studenții vor întocmi desenele de execuție pentru unul din arcurile
elicoidale cilindrice şi pentru foaia principală a unuia din arcurile în foi.

5. Întrebări pentru verificarea cunoștințelor

1. Care este semnificația buclei de histerezis din caracteristica elastică a


unui arc?
2. De ce foile arcului lamelar au raze de curbură diferite înainte de
asamblare?
3. De ce se recomandă introducerea de vaselină între foile arcului lamelar
cu contact direct între acestea?
4. Care este alura caracteristicii elastice a arcurilor lamelare cu foi cu
grosime constantă studiate în cadrul lucrării de laborator?
5. Care sunt deosebirile dintre arcul elicoidal din suspensia automobilului
și arcul elicoidal de compresiune obișnuit (de exemplu: arcul de supapă)?
6. Ce rol are furtunul din material plastic care îmbracă spirele de capăt ale
arcului elicoidal „Dacia”?
7. Care sunt caracteristicile arcului elicoidal cilindric montat pe axa roţii?
8. Care sunt caracteristicile arcului elicoidal montat în fața axei roţii?
Dar ale arcului elicoidal montat în spatele axei roții?
9. În ce categorie de mase ale automobilului se încadrează arcul bară de
torsiune? Unde se leagă capetele acestui arc?
10. Care dintre arcurile studiate în cadrul lucrării de laborator se pot
repara?
11. Cum este forța de amortizare pe cursa de comprimare față de cea de pe
cursa de destindere? De ce?