Sunteți pe pagina 1din 2

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga

Redactează un eseu de minimun 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile unui text
poetic studiat, aparținând lui Lucian Blaga.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-un
curent cultural/literar;
 prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea a două
imagini sau idei poetice;
 analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul
poetic studiat, din seria: imaginar poetic, figuri semnatice, motive poetice.

Introducere
 Modernismul este un curent literar inițiat de Eugen Lovinescu, a cărui doctrină
pornește de la ideea că există „un spirit al veacului” care impune sincronizarea
literaturii române cu cea europeană, cunoscut și ca teoria sincronismului. Lucian Blaga
se înscrie, prin întreaga sa creație literară, în estetica modernistă, însă spre deosebire
de contemporanii săi, optează pentru modernismul de tip expresionist.
 Reprezentativă pentru viziunea expresionistă a scriitorului asupra lumii este
creația literară „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, o artă poetică ce deschide
volumul de debut, „Poemele luminii”, din 1919. (Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii este reprezentativă pentru concepția modernistă despre creație, pentru că
surprinde mutarea centrului de interes al artistului pe problematica limbajului: poetul
se transformă din utilizator al convențiilor poetice în creator de convenție poetică, iar
poezia își pierde universalitatea conferită prin tradiție de norme artificiale și devine
limbaj individual.)
Cuprinsul
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-
un curent cultural/literar;
 O primă trăsătură constă în dimensiunea modernistă a textului blagian se
evidențiază tocmai prin caracterul său de ars poetica, poezia înscriindu-se în seria artelor
poetice din perioada interbelică. Textul este considerat o artă poetică, deoarece autorul își
exprimă crezul liric (propriile convingeri despre arta literară și despre aspectele esențiale
ale acesteia) și viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, este configurată concepția
despre poezie (teme, modalități de creație și de expresie; rolul poeziei fiind acela ca prin
mit și simbol, elemente specifice imaginației, creatorul să pătrundă în tainele Universului,
sporindu-le.) și despre rolul poetului (acela de a potența tainele lumii prin trăirea interioară
și prin contemplarea formelor concrete prin care ele se înfățișează), din perspectiva unei
estetici moderne. Așadar, discursul liric reflectă conceptul de poezie intelectualizată,
poezia devenind un act artistic asumat;
 Opțiunea poetului pentru metaforele revelatorii reprezintă o altă trăsătură a
modernismului. În acest sens, organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini
realizate prin comparația amplă a elementului abstract, de ordin spiritual (mister, întuneric,
taină, adâncimi), cu un aspect al lumii materiale (flori, ochi, buze, morminte). Mai mult,
pentru Lucian Blaga există două modalități de cunoaștere, de raportare la mister:
cunoașterea paradiziacă (perspectiva raționalist-pragmatică), misterul fiind parțial redus
cu ajutorul logicii, al intelectului, și cunoașterea luciferică (intuitivă, din care face parte
și cunoașterea poetică), care potențează misterul cu ajutorul imaginației și al creației
poetice, aș trăirii interioare, al intelectului extatic.
 prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea
a două imagini sau idei poetice;
 În aceeași ordine de idei, pentru că e o artă poetică, poemul se centrează pe tema
condiției artistului prin raportare la cunoaștere. Prima secvență lirică (primele cinci
versuri) exprimă concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativă: „nu strivesc”, „nu ucid”,
atitudinea poetică față de tainele lumii – refuzul cunoașterii logice, raționale, paradiziace,
care încearcă descifrarea tainei. Verbele se asociază metaforei „calea mea” (destinul poetic
asumat), care implică acceptarea tainei și potențarea ei (cunoașterea luciferică).
 Conjuncția coordonatoare adversativă „dar” delimitează o altă secvență poetică, în care
accentul se mută de pe „lumina altora” pe „lumina mea”. În opoziție evidentă cu „lumina
altora”, capabilă să distrugă un univers plasat sub semnul misterului, „lumina mea”, metaforă
pentru cunoașterea luciferică, are rol de a potența tainele universului. Astfel, sintagmele
poetice se asociază cu serii verbale simetric antitetice: „lumina altora” – sugrumă (vraja),
adică strivește, ucide (nu sporește, micșorează, nu îmbogățește, nu iubește); „lumina mea”
– sporesc (a lumii taină), mărește, îmbogățesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).
 analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru
textul poetic studiat, din seria: imaginar poetic, figuri semantice, motive poetice etc.
 Viziunea expresionistă a autorului se remarcă și la nivelul elementelor de structură,
de compoziției și de limbaj ale textului poetic. Adevărat element paratextual, titlul
anticipează ideea poetică fiind în strânsă relație cu mesajul transmis prin discursul liric.
Este format dintr-un enunț declarativ ce reflectă atitudinea tipic expresionistă a unui eu
care își exprimă refuzul adoptării cunoașterii paradisiace și implicit, intenția de a
proteja misterele lumii, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Metafora revelatorie
„corola de minuni a lumii”, imagine a perfecțiunii, a absolutului semnifică prin ideea
de cer, de întreg, misterele universale.
 Discursul liric se construiește în jurul unor relații de opoziție între cele două tipuri
de cunoaștere, care se realizează prin antiteza eu/alții, lumina mea/lumina altora, prin
alternarea motivului luminii și al întunericului, dar și prin conjuncția dar. Simetria
textului liric se realizează prin reluarea metaforelor enumerate în prima și ultima
secvență poetică. Aceste metafore surprind temele majore ale creației poetice,
imaginate ca petalele unei corole uriașe care adăpostește misterul lumii: „flori”-
viața/efemeritatea/frumosul, „ochi” – cunoașterea/ contemplația poetică a lumii,
„buze”- rostirea /sărutul, „morminte” – marea taină a morții/eternitatea.
Încheierea
 În concluzie, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o artă
poetică modernă, deoarece se pune problema relației dintre poet și lume și, mai ales,
dintre poet și creație. Poetul reușește, prin intermediul cuvintelor, și, mai ales, al
metaforei revelatorii, să sugereze misterele universale, fără a le descoperi în întregime.

! Aserțiuni critice
1. Capacitatea de plasticizare a ideilor: „unul dintre cei mai originali creatori de imagini ai
literaturii noastre” – Eugen Lovinescu