Minerale Fluorescente În UV

Realizator: Aioanei Stefan

Grupa GT 16
Facultatea de Geografie și Geologie, Iași
Prof.: Conf. Dr. Androne Delia Anne-Marie

2017
 Cuprins

Introducere ...................................................................................................................................... 3

Minerale fluorescente...................................................................................................................... 4

Aragonitul (CaCO3) .................................................................................................................... 5

Agat (SiO2) ................................................................................................................................. 6

Calcit (CaCO3)............................................................................................................................ 7

Cuarţ (SiO2 ) ............................................................................................................................... 8

Dolomitul CaMg(CO3)2 ........................................................................................................... 10

Fluorină (CaF2) ......................................................................................................................... 12

Gipsul (CaSO4·2H2O) .............................................................................................................. 14

Opalul (SiO2·n H2O) ................................................................................................................ 16

Rodonit (Mn2,Fe2,Mg,Ca)SiO3................................................................................................ 18

Scheelit (CaWO4) ..................................................................................................................... 20

Peștera Waitomo (Peștera licuricilor) ........................................................................................... 23

2
Introducere

Geologie, cuvânt compus de origine greacă, (conform geo = pământ și logos = știință)
este știința care se ocupă cu studiul structurii și formării Pământului. Geologia (în accepțiunea
modernă) este o știință interdisciplinară, care, prin intermediul metodologiilor chimiei, fizicii,
matematicii, statisticii,astronomiei etc., explică compoziția internă a Pământului,precum și
procesele ce au loc în interiorul si la suprafața sa.

Mineralogia este disciplina geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii,

caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a
acestora și a asociațiilor lor naturale. Sub denumirea de mineral, în sensul strict al cuvântului,
înțelegem o substanță naturală, solidă, anorganică, omogenă din punct de vedere fizic și chimic,
formată în scoarța Pamântului, care face parte integrată din ea.

Mineralogia apare în izvoarele scrise ale istoriei încă foarte devreme, de pe

vremea Babiloniei, și se referea mai mult la pietrele prețioase. Apoi, ea a apărut la greco-romani,
chinezi și indieni. De asemenea, o carte celebră având ca temă mineralogia este “Historia
Naturalis” de Plinius cel Bătrân, care nu includea numai scrieri despre foarte multe minerale, ci
avea explicate o mare parte din proprietățile lor. Și renascentistul de specialitate
german Georgius Agricola a scris cărți pe aceeași temă, ca de pildă “De re metallica” (1556)
sau “De Fossilium Natura” (1546). În Europa, studiile sistematice științifice de
minerale și roci au fost abordate și dezvoltate în perioada post-renascentistă.

Studiul modern de mineralogie a fost fondat pe principiile cristalografice, precum și

studiul microscopic al secțiunilor în pietre (acestea nu s-au putut decât după
inventarea microscopului, în secolul al XVII-lea).

3
Minerale fluorescente

Toate mineralele au capacitatea de a reflecta lumina. Asta este ceea ce le face vizibile
pentru ochiul uman. Câteva minerale au o proprietate fizică interesanta, cunoscuta sub numele de
"fluorescență". Aceste minerale au capacitatea de a absorbi temporar o cantitate mică de lumină
și eliberează o cantitate mică de lumina de o
lungime de undă diferită. Această
modificare a lungime de undă produce o
schimbare de culoare temporară a
mineralului în ochiul unui observator uman.

Mineralele fluorescente sunt cele

care emit lumină vizibilă atunci când este
activată de lumină ultravioletă invizibilă
(UV), aparate cu raze X sau fascicule de
electroni. Anumiți electroni din minerale
absorb energia din aceste surse și trec la o
stare de energie mai mare. Lumina
fluorescentă este emisă atunci când acesti
electronii scad până la o stare de energie mai
mică și emit o lumină propriei lor. Deși
majoritatea colecționarilor nu au acces la
raze X , ei au acces la lămpile cu raze
ultraviolete. Lumina vizibilă emisă după ce a
fost activata de lumina UV este uneori foarte
colorată și poate fi de multe ori foarte
diferită de culoarea normală a mineralului.

Figure 1. Fluorescența. Sursa: Internet

Colectarea de minerale fluorescente

4
este un hobby popular și colectionarii cu experiență pot folosi fluorescența în scopuri de
identificare. În timpul nopții, în mine întunecate
sau peșteri, fluorescența poate fi folosita pentru
a găsi anumite depozite de minerale.

Aragonitul (CaCO3)
Aragonitul a fost confirmat ca mineral
distinct în anul 1797, şi a fost numit după
localitatea Molina de Aragon, aflată la 25 de
kilometri de locul de descoperire al său. Deşi
aragonitul are aceeaşi formulă chimică ca şi
calcitul şi vateritul, între cele trei minerale
există foarte multe diferenţe importante.
Aragonitul are o largă gamă de culori, de la
incoloră până la brun închis, gri, gălbui şi chiar albăstrui.

O mare cantitate de aragonit se găsește în scheletele unor moluște, constituind sideful

natural, care căptușește partea inferioară a
Figure 2. Aragonit
scoicilor și ajută la formarea perlelor.

Clasă: carbonaţi
Sistem de cristalizare: rombic
Habitus: agregate fibroase, radiare,
stalactitice, uneori cristale individuale
Culoare: gri, alb, gălbui, verde, albastru-
violet, maro, roşcat
Urmă: incoloră
Luciu: sticlos pe fețe, de ceara în spărtură
Transparență: translucid, opac
Figure 3. Aragonit în UV. Sursa: Internet
Clivaj: distinct
Spărtură: fibroasă
Duritate: 3,5 - 4
Densitate: 2,9 g/cm3

5
Agat (SiO2)

Agatul este varietatea cea mai răspândită de calcedonie, constituită din benzi concentrice
colorate diferit. Agatele sunt mai interesante atunci când stratele concentrice alternează culori și
și nuanțe contrastante. Unele agate prezintă peste 15.000 de benzi pe 1 cm.
Agatul se găseşte uneori în geode formate în mase bazaltice. După multă vreme, bazaltul

este erodat iar agatul, fiind mai dur, rămâne întreg. De aceea, astăzi putem găsi agate în râuri.

Clasă: silicați
Sistem de cristalizare: criptocristalin
Culoare: poate apărea în toate culorile
Urmă: albă
Luciu: de ceară
Transparență: translucid, opac
Clivaj: absent

Figure 4. Agat la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

Spărtură: concoidală
Duritate: 7
Densitate: 2,6 g/cm3

6
 Figure 5. Agat. Sursa: Internet

Calcit (CaCO3)

Denumirea sa provine de la latinescul “calx”, care înseamnă calcar. Calcitul se găseşte în

toate calcarele. Este stabil la majoritatea temperaturilor şi presiunilor de pe suprafaţa terestră,
fiind prin urmare cea mai larg răspândită şi mai întâlnită formă de carbonat de calciu.

Figure 6. Calcit la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

Stalagmitele şi stalactitele care se găsesc frecvent în peşteri sunt alcătuite din

acest calcit,aragonit şi vaterit ( alte specii de
carbonat de calciu). Cele mai frumoase cristale
de calcit se găsesc în Islanda, şi se numesc spat de
Islanda.

Clasă: carbonaţi
Sistem de cristalizare: trigonal
Habitus: cristale individuale, agregate masive,
granulare, fibroase, dendritice
Culoare: incolor sau alb în stare pură, dar poate
avea o mulțime de culori când conţine incluziuni
Urmă: albă
Luciu: de la sticlos la perlat
Transparență: translucid, opac

7
Clivaj: perfect Figure 7. Calcit

Spărtură: concoidală
Duritate: 3 (etalon de duritate 3 pe
scara Mohs)
Densitate: 2,7 g/cm3

Cuarţ (SiO2 )

Cuarțul, varietatea incoloră

sau transparentă a dioxidului de
siliciu, este cel mai frecvent mineral
găsit în scoarţa terestră. Exemple de
varietăţi impure ale cuarțului sunt ametistul, citrinul, cuarţul fumuriu, calcedonia, agatul, etc.

Deşi nu este piatră preţioasă şi nici semipreţioasă, cuarţul a fost mereu înlocuitor al
diamantului. Se mai foloseşte la
candelabre, pentru că este mai dur ca Figure 8. Cuarț pur. Sursa: Internet

sticla. Este tăiat în stil caboşon cu aspect de dom, şi este şlefuit pentru a confecţiona mărgele şi
coliere.

8
 Figure 9. Ametist

Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: trigonal și hexagonal
Habitus: cristale individuale prismatice, agregate microgranulare massive (în cavități), granule
fără contur propriu (în roci)
Culoare: incolor, alb, cenușiu, galben, fumuriu, negru, verde, roz, roșu
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Transparență: translucid, opac
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Duritate: 7 (etalon de duritate pe
scara Mohs)

Figure 10. Cuarț în UV. Sursa: Internet

9
Dolomitul CaMg(CO3)2

Dolomitul, este atât mineral, cât şi rocă, întrucât este mineralul constitutiv al rocilor
dolomitice. Ca mineral dolomitul a fost descoperit la sfârșitul secolului XVIII de mineralogul
elvețian H. B. de Saussure (1740-1799), denumirea o va da după numele geologului francez
Deodat de Dolomieu (1750-1801) care a constatat pentru prima oară deosebirea dintre roca
dolomit și rocile calcaroase din Dolomiți.

O proprietate caracteristică a dolomitului care o deosebește de calcare este solubilitatea

redusă în acizi, iar reacția cu acidul sulfuric spre deosebire de calcită este o reacție lentă. O altă
caracteristică a dolomitului este luminiscența în culori diferite, de la portocaliu la alb, verde și
brun.

Figure 11. Dolomit

10
Clasa: carbonați
Sistem de cristalizare: romboedric (trigonal)
Forma/Habitus: agregate granulare masive, zaharoide; cruste cristaline
Culoare: crem, gri, alb
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Transparență: translucid, opac
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală
Duritate: 3,5 – 4
Densitate: 2,8 g/cm3

Figure 12. Dolomit la lumina zilei și în UV . Sursa: Internet

11
Fluorină (CaF2)

Denumirea fluorinei provine de la

latinescul “fluere”, care înseamnă a curge:
această denumire face referire directă la
punctul de topire foarte scăzut pe care
mineralul îl are.

Fluorina are o largă gamă de utilizări

industriale: se foloseşte la topirea fierului, în
ceramică şi la obţinerea sticlei optice. De
asemenea, este o sursă majoră de fluor. În
plus, unele dintre cele mai bune varietăţi
Figure 13. Fluorină
cristaline ale acestui mineral versatil sunt
folosite ca pietre nestemate.

Figure 14. Fluorină la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

12
Clasă: halogenuri
Sistem de cristalizare: cubic
Habitus: cristale cubice, agregate granulare
Culoare: toate culorile
Urmă: albă
Luciu: sticlos pe fețe, de ceară în spărturi
Transparență: translucid
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală
Duritate: 4 (etalon de duritate 4 pe scara Mohs)
Densitate: 3,2 g/cm3

Figure 15. Fluorină în UV. Sursa: Internet

13
Gipsul (CaSO4·2H2O)

Denumirea mineralului provine din

cuvântul grecesc “gypsos”, care
înseamnă ciment.

Apare atât ca formă masivă și

cristalină, cu cristale incolore sau colorate
în alb, galben, roșu sau cenușie (alabastru),
cât și sub formă fibroasă (gips fibros). În
unele cazuri poate forma cristale
transparente (selenit). În Mexic s-au Figure 16. Gips

găsit cristale cu lungime de 15 m.

Gipsul se formează prin cristalizare din soluții suprasaturate în sulfat de calciu din apa de mare,
sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase.

Gipsul este un mineral atât răspândit, cât şi foarte important din punct de vedere
industrial. Circa 75 % din tot gipsul este obţinut din pământ este folosit la obţinerea mortarului
de Paris. Acesta este folosit pentru imobilizarea oaselor fracturate.

Figure 17. Gips la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

14
Clasă: sulfați
Sistem de cristalizare: monoclinic
Habitus: cristale tabulare, lamelare, agregate compacte, fibroase, agreate în rozetă
Culoare: incolor, alb, albăstrui, roşiatic, maroniu, gri
Urmă: albă
Luciu: sticlos, sidefos
Transparență: translucid
Clivaj: perfect
Spărtură: fibroasă, concoidală
Duritate: 2 (etalon de duritate 2 pe scara Mohs)
Densitate: 2,3 g/cm3

Figure 19. Gips în UV. Sursa: Internet Figure 18.Gips la lumina zilei. Sursa: Internet

15
 Opalul (SiO2·n H2O)

Opalul este un cuarţ cu molecule de apă în compoziţia sa. Un lucru spectaculos la acest
mineral este faptul că culoarea sa se schimbă, ţinut în palmă,
sau lângă corp, datorită căldurii acestuia. Totodată, opalul este
o piatră semipreţioasă fără
sistem de cristalizare, adică
este amorf.

Opalul comun, lipsit

de culori spectaculoase se
gasește peste tot în lume, în
timp ce opalul nobil este
mult mai rar.
Figure 20. Opal nobil șlefuit. Sursa: Internet

Opalul nobil prezintă în interior un joc de lumini

Figure 22. Opal de lemn
numit “opalescență”. Expresia de „opalescență” este un joc
de culori fascinant, care se formează prin fenomenul de interferență a luminii cauzate de
microcristalele mineralului.

Figure 21. Opal de lemn la lumina zile și în UV. Sursa: Internet

16
 Figure 23. Opal comun la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

Opalul de lemn este o varietate a lemnului

transformat în opal prin opalizare. Acestea se
formează în momentul în care materiile lemnoase
provenite de la copaci au fost uscate, îngropate şi
înlocuite de silice.

Clasă: oxizi
Sistem de cristalizare: amorf
Habitus: reniform, botroidal, stalactitic, globular şi
coraloid Figure 24. Efectul de "opalescență" la opalul negru Sursa:
Internet
Culoare: incoloră, albă, galbenă, cenuşie, roşie,
verde, albastră, brună sau neagră
Urmă: albă
Luciu: sticlos, perlat
Transparență: translucid, opac (opal comun)
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală
Duritate: 5,5 - 6
Densitate: 1,9 – 2,3 g/cm3

Figure 25. Galaxy opal. Sursa: Internet

17
Rodonit (Mn2,Fe2,Mg,Ca)SiO3

Rodonitul este un mineral răspândit, iar

prima oară a fost găsit în 1819, şi culoarea sa
este aproape întotdeauna roşie-rozalie sau roz.
Etimologia provine de la grecescul rhodon,
care înseamnă trandafir.
Cristalele sale mai pot fi transparente,
însă acestea se găsesc foarte rar şi prezintă Figure 27. Rodonit

fenomenul de plocroism, adică îşi schimbă

culoarea în funcţie de poziţia sursei de
lumină.

Mai rar apare sub formă de cristale,

cel mai frecvent găsindu-se în forme
neregulate, acestea fiind gravate şi şlefuite.

Figure 26. Rodonit la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

18
Clasă: silicaţi
Sistem de cristalizare: triclinic
Habitus: mase granulare, rareori
cristale individuale
Culoare: roz, brun, roşu
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Transparență: translucid
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală spre
Figure 28. Rodonit în UV. Sursa: Internet
neregulată
Duritate: 5,5 – 6,5
Densitate: 3,6 g/cm3

Figure 29. Rodonit la lumina zilei. Sursa. Internet

19
Scheelit (CaWO4)

Scheelitul a fost denumit în

onoarea chimistului suedez C.W.
Scheel. Acesta a fost denumit în anul
1821 și consituie o sursă importantă de
wolfram. Datorită greutății sale
neobișnuite, el a fost numit "wolfram"
în suedeză, ce înseamnă "piatră grea."

Figure 30. Scheelit. Sursa: Internet

Wolframul este un element

chimic din grupa metalelor situat în
poziția 74 în tabelul periodic al
elementelor, folosit la fabricarea
oțelurilor speciale și a filamentelor
pentru becuri electrice.

Figure 31. Scheelit în UV. Sursa: Internet

20
 Figure 32. Scheelit la lumina zilei și în UV. Sursa: Internet

Clasa: Wolframi
Sistem de cristalizare: tetragonal
Forma/Habitus: cristale piramidale, agregate granulare masive
Culoare: alb, galben, brun
Urma: alba
Luciu: sticlos
Transparență: translucid
Clivaj: distinct
Spărtură: neregulată
Duritate: 5
Densitate: 6,1 g/cm3.

21
Figure 33. Minerale fluorescente. Sursa: Internet

22
Peștera Waitomo (Peștera licuricilor)

Waitomo Glowworm
Caves este localizată la ieșirea
din orășelul Waitomo, pe Insula
de Nord, în Noua Zeelandă.
Peștera reprezintă o atracție
turistică faimoasă datorită
populației masive de viermi
luminiscenți ce trăiesc în această
pesteră. Viermii luminiscenți -
Arachnocampa luminosa - sunt
niște creaturi
micuțe bioluminiscente care
produc o lumină albastru-verzuie
și care se găsesc exclusiv în Noua
Zeelandă.

În anul 1887, inspectorul

englez Fred Mace și căpetenia
maori locală Tane Tinorau au
Figure 34. Peștera Waitomo. Sursa: Internet
decis să exploreze Peşterile
Waitomo din Noua Zeelandă. Tinorau şi Mace au pătruns în peșteră cu o plută micuță, navigând
pe firul apei care cobora în subteran, ghidați fiind de lumânările pe care le aveau asupra lor.

În mijlocul întunericului, au observat formațiuni de luminițe împrăştiate pe deasupra

capetelor lor. Mii de larve strălucitoare, suspendate paşnic de tavan, formau un cosmos
bioluminescent magnific.

23
 Licuriciul este un
nume dat generic pentru
larvele bioluminescente din
specii diferite. Larvele
licuriciului – Lampyridae,
larvele unei specii de gândac
Phengodidae, precum şi cele
ale Arachnocampei – o
specie de ţânţar -ciupercă –
toate se întâlnesc aici. În Figure 35. Luminescența din peștera Waitmo. Sursa: Internet

special ţânţarii-ciupercă pot

fi găsiți în număr masiv în peşterile Waitomo. Larvele ţânţarului – ciupercă se agață de pereţii de
stâncă şi vânează prin șirurile lungi de mucus lipicios, iar când sunt văzuți în colonii mari sunt cu
adevărat uluitori.

Cei doi bărbaţi au fost foarte încântați

de descoperirea făcută și au revenit de mai
multe ori pentru a continua explorările. La un
moment dat, Tane Tinorau a găsit o intrare ce
a rămas intrarea folosită de turiștii din
întreaga lume până în ziua de astăzi.

Figure 36. Intrarea principala a peșterii. Sursa: Internet

24
 Vizitarea peșterii a
început în anul 1889, când
căpetenia Tinorau împreună
cu soția sa au inițiat excursii
pentru turiști. În ziua de azi,
mulți dintre ghizii peșterii
sunt descendenţi ai lui
Tinorau și ai soției sale, iar

țânțari -ciupercă, cu
Figure 37. Larvele bioluminescente ale licuriciului. Sursa:
lungile lor siruri de
mucus lipicios, creează încă o imagine feerică.

Figure 38. Imagine feerică a peșterii Waitomo. Sursa: Internet

25
 Bibliografie

 “Mineralogie" , Androne Delia Anne Marie

 “Mineralogie și Petrografie”, Popa Valeria
 http://artinnaturephotography.com/wordpress/2010/moonlight-fossicking/
 http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/geografie/mineralogie-si-petrografie-246246.html
 http://fluomin.org/uk/list.php?liste=1
 http://fossiliraptor.be/fluorescence.htm
 http://geology.com/articles/fluorescent-minerals/
 http:// geologypage.com/p/minerals.html
 http://mindat.org/min-51.html
 http://mineralul.blogspot.ro/p/glosar-cu-minerale.html
 http://munte.xtrem.ro/Speologie_--d50/Waitomo-pestera-licuricilor_--a175.html
 http://muzeuminbm.ro/prezentare.htm
 http://opalbitsandpieces.com/english/opals/opal-facts/
 http://waitomo.com/Waitomo-Glowworm-Caves/
 http://webmineral.com/data/Quartz.shtml

26