Sunteți pe pagina 1din 2

de Ion Istrati

A fost odata ca niciodata, in cotetul unui om sarac, o gainusa. Era slabuta si


firava.
Intr-o zi, cand stapanul veni sa vada si sa hraneasca gainusa, observa ca ea
statea pe cuibar si clocea. Stapanul se bucura foarte mult.
Gainusa se dadu jos cu mare grija si incepu sa manace. Oul se hatana si se
duse de-a dura pana cand iesi din cotet si din curte. Era bucuros, fusese elibera.

Voios, a inceput sa mearga la vale pana cand dadu de un soricel care hoinarea pe
strazile satului.
-Ce faci tu aici, oule?
-Am scapat de acasa si vreau sa incep o viata noua!
-Trebuia sa te gandesti de doua ori.
-De ce?
-Pentru ca este foarte rau sa nu ai casa si masa.
Cei doi au vorbit pana cand luna cobora falnica pe dealul inverzit.
Oul il intreba pe soricel daca vrea sa mearga cu el in cautarea pietrei nestemate
promitand ca atunci cand o vor gasi o vor imparti in doua.
Oul vroia sa-l ajute pe stapanul lui si pe mama lui deoarece piatra era foarte
scumpa. El a auzit la alte gainuse, care barfeau, ca s-ar fi afla la hotarul de nord si
ca un balaur o pazea.
Cei doi “voinici” pornira in cautarea pietri. Au mers in nopti cu luna si zile cu
soare crud, iar florile inapadeau campiile auri.
Intr-un sfarsit, poposira langa un izvor limpede care suna ca un clopotel firav
de ghiocel.
Izvorul ii soptea ceva oului, dar el nu intelegea nimica.
Din izvor iesi o printesa cu valuri lungi de vant si ii spuse:
-Esti un ou curajos si de aceea vreau sa te ajut . Poftim harta, ixul reprezinta
locul unde gasesti piatra.
Oul, inlemnit, lua harta si o deschise.
Amadoi poprnira la drum.
In cele din urma au gasit palatul dragonului. Era plin de cenusa si de tulpini
vechi de plante. Cerul era ca pana corbului, iar pamantul era ca ars de foc si mucezit
in acelasi timp.
Au urcat in palat si au dat de un balaur mai furios decat ala de care vorbeau
gainusile albe ca spuma laptelui.
-Trebuie sa va luptati cu mine, daca vreti sa luati piatra, dar mi-ati face un
bine daca m-ati invinge deoarece eu sunt blestemat si pana cand nu ma invige cineva
o sa raman tot balaur.
Oul se avanta in lupta si cu o pietricica il invinse pe balaur.
Balourul se transforma intr-un print, iar deasupra capului ii aparu piatra.
Cei doi plecara acasa cu bucata lor de piatra, iar balaurul, transformat in print,
a ramas in palatul care a devenit raiul pe pamant.

Cand s-a intors acasa, oul, se transforma in pui, iar soricelul a trait alaturi de familia
puiului.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!