Sunteți pe pagina 1din 4

C10

Daca raspunderea pentru fapta altuia reprezinta regula, raspunderea civila delictuala pentru fapta altuia
reprezinta exceptia. Ea este posubila numai in masura in care este expres pevazut de lege. Este cunoscuta si ca
forma a raspunderii indirecte. Legislatia in vigoare mentioneaza urmatoarele cazuri
Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie art. 1772
Raspunderea comitentilor pentru propusi art 1773
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de znimale art 1775
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de art 1377
Raspunderea pentru ruina edificiului art 1378

Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie, reglementata de actualul cod civil
In art 1372 se subliniaza cel care in temeiul legii al unui contract, al unei hotarari judecatoresti este obligat
sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie, raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre
aceste din urma persoane. Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul fiind lipsit de discernamant nu
raspunde pentru fapta proprie. Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca
nu a putut impiedica fapta prejudiciabila.
In cazul parintilor sau dupa caz, al tutorilor dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta
copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul
autoritatii parintesti. Aceasta forma noua de raspundere are o sfera de aplicare mult mai larga decat cea
reglementata de codul civil anterior. Astfel, prin art 1372 CCivil sunt reglementate doua ipoteze de raspundere
delictuala pentru fapta altuia si anume raspunderea pentru fapta ilicita a minorului si raspunderea pentru fapta
ilicita a persoanelor puse sub intrdictie, indifrent de varsta acestora.
Principiile care calauzesc raspunderea penttu fapta altuia sunt incadrate in cele privitoare la principiile
dreptului european al raspunderii civile. Sfera persoanelor pentru care este antrenata aceasta raspundere este extinsa
fata de codul civil de la 1864, intrducandu-se ca noutate si persoanele puse sub interdictie alaturi de minori. Sfera
persoanelor chemate sa raspunda este definita chiar in art 1372 CVivil, acestea fiind persoanele care potrivit legii,
unei jotarari judecatoesti sau a unui contract, are obligatia supravegherii minorului sau a persoanei pusa sub
interdictie judecatoreasca.
Deci, vor raspunde parintii in calitate de responsabili pentru cresterea si educarea copiilor minori, conform
dispozitiilor art. 261 CCivil, profesorii care vor raspunde de faptele ilicite savarsite de minori in timpul cat
profesorii au obligatia sa-i supravegheze pe acestia, respectiv in timpul orelor de curs, persoanele respknsabile in
baza unei hotarari judecatoresti, acestea sunt: parintele caruia i-a fost incredintat minorul in cazul desfiintarii sau
desfacerii casatoriei art 305, 396, 397 CCivil, parintele caruia i-a fost incredintat minorul art 403 sau alta persoana,
ruda, alta familie sau institutie de ocrotire, caruia minorul i-a fost incredintat. In anumite situatii expres prevazute
demlege, minorul piate fi incredintat spre supraveghere unor alte persoane decat parintii, persoane care incazul in
care minorul savarseste o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, va fi chemata sa raspunda pentru fapta acestuia.
O alta categorie de persoane responsabile este reprezentata de persoanele obligate printr-un contract sa
asigure paza si supravegherea minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie. Spre exemplu: institutiile de ocrotire,
centrele de reeducare a delicventilor, spitalele, etc.
Raspunderea pentru fapta minorului sau a persoanei puse sub interdictie se va angaja daca sunt indeplinite
conditiile cerute de lege pentru raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie:
1. Existenta unei fapte ilicite savarsite de minor sau de persoana pusa sub i terdictie.
2. Existenta unui prejudiciu cauzat unui tert
3. Existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
Art 1372 alin 2 instituie o particularitate in ceea ce priveste raspunderea, in sensul ca raspunderea subzista
chiar in cazul in care faptuitorul fiind lipsit de discernamant nu raspunde pentru fapta proprie. Asadar, vinovatia
mjnorului sau a persoanei pusa sub intrdictie nu reprezinta o conditia legala pentru aplicarea art 1372 alin 1. Pentru
a se aplica art 1372 CCivil trebuiesc intrunite si o serie de conditii speciale:
C10
1. Existenta minoritatii sau a punerii sub interdictie
2. Existenta obligatiei de supraveghere asa cum rezulta din art 1372 alin 1 CCivil
Daca conditiile raspunderii sunt indeplinite, victima prejudiciului va beneficia de urmatoarele prezumtii:
1. Prezumtia ca au existat abateri in exercitarea obligatiei de crestere si obligare
2. Prezumtia ca cei chemati sa vegheze la supravegherea, crsterea si educarea minorului sau a celui pus sub
interdictie sunt vinovati de incalcarea acestei obligatii
3. Prezumtia existentei legaturii de cauzalitate intre nerespectarea acestor obligatii si fapta ilicita savarsita
de minor sau de cel pus sub interdictie.
Toate aceste prezumtii au un caracter relativ, ele putand fi raspurnate conform art 1373 alin 3 pe care lau
enuntat mai sus.
In cazul in care suntnindeplinite crintele legale referitoare la angajarea raspunderii, victima prejudiciului va
avea la indemnaa urmatoarele posibilitati:
1. Se pretinda despagubiri de la persoana responsabila de supraveghere
2. Sa petinda despagubiri de la minor sau de la persoana pusa sub interdictie. In acest caz urmand a face
dovada vinovatiei, deci a existentei discernamantului la data savarsirii faptei, in temeiul articolului 1357 CCivil care
reglementeaza raspundrea pentru fapta proprie.
3. Sa ceara obligarea in solidar la despagubiri atat a celui obligat la supraveghere, cat si autorului faptei in
temeiul art 1357 CCivil.
Cel care plateste despagubirea se va putea intoarce impotriva autorului fapteica actiune in regres in temeiu,
art 1334 alin 1 CCivil. Pentru ca actiunea in egres sa fie admisa, este necesar sa se prkbeze existenta
discernamantului autorului la momentul savarsirii faptei ilicite, cauzatoare de prejudiciu.
Proba discernamantului va putea fi facuta si de victima prejudiciului in cazul in careacesta doreste obligarea
insolidar a mimorului sau a persoanei pusa sub interdictie cu persoana chemata sa raspunda in temeiul art 1372
CCivil.

Raspunderea comitentilor pentru fapta ilicita a propusilor lor este reglementata de art 1373 alin 1 CCivil
potrivita caruia comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de
acestia are legatura cu atrubutiile sau cu scopul functiilor incredintate. Codul civil anterior nu definea notiunea de
comitent si prepus si nici nu constata raportul de prepusenie dintre acestia. Astfel a revenit literaturii si practicii
judiciare sarcina de a stabili sensul celor doi termeni plecand de la elementul definutoriu prevazut de art 1000 alin 3
cod civil si anume functiile ce i s-au incredintat actual cod civil in art 1373 alin 2 prevede ca este comitent cel care
in virtutea unui contract sau in temeiul legii exercita directia, supravegherea si controlul asupra velui care
indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori a altuia.
Raportul de prepusenie reprezinta un raport de subordonae ce rezulta din faptul ca prin acordul lor o
persoana fizica sau juridica (comitent) incredinteaza altei persoane (prepus) o anumita functie, o anumita
insarcinare. In virtutea acestui raport comitentul ae dreptul de a da instructiuni, de a directikna, de a indruma si
conrola activitatea preousului, iar prepusul ae obligatia de a urma indrumarile primite. Asadar, raportul de
prepusenie presupune acordul de vointa tacit sau expres dintre comitent si prepus.
2. Incredibtarea unei functii, insarcinari de catre comjtentprepusului
3. Pozitia de subordonare a prepusului fata de comitent concretizata in puterea de supraveghere, directie si
control a comitentului si in obligatia prepusului de a indeplini functia kncredintata.
Principalul izvor al raportului de prepusenie il reprezinta contractul de munca. Salariatul sau angajatul este
subordonat in indeplinirea functiei sale fata de angajator care detine puterea de supraveghee, directie si control a
angajatului. O particularitate o reprezinta detasarea salariatului la un alt angajator. In acest caz raportul de
prepusenie se stabileste fata de persoana la care s-a facut detasarea, acesta din urma avand puterea de directie,
supraveghee si control a activitatii salariatului detasat. Deci aici are calitarea de comitent persoana fizica sau
juridica unde acesta a fost detasat.
C10
De mentionat este faptul ca in cadtul contractelor civile nu se angajeaza un raport de prepusenie. In mod
exceptional un raport de prepusenie poate izvori dintr-un contract de mandat sau de antrepriza. In doctrina au existat
mai multe teorii prin care s-a argumentat fundamentarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului:
1. Teoria prezumtiei legale de culpa - aici raspundeea comitentului s-a fundamebtat pe ideea unei culpe in
alegerea prepusului (culpa invigilando). Teoria este criticabila, caci in cknditiile sistemului de recrutare a fortei de
munca nu se poate vorbi despre o culpa in alegere a comitentului, iar de multe ori, acesta nu are posibilitatea
practica de a supraveghea in permanenta prepusii.
2. teoria reprezentarii legale - cknform acesteia prepusul actioneaza in cadrul functiei i credintate ca un
reprezentant legal a comitentului, astgel incat culpa prepusului devine insasi culpa comitentului. Teoria este
respinsa deoarece reprezentarea este specifica actelor periodice fara ca ea sa aiba aplicatiune in materia faptelor
juridic. Totodata, raspundea comitentului este o raspjndere pentru fapta altuia si nu pentru fapta proprie, astfek incat
preousul nu poate fi calificat drept mandatar al comitentului.
3. Teoria riscului - ae in veere imprejurarea ca persoana care tege foloasele activitatii desfasurate de prepus
trebuie sa suporte si consecinele pagubitoare ale activitatii, ulterior conceptia riscului de profit s-a transformat in
teroia riscului de activitate. Teoria este critucabila deoarece nu justifica dreptul de regres al comitentului fata de
prepus.
4. Teoria garanyiei - in virtutea acestei teorii at 1373 CCivil instituie o garantie a comitentului in solidar cu
prepusul, garanyie care este menita sa ofere victimei prejudiciului posibilitatea de a fi despagubita. Astfel
comutentul se obluga fata de persoana prejudiciata in lipsa oricarei culpe garantand despagubirea efecyiva si rapida.
In calitate de garant comitentul se poate redresa kmpotriva prepusului cae este singurul vinovat de savarsirea
faptului prejudiciabil.
Penru angajarea acestei raspunderi sunt necesare indellinirea conditiilor generale ale raspunderii civile
delictuale penttru fapta proprie, cat si a unor conditii specifice acestei forme indirecte de raspundere. Eci, trebuiesc
intrunite in persoana prepusuluo conditiile art 1357 respectiv:
- existenta prejudiciului
-existenta faptei ilicite a prepusului
- existenta raportului de cauzalitate intre gapta ilicita si prejudiciu
- vinovatia prepusului in comiterea faptei ilicite.
Cu privire la conditiile speciale, trebuie:
- sa existe un raport de prepusenie la data savrasirii fapteide catre prepus
-fapta ilicita sa fe savarsita de prepus in functiile incredintate. In ce priveste functiile incredintate, doctrina a
formulat doua interpretari. K interpretare restrictiva care arata ca rapundea se angajaeaza numai daca fapta ilicita se
inscrie in limitele functiei incredintate, respectiv in inteesul comitentului, cu respectarea instructiunilor si ordinelor
date de comutent, cavi daca prepusul a actionat in propriul intees prin depasirea abuziva a atributiilor sau cu prilejul
unei activitati ce nu se incadreaza jn functia primita, comitentul nu va raspunde fata de victima. Intrpretarea
extensiva potrivit careia raspunderea comutentului se va angaja si in ipoteza ib care prepusul a depasit limitele
functiei incredjntate, functia fiind o simpla ocazie care a dat posibilutatea savarsirii faptei ilicite.
Codul civil in 1373 alin 3 retine prima teoria in sensul ca comitentul nu raspdunde daca dovedese ca
victima cunostea sau dupa imprejuarri putea sa cunoasca la data savarsirii faptei prejudiciabile ca prepusul a
actionat fara nici o legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Victima faptei ilicite poate pretinde
repararea prejudiciului suferit la alegerea sa, fie de la prepus in conditiile art 1537 fie de la comitent in temeiul art
1373 cod civil, fie atat d ela preous cat si de la comitent in baza raspunderii solidare. Prepusu raspunde in temeiul
rasounderii civile delictuale pentru fapta proprie art 1357, comitentul raspunde pentru fapta ilicita a altei persoane in
temeiul art 1373 cod civil.
Daca victima ii cheama in solidar la reparatie pe comitent si prepus, temeiul angajarii raspunderik va fi
diferit, iar solidaritatea este expres prevazuta in art 1382 care mentioneaza cei care raspund pentru o fapta
prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat. Daca prepusii unor comitenti diferiti creaza un
prejudiciu unei victime, aceasta are la alegee fi eposibilidatea sa-i actioneze in solidar pe prepusi ptr intregul
C10
prejudiciu, fie sa-i actikneze pe fiecare comitent in parte, in limitele partii de prejudiciu pe care a produs-o
prepusul sau.
In calitate de garant, ckmutentul va avansa victimei despagubirea stabilitabde instanta, reparand integral
prejudiciul. Astfel, comitentul are dreptul sa ceara prelusului restituirea integrala a despagubirii avansate victimei,
el avand undrept de regres impotriva prepusului, autor al faptei prejudiciabile. Temeiul legal al dreptului de regres il
constituie subrogarea legala prevazuta de art 1596 CCivil. Temeiul juridic al actiunii comitentului impitriva
prepusului il reprezinta art 1357 referitor la raspunderea penru fapta proprie reglementata de CCivil.
Comitentul are dreptul sa ecupereze de la prepusul sau integral despagubirile platite. Pwntru a se exenira de
raspundere, prepusul trebuie sa invoce insasi fapta proprie a comitentului care a detrminat total sau paryial
pproducerea prejudiciului sau sa invoce ordinele si jnsttuctiunile primite de la promitent, el neputand sa-si dea
seama de caracterul ilicit al faptei.
Daca mai multi prepusi al aceluiasi comitent au provocat unuivtert un prejudiciu, in regresul comitentului se
mentine raspunderea solidara a prepusilor