Sunteți pe pagina 1din 3

Efectele mediului televizual și digital asupra vieții și personalității elevului

Atât viața cât și personalitatea elevului sunt interdependente pentru că o viață firească
determină o personalitate în care poți avea încredere și invers. Având o personalitate deschisă,
dialogală putem vorbi de un mod frumos de a trăi acest imens și tainic dar al vieții.
Mediul în care se naște fiecare persoană are un efect determinant asupra formării,
dezvoltării și definirii propriei personalități. Încă de la naștere începe formarea profilului nostru
psihologic, cultural și spiritual. Factorii externi sunt reprezentați de imagini, sunete, culori,
persoane, comunitate, educație, cultură, tehnologie, tradiții, obiceiuri și spiritualitate.
Dezvoltarea personalității a fost influențată mereu de noile invenții, creații ale minții
umane benefice sau mai puțin benefice, dezirabile sau indezirabile. Orice nouă invenție schimbă
ceva în modul de a gândi, de a vedea lumea, de a aborda relațiile interumane, relația cu propriul
sine, cu natura și cu Dumnezeu. Micile sau marile diferențe ale omului de astăzi comparate cu
cele ale omului de ieri sunt date de evoluția tehnologică și digitală. Aceste mici diferențe nu
exercită o influență constantă întrucât ele pot modifica personalitatea atunci când ne așteptăm
mai puțin, și chiar având un impact asupra mediului exterior neașteptat de surprinzător.
În această abordare vom urmări să tratăm modul în care televiziunea, calculatorul și
telefonul influențează comportamentul elevului în mediul școlar, în mediul a cărui prioritate este
educația, informarea și formarea unor deprinderi sănătoase folositoare propriei persoane și
societății în care trăiește și pe care va trebui să o susțină în viitorul apropiat.
Între marile descoperiri ale lumii putem enumera televizorul, calculatorul și telefonul.
Toate aceste mijloace de comunicare și informare au un scop pozitiv, însă folosite în mod
necorespunzător pot deforma mai mult decât să formeze trăiri sănătoase și capacități de a
reacționa la viața lumii în care trăiește.
Când vorbim de viață, avem în vedere transformări, modificări în bine sau mai puțin bine,
putințe și neputințe, ce este controlabil sau necontrolabil, împliniri sau dezamăgiri. Trăirile,
sentimentele, emoțiile, gândurile, viziunea asupra vieții diferă de cele mai multe ori, iar noi
încercăm să le facem unitare. Unificarea oamenilor înseamnă de fapt unificarea gândirii și
trăirilor, însă noi am fost destinați a fi diferiți și totuși având aceste diferențe să găsim acel mod
tainic de a ne apropia și de a ne înțelege particularitățile ce diferă în funcție de vârstă, cultură,
credință sau necredință, inteligență, epoca istorică în care ne naștem - mai cuprinși sau mai liberi
față de influențele tehnologice.
Astăzi mai mult ca oricând oamenii vor să-și anuleze aceste diferențe și să devină un tot
unitar, obedient unor informații care circulă în mod necontrolat prin mijloacele de informare în
masă. Nimeni nu mai vrea să fie unic pentru că majoritatea este aservită unei lumi care îi pune la
dispoziție tehnologia ce le poate satisface imediat orice dorință, la orice oră, așa cum își dorește.
Această ofertă a mediului televizual și digital dă dependență, astfel încât va forma
caractere dependente și nu independente. Aceste caractere dependente vor produce niște
personalități comune care nu vor avea nimic de spus societății și nici lor însuși, nu vor mai fi
creative, nu vor mai căuta nimic pentru că li se dă totul, nu vor mai visa nimic pentru că li se va
epuiza totul. Această atitudine mai puțin independentă, creatoare, va fi o dependență, nu de ceea
ce-ți poți oferi tu însuți, ci de ceea ce-ți oferă ceilalți. Această ofertă ar trebui să fie indezirabilă
întrucât oferta de a trăi viața într-un anume fel vine de undeva, de la cineva despre care nu știi
nimic și care de asemenea despre tine nu știe nimic. Ceea ce agravează și mai mult această
indiferență este faptul ca niciunul dintre acești parteneri de dialog nu vrea să știe nimic despre
celalalt.
În aceste condiții orice formă de dialog este goală, lipsită de sens pentru că primești o
informație, dar nu știi de la cine, iar emițătorul trimite o informație, dar nu știe către cine. Acesta
este mediul de socializare digitală care are menirea de a forma oameni. De reținut este că toată
această tehnologie digitală inventată de om ajunge să domine omul, să-l conducă, așa încât ar
trebui să ne întrebăm cine are controlul asupra noastră, omul însuși sau ceea ce a inventat omul.
Se pare că inventatorul, independent la început, devine un dependent chiar al propriilor
creații, la sfârșit. Toate aceste creații le acceptăm în mod explicit sau tacit, dar de cele mai multe
ori tacit, întrucât nimeni nu întreabă pe nimeni nimic.
Nici măcar indiferenți la ceea ce se întâmplă nu putem fi întrucât toate apar așa din senin,
ni se fabrică dorințe, imagini, moduri de a trăi viața pe care noi nici măcar nu ni le închipuim,
astfel ajungem să avem țeluri și scopuri, dorințe pe care noi nu ni le-am fi propus niciodată.
Vedem că de la distanță, fără a dori să ne cunoască, fără a putea să ne cunoască, toți se pun în
slujba noastră, în facilitarea vieții noastre, însă nimeni nu vrea personal să ne cunoască. Astfel
lumea devine o sursă impersonală a fericirii noastre. De fapt, această societate devine o ființă
colectivă cu puteri supranaturale care își mărește puterile nemaiputând să se oprească din
progres, iar pe noi din regres.
Vedem că pe măsură ce sursa acestor invenții devine mai puternică, societatea devine mai
neputincioasă, mai lipsită de creativitate pentru că i se oferă totul.
Născându-se și trăind într-un astfel de mediu elevii nu vor mai ști sau nici măcar nu se
vor mai gândi că s-ar putea trăi altfel, că naturalul, firescul ar fi altul, întrucât noul mediu le
prezintă încă de la început această irealitate drept realitate.
Astfel pentru elevi a nu învăța va deveni o stare de normalitate. A trândăvi va deveni un
deziderat. A trăi fără a căuta tainele acestei lumi văzute și nevăzute va însemna de fapt o
completă ignorare a lui Dumnezeu. În această situație se va ajunge întrucât digitalizarea acestei
lumi are efecte asupra capacității elevilor de a învăța, reducându-le în mod lent puterea de a fi
atenți, a se concentra, iar sesizarea acestor schimbări va fi atât de târzie încât șansele de
reabilitare vor fi aproape imposibil de realizat. Punându-li-se piedici sau oprindu-i într-un mod
subtil de la a învăța, elevii vor fi lipsiți de cel mai potrivit mijloc de a se cunoaște pe ei înșiși,
natura, semenii și pe Dumnezeu.
Fără educație nu vom putea comunica real cu nimeni, relațiile fiind doar superficiale și de
scurtă durată, doar de complezență. Se vor construi foarte greu relațiile dialogale chiar și cu
prietenii sau cu părinții unde vor putea apărea adevărate distanțe psihologice, spirituale și
culturale, sau inculturale.
Relațiile se vor construi greu pentru că le va lipsi vocabularul, le vor lipsi ideile,
nereușind să-și exprime trăirile care sunt dependente de cuvinte, idei, și ceea ce ar fi și mai grav
ar fi lipsa trăirilor, a vieții reale din ei. Trăirile autentice se nasc odată cu cuvintele, cu textele, cu
învățăturile evanghelice, cu diferitele viziuni literare, psihologice, filosofice asupra vieții.
Învățătura la școală va fi afectată de noua configurație digitală întrucât vor apărea
probleme de învățare: elevii nu se vor mai putea concentra, apărând deficitul de atenție, ceea ce
va conduce la imposibilitatea de a vorbi, de a construi fraze și a exprima idei, randamentul școlar
fiind mult diminuat. Consecințele vor veni în cascadă întrucât le va fi afectată și sănătatea
petrecând multe ore în fața unui ecran.
Astfel va apărea sedentarismul, obezitatea ce va declanșa diabetul, hipertensiunea,
probleme ale coloanei vertebrale, diminuarea văzului. Integritatea psihologică va fi afectată și ea
de depresie, anxietate, trăirea sentimentului de singurătate profundă, teamă și frică de semeni.
Viața spirituală va fi cuprinsă și ea de sentimentul izolării, al lipsei de empatie față de prieteni,
vecini, frați, rude, proprii părinți și chiar față de propria persoană. A trăi în prezență celuilalt va
deveni un mod sufocant de a petrece timpul, noțiunea de semen fiind puternic afectată, iar teme
precum Pilda Samarineanului Milostiv vor fi de neînțeles întrucât viața digitală cultivă
autosuficiența și anularea oricărei idei creștine că noi am avea nevoie de oameni, fie pentru a-i
ajuta, fie pentru a fi ajutați.
O astfel de pătrundere a digitalizării în viața elevilor poate conduce gândirea spre a anula
chiar și instinctul de supraviețuire, insistându-se pe indiferența totală, pe nepăsarea față de orice i
se prezintă ca fiind nou, benefic și dezirabil. Marele risc al acestui tip de societate este
reprezentat de rapiditatea acestei generalizări a unui tip de gândire nefiresc și de numărul mare
de persoane, inclusiv elevi, ce vor fi cuprinse aproape instantaneu și total.
Este posibil ca peste un timp foarte scurt să asistăm la un mod de gândire distorsionat ce
a pătruns în mințile și sufletele oamenilor transformându-i în așa măsură încât vechile paradigme
incontestabile pe diferite domenii să devină neutilizabile, de neînțeles pentru noua lume invadată
de informații incontrolabile și fără o sursă clară.
În fața acestei mari provocări fiecare ar trebui să mediteze și să încerce să găsească soluții
pentru a nu ne împrăștia într-o lume ce tinde să devină globală și impersonală, fără căutări
conceptuale, însă cu mari dorințe materiale și cu puține năzuințe spirituale.