PROTOCOL DE

PREVENIRE A
INFECŢIILOR
ASOCIATE ASISTENȚEI
MEDICALE (IAAM) ÎN
SPITAL
Conferențiar universitar
dr. Voidăzan Septimiu

Medic primar epidemiolog

Disciplina de Epidemiologie
Universitatea de Medicină şi
Farmacie Tîrgu-Mureş
DESCRIEREA CURSULUI

n Infecţiile intraspitaliceşti îşi aduc contribuția la 
stresul emoţional şi dereglările funcţionale ale 
pacientului,  şi  pot  în  anumite  cazuri,  să 
conducă  la  o  stare  de  incapabilitate  ce  scade 
calitatea vieţii. 
n De  multe  ori  infecțiile
  asociate
  asistenței  
medicale (IAAM) reprezintă unul dintre factorii 
ce duc la deces. 
DESCRIEREA CURSULUI

n Pacienţii  sunt  îngrijiţi  în  unităţi  foarte  variate, 

de  la  clinicile  foarte  bine  echipate  şi  spitalele 
universitare  avansate  din  punct  de  vedere 
tehnologic,  până  la  unităţile  pionereşti,  dotate 
doar cu echipamentul de bază. 
n În  ciuda  progreselor  înregistrate  în  domeniul 
sănătăţii  publice  şi  al  asistenţei  spitaliceşti, 
infecţiile  continuă  să  apară  la  pacienţii 
internaţi  şi  pot  afecta  de  asemenea  şi 
personalul spitalului. 
DESCRIEREA CURSULUI

n Mulţi factori contribuie la apariţia infecţiilor în 
rândul pacienţilor internaţi: 
q scăderea imunităţii acestora; 
q creşterea numărului de procedee medicale şi tehnici 
invazive  prin  care  se  creează  potenţiale  căi  de 
răspândire a infecţiilor; 
q transmiterea  bacteriilor  rezistente  la  medicamente 
în rândul ocupanţilor spitalelor aglomerate, în care 
activităţile  reduse  de  control  al  infecţiilor 
favorizează transmiterea acestora. 
CUPRINS
n Clinica IAAM: norme generale, definiţii de caz, 
ghidul de IAAM, 
n Etiologia şi procesul epidemiologic în IAAM, 
microorganismele patogene, mod de transmitere, 
zonele intraspitaliceşti cu risc, 
n Metode de prevenire privind sursa, calea de 
transmitere şi gazda.
n Măsuri generale de prevenire a IAAM,
n Scorul Carmeli 
n Screeningul pacienţilor la internare
n Evaluarea cursului/test grilă.
Definiţiile IAAM*

n Infecţia asociată asistenței  medicale se defineşte ca infecţia
apărută în cursul sau după o intervenţie medicală asupra
unui pacient (diagnostică, terapeutică sau prevenţională)
şi care nu era nici prezentă şi nici în incubaţie la
începutul aplicării îngrijirilor specifice.
n În această categorie de infecţie se pot încadra şi cele apărute 
la personalul medical în urma îngrijirilor acordate, dar şi la 
cel  nemedical,  ca:  voluntari,  vizitatori,  personal  tehnic  care 
lucrează în unităţi medicale.

n * după Ordinul nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de

supraveghere , prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale în unităţile sanitare 
 Precizări date în cadrul definiției

n 1. Cazurile  de  infecţii  importate  în 

spital  la  internare,  inclusiv  în 
perioada  de  incubaţie  sau 
prodromală nu se includ în noţiunea 
de  „nosocomială”,  decât  în  cazurile 
cu anamneză spitalicească;
n 2. Cazurile de manifestare a infecţiei 
cu localizare nouă, sau apariţia unui 
nou  microorganism  în  aceeaşi 
localizare,  sau  existenţa  dovezilor 
de  contaminare  intraspitalicească, 
sunt  considerate  drept 
„nosocomiale”.
Ordine, legi

n Ordinul nr. 1101/2016 privind

aprobarea Normelor de
supraveghere, prevenire și
limitare a infecțiilor asociate
asistenței medicale în unitățile
sanitare
n Ord. M.S. Nr. 961/2016 cu 
următoarele  puncte:  Norme 
tehnice  privind  curăţenia  şi 
dezinfecţia în unităţile sanitare; 
n Ord. M.S. Nr. 1226/2012 privind 
gestionarea  deşeurilor  medicale: 
modul  de  colectare,  triere, 
evacuare  şi  depozitare  temporară 
până  la  eliminarea  finală  a 
acestora.
Din Conținut Ordinului
n în  cadrul  serviciului/compartimentului  se  vor  asigura  cel 
puțin  un  medic  epidemiolog  și  cel  puțin  un  medic  de  boli 
infecțioase la 400 de paturi. 

n În toate unitățile sanitare cu paturi se va înființa Comitetul de 
prevenire  a  infecțiilor  asociate  asistenței  medicale,  din  care 
vor face parte: 
q șeful  serviciului/compartimentului  de  prevenire  a 
infecțiilor asociate asistenței medicale, 
q medicul responsabil de politica de utilizare a antibioticelor, 
q directorul medical, 
q directorul de îngrijiri, 
q farmacistul, 
q microbiologul/medicul  de  laborator  din  laboratorul 
propriu  sau  desemnat  de  laboratorul  cu  care  unitatea  are 
contract, toți șefii de secție. 
Atribuțiile unității sanitare în activitatea de supraveghere,
prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale
n Comitetul director al unității sanitare 
n Managerul unității sanitare
n Directorul medical
n Directorul de îngrijiri
n Directorul economic/financiar-contabil
n Medicul șef de secție
n Medicului curant (indiferent de specialitate)
n Serviciul/compartimentul pentru supravegherea, prevenirea 
și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale 
(SSPLIAAM)
n Medicul de boli infecțioase sau medicul responsabil de 
politica de utilizare a antibioticelor
n Laboratorul unității sanitare
n Farmacistul
n Asistenta șefă de secție
n Asistenta medicală responsabilă de salon
FIŞA POSTULUI
Atribuţiile asistentei medicale responsabile de un salon:
n implementează  practicile  de  îngrijire  a  pacienţilor  în  vederea 
controlului infecţiilor;
n se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei şi răspândirii 
infecţiilor  şi  aplicarea  practicilor  adecvate  pe  toată  durata 
internării pacienţilor;
n menţine  igiena,  conform  politicilor  spitalului  şi  practicilor  de 
îngrijire adecvate din salon;
n monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini şi
utilizarea izolării;
n informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu
apariţia semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în
îngrijirea sa;
n iniţiază izolarea pacientului şi comandă obţinerea
specimenelor de la toţi pacienţii care prezintă semne ale unei
boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan
disponibil;
FIŞA POSTULUI
n limitează  expunerea  pacientului  la  infecţii 
provenite  de  la  vizitatori,  personalul 
spitalului,  alţi  pacienţi  sau  echipamentul 
utilizat pentru diagnosticare;
n menţine o rezervă asigurată şi adecvată de 
materiale  pentru  salonul  respectiv, 
medicamente  şi  alte  materiale  necesare 
îngrijirii pacientului;
n identifică infecţiile nosocomiale;
n investighează tipul de infecţie şi agentul
patogen, împreună cu medicul curant;
n participă la pregătirea personalului;
n participă la investigarea epidemiilor;
n asigură  comunicarea  cu  instituţiile  de 
sănătate  publică  şi  cu  alte  autorităţi,  unde 
este cazul.
IAAM-implicații clinice

n pot aduce prejudicii și suferințe grave 
pacienților
n constituie o cauză:
q de creștere a morbidității
q a creșterii duratei de spitalizare
q a ratei de reinternare în spital
Date statistice..frecvența infecțiilor

n R aport ul Centrul ui European al Bolilor Transmisibile : anual,

aproximativ 3 milioane de persoane din Uniunea Europeană se
îmbolnăvesc de o IAAM, iar în jur de 50.000 de persoane mor
anual din această cauză.

n România este putin reprezentata in statisticile privind IAAM

pentru că, în România, astfel de îmbolnăviri nu sunt raportate
integral de către unitatile medicale (spitale si alte servicii care
asigura asistenta medicala si sunt la risc )

n Estimările globale europene din ultimii 10 ani arată că 5,5-

7,5% din totalul pacienţilor internaţi contractează IAAM.
n În România, raportările oficiale, comunicate de spitalele, sunt
doar de 0,2-0,25%. Date mai credibile pentru Romania au fost
furnizate prin participarea la un studiu european în 2012, și
anume că procentul minim este de 2,7%, ceea ce ar reprezenta
aprox. 100.000 de cazuri înregistrate anual în România
IAAM in Romania

Inc
Ro
19

În anul 2014 -
IAAM =
subestimate -
Incidenţă
calculată
(raportări
statistice ale
spitalelor) =
0,25% din
pacienții
externați.
 EUROPA
Prevalenţa
observată
Intervalul de
Încredere 95%
Prevalenţa estimată

Prevalenţa observată,
IC 95% şi prevalenţa
estimată a IAAM în
spitalele europene
incluse în PPS, în
perioada 2011-2012

Sursa: *** ECDC. Prevalence of HAIs and antimicrobial use. (http://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/Healthcare-associated_infections/database/Pages/hai-

pps-database-prevalence-antimicrobial-use.aspx)

This report has been generated from HAI-Net PPS data submitted to TESSy, The European Surveillance System on 2016-10-11. The report reflects the state of
submissions in TESSy as of 2013-02-06 14:06:48
 Prevalența IAAM în funcție de specialitate

n Pentru toţi germenii nozocomiali, de

achiziţie intraspitalicească, obţinerea
ANTIBIOGRAMEI este esenţială și
indispensabilă
 Impactul IAAM

n Contribuie la cre șterea semnificativă a morbidității și mortalității

intraspitalicești
n Afectează atât pacienții internați imunocompromiși cât și pe cei
imunocompetenți
n În cele mai performante spitale europene se raportează o incidenţă a
infecţiilor de 5-7%.
n În România se raportează însă o incidenţă de 0,22% pe an.
n 5-10% of patients admitted to acute care hospitals acquire infections
q 2 million patients/year
q ¼ of nosocomial infections occur in ICUs
q 90,000 deaths/year
q Attributable annual cost: $4.5 – $5.7 billion
n Cost is largely borne by the healthcare facility not 3 rd
party payors

Weinstein RA. Emerg Infect Dis 1998;4:416-420.

Jarvis WR. Emerg Infect Dis 2001;7:170-173.
O cauză a subraportării..

n Dacă în America, un spital care raportează IAAM este

premiat, pe motiv de spirit civic, în România, dacă un
spital raportează IAAM este sancționat. Inclusiv si aceste
motive ar putea explica faptul ca in spitalele din România
exista tendinta a subestimare care se asociaza
deficientelor metodologice reale ale sistemului de
raportare.
n Orice  daună  adusă  pacienților  prin  nerespectarea 
prevederilor  ordinului  1101/2016  sau  a  normativelor 
profesionale  privind  asigurarea  calității  asistenței  medicale 
acordate  pacienților  în  scopul  prevenirii  infecțiilor  asociate 
asistenței  medicale  atrage  responsabilitatea  individuală  sau, 
după caz, instituțională, în condițiile prevăzute de legislația în 
vigoare. 
 O altă cauză: RAPORTAREA

In sistemul actual :
Y 95 – afectiuni nosocomiale . Factori suplimentari legati
de cauza de morbiditate si mortalitate– NU SE CODIFICA
IN PRACTICA !!!!

J15.0 – Pneumomia cu
Klebsiella
J15.1- Pneumonia cu
Pseudomonas
B96.5 – Boli cu
Pseudomonas
J.15.8 – Pneumonii
bacteriene
J.12.8 – Pneumonii virale
A014.7 – Enterocolita cu
Clostridium
A04.4 – Infectii enteropatogene
prin E.coli
DE RETINUT : schimbarea
sistemului de raportare –
o necesitate !!!!
Definiții utile pentru a
înțelege fenomenul și
pentru implementarea
țintită a măsurilor de
prevenire și control
 Infectie vs Colonizare/contaminare/ purtator
Colonizare Contaminare
multiplicarea unui microorganism pe
n
suprafetele organismului gazda
n prezenta
(tegumente, mucoase), fara a determina o microorgasnismelor pe
reactie imuna, leziune morfo-functionala suprafetele organismului
sau o simptomatologie clinic detectabila
uman, în absența reacțiilor
GRUPELE DE RISC,  tisulare sau imune
spitalizări  frecvente 
durata lungă de spitalizare Stare de purtător
prezenta dispozitivelor invazive (cateter urinar, 
sonda endotraheală, linii venoase centrale) • gazduirea ș i eliminarea
sugari /copii 
vârstnici și/sau dependenţi funcțional de alții 
agentului infectios de pe
pentru îngrijire  tegument, mucoase sau
infecții recurente 
utilizarea frecventă de antibiotice  din cavit ăț
prezenṭa afecţiunilor cronice, co-morbidități  organismului la
călătorii în țări cu risc ridicat
  persoanele aparent
sănătoase
Definiţii

n Septic  înseamnă 
contaminat  sau  infectat  cu 
microbi patogeni
n Aseptic înseamnă lipsit de 
microbi  patogeni, 
condiţionat  patogeni, 
saprofiţi 
Curăţenia

n etapa  preliminară  obligatorie ,  permanentă  şi  

sistematică  în  cadrul   oricărei
  activităţi
  sau  
proceduri de îndepărtare a murdăriei  (materie 
organică  şi
  anorganică )  de    pe suprafeţe  
( inclusiv
  tegumente   )  sau obiecte ,  prin
operaţiuni  mecanice  sau  manuale ,  utilizându -
se  agenţi
  fizici
  şi/sau
  chimici ,  care  se 
efectuează  în  unităţile  sanitare
  de  orice
  tip, 
astfel  încât
  activitatea
  medicală
    să se 
desfăşoare în condiţii optime de securitate;
Definiţii

n Dezinfecţia  constituie  complexul  de  măsuri  aplicate 

pentru  distrugerea  microorganismelor  din  mediul 
extern  cu  scopul  de  a  împiedica  transmiterea  bolilor 
infecţioase. Prin dezinfecţie sporii nu sunt îndepărtaţi. 
n Sterilizarea  este  un  complex  de  tehnici  care 
realizează  omorârea  tuturor  microorganismelor 
patogene (forme vegetative sau spori) sau nepatogene 
de pe o suprafaţă sau dintr-un mediu lichid sau solid. 
Dezinfecţia
n dezinfecţie de nivel înalt  - procedura  de dezinfecţie  prin  care 
se  realizează  distrugerea  bacteriilor ,  fungilor ,  virusurilor    şi a 
unui număr de spori bacterieni până la 10 ; -4

n dezinfecţie de nivel intermediar ( mediu   ) -  procedura

  de 
dezinfecţie  prin  care  se  realizează
  distrugerea   bacteriilor   în  
formă  vegetativă ,  inclusiv  Mycobacterium  tuberculosis  în  
formă  nesporulată ,  a  fungilor
    şi a  virusurilor  ,  fără acţiune  
asupra sporilor bacterieni;
n dezinfecţie de nivel scăzut   - procedura   de  dezinfecţie   prin  
care  se  realizează  distrugerea  majorităţii   bacteriilor  în
  formă  
vegetativă, a unor  fungi şi  a unor  virusuri, fără   acţiune
  asupra 
micobacteriilor, sporilor  de orice  tip, viruşilor   fără
  înveliş    şi a 
mucegaiurilor;
 Produsele biocide

n sunt produse care conțin substanțe active definite în Regulamentul 
UE nr 528/2012 al PE
n important  ordinul  916/2016:  Normelor  tehnice  privind  curăţarea, 
dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare publice şi private
n produsele  biocide  tip  1  şi  2  (antiseptice  şi  dezinfectante  chimice) 
utilizate  în  unităţile  sanitare  trebuie  să  prezinte  efect  bactericid, 
fungicid,  micobactericid,  virulicid  şi  sporicid,  în  funcţie  de  scopul 
utilizării.
n dispozitivele  medicale  utilizate  în  procedura  de  dezinfecţie  sunt 
reprezentate de accesorii specifice utilizate în acest scop. 
 Definiţii
n Asepsia ( din greacă ;a;=fără,
;sepsis;=putrefacție )  reprezintă  un
complex  de  tehnici  şi  manopere  care 
împiedică  pătrunderea 
microorganismelor  într-un  substrat 
steril.
n Antisepsia, (din greacă ;anti;=împotriva,
;sepsis;=putrefacție )  reprezintă 
decontaminarea  tegumentelor, 
mucoaselor,  plăgilor  cu  ajutorul 
substanţelor  antiseptice  prin  care  se 
reduc  semnificativ  microorganismele  la 
aceste nivele
n Antiseptic  —  produsul  biocid  care  fie 
inhibă  dezvoltarea,  fie  distruge 
microoganismele  la  nivelul 
tegumentelor/mucoaselor intacte pentru 
prevenirea sau limitarea infecţiilor;
Teste de autocontrol

n Teste  efectuate  de  o  unitate  sanitară  în  vederea  cunoaşterii 

circulaţiei  germenilor  patogeni  în  mediul  spitalicesc  şi  a 
evaluării eficienţei procedurilor de curăţenie şi dezinfecţie cu 
scopul  prevenirii  apariţiei  infecţiilor  asociate  îngrijirilor 
medicale. 
n Acestea cuprind: 
q Teste  de  sterilitate   =  teste  efectuate  pentru  controlul 
sterilităţii  a  instrumentarului  şi  altor  materiale  sanitare 
prin proceduri de sterilizare fizică şi chimică;
q Teste de aeromicrofloră  - teste efectuate pentru controlul 
gradului  de  încărcare  a  aerului  cu  floră  microbiană 
atmosferică în zonele de risc; 
q Teste  de  sanitaţie   =  teste  de  verificare  a  eficienţei 
curăţeniei şi dezinfecţiei suprafeţelor şi altor materiale (de 
exemplu, lenjerie) efectuate în cadrul unităţii sanitare 
Epidemiologia IAAM
Procesul epidemiologic în IAAM
n Factorii DETERMINANȚI:
q 1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de infecţie)   este 
reprezentat de om cu diverse forme de boală sau purtători 
de germeni (sănătoşi, convalescenţi cronici).
q 2. Căile de transmitere reprezintă  drumul  parcurs  de 
agentul  patogen  de  la  sursa  de  infecţie  până  la  persoana 
receptivă (om, animal).
q 3. Organul receptor

n Factori FAVORIZANȚI
Factorii de risc favorizanți pentru infecțiile de
spital

n mediul intraspitalicesc
n pacienți cu sistemul imunitar
compromis-vulnerabilitatea
n creșterea rezistenței microbiene
n microorganisme noi
 Factorii de risc: spitalul
n aglomerația
n exces de manopere invazive
n exces în antibioticoterapie
n nerespectarea circuitelor,
protocoalelor, precauțiunilor
universale
n lipsuri: personal, materiale
sanitare, etc, etc, etc!!!
Izvorul de infecţie (sursa,
rezervorul de infecţie)
n Pacienți cu variate maladii sau persoane cu
infecții, în perioada de incubație sau cu forme
atipice, care beneficiază de prestații medicale
n Purtători de agenți cu potențial nosocomial,
preinfecțioși, sănătoși sau foști bolnavi
convalescenți sau cronici (nazal, faringian,
tegumentar, intestinal, genito-urinar, etc.)
Izvorul de infecţie (sursa,
rezervorul de infecţie)
n Sursele de agenți patogeni pot fi depistate
printre: bolnavi sau persoane instituționalizate
(la internare sau ulterior), personalul medico-
sanitar, practicanți (rezidenți, vizitatori),
personalul de întreținere a igienei mediului în
spital ca și cel auxiliar (bucatărie, spălătorie,
magazie, etc.)
IAAM sunt provocate de:
n Bacterii (aprox. 80%)
Ø Escherichia coli (infecţii ale tractului urinar)
Ø Pseudomonas aeruginosa (infecţii ale arborelui respirator inf.)
Ø  Staphylococcus aureus (infecţii ale plăgilor chirurgicale)
Ø  Staphylococcus epidermidis (septicemie)
q Fungi (aprox. 10%)
n Virusuri (aprox. 5%)

n Altele (aprox. 5%)

37
 Sunt principalii agenţi infecţioşi, fiind implicaţi în 
afecţiuni primare sau complicând afecţiuni preexistente
(ca în cazul IAAM).
     

SPOR-formă de rezistenţă bacteriană

Dacă  sporul  bacterian  ajunge  ulterior  într-un 

mediu  propice  se  produce  reacţia  inversă,  cu 
transformarea  în  forma  vegetativă  capabilă  de 
multiplicare.
38
 Criterii de clasificare a bacteriilor.
n a. În funcţie de rezultatul interacţiunii dintre microorganisme
şi organismul uman:
q comensale, saprofite - pe epiteliile şi mucoasele organismului 
formând  flora  normală  a  acestuia  cu  efecte  benefice  (flora  de 
putrefacţie  de  la  nivelul  colonului  care  sintetizează  vitamine 
din grupul B şi K)
*P e /ş i î n organismul uman trăiesc de
10 ori mai multe microorganisme
decât totalul numărului de celule
(epiteliale, nervoase, musculare etc.)
*P e /ş i în organismul uman trăiesc
între 500 – 1000 specii diferite de
microorganisme
 Criterii de clasificare a
bacteriilor.
n a.  În  funcţie  de  rezultatul
interacţiunii dintre
microorganisme şi
organismul uman:
q condiţionat patogene
sau oportuniste,
q patogene cu acţiuni
negative asupra
organismului fie prin
multiplicare şi
invazivitate, fie prin
toxigeneză.
IAAM
Majoritatea microorganismelor patogene pot rezista câteva luni 
pe suprafeţe inerte.
Klebsiella spp. 30 luni
Pseudomonas aeruginosa 16 luni
Escherichia coli 16 luni
Staphylococcus aureus incl. 7 luni
MRSA
Enterococcus spp. 4 luni
Vacciniavirus 5 luni
Adenovirus 3 luni
HAV 2 luni
Norovirus 7 zile41
Cele mai periculoase bacterii
încriminate în apariția IAAM sunt
cele din acronimul ESKAPE
n E-E. COLI
n S-Staphiloccocus aureus
n K-Klebsiella 
n A-Acinetobacter
n P-Pseudomonas
n E-Enterobacter
Prezența unui pacient cu un astfel
de germen impune izolarea cazului.
n Un  principiu  important  legat  de  IAAM  îl 
reprezintă  semnalarea  cazului  și  izolarea 
pacientului  pentru  că  aceasta  blochează 
eficient  transmiterea  IAAM.  Cu  alte  cuvinte 
semnalarea  pericolului  crește  eficiența 
controlului. Izolarea unui pacient infecțios este 
recomandată  pentru  minimizarea  riscului 
transmiterii,  cu  întreruperea  transmiterii 
agentului  patogen  între  pacienţi  şi/sau 
personalul medical. 
Semnalare și izolare eficientă
=
blocarea transmiterii IAAM
Rol comun

n Persoanele care efectuează manopere,

respectiv îngrijiri medicale (medici,
asistente, infirmiere, brancardieri,
îngrijitoare de curăţenie) sunt OBLIGATE să
respecte regulile de asepsie, curăţenie,
dezinfecţie în aceste saloane, pentru a
împiedica transmiterea acestor germeni şi
implicit apariţia unor infecţii la alţi pacienţi
din alte saloane. 
n Izolarea  se  face  de  obicei  într-un  salon  cu  un 
singur  pat,  cu  ușa  închisă,  cu  flux  controlat  al 
aerului, cu evacuarea la depărtare de gurile de 
admisie. 
n Pe ușa salonului vor fi amplasate avertismente 
(semnalare risc biologic) în funcție de patologie 
și  riscul  de  transmitere  a  agentului  patogen 
(precauţii faţă de transmiterea pe calea aerului, 
precauţii  picături,  precauții  de  contact,  izolare 
strictă (absolută)). 
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
Semnalarea pericolului
 Afecţiuni bacteriene-
Principalii agenţi infecţioşi
 Genul Staphylococcus
(gr.staphylo-ciorchine)
n Coci Gram+, nesporulaţi şi aerobi, saprofiţi sau patogeni;
n Rezistenţi la uscăciune şi NaCl, dezvoltă rapid rezistenţă 
antibiotică;
n Sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în concentraţii 
uzuale;
n Elaborează exotoxine, având un  echipament enzimatic 
bogat;
n Dimensiuni 0,8-1,2μ;
n Se transmit cu uşurinţă fiind foarte rezistenţi în mediul 
extern.
 Genul Staphylococcus cuprinde 3 specii cu importanţă medicală:

• Staphylococcus aureus-cel mai des implicat în infecţiile umane;
• Staphylococcus epidermidis-considerat saprofit,ocazional patogen;
• Staphylococcus saprophyticus- agentul etiologic unor infecţii urinare;

→ 99% din infecţiile cutanate

• infecţii respiratorii;
• infecţii urinare. 

*MRSA-Methicilin Resistant Staphylococcus Aureus, agent 

microbian rezistent la antibiotice.  

54
Epidemiologie

n Sursa de infecţie:  este  reprezentată  de  omul bolnav  cu  diferite 

forme  de  boală,  purtătorul sănătos de germeni în special  din 
mediul spitalicesc (nas, tegumente), animale, alimente, elemente
de mediu.
n Calea de trasmitere: directă sau indirectă, complexă.
n Receptivitatea : generală,   în  special  la  nou  născuţi,  bolnavi   
imunodeprimaţi,  cu  transplant  de  organ,  maladii  cronice 
decompensate.
n Factorii socioeconomici   precari,  pot  influenţa  negativ  circulaţia 
stafilococilor în mediu.
 Definitii
n MRSA = „multidrug resistant 
Staphylococcus aureus”
q bacterie  ce  a  dezvoltat 
rezistenţă la betalactamine 
q grad  sporit  de  virulen ţă  
intrinsec ă ,  ş i  conduce  la 
dificult ăţ i  terapeutice  majore 
cu antibioticele standard
q Inciden ţ a  MRSA  este  mult 
crescut ă  î n  mediul  spitalicesc  
( servicii  chirurgicale ,   pacien ţ i 
imunocompromişi)
 Mod de transmitere
n MRSA – sursa de 
infecţie:
q Pacienţi cu infecţie acută 
(contact direct, 
respirator)
q Persoane colonizate
q Obiecte contaminate: 
inclusiv telecomanda, 
telefon, marginea patului, 
scaun de toaletă, prosop, 
burete, obiecte de 
toaletă, etc)
 MRSA
n Situsuri posibile pentru colonizare:
q la nivel nazal, faringian, inghinal, mai puţin 
frecvent vagin sau rect; 
q Leziuni cutanate: leziuni superficiale, ulcere de 
decubit, ulcere, dermatită;
q Plăgi cutanate,  arsuri;
q Dispozitive invazive: cateter venos, urinar, 
stoma, cateter de tracheostomie
 Factori de risc ai infectiilor cu MRSA
n Spitalizare prelungită
n Pacienţi vârstnici, în special imobilizaţi
n Pacienţi imunodeprimaţi
n Terapie antibiotică în antecedente
n Exces al terapiei antibiotice în secţia din care
provine pacientul
n Pacienţii din secţii la risc (ATI, secţii pt. arşi)
n Transferuri repetate în interiorul secţiilor
clinice sau spitalelor, rezidenţii spitalelor de
recuperare
n Măsuri inadecvate de igienă, de izolare a
pacienţilor colonizaţi
 II. Genul Streptococcus (gr.streptos-lanţ)
Coci Gram+, saprofiţi, patogeni sau condiţionat patogeni;
• Se găsesc la nivelul tegumentelor şi mucoaselor;
• Au un important bagaj enzimatic mai ales cei 
patogeni→STREPTOLIZINE.
• Sunt distruşi de razele UV;
• Sunt sensibili la dezinfectante 
şi antiseptice în concentraţii uzuale;
• Sursa este reprezentată de omul
bolnav sau purtător sănătos;

• Calea de transmitere: respiratorie 

sau alimentară.

60
Dintre speciile mai frecvent implicate în infecţiile umane :
o Streptococcus Pyogenes;
o Streptococcus Viridans (în cavitatea bucală/condiţonat patogen);
o Streptococcus Pneumoniae (pneumonia francă lobară).

→Infecţii cutanate (erizipel)

• angine 
• endocardită
• reumatism articular acut
• glomerulonefrită
61
Epidemiologie
n Sursa de infecţie este reprezentată omul bolnav  cu diverse forme 
de boală sau purtătorul de germeni.
n Căi şi mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul 
fiind  mult  mai  periculos  decât    purtătorul,  întrucât  diseminează 
prin picături,  secreţii,  mîini  contaminate  doza  infectantă  apreciată 
la  100  germeni.  Infecţiile  transmise  cutanat  sunt  favorizate  de 
abraziuni,  înţepături  prin  manevre  traumatice,  inclusiv  înţepături   
determinate  de insecte. 
n Streptococii vehiculaţi indirect prin lenjerie de pat şi corp, inventar 
moale,  sunt  mai  puţin  infectanţi.  Prin  mecanism indirect
streptococii  pot fi diseminaţi  şi prin alimente  contaminate:  salate,  
ouă, lapte, derivate contaminate.
n Receptivitatea este generală. 
 III. Genul Enterobacteriaceae
• Bacili Gram-, dimensiuni variabile, pot prezintă cili, 
• Habitat-la nivelul intestinului;
• Sunt patogeni şi condiţionat patogeni;
• Foarte rezistenţi în mediul exterior: 5-6 LUNI;
• Sunt inactivaţi de dezinfectante şi antiseptice .
Schigella-dizenteria bacteriană;
Salmonella-toxiinfecţii alimentare, febra tifoidă;
Klebsiela-colite, enterocolite, infecţii respiratorii;
Escherichia coli- 90% din infecţii urinare                
enterite, enterocolite;
Proteus-rezistă inclusiv pe metale→complică   
plăgile (necroză)

*VRE-Vancomycin Resistant Enterococcus

63
Epidemiologie
n Sursa de infecţie: exclusiv umană: omul bolnav sau purtător pentru 
febră tifoidă, dizenterie bacilară, dar şi animale, păsări, alimente, apă
pentru alte Enterobacterii. 
n Căile şi mecanismele de transmitere:
q fecal orală este indrectă şi complexă   datorită 
contaminării   cu  dejecte  a  solului . Ca  vehicole  sunt 
frecvent  incriminate:  apa,  solul,  alimente  insuficient 
sau incorect prelucrate termic, muşte, mâini murdare;
q rar contaminarea poate fi directă de la o persoană la 
alta.
n Receptivitatea  este  generală ,  gravitatea
  maladiilor  provocate  de 
Enterobacterii  rămâne  maximă  la  extremele de vârstă şi  la
malnutriţi.
Definitii
n ESBL: Betalactamaze  cu  spectru 
extins, produse de bacterii gram-
negative  (E.coli, Klebsiella spp . ,
Proteus mirabilis, Enterobacter,
Salmonella, Acinetobacter
baumanii, Pseudomonas
aeruginosa).
q inactivarea betalactaminelor
q In  multe   cazuri  : rezistenţă 
dobandită  şi  la 
fluorochinolone,  uneori  şi  la 
aminoglicozide,  dificultăţi 
terapeutice îngrijorătoare
n !!!!!! CARBAPENEMAZE
Bacterii gram-negative producatoare de
betalactamaze cu spectru extins
n Colonizează tubul digestiv, tractul urinar
n  Mod de transmitere:
q Contact direct (fecal-oral, urină)
q Contact indirect (fecal-oral, urină)
q Nu prin aer, cu exceptia pacienţilor cu IACRS/IACRI cu BGN 
ESBL+
n Nu există un protocol de decolonizare eficient
n Majoritatea pacienţilor de debarasează în următoarele 
luni/ani cu excepţia pacienţilor imunodeprimaţi/cu afecţiuni 
grave digestive şi urinare
n Tratamentul:
q Nu asigură vindecarea
q Contribuie la selecţia de suşe multiR
 Factori de risc pentru achizitia
ESBL
n Spitalizare prelungită/ repetate
n Pacienţi vârstnici, în special imobilizaţi, pacienţi
imunodeprimaţi (boli cronice, vârsta)
n Terapie antibiotică în antecedente,
antecedente exces al terapiei
antibiotice în secţia din care provine pacientul
n Pacienţii din secţii la risc (ATI, secţii pt. arşi)
n Transferuri în interiorul secţiilor clinice sau spitalelor,
rezidenţii spitalelor de recuperare
n Măsuri inadecvate de igienă, de izolare a pacienţilor
colonizaţi
coloniz
n Tratamente antibiotice anterioare,
anterioare în ultimele 3 luni, cu
cefalosporine de generaţia III sau cu fluorochinolone
n Pacienţi cu spitalizări prelungite sau în mai multe
secţii/spitale
n Călătorie în zona endemică (Israel, Grecia, Spania, Italia,
Anglia, etc).
n Situsuri posibile pentru colonizare:
q La nivel anal,
anal urogenital
 Definitii
n VRE = enterococi  ce devin rezistenţi la vancomicină 
prin achiziţia plasmidelor sau a transpozonilor ce 
conferă rezistenţă la glicopeptide
n Direct corelată cu utilizarea excesivă a
vancomicinei
n Unele specii (E.gallinarum, E. casseliflavus) prezintă 
rezistenţă naturală de nivel scazut
n E. faecalis si E.faecium: pot dezvolta rezistenţă de
nivel înalt!!!
n 4% din IN în SUA: determinate de VRE
n Clinic:
q Colonizare/portaj la persoane sănătoase care au venit 
în contact cu VRE
q Infecţie propriu-zisă
q Descris la fermele de păsări (pui)
n In mod uzual, enterococii:
q Patogenitate/virulenţă scazută/medie
q Colonizează tractul digestiv, urinar la femei
 Definitii
n Pseudomonas spp. – ubicuitar în spaţii “umede”
n MDR= multirezistenţă= rezistenţă concomitentă la:
q Betalactamine  cu IBL antipseudomonas

q Cefalosporine antipseudomonas

q Flourochinolone antipseudomonas

q Carbapeneme

q Aminoglicozide 

n Panrezistenţa: rezistenţa la toate antibioticele

disponibile

-Colistin
-Teoria
variabilitaii
suselor de Ps.
 Pseudomonas spp.

n Bacil gram-negativ strict aerob
n Factori de virulenţă:
q Capacitate de aderenţă
q Toxine-enzime
q Pigment chelator de fier
§ 17 serotipuri răspunzătoare de un comportament 
diferit faţă de:
n Rezistenţă la antibiotice (011-012)
n Epidemiologie (012-serotip spitalicesc)
 Pseudomonas spp.
n Pacienţi “ţintă”:
q Pacienţi în TI
q Pacient neutropenic
q Mucoviscidoza 
n Infecţii frecvente:
q Infecţii urinare
q Infecţii cutanate/supuraţii
q Pneumonii (VAP, HAP):
n 20% etiologie, 50-70% †, mortalitate atribuibilă 30%

n Pneumonii “cronice”: 80% din pacienţii >26 ani cu 
mucoviscidoza, de obicei multiR
 Definitii
n Acinetobacter spp.:
q Supravietuieste in mediu umed / uscat
q Colonizator “fiziologic”al tegumentului – este non-
patogen la persoane sanatoase
n 10%colonizator faringian  la alcoolici

q Accidental: contaminant al HC
q Colonizează: tubulatura de ventilatie, catetere, 
umidificatoare, pungile cu nutritie parenterala, 
fiolele multidoza, apa potabila, urinale, mediul 
spitalicesc, etc., etc., etc.
 Acinetobacter spp.
n Germen ubicuitar prezent în sol, apa potabilă, 
ape de suprafață
n Foarte rezistent condițiilor de mediu
n 25% din populație este purtator de 
Acinetobacter spp. la nivelul florei cutanate
n A.baumanii: 70% din tulpini prezintă
semnificație clinică
n 4-30% din personal este identificat ca și 
purtător de Acinetobacter  spp.
 Acinetobacter spp.
n TRANSMITEREA MANUPORTATĂ are un rol 
esențial în transmitere
n Epidemii spitalicești:
q Supraviețuire câteva zile în mediu inert

q Transmitere prin mâini, aparate de asistență 
ventilatorie, umidificatoare
q Permite transmiterea prin vectori: lenjerie 
contaminată, instrumente contaminate
n Problemă majoră de multirezistență
 Acinetobacter spp.
n Mortalitate brută atribuibilă: 25-68%
n Rezistența: 3 mecanisme, ce pot fi asociate:
q Inactivare enzimatică (betalactamaze, 
metalobetalactamaze, cefalosporinaze tip Amp-C)
q Alterarea țintei (mutații)
q Modificarea accesului la ținte (alterarea porinelor, 
eflux, etc.)
 Acinetobacter spp.
n Antibiotice active (încă):
q Betalactamine cu inhibitor de betalactamaza
q Carbapeneme
q Tigeciclina
q Polimixine
q Aminoglicozide
q Ø
Infecţia cu Cl. difficile

n “dacă nu o cunoşti, nu o cauţi”
n “dacă nu o cauţi, nu o găseşti”

n “dacă nu o găseşti, nu o tratezi”

n “dacă nu o tratezi, scapă controlului”
Cl. difficile

n Bacil anaerob G+ non-invaziv
n Spori, inactivi metabolic

n Patogenitate datorată producţiei de toxine A, B

n Infecţie nozocomială digestivă frecventă

Portaj Comunitar Intraspitalicesc

3-8% 20-40%
Factorii care determină apariţia bolilor
infecţioase
Procesul epidemiologic
n 1. Izvorul de infecţie (sursa, rezervorul de infecţie) 
este reprezentat de om şi animale bolnave cu diverse 
forme  de  boală  sau  purtători  de  germeni  (sănătoşi, 
convalescenţi cronici).
n 2. Căile de transmitere reprezintă drumul parcurs de 
agentul  patogen  de  la  sursa  de  infecţie  până  la 
persoana receptivă (om, animal).
n 3. Organul receptor
Agentul patogen poate fi transmis
prin două mecanisme:
n transmiterea directă (contact direct)   este 
posibilă  când  realizează  o  legătură  strânsă 
între  sursă  şi  receptor  prin:  sărut  (parotidita, 
mononucleoza), contact sexual (sifilis, gonoree, 
infecţia  HIV-SIDA),  muşcătură  (turbare), 
infecţii  intrapartum  (gonoree),  transplacentar 
(rubeola,  infecţia  HIV-SIDA),  transfuzii 
(hepatitele virale, infecţia HIV-SIDA).
Agentul patogen poate fi transmis
prin două mecanisme:
n transmiterea indirectă
este o cale mai lungă în care 
vehicularea  agentului 
patogen  se  realizează  prin 
elemente  ale  mediului 
extern:   aer (infecţii 
aerogene  determinate  de 
Corynebacterium 
diphteriae,  Bacilul 
tuberculozei), 
Agentul patogen poate fi transmis
prin două mecanisme:
n transmiterea indirectă apa  
(Salmonella,  Shigella,  Vibrio, 
Escherichia,  Leptospire,  etc), 
alimente  (Salmonella,  Shigella, 
Bacilul  tuberculozei,  Bacillus 
anthracis, Clostridium botulinum, 
stafilococi), 
 Agentul patogen poate fi transmis
prin două mecanisme:
n transmiterea indirectă obiecte 
precum  instrumentarul 
chirurgical  sau  stomatologic, 
batiste,  prosoape,  lenjeria  de 
corp  şi  de  pat,  jucării,  tacâmuri, 
pahare  ce  pot  vehicula  germeni 
ca  stafilococi,  streptococi,  bacili 
tuberculoşi,  virusuri  hepatitice, 
etc,  prin  intermediul  mîinilor
murdare se pot transmite boli ca 
febra  tifoidă,  dizenteria, 
hepatitele  virale,  poliomielita, 
tuberculoza, etc.
Vectorii

n fac  parte  din  familia  artropodelor  pot 

transporta  agenţi  patogeni  fie  pasiv , 
mecanic,  accidental  ca:  muştele
(Salmonelle,  Shigelle,  Vibrio  holeric, 
bacilul  Koch,  stafilococul  )  şi  în  mod 
activ  servind  şi  ca  gazde  intermediare: 
păduchele  (ricketttsii),  puricele  
(Yersinia  pestis,  Francisella  tularensis, 
Rickettsia  prowazecki,),  ţânţarii 
(Plasmodii,  Francisella  tularensis), 
căpuşă  (Francisella  tularensis,   
rickettsii, virusuri encefalitice, etc).
 Principalele porţi de intrare sunt
următoarele:
n Tegumentele şi mucoasele 
q Prin  pielea intactă pătrund:  Francisella  tularensis, 
Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae
q Prin  orificii preformate ale tegumentului   (foliculi  piloşi, 
canale  de  ale  glandelor  excreţie  sebacee  şi  sudoripare)  pot 
pătrunde stafilococi, streptococi. 
q Prin  soluţii de continuitate artificiale microscopice sau
macroscopice: majoritatea microorganismelor: streptococii, 
stafilococii,  bacilul.  anthracis,  bacilul  tetanic,  leptospire, 
treponeme, virusul rabic, etc.
PLĂGILE CHIRURGICALE
- reprezintă porți de intrare a
germenilor
n Profilaxia  infecţiilor 
nozocomiale  ale  plăgilor 
chirurgicale  revine  în 
principal chirurgului.
n Tehnica  chirurgicală 
aseptică  şi  profilaxia 
antibiotică sunt elementele 
cheie  de  prevenire  a 
infecţiilor  plăgilor 
operatorii.
Plăgi infectate
superficiale/profunde
Principalele porţi de intrare sunt
următoarele:
n Mucoasa tractului digestiv: enterobacterii 
(Sallmonella, Shigella, Escherichia), enterovirusuri, 
biohelminti;
n Mucoasa căilor respiratorii pentru 
Mycobacterium,  Diplococcus  pneumoniae, 
Neisseria meningitidis, virusuri; 
n Mucoasa organelor genitale :  Treponema 
pallidum,  Neisseria  gonorrhoeae,  Trichomonas 
vaginalis,  etc.
Organisme % of all
isolates

P. aeruginosa 31.7

MRSA 11.8

A. baumannii 11.8

H. influenzae 8.4

S. pneumoniae 7.7

MSSA 3.1
Cateterul urinar

n 25%  din  pacienții  spitalizați  vor  avea  un 

cateter urinar pe timpul spitalizării
n 20-25  milioane  de  catetere  urinare 
vândute pe an în SUA
n Incidența  ITU  nosocomiale  este  de  ~  5% 
pe zi cateterizare
n Practic  toți  pacienții  dezvoltă  bacteriuria 
pe parcursul a 30 de zile de cateterism
n Din pacienții care dezvolta bacteriurie, 3% 
vor dezvolta bacteriemie
n Marea  majoritate  a  ITU  asociate 
cateterului sunt ușoare, dar unele cuprind 
agenți  patogeni  de  spital  rezistenți  la 
antibiotice
Căile de eliminare a agenţilor
patogeni.
Germenii  se  pot  elimina  pe  tot  parcursul  bolii  cât  şi  după 
vindecarea clinică.
n Prin calea intestinală se  elimină  germeni  enterotropi 
(Salmonelle,  Shigelle,  virusul  poliomielitei,  a  hepatitei 
epidemice, geohelminţi).
n Prin secreţiile nasofaringiene se elimină agenţii infectioşi ai 
bolilor respiratorii (Corynebacterium, Bordetella, streptococi, 
virusul gripal, varicelos, urlian, etc).
Căile de eliminare a agenţilor
patogeni.
n Se  mai  citează  ca  şi  căi  de  eliminare  a  agenţilor 
patogeni:  urina  (Salmonella,  Leptospiroze,  etc), 
leziuni deschise ca răni, supuraţii   (stafilococi, 
streptococi,  piocianici),  glande mamare  
(bruceloza,  tuberculoza),  secreţii patologice ale
mucoaselor  (Neisseria.  gonorrhoeae,  Treponema 
pallidum).
Modul de transmitere a germenilor
Prezenţa microorganismelor pe pielea
pacientului sau a mediului înconjurător
Transferul microorganismelor de la
pacient prin intermediul mâinilor
Colonizarea germenilor
Mod de transmitere
Mod de transmitere
Mod de transmitere
 Scorul Carmeli-model de diferențiere a infectiilor

A. Contactul cu sistemul sanitar:

1) Fără contact 1
2) Contact fără proceduri invazive 2
3) Contacte repetate cu proceduri invazive 3
B. Tratament antibiotic:
1) Fără antibiotic 1
2) Tratament antibiotic recent 2
C. Caracteristicile pacientului:
1) Tânăr sau puţine comorbidităţi 1
2) Vârstnic sau multiple comorbidităţi 2
3) Pacient imunodeprimat 3
Ø AIDS, BPOC, Diabet zaharat, BMT
 Clasificarea infecţiilor

SCOR CARMELI 1 SCOR CARMELI 2 SCOR CARMELI 3

INFECŢII
INFECŢII COMUNITARE ASOCIATE
INFECŢII NOSOCOMIALE
ASISTENŢEI
MEDICALE

Gram-negativi MDR
Germeni cu (+/-ESBL)
sensibilitate + non-fermentativi:
la antibiotice Gram-negativi posibil
Pseudomonas
posibil păstrată MDR ± ESBL
Acinetobacter
n Pentru toţi germenii nozocomiali, de
achiziţie intraspitalicească, obţinerea
ANTIBIOGRAMEI este esenţială și
indispensabilă
CELE MAI FRECVENTE IAAM

n Tract Urinar 40%
n Pneumonia 20%
n Surgical site 17%
n Bloodstream 8%
 Definiții de caz utilizate pentru
supravegherea infecțiilor asociate
asistenței medicale sunt cele prevăzute în
Decizia 2012/506/UE.
 Definiţie de caz: PNEUMONIE ASOCIATĂ
ASISTENŢEI MEDICALE
Pneumonia se defineşte prin îndeplinirea concomitentă a criteriului radiologic şi a
celui clinic ± cel microbiologic
Pe baza datelor microbiologice ob ţ inute de la pacient pneumonia se poate î ncadra î n
urmatoarele categorii :
PN1 PN2 PN3 PN4 PN5
Culturi cantitative pozitive Culturi cantitative Unul dintre următoarele teste pozitive cultură fără probe
din probe recoltate din pozitive din probe ▪ hemoculturi pozitive care nu sunt corelate cu altă
tractul respirator inferior cu din tractul sursă de infecţie
pozitivă microbiolo
risc de contaminare respirator inferior ▪ culturi pozitive din lichidul pleural din spută gice
minim cu risc de ▪ culturi pozitive din puroiul extras din abcese sau din pozitive
▪ lavaj brohoalveolar ≥ 104 contaminare mai pleurale sau pulmonare secreţii
unităţi formatoare de colonii ridicat ▪ examen histologic pulmonar caracteristic pentru
(UFC)/ml sau ≥ 5% din ▪ culturi cantitative pneumonie din tractul
celulele obţinute prin lavaj din probe recoltate ▪ examene pozitive pentru pneumonie cu virusuri respirator
bronho-alveolar care conţin din tractul sau germeni particulari (ex. Legionella, Aspergilius, inferior
bacterii intracelulare la respirator inferior ( mycobacteria, mycoplasma, Pneumocistis carinii): (calitativ)
examenul microscopic ex. secreţie - detecţie a antigenului viral sau anticorpilor din
direct traheală) ≥ 106 secreţiile respiratorii
▪ proba recoltată cu perie UFC/ml - examen direct pozitiv sau cultură pozitivă din
bronşică (PB Wimberley) secreţiile bronşice sau şesuturi
≥ 103 UFC/ml - seroconversie (ex. virusul gripal, Chlamydia)
▪ aspirat distal protejat - detectarea antigenelor în urină ( Legionella)
(ADP) ≥ 103 UFC/ml
 Definiţie de caz: INFECŢII DE PLAGĂ
CHIRURGICALĂ
Infecţie plagă
superficială
Infecţie care apare în decurs de 30
de zile după intervenţia chirurgicală
ŞI care se limitează numai la piele şi
ţesutul subcutan
SAU cel puţin una din următoarele
caracteristici:
1. secreţi purulente cu sau fără
confirmare etiologică de laborator
din incizia superficială
2. izolarea unui microorganism dintr-
o cultură din fluid/ţesut recoltate
aseptic dintr-o incizie superficială
3. cel puţin unul din următoarele
semne sau simptome: durere sau
tensiune, edem localizat, rosşaţă
sau căldură ŞI deschiderea
deliberată a plăgii de către chirurg în
cazul în care culturile sunt negative
4. diagnostic de infecţie superficială
de plagă pus de chirurg sau medicul
curant
Infecţie plagă profundă
Infecţie care apare în decurs de 30 de zile de la
operaţie în cazul în care nu este lăsat nici un
dispozitiv/dren la nivelulul inciziei operator sau în
decurs de un an în cazul în care dispozitivul este lăsat
la acel nivel ŞI infecţia pare a fi corelată cu operaţia ŞI
infectţa cuprinde ţesuturile moi profunde (fascia,
muşchi) ale inciziei ŞI cel puţin una din următoarele:
1.secreţii purulente cu origine în incizia adâncă dar nu
din organ/spaţiu component al situsului chirurgical
2. dehiscenţa spontană sau deschiderea deliberată de
către chirurg a plăgii operatorii când pacientul prezintă
următoarele semne şi simptome: febra (>38*C),
durere localizată sau tensiune în cazul în care
culturile sunt negative
3. un abces sau alte evidenţe de infecţie care implică
incizia adâncă şi care sunt găsite la examinarea
directă, în timpul reintervenţiei sau la examenul
histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al medicului curant
Infecţie de organ/cavitate
Infecţie care apare în decurs de 30 de zile
de la operatţe în cazul în care nu există
nici un dispozitiv/dren lăsat în situsul
chirurgical sau în decurs de un an în cazul
în care acesta este lăsat în situsul
chirurgical ŞI infecţia poate fi corelată cu
operaţia ŞI infecţia cuprinde oricare parte
anatomică (ex. organ şi spaţiu) altele decât
incizia iniţială ŞI cel puţin una din
următoarele:
1.puroi obţinut dintr-un dren situat într-o
rană prin înţepare a organului/spaţiului
2. izolarea unui microorganism dintr-o
cultură din organ/cavitate recoltate aseptic
3. un abces sau alte evidenţe de infecţie
care implică organul/cavitatea adâncă şi
care sunt găsite la examinarea directă, în
timpul reintervenţiei sau la examenul
histopatologic sau radiologic.
4. diagnosticul chirurgului sau al medicului
curant
Definiţie de caz: INFECŢIA URINARĂ ASOCIATĂ
ASISTENŢEI MEDICALE (UTI)
UTI-A UTI-B UTI –C
infecţie urinară infecţie urinară simptomatică fără bacteriurie
simptomatică şi
confirmată microbiologic
confirmare microbiologică asimptomatică
pacient care are ≥ 1 ≥ 2 din următoarele (fără altă cauză): •Febră (> 38 0 C) •Disurie
- Ø
•Polachiurie •Tensiune suprapubiană
exclusa din
din următoarele ŞI supravegherea
semne şi simptome ≥ 1 un criteriu din următoarele:
infectiilor dobandite
fără altă cauză - test urină rapid (esterază leucocitară şi/sau nitrat) pozitiv
- piurie cu ≥10leucocite/ml sau cu ≥ 3 leucocite /pe un câmp in ATI
recunoscută: •febră microsopic cu imersie (x90) în urina necentrifugată
(>380 C), •disurie, - microorganisme vizibile la coloraţia gram a urinei
necentrifugate
•polakiurie sau - cel puţin 2 uroculturi în care se izolează repetat acelaşi
•tensiune patogen urinar (bacterii gram negative sau Staphylococcus NOTĂ
suprapubiană saprophyticus) cu ≥ 102 colonii / ml de urină necentrifugată
septicemiile
- ≤ 105 colonii /ml dintr-un singur patogen urinar (bacterii gram
ŞI
- pacient care are o
negative sau Staphylococcus saprophyticus ) la un pacient secundare unei
tratat cu un antibiotic eficient pentru o infecţie urinară
urocultură pozitivă, - diagnostic de infecţie de tract urinar pus de medic bacteriurii
adică ≥105
- medicul instituie terapie adecvată pentru o infecţie de tract
urinar
asimptomatice vor
microorganisme / ml fi raportate ca
cu ≤ 2 specii de septicemii cu sursa
microorganisme
(origine) S-UTI
 Definiţie de caz: INFECŢII ASOCIATE
CATETERULUI VENOS CENTRAL (CRI)
CRI1 CRI2 CRI3
infecţie locală infecţie generalizată septicemie asociată CVC cu diagnostic
(fără pozitivarea asociată cu CVC (fără etiologic
hemoculturii) hemocultură pozitivă)
cultură cantitativă de pe cultură cantitativă de pe septicemie apărutĂ cu 48 de ore înainte sau după
cateter venos central CVC îndepărtarea cateterului
ŞI
(CVC) ≥ 103 UFC/ml
culturi pozitive cu acelaşi microorganism:
≥ 103 UFC/ml - cultură cantitativă de pe CVC ≥ 10 3 UFC/ml sau
SAU cultură semicantitativă din CVC ≥ 15UFC/ml
SAU SAU
cultură semicantitativă de - raportul dintre numărul de microorganisme
cultură semicantitativă de pe CVC ≥ 15 UFC/ml obţinute prin hemocultura cantitativă din CVC şi
pe CVC ≥ 15 UFC/ml hemocultura periferică > 5
SAU
ŞI
- întarziere diferenţială a pozitivării hemoculturilor:
ŞI hemocultura din CVC se pozitivează cu 2 sau mai
- atenuarea multe ore înaintea celei din hemocultura periferică
- puroi/inflamaţie la simptomatologiei la 48 de (hemoculturi prelevate în acelaşi timp)
nivelul inserţiei ore de la îndepărtarea - cultură pozitivă cu acelaşi microorganism din
dispozitivului cateterului secreţia purulentă de la locul de inserţie
 Definiţie de caz SEPSIS
Sepsis de cultură pozitivă cu acelaşi microorganism de pe
Pacient care are cel puţin o cateter cateter
hemocultură pozitivă pentru un SAU
patogen identificat ameliorarea simptomelor în 48 de ore după
îndepărtarea cateterului
SAU C-CVC* dacă există confirmarea microbiologică, se
raportează sepsisul cu origine C-CVC sau C-PVC ca
fiind
Pacient care are cel puţin una din CRI3-CVC sau respectiv CVI3-PVC
următoarele: febră (>380C), frisoane
C-PVC** dacă nu se face cultura din cateter atunci se
sau hipotensiune raportează ca sepsis cu origine C-CVC sau C-PVC
ŞI
Sepsis acelaşi microorganism este izolat dintr-o infecţie cu
- 2 hemoculturi pozitive pentru secundar altă localizare
germeni care fac parte din flora unei alte SAU
normală a tegumentului (din 2 probe infecţii există date clinice convingătoare că sepsisul este
separate de sânge în decurs de 48 de secundar unei infecţii cu altă localizare, unor
proceduri diagnostice invazive sau unui corp străin.
ore. (ex. Staphilococcus aureus -
coagulazo negativ, Micrococcus sp., S-PUL infecţie pulmonară
Bacillus sp., Corynebacterium sp.) S-UTI infecţie urinară
S-DIG infecţie de tract digestiv
Sepsis:
S-SSI infecţie de plagă chirurgicală
- primar (sepsis cu origine
necunoscută sau asociată cateterului) S-SST infecţie de piele şi ţesuturi moi
* C-CVC = cateter vascular central S-OTH altele: sistem nervos central, osteomielită etc.
** C-PVC = cateter vascular periferic
Sepsis sepsis de origine necunoscută (a fost verificată
- secundar (secundar unei infecţii cu necunoscut originea dar nu s-a putut găsi sursa)
altă localizare) (UO)
Prevenirea IAAM
n Prevenirea unor IAAM este posibilă prin strategii relativ 
necostisitoare, dar care presupun capacitate organizatorică foarte 
bună şi disciplină profesională. 
q aderenţa la protocoalele de prevenire ale IAAM, în special
privind igiena mâinilor şi purtarea echipamentelor de
protecţie
q asigurarea posibilităţii izolării pacienţilor
colonizaţi/infectaţi cu germeni cu potenţial nosocomial
crescut
q atenţie la procedeele de decontaminare, dezinfecţie a
instrumentarului urmat de sterilizare corespunzătoare,
curăţirea suprafeţelor contaminate
q îmbunătăţirea siguranţei în sălile de operaţie, în zonele
cu risc crescut
 “In loc să ne chinuim să
omorâm microbii în plagă, nu
ar fi mai rezonabil să nu ii
întroducem"?

Pasteur
Strategii pentru reducerea infecţiilorțiile
din se
de terapie intensivă
n Limitarea duratei de ventilaţie
n Folosirea  de  către  cadrele  medicale  a  mănuşilor  sterile, 
mască pe nas şi gură
n Igiena mâinilor (spălare/dezinfecție frecventă)
n Ventilaţie neinvazivă
n Schimbarea  circuitului  de  ventilaţie
  odată   la  48-72  de 
ore
n Bacteriile  cu  transmitere  aerogenă  trebuie   reduse
  la 
minim, prin  procedee  de dezinfecţie  prin  nebulizare, iar 
suprafeţele trebuie menţinute curate.
n Aplicarea unei  dezinfecţii  adecvate  şi  folosirea  cu grijă  a 
aparatelor  de  respiraţie ,  a   tubulaturii şi  
umidificatoarelor pentru limitarea contaminării
n Aspiraţie traheală sterilă la frecvenţă adecvată
Strategii pentru reducerea infecţiilorțiile
din se
de terapie intensivă
n Bronhoscopie pentru a elimina mucusul
n Respirație profundă –stimulare, spirometrie
n Evitarea  alimentării  pe  cale  orală  a  pacienţilor  care  au  greutăţi  la 
înghiţire
n Cadrul medical să nu stea cu capul aplecat
n Limitarea medicamentelor care pot afecta cunoştiinţa (gen sedative, 
narcotice)
n Schimbarea poziției pacientului la 2 ore
n Capul ridicat la 30-45 de grade
n Poziţionarea  pacienţilor  comatoşi  în  aşa   mod  încât  potenţialul  de 
aspiraţie să fie redus
n Toate dispozitivele medicale invazive să fie sterile
n Filtrele  de  unică
  folosinţă
  (de   uz individual)  pentru   intubaţia  
endotraheală
 Strategii pentru reducerea infecţiilor de plagă
Cadrul medical are obligaţia pentru
prevenirea infecțiilor de plagă

n spălarea şi dezinfecţia eficientă a mâinilor

q purtarea de mănuşi
q măsuri  de  igienă  şi  asepsie  în  momentul  aplicării  unor 
pansamente  (instrumente  sterile,  pansamente  sterile,  utilizarea 
de antiseptice, etc)
q controlul regulat al microaeroflorei, respectiv al echipametelor de 
pe masa de tratament-pansat (dezinfectant de mâini, antiseptice, 
tăviţe renale, recipiente pentru deşeuri infecţioase).
q asepsia  riguroasă  la  schimbarea  pansamentelor,  eliminarea 
deşeurilor  infecţioase  (pansamente  folosite  şi/sau  contaminate, 
mănuşi  etc)  obligatoriu  în  salon  în  saci  de  culoare  galbenă, 
înseraţi în pubele de deşeuri infecţioase.
q sacii  se  elimină  zilnic  şi  ori  de  câte  ori  e  nevoie  (operaţiuni 
efectuate cu mănuşi).
q la eliminarea mănuşilor, obligatoriu  se va utiliza dezinfectant de 
mâini.
q este interzis efectuarea altor manopere în alte saloane ,  fără 
CATETERE VEZICALE
n Cauzele infecţiilor urinare datorate cateterelor vezicale
q Absenţa "spălării" normale a uretrei prin fluxul urinar
micţional
q Contaminarea urinii prin intermediul cateterului sau
al joncţiunii cu punga colectoare
q Refluxul retrograd de urină infectată în vezică,
provenită din sistemul de colectare
n Profilaxie
q Manopera aseptică de inserţie 
q Sistem închis, steril de colectare
q Evitarea fluxului retrograd al urinii (pungi cu supapă)
q Menţinerea corectă a cateterului.
Strategii pentru reducerea infecţiilor de tract urinar
Cadrul medical are obligaţia:
n infecţiile de tract urinar sau la nivel digestiv 
q spălarea şi dezinfecţia eficientă a mâinilor înainte şi după orice 
manoperă medicală
q purtarea de mănuşi
q măsuri de igienă şi asepsie în momentul aplicării unor catetere 
vezicale
q toaleta perineală cu antiseptice şi săpun
q toaleta genitală şi perineală zilnică 
q dezinfecţia bicotidiană a meatului şi a sondei
q schimbarea sacului colector când este deteriorat
q golirea sacului colector prin partea declivă
q schimbarea sondei dacă scurgerea este defectuoasă sau dacă s-a 
confirmat infecţia urinară
q menţinerea sacului colector mai jos de nivelul vezicii, pentru un 
flux distal al urinii, dar nu pe paviment (să fie ataşat de marginea 
patului).
 INFECŢII CU PUNCT DE
PORNIRE TEGUMENTAR

n 1. CATETERE VENOASE PERIFERICE

q Riscul de infecţie la locul de cateterizare 
este  dependent  de  mai  mulţi  factori: 
aplicarea aseptică, terenul
bolnavului, modul şi durata de
menţinere a cateterului.
q Cel  mai  frecvent,  flebitele  asociate 
cateterelor  venoase  periferice  se 
datoresc  ignorării regulilor de
aplicare şi menţinere aseptică,
precum şi menţinerii în poziţie timp
prea îndelungat.
 Profilaxia flebitelor asociate cu
catetere periferice

n 1. Tehnica aseptică de inserţie:

q Personalul va purta mănuşi de protecţie 
sterile, de unică folosinţă
q Locul  unde  urmează  să  fie  inserat 
cateterul  va  fi  dezinfectat  cu  Betadina 
timp de 1 minut (efectul preparatului de 
iodina  este  dependent  de  timpul  de 
aplicare), după care se va spăla cu alcool 
sau ser fiziologic steril.
q Cateterul  se  fixează  strâns  cu  banda 
adezivă, pe locul de puncţie se aplică un 
ungvent cu antibiotic, apoi un pansament 
steril.
Profilaxia flebitelor asociate cu
catetere periferice
n 2. Menţinerea
q Cateterul se pansează zilnic, după acelaşi protocol. 

q Cateterul  venos  periferic  se  menţine  de  regulă  48  de  ore.  Pe 
banda  cu  care  este  menţinut  în  poziţie  se  notează  data 
inserţiei şi data pansamentului. 
q În cazul în care este necesară menţinerea lui mai îndelungată, 
se verifică zilnic starea locului de inserţie   şi se evaluează 
simptomatologia locală a bolnavului (durere, jenă, etc).
n 3. Flebitele asociate cateterelor venoase periferice   sunt  mai 
puţin  frecvente  în  cazul  utilizării  fluturaşilor  (ace  de  puncţie 
epicraniană),  dar  şi  aceştia  trebuie  întreţinuţi  conform  aceluiaşi 
protocol şi menţinuţi în mod normal numai 48 de ore.
 
INFECŢII CU PUNCT DE PORNIRE
TEGUMENTAR
n 2. CATETERE VENOASE CENTRALE
Cateterele  venoase  centrale  percutanate  expun  bolnavul  la 
riscul infecţiilor nozocomiale prin mai multe mecanisme:
q Infecţia  de  la  locul  de  puncţie  la  vârful  cateterului  -  este 
foarte  rară.  Semnele  celsiene  la  locul  de  puncţie  sunt 
elemente  care  obligă  la  abandonarea  căii  venoase  centrale 
şi abordul altei vene.
q Infectarea vârfului cateterului  -  situaţie  care  pare  să  fie 
cea  mai  frecventă,  datorată  în  principal  infectării  de-a 
lungul  lumenului  cateterului  prin  contaminare  cu  ocazia 
manipulării capătului distal.
q Infecţia  hematogenă  -  mai  greu  de  documentat,  posibilă  la 
bolnavii cu bacteriemie sau septicemie.
Profilaxie
n Inserarea cateterului conform tehnicii aseptice 
(vezi inserarea cateterelor periferice). 
n Menţinerea sterilă a locului de puncţie cutanată 
(la fel cu menţinerea cateterelor periferice). 
n Adaptarea truselor de perfuzie în condiţii
de sterilitate  (mănusi sterile, truse schimbate 
la începerea programului de perfuzie, sau zilnic 
în  cazul  perfuziei  continue,  sau  imediat  după 
transfuzie). 
n Se  menţine  cateterul  în  poziţie  cât  mai  putin 
posibil. Se schimbă poziţia la maximum 14 zile, 
sau,  dacă  nu  este  posibil,  se  supraveghează 
semnele generale şi locale de infecţie, în special 
flebita  de  venă  profundă  abordată  (subclavie, 
jugulara internă, femurală).
CATETERISME ALE ORGANELOR CAVITARE -
CATETERE NAZO-GASTRICE

n Infecţiile  digestive  se  pot  produce  prin  administrarea  pe 

sonda  a  alimentelor  contaminate  cu  germeni  (gastrite, 
enterite, etc.)
n Prezenţa  cateterului  nazo-gastric  (la  fel  ca  şi  sonda  de 
intubaţie nazo-traheala) poate induce o infecţie nozocomială 
prin leziunea-edemul mucoasei nazale   cu  obstrucţia 
ostiumurilor  sinusale,  care  are  ca  şi  consecinţa  blocarea 
sinusurilor  maxilare  sau  a  trompei  lui  Eustachio,  rezultatul 
fiind sinuzita sau otita. 
Strategii pentru reducerea infecţiilor cu C.
difficile
n Izolarea strictă de contact
n Respectarea tuturor normelor de igienă 
intraspitalicească, deoarece:
q Este un germen extrem de contagios

q Necesită număr mic de bacili necesari infectării

q Are rezistenţa îndelungată în mediul spitalicesc

q Aplicarea ghidului de diagnostic, tratament și 
prevenire a infecțiilor determinate de 
Clostridium difficile.
 Alte măsuri de prevenire a IAAM

n Igiena mâini
n ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE
n CIRCULAŢIA PERSONALULUI ÎN
SPITAL
n OBLIGAŢII PRIVIND ACTUL MEDICAL
n IGIENA BOLNAVILOR ŞI ASISTAŢILOR
n IGIENA LENJERIEI
n IGIENA BLOCULUI OPERATOR
n CONTROLUL MICROBIOLOGIC
n Curăţarea suprafeţelor
intraspitaliceşti
• Dezinfecţie
• Sterilizare.
Atenție la Lanţul de transmitere

Personal medical

Pacient
Suprafeţe inerte contaminate

126
IGIENA MÂINII
 Personalul medical

Risc major de contaminare!

128
•M â na murdar ă e ste considerat ă “element al mediului
extern”.
•Este angrenat ă î n procesul de transmitere indirect ă
simplă prin:
•m â n ă autocontaminat ă a izvorului de infec ţ ie
(bolnav, infectat inaparent, purtător);
•m â n ă contaminat ă prin rela ţ ii cu persoane
izvor de infecţie;
•m â n ă contaminat ă a unor ter ţ e persoane
s ă n ă toase , care a u preluat infec ţ ia de la un alt
izvor de infec ţ ie (a ceasta modalitate de
transmitere se poate constitui mai ales î n
familie, diverse colectivit ăţ i ş i institu ţ ii
medicale).
• Bolile infec ţ ioase ale tegumentelor ş i mucoaselor pot
recunoaşte frecvent transmiterea indirectă simplă, poarta
de intrare putând fi constituită de soluţii de continuitate
ale tegumentelor, mucoasa nazală, bucală, conjunctivă s.a.
•M â na murdar ă intervine î n multe dintre bolile
infec ţ ioase digestive ş i tegumentare prin mecanism
indirect complex, alături de apă, alimente, sol, obiecte din
jur.
Mâinile ca vectori

Pacient Nou pacient

Vector
colonizat sau colonizat sau
infectat infectat
De ce este necesară igiena 
mâinilor?

n Vector principal de transmitere al infecţiilor 
nozocomiale:
q  în SUA, > 2.000.000 de pacienţi dezvoltă IN/an
q >90.000 decese/an

q costurile > 4,5 miliarde $/an
 Lecţia Semmelweiss
n In 1847: Dr. Ignaz Semmelweiss, 
medic  d in  Viena ,  a  observat  
transmiterea  infec ţ iilor   severe, 
fatale  de  c ă  tre doctori
  i care 
“ omiteau ”  s  ă îş i  spele
  m â inile  
între  examinarea  a 2 pacienţi → 
OBLIGATIVITATEA  sp ă l ă rii  
mâinilor  cu soluţie  cloridă  după 
autopsii şi cu apă  şi săpun între 
2 examinări
 Dovezi ale inter-relaţiei 
igiena mâinilor

n Numeroase  studii
  care 
demonstreaz ă  reducerea  inciden ţ ei  
infec ţ iilor
  nozocomiale  secundar  
aplic ă rii
  corecte
  a  m ă  surilor de 
igienă a mâinilor

n Ameliorare netă prin:
q Folosirea dezinfectanţilor

q Creşterea aderenţei personalului 
Echipamente 
Amintiţi-vă cele 5 momente
importante pentru igiena mâinii
1. Când?  Spală mâinile înainte de 
contactul cu pacientul
n

De ce?  Pentru a 
proteja pacientul 
de germenii 
periculoşi aflaţi 
pe mâinile tale
2. Când?  Spală mâinile imediat înainte 
de procedurile aseptice
n De ce?  Pentru a 
proteja pacientul de 
intrarea în corpul său a 
germenilor periculoşi, 
inclusiv a celor de pe 
propria piele
3. Când?  Spală imediat mâinile după riscul de 
expunere la lichide corporale (iar apoi aruncă 
mănuşile)
n De ce?  Pentru protecţia 
ta şi a câmpului de 
tratament faţă de 
germenii periculoşi ai 
pacientului.
4. Când?  Spală mâinile după contactul cu 
pacientul sau cu obiectele din preajmă înainte 
să părăseşti perimetrul acestuia.
n De ce?  Pentru protecţia 
ta şi a câmpului de 
tratament faţă de 
germenii periculoşi ai 
pacientului.
5. Când?  Spală mâinile imediat după atingerea oricărui 
obiect sau mobilier aflat în apropierea pacientului, 
chiar dacă pacientul însuşi nu a fost atins.

n De ce? Pentru protecţia 
ta şi a câmpului de 
tratament faţă de 
germenii periculoşi ai 
pacientului
Fără bijuterii şi brăţări
..unghiile o problemă la 
modă
Iritaţiile pielii
Motive ale lipsei aderenţei

n Agenţii de spălare/dezinfecţie produc iritaţie, 
uscăciune a tegumentului
n Recipiente inadecvat montate/absente

n Absenţa săpunului, a prosoapelor

n Prea ocupat  sau timp insuficient

n Personal insuficient/suprasolicitat

n “Pacientul are prioritate” 

n Pacientul are un risc mic de a dobândi o infecţie
Alte motive

n Absenţa cunoştinţelor/ghidurilor/protocoalelor
n Uitarea

n Refuzul recomandărilor

n “irosirea timpului pacientului”
Atenție: paza bună
trece primejdia rea!
Mănuşi:
n Scop:
q utilizare în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului,
q manipularea lichidelor biologice potenţial contaminate
q contactul cu tegumente ce prezintă soluţii de
continuitate;
q decontaminarea suprafeţelor.
n Caracteristici: vinii sau latex; sterile sau nesterile; una sau
două perechi; de unică utilizare sau refolosite
n A se limita posibilitatea contaminării prin contact în scopul
protejări propriei persoane, a celorlalţi, a mediului
n Mănuşile se vor schimba dacă sunt foarte murdare, dacă se
rup, între doi pacienţi
n Colectare în containere adecvate
n Nu se va folosi aceeaşi pereche de mănuşi de mai multe ori!
Utilizarea mănuşilor
n Utilizarea mănuşilor este recomandat pentru două motive: 
q 1) pentru a reduce riscul de contaminare a mâinilor cu sânge
şi alte fluide ale corpului;
q 2)pentru a reduce riscul de diseminare a germenilor în
mediu şi de transmitere de la personal la pacient şi vice-
versa, precum şi de la un pacient la altul.
n Utilizarea mănuşilor este recomandat pentru două motive: 
q 1) pentru a reduce riscul de contaminare a mâinilor cu sânge
şi alte fluide ale corpului;
q 2)pentru a reduce riscul de diseminare a germenilor în
mediu şi de transmitere de la personal la pacient şi vice-
versa, precum şi de la un pacient la altul.

Prevenirea  contaminării  mâinilor  este  considerată  importantă 

deoarece  spălarea  sau  antiseptizarea  mâinii  nu  pot  elimina  toţi 
potenţiali  agenţi  patogeni,  atunci  când  mâinile  sunt  puternic 
contaminate.
Tehnica utilizării mănușilor
NU DA
Eficacitatea mănuşilor

n Eficacitatea  mănuşilor  în  prevenirea 

contaminării  a  fost  confirmată  în  mai  multe 
studii clinice.
n Un  studiul  a  constatat  că  personalul  medical 
care  purta  mănuşi,  în  timpul  contactului  cu 
pacientul, contaminarea mâinilor s-a făcut cu o 
medie de doar 3 CFUs pe minut, în comparaţie 
cu 16 CFUs pe minut pentru cei care nu purtau 
mănuşi
Situaţii care necesită utilizarea de
mănuşi
n INDICAŢIE DE STERILE MĂNUŞI
- orice proceduri chirurgicale sau vaginale
- proceduri radiologice invazive
- proceduri vasculare de acces (linii centrale)
n SITUAŢII CLINICE
-  manopere  pentru  atingerea  de  sânge,  fluide  corporale,  secreţii,
excreţiile şi elemente vizibil murdare de fluidele corporale
n EXPUNEREA DIRECTĂ PACIENT :  contact  cu  sânge;  contact  cu
muscoase  şi  cu  pielea  non-intactă;  prezenţa  unui  pacient  cu  boli  extrem  de 
infecţioase şi periculoase; epidemii sau situaţii de urgenţă, întreruperea linie 
venoasă; examinare pelviană şi vaginal; 
n EXPUNEREA INDIRECTĂ la PACIENT :  golirea  unor  recipente  cu  lichid  de 
vărsătură,  ploşti  urinare,  recipeinte  cu  material  organic; 
manipularea/curăţarea  instrumentelor;  manipularea  deşeurilor;  curăţarea 
scurgerilor de fluide corporale.
Situaţii care nu necesită utilizarea
de mănuşi
n MĂNUŞI  care  nu   sunt  indicate  (cu  excepţia  pentru  precauţiilor 
universale)  când   nu   există  potenţial  de  expunere  la  sânge  sau 
lichide biologice
n DIRECT PACIENT :  luarea  tensiunii  arteriale,  puls  temperatură, 
preparate  injectabile  SC  şi  IM;  transportul  pacientului;  îngrijiri 
medicale  pentru  ochi  şi  urechi  (fără  secreţii);
orice manipulare linie vasculare în absenţa unor scurgeri de sânge.
n EXPUNEREA  INDIRECTE PACIENT :  utilizând  telefonul,  scriptologie 
în  fişa  pacientului,  administrare  de  medicamente  pe  cale  orală; 
distribuirea  sau  colectarea  tăvi  cu  alimente  pacientului; 
îndepărtarea şi înlocuirea lenjeriei de pat pentru pacient etc; 
Măsuri
nScop:
de bază
q Protejarea personalului medical sau a 
pacientului de germenii transmisi prin 
picaturi / proiectie
n Indicatii, reguli generale:
q Utilizarea intr-un perimetru de 1m in 
cazul pacientilor cu izolare “picaturi” sau
inainte de intrarea in camera in cazul 
pacientilor cu izolare ”stricta”
q In cazul pacientilor izolati “picaturi”, se 
utilizeaza de catre acestia in timpul 
deplasarilor pentru investigatii (reduse 
la minimum)
q Personalul cu afectiuni respiratorii acute 
prezent totusi la locul de munca este 
OBLIGAT sa utilizeze masca (permanent, 
pt. protectia pacientilor si a colegilor)
q Masca umezita se schimba
q Trebuie sa acopere nasul
ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE
n Portul echipamentului de protecţie prevăzut de normele MS, pe tot 
timpul prestaţiei în unitate, de către personalul medico-sanitar cât 
şi de persoanele care prestează o activitate ocazională sau dirijată 
(elevi, studenti, personal de întreţinere).
n Portul obligatoriu al echipamentului pentru intervenţii chirurgicale 
de către personalul care lucrează în intervenţii în sălile de operaţii 
şi de naşteri.
n Schimbarea  obligatorie  a  echipamentului  de  către  personalul  care 
lucrează  în  secţii  de  boli  contagioase  şi  secţii  cu  compartimente 
septice la ieşirea din salonul respectiv.
n Personalul care lucrează în saloanele de mari receptivi (prematuri, 
distrofici,  bolnavi  cu  transplanturi,  etc.)  este obligat să pună
echipament steril la intrarea în salon ,  insistându-se  asupra 
portului  corect  al măştii  (masca  din  4 straturi  de  tifon,  purtată  pe 
nas, schimbată după 30 minute de folosire).
 ECHIPAMENTUL DE
PROTECŢIE
n Personalul  care  lucrează  în  secţii 
septice  precum  şi  în  secţii  cu 
receptivitate  mare  (anestezie 
terapie-intensiva)  va  purta 
obligatoriu halate colorate diferit. Se 
recomandă culoarea galbenă pentru 
personalul  din  secţiile  septice  şi 
culoarea albastră pentru personalul 
din secţiile cu receptivitate mare.

n Interzicerea  accesului  în  spital  a  personalului  retribuit  sau  a  celui 

ocazional sau dirijat cu haine şi încălţăminte de stradă în secţiile de 
nou-născuţi,  prematuri,  distrofici,  anestezie  terapie-intensivă, 
blocuri operatorii, blocuri de naştere.
CIRCULAŢIA PERSONALULUI ÎN
SPITAL
n Separarea  personalului  sanitar  mediu,  auxiliar  de  îngrijire  pe 
compartimente septice şi aseptice în toate turele.
n În  cazul  în  care  necesităţile  serviciului,  gărzi,  urgenţe,  impun 
personalului de a trece de la un sector septic la unui aseptic, acesta 
are  obligaţia  de  a-şi  spăla  şi  dezinfecta  mâinile  şi  de  a  schimba 
echipamentul de protecţie.
n Interzicerea  circulaţiei  personalului  de  la  secţiile  septice  la  cele 
aseptice şi invers, cu excepţia medicilor.
n Interzicerea  accesului  în  sălile  de  operaţie  şi  sălile  de  naştere  a 
personalului  care  nu  face  parte  din  echipa  de  intervenţie,   cu 
excepţia  persoanelor  cu  drept  de  control  stabilite  prin  norme. 
Acestea  pot  intra  în  sală  odată  cu  echipa  sau  între  intervenţii,  dar 
nu în timpul intervenţiilor
n Interzicerea accesului altui personal decât cel destinat pentru lucru 
în  locurile  respective  în  blocul  alimentar,  laboratorul  de  soluţii 
perfuzabile şi în staţiile de sterilizare.
OBLIGAŢII PRIVIND ACTUL
MEDICAL
n Efectuarea anamnezei si a examenului clinic complet la internare, în scopul 
depistarii  oricarei  infectii  sau  boli  transmisibile
  (sau  suspiciuni  de  boala 
transmisibila)  şi  în  caz  de  suspiciune,  recoltarea  imediată  a  probelor 
pentru examene microbiologice.
n Urmărirea  în  cadrul  supravegherii  clinice  zilnice  a  semnelor  şi 
simptomelor  caracteristice  stării  de  infecţie  respiratorie   (coriză,  tuse, 
strănut), boala diareică  (scaune diareice, varsaturi, pierdere în greutate la 
copil,  etc),  infecţie  cutanată,  urinară,  genitală,  infecţie  la  plagă,  sindrom 
febril, etc.
n Recoltarea  probelor  de  laborator  pentru  diagnostic  microbiologic  la 
apariţia primelor semne de infecţie, înainte de administrarea de antibiotice 
sau chimioterapice.
n Tratamentul  cu  antibiotice  şi  chimioterapice  orientat  în  funcţie  de 
antibiograma şi evoluţia clinică a bolnavului, pentru evitarea complicatiilor 
septice.
n Respectarea  cu  stricteţe  a  regulilor  de  tehnică  aseptică   specifice  fiecărei 
proceduri medico-chirurgicale, în scopul eliminării contaminării sterilelor 
şi  evitării  introducerii  microorganismelor  în  teşuturile  şi  mucoasele 
organismului în timpul efectuării acestor proceduri.
OBLIGAŢII PRIVIND ACTUL
MEDICAL
n Menţionarea în foaia de observaţie a oricărei stări de infecţie (simptome, semne) a 
probelor  pentru  diagnostic  microbiologic  şi  a  datei  recoltărilor,  a  rezultatelor 
examenelor de laborator, diagnosticului şi tratamentului antiinfecţios.
n Menţionarea în foaia de observaţie a diagnosticului de infecţie intraspitalicească, ori 
de câte ori sunt elemente clinice şi epidemiologice care dovedesc că infecţia a fost 
contractată în timpul şi din cauza spitalizării.
n Asigurarea izolării prin amplasare şi izolării funcţionale a bolnavilor receptivi.
n Aplicarea  măsurilor  antiepidemice  la  orice  caz  de  infecţie;  transferul 
imediat  de  boli  contagioase  a  cazurilor  sau  suspecţilor  de  boli 
transmisibile,  carantinarea  contacţilor  receptivi  în  saloane  separate,  pe 
perioada  egală  cu  incubaţia  maximă  de  la  ultimul  contact;  izolarea 
bolnavilor septici în saloane sau compartimente prevăzute pentru aceasta, 
luând  toate  masurile  de  izolare  funcţională,  măsuri  privind  personalul, 
efectuarea  examenelor  microbiologice,  dezinfecţia  obiectelor  şi  a 
echipamentului,  curăţenia  generală  şi  dezinfectia  încăperilor  şi  a 
mobilierului,  efectuarea  dezinfecţiei  salonului  din  care  a  fost  evacuat 
bolnavul septic sau contagios, dezinfecţia mijloacelor de transport (salvări, 
autoturisme) care au transportat bolnavi contagioşi.etc
IGIENA BOLNAVILOR ŞI
ASISTAŢILOR
n Prelucrarea igienică a bolnavului la internare 
n Valve şi specule sterile  de utilizare individuală în cabinete de obstetrică şi 
cele de ginecologie.
n Aleze curate de utilizare individuală
n Truse individuale sterile (aparate şi lame de ras) pentru toaleta locală
n Apăsătoare de limbă, sonde, pense, siringi, ace, etc. sterile.
n Consultarea,  trierea  şi  repartizarea  bolnavilor  de  la  internare  şi 
conducerea lui de către infirmiera la salonul la care a fost repartizat.
n Asigurarea  de  lenjerie  curată   pentru  fiecare  bolnav  nou  internat  şi 
schimbarea  acesteia  ori  de  câte  ori  e  nevoie  şi  cel  puţin  o  dată  pe 
săptămână.
n L a  bolnavii  care  prezintă  incontinenţă  de  urină  sau  fecale,  la  cei  care  au 
vărsături,  supuraţii  precum  şi  la  copii  mici  salteaua  se  acoperă  cu  o 
musama  sau  husă  de  plastic  care  se  spală  şi  se  va  şterge  cu  soluţie 
dezinfectantă zilnic, precum şi ori de câte ori e nevoie.
n Asigurarea spălării paturilor, huselor (dosurilor) de pernă şi de saltea ori 
de câte ori e nevoie şi cel puţin semestrial.
IGIENA BOLNAVILOR ŞI
ASISTAŢILOR
n Asigurarea în timpul internării a toaletei zilnice a bolnavilor şi îmbăierea 
acestora  cel  puţin  odată  pe  săptămână  şi  de  câte  ori  e  nevoie.  îmbăierea 
obligatorie  în  ziua  dinaintea  operaţiei  a  bolnavilor  ce  se  supun 
intervenţiilor chirurgicale (excepţie urgenţele).
n Asigurarea  asistaţilor  la  care  este  necesar,  cu  ploscă,  oliţă  sau  urinar, 
dezinfectat şi uscat, înainte de fiecare utilizare.
n Interzicerea  purtării  în  spital,  de  către  bolnavi,  a  efectelor  personale . 
Efectele personale ale bolnavilor vor fi depuse la magazia pentru efectele 
bolnavilor.
n Dezinfecţia  efectelor  personale  ale  bolnavilor  internaţi  în  secţiile  de  boli 
contagioase.
n Reglementarea  circulatiei  bolnavilor  în  special   (în  aşa  fel  încât  să  fie 
respectate  izolarile  stabilite)  şi  programarea  examenelor  de  specialitate 
pentru a evita supraaglomerari şi întâlnirea bolnavilor septici şi potenţial 
septici cu cei receptivi.
n Asigurarea obiectelor individuale (pahar sau cana pentru băut apă, săpun 
prosoape şi hârtie igienică)
n Educarea  permanentă  a  bolnavilor  asupra  comportamentului  igienic  în 
spital.
IGIENA LENJERIEI
n Colectarea lenjeriei de pat si de corp utilizate va fi facută în saci curaţi care 
se închid la gură imediat după colectare. Lenjeria cu umiditate excesivă se 
colectează în saci de material plastic sau impermeabilizaţi. 
n Efectuarea  spălării  mecanice  a  rufăriei  după  prescripţiile  producătorului 
aparaturii  privind  procesul  de  spălare  şi  respectarea  timpului  de  spălare 
cu apă la cel puţin 80°C timp de 30 de minute sau 60° timp de 60 de minute.
n R ufaria  de  pat  si  corp  provenita  de  la  sectiile  de  nou-nascuti,  si  de  la 
bolnavii septici, precum si cea murdarita cu sânge sau produse patologice 
va  fi  colectata  separat  si  transportata  la  spalatorie  unde  se  supune 
dezinfectiei chimice înainte de spalare. Aceasta lenjerie se spală separat.
n Spă larea  în  program  separat  a  rufariei  provenite  de  la  secţiile  
(compartimentele) de nou-născuţi, prematuri şi obstetrică.
n Călcatul obligatoriu al întregii lenjerii folosite în spital în afara celei supuse 
sterilizării.
n Asigurarea depozitării separate a lenjeriei curate, în spaţii separate ferite 
de  praf  şi  umezeală  şi  de  posibilităţi  de  contaminare  prin  insecte  sau 
rozătoare.
IGIENA BLOCULUI OPERATOR
n O rganizarea  blocului  operator  astfel  încât  să  cuprindă  o  zonă  aseptică 
destinată  operaţiilor  aseptice  şi  o  zonă  septică,  destinată  intervenţiilor 
septice
n Programarea întâi a operaţiilor aseptice şi apoi a celor septice în unităţile în 
care nu există decât o singură sala de operaţie.
n Sălile  de  operaţie  se  debarasează  şi  se  curăţă  după  fiecare  operaţie.
  La 
sfârşitul  programului  operator  se  face  curăţenia  şi  dezinfecţia  sălilor  de 
operaţie şi a anexelor.
n Dezinfecţia ciclică a sălilor de operaţie se face săptămânal 
n În  operaţiile  de  curăţire  şi  dezinfecţie  menţionate  cuprind  atât  sălile  de 
operaţie  cât  şi  sălile  de  spălare  a  instrumentelor,  spălare  chirurgicală  şi 
îmbrăcare sterilă.
n Curăţenia spaţiilor de circulaţie în blocul operator se efectuează ori de câte 
ori  e  nevoie  şi  obligatoriu  zilnic,  după  curăţenia  şi  dezinfecţia  blocului 
operator.
n Limitarea  la  maximum  a  circulaţiei  pe  coridoarele  blocului  operator, 
asigurarea ventilaţiei sau aerisirii regulate a acestora.
n La sălile prevăzute cu sisteme de ventilaţie se va urmări eficienţa instalaţiilor 
de  filtrare/sterilizare  a  aerului.  Sălile  fără  asemenea  sisteme  se  aerisesc 
după  programul  operator,  în  timpul  efectuării  curăţeniei  şi  înainte  de 
dezinfecţie.
CONTROLUL MICROBIOLOGIC
n Controlul microbiologic al personalului medico-sanitar şi a asistaţilor
n Personalul  medico-sanitar,  bolnavii  şi  asistatii  se  controleaza 
microbiologic  (probe  de  pe  tegumente,  din  secreţii  nazale  şi  faringe, 
materii  fecale  şi  altele)  ori  de  câte  ori  este  nevoie,  la  apariţia  cazului 
(suspectului) de infecţie intraspitalicească.. 
n Controlul  microbiologic  al  sterilizării   se  efectuează  pentru  stabilirea 
modalităţilor de încărcare a aparatelor după intervenţiile de întreţinere şi 
lunar, pentru fiecare aparat. 
n Controlul microbiologic al condiţiilor de igienă (aeromicrofloră, suprafeţe 
şi  inventar  moale,  utilaje  din  blocurile  alimentare )  se  efectuează  în 
următoarele împrejurari:
q în  maternitate,  secţii  de  nou-născuţi,  la  apariţia  oricărui  caz  de  infecţie 
interioară.
q în celelalte secţii, la apariţia de cazuri de boli transmisibile, la izbucniri de 
infecţii  intraspitalicesti  şi  ori  de  câte  ori  frecvenţa  crescută  a  cazurilor  de 
infecţie ridică ipoteza unor greşeli de tehnică aspetică sau a unor surse sau 
căi de transmisie din mediul spitalicesc.
CONTROLUL MICROBIOLOGIC
n Controlul  microbiologic  al  medicamentelor  neinjectabile  se 
efectuează  pentru  verificarea  modului  de  preparare,  păstrare  şi 
administrare
n Controlul  microbiologic  al  condiţiilor  de  transport,  depozitare, 
preparare  şi  distribuire  a  alimentelor  se  efectuează  conform 
normelor în vigoare.
n Controlul  curăţeniei  de  rutină  se  face  prin  observare  directă. 
Controlul eficienţei metodelor de curăţenie şi dezinfecţie se face în 
următoarele împrejurări:
q verificarea  eficienţei  metodelor  folosite,  periodic  planificate 
în cadrul autocontroalelor
q la  introducerea  de  noi  metode,  aparate,  subsţante  sau 
produse de curăţenie şi dezinfecţie;
q în  izbucniri  epidemice,  când  se  presupune  că  frecvenţa 
îmbolnăvirilor este legata  de eficienţa dezinfecţiei.
Dezinfecţia suprafeţelor

De ce trebuie realizată
curăţarea şi dezinfecţia
suprafeţelor?
Curăţare
este procesul de îndepărtare a contaminării (incl. 
praf,  substanţe  chimice,  microorganisme,  şi 
material  organic)   utilizând  soluţii  apoase  ce 
conţin surfactanţi sau produse enzimatice.
Nu  are  drept  scop  distrugerea  sau  inactivarea 
microorganismelor.
Dezinfecţia
este  procesul  de  minimizare  a  cantităţii  de 
microorganisme vegetative, exceptând bacteriile 
sporiforme. 
Are scopul de a elimina suprafeţele ca potenţiale 
surse de infecţie.
Dezinfecţia

n Dezinfecţia este procedura care se aplică numai
după  curăţare . Se  face  excepţie
  de  la  această  
regulă  atunci  când  pe  suportul
  respectiv  sunt  
prezente materii organice.
n În  orice  activitate
  de  dezinfecţie
  se  aplică  
măsurile  de  protecţie   a  muncii ,  conform 
prevederilor  legislaţiei  în
  vigoare ,  pentru
  a 
preveni accidentele şi intoxicaţiile.
ACŢIUNEA FACTORILOR FIZICI, CHIMICI ŞI
BIOLOGICI PT PREVENIREA IN

n Influenţa factorilor fizici, chimici şi biologici

  ai 
mediului asupra microorganismelor poate fi: 
q ireversibil -germicid, bactericid,
q reversibil  -  bacteriostatic,  modificări  în  morfologia  şi 
fiziologia bacteriei.
n Cunoaşterea  acestor  factori  şi  a  efectelor  lor  este 
importantă  în  profilaxia
  şi  terapia bolilor
infecţioase  ( dezinfecţie, sterilizare, conservare,
chimioterapie, antibioticoterapie, lizotipie).
A. FACTORII FIZICI
(temperatura, presiunea osmotică, pH-ul, radiaţiile
şi ultrasunetele, filtrarea)
n Temperaturile moderate
  permit  dezvoltarea  şi 
multiplicarea microorganismelor, 
n Temperaturile extreme sunt nocive pentru ele. 
n Moartea  prin  căldură  se  poate  realiza  prin  mai  multe 
procedee şi anume:
q sterilizare,

q tindalizare,

q fierbere,

q pasteurizare. 

n Lumina solară directă  are  efect  bactericid  prin  radiaţiile 

infraroşii şi UV.
n Radiaţiile UV neionizante  sunt nocive  pentru organisme, ducând 
la mutaţii letale. 
q Sunt  folosite  deci  pentru  sterilizarea aerului din încăperi
  (săli  de 
operaţii, saloane de noi născuţi, laboratoare etc., având permeabilitate mică 
şi fiind absorbite de apă şi sticlă. 
n Radiaţiile gamma şi  X sunt  radiaţii  ionizante  eficiente  pentru 
sterilizare,  dar  este  necesară  prudenţa  pentru  că  pot  distruge  şi 
celulele umane.. 
q Se  folosesc  frecvent  pentru  sterilizarea  conservelor  alimentare, 
instrumentelor medicale, produselor farmaceutice. 
B. FACTORII CHIMICI

n Substanţele chimice antibacteriene pot fi:

q antiseptice, dezinfectante, conservante,
considerate fiind ca agenţi neselectivi
q antibiotice sau chimioterapice care au
toxicitate selectivă - agenţi selectivi. 
PORTAJUL DE GERMENI la PERSONALUL
MEDICAL – SURSĂ pentru IAAM
Bacteriemie
Alte infectii
Colonizare

Portaj
necunoscut
Scopul screening-ului

n Depistarea portajului personalului medical,   colonizați 
cu  bacterii  multirezistente  (MDRB)  MRSA  s au  
enterobacterii ESBL+ (E.coli), 
n Protejarea  mediului
  intraspitalicesc
  prin  
limitarea/stoparea diseminării germenilor
n Asigurarea protecției personalului medical
n Asigurarea protecției pacienților
TIPURI DE ANALIZE

n Serologia
q Ag anti HBs
q Ac anti HCV
q Anti HIV 
n Coproparazitologic
n Coprocultură
n Exudat nazal
n Exudat faringian
 S aureusprevalence in health-care
workers
n 41  studies  provided  data  on  the  carriage  of  
meticillin -susceptible  S aureus (MSSA)  in  health-
care workers. 2508 (23,7%) of 10.589 health-care 
workers were found to carry MSSA (range 0–40%; 
95% CI 10,7–36,7%).
n In  127  investigations  with  denominator  data,  the 
average  MRSA  prevalence  was  4·6%  (1545  of  33 
318  health-care  workers;  range  0–59%;  95%  CI 
1,0–8,2%).
Portajul de
Staphylococcus aureus
n Ca și aspect general: rata portajului  nazal  de S.  aureus  - este  de cca. 
30%  î n  colectivitatea
  general ă ,  ajung  â nd la  70%  la  personalul  
medical. 
n Conform multor studii, procentual după portajul nazal, S. Aureus se 
întâlneşte la nivelul mâinilor (6.4%), la nivelul perineului (1.6%) şi 
în faringe (0.3%).
n 5.1%  din  personalul  medical  poate  avea  o 
infecţie MRSA simptomatică
n Studiile  efectuate  au  arătat  că  S.  aureus  nu  stă  liber  suspendat  în 
aer, ci mai degrabă este purtat prin intermediul celulelor epiteliale
descuamate
Portajul de
Staphylococcus aureus
n zilnic  (24  de  ore)  se  elimină  de  pe  suprafaţa 
corpului  10   6 -  10
  7 de  celule  epiteliale,  cu 
dimensiuni variind de la 8 - 20 microni, pot fi 
dispersate în aer sau pe suprafețe, dar ele pot 
deveni sub formă de aerosoli temporar atunci 
când sunt perturbate mecanic, şi din nou să se 
depună înapoi pe suprafețe.
Portajul de
Staphylococcus aureus
n Huang* et al constatat că în saloanele   ocupate 
anterior  de  pacienți-MRSA  pozitiv,  a  crescut 
ulterior cota de achiziție a MRSA 

*Huang SS, Datta R, Platt R: Risk of acquiring antibiotic-resistant bacteria
from prior room occupants. Arch Intern Med 2006, 166(18):1945–1951.
Portajul de
Staphylococcus aureus
n Infecţie întreţinută frecvent mecanic:
q adenoidită
q deviaţie de sept nazal, etc
q La  nevoie,  se  recomandă  tratament  local  pe 
baza  ATB  sau  cu  unguent  cu  MUPIROCIN  sau 
ACID FUSIDIC
Protocol de decolonizare- MRSA

n Decolonizarea presupune 3 etape importante:
1. Tratament local intranazal 5-14  zile  (mediană 7 zile)  cu ungv. ,,,,,,,, Nasal Gel  de 2x/zi 
în fiecare nară, cu ajutorul unui beţigas individual pentru fiecare nară ce se va arunca 
după fiecare utilizare.
ALTE PRODUSE: MUPIROCIN (Bactroban), Fucidin, sau ACID FUSIDIC

2. Pentru portajul faringian se utilizează ,,,,,,,,,, (apă de gură), la nivelul cavităţii bucale, 

fără a se înghiţi. Se clăteşte gura 30 de secunde cu 15 ml Octenidol, de 2-3 ori/zi.

3. Duş zilnic cu ,,,,,,,,,,,,,. Protocolul de utilizare presupune: spălare zilnică  1 dată/zi cu 25 

ml, începând cu faţa şi continuând cu celelalte teritorii, de sus în jos, acordând mare 
atenţie zonelor din jurul nasului, axilelor, ombilicului, zonei inghinale şi perineului. Se 
clăteşte pielea cu multă apă şi se usucă  cu un prosop curat.
ALTE PRODUSE: săpun pe bază de polyiodine (săpun Betadine) sau cu Clorhexidina  
Protocol de decolonizare- MRSA

n RECOMANDĂRI SUPLIMENTARE:
• este indicată  schimbarea zilnică  a prosoapelor, lenjeriei intime şi a 
lenjeriei de pat în primele zile de tratament
• este  indicat ă  efectuarea  frotiurilor  similare  pentru  cei  din  familie 
încă  de la începutul  aplicării procedurii de decolonizare, pentru a 
putea avea rezultatele disponibile în timp util şi a începe procedura 
similară şi la aparţinători (se evită  astfel transmiterea în ping-pong 
a infecţiei)
• control  al  frotiului  MRSA  la  7  zile  ş i  28  de  zile  de  la  sf â r ş itul 
decolonizării 
Eficienţa decolonizării

n Se mai poate adăuga un agent antibiotic oral, conform ATB
n Rată de succes foarte mare - peste 90%
n Ratele  de  recolonizare  la  trei  luni
  după    o decolonizare
  eficace , 
variază de la 24% - 39%, 
n Într-un  studiu,  la  6  luni  după  un  tratament   de  decolonizare 
nazală cu Mupirocin, rata de -recolonizare a fost de 53% (grupul 
placebo - 72%), iar după un 1 an de la tratamentul nazal, rata de 
recolonizare a fost de 56% (grupul placebo - 76%).
n În  ciuda  ratelor  mai  mari  de  eşec  al  tratamentului  nazal 
cu  Mupirocin  la  pacienţii  cu  portaj  MRSA  extranazal, 
eradicarea  cu  succes  de  la  nivelul  pielii  a  fost  demonstrată, 
mai ales dacă este combinată prin spălare cu clorhexidină.
Persistenţa MRSA în urma
decolonizării
n Comorbidităţi: leziuni/condiţii cutanate: 
dermatite, foliculite, etc
n Situsuri de colonizare: faringe, rect, 
perineu, piele
n Mediu ambiental contaminat (acasă, la 
locul de muncă) 
n Rezistenţa la Mupirocin
Recidiva după decolonizare

n Situsuri de colonizare: faringe, rect, nivel 
genital (vagin,prepuţ), piele, lobul urechii
n Infecţii: infecţii ale căilor aeriene superioare, 
otite cronice
n Rezistenţa la Mupirocin
Avantajele screeningului şi a
decolonizării
n Evaluarea riscului de răspândire a MRSA 
n Întreruperea transmiterii MRSA la pacienţii 
n Reducerea prevalenței MRSA la pacienţii (zone endemice MRSA)
n Reducerea focarelor, eradicarea MRSA
n Reducerea poverii date de infecţiile cu S aureus
n Reducerea consumului de antibiotice
n Economii de costuri pe termen lung
n Reducerea riscului individual a personalului medical de infecţie 
clinică MRSA
n Risc scăzut de transmitere de la sursă la contact 
Dezavantaje

n Perturbare în îngrijirea pacientului
n Efectele adverse ale tratamentului de  decolonizare
n Costuri  imediate  (de  screening,  de  eradicare,  de 
acoperire a locului de muncă)
n Preocupări legate de rentabilitate (justificarea screening-
ului, a tratamentului de decolonizare)
n Tensiunile  dintre  personalului  de  îngrijire  medicală  şi 
echipa de control a infecţiilor.
 Personalul medical: sursă, vector
sau victimă??!!
n Literatura de specialitate menţionează că 5% din personalul medical 
se poate coloniza cu MRSA, din care aproximativ 5% dezvoltă boala 
clinică – o infecţie stafilococică. 
n Factori favorizanţi:
q vechimea la locul de muncă
q secţiile cu risc înalt (ATI, chirurgie, medicale)
q contact apropiat cu pacienţii cu infecţii MRSA
q controlul  deficitar  al  dezinfecţiei  (complianţa  scăzută  pt 
dezinfecţia mâinii)
n Procesul  de  decolonizare  a  personalului  a  contribuit  cu  succes  la 
reducerea focarelor nosocomiale cu MRSA, care pare mai ușor și mai 
cost  eficient  dacă  este  aplicat  mai  devreme  înainte  ca  infecţia  cu 
MRSA să devină endemică într-un spital 
Personalul medical: sursă, vector
sau victimă??!!
n Depistarea unei infecţii 
stafilococice la un 
personal medical 
(sinuzite, abcese 
dentare, diverse 
stafilococii) trebuie 
obligatoriu tratate, 
conform ATB, urmată de 
repetarea exudatului 
nazal – eradicarea 
infecţiei
Protocol de decolonizare ESBL

n Nu există un protocol de decolonizare pt. ESBL dovedit 
eficient, în ciuda numeroaselor tentative sistemice, po, 
intrarectale
n In caz de tentativă: risc major de selecţie de germeni multiR
n Marea majoritate a persoanelor se debarasează în lunile/anii 
următori
 Screeningul pacienţilor la internare
Scopul screeningului

Depistarea pacientilor, oncologici si chirurgicali, colonizati cu bacterii multirezistente (MDRB)

1 anterior internarii

2 Protejarea mediului intraspitalicesc prin limitarea/stoparea diseminarii germenilor nozocomiali

3 Asigurarea protectiei personalului medical

4 Adaptarea antibioticoprofilaxiei preoperatorii in functie de germenii particulari depistati

5 Diminuarea riscului de complicatii septice infectioase asociate actului operator

6 Anuntarea anturajului pacientului colonizat cu MDRB

Aspect medico-legal, de protectie a spitalului- permite stabilirea exacta a statusului bacteriologic al

7
pacientului la internare
 Principii generale
Ce? Cum?
1 2
Urmareste depistarea
colonizarii cu MRSA si
enterobacterii ESBL+
(E.coli, Klebsiella spp.,
Serratia spp., Proteus
spp., Citrobacter spp.,
etc)
Your own footer
Cand?
3
Utilizeaza medii specifice Se efectueaza in cadrul
cromogene cu crestere consultului preanestezic
rapida (izolare sau la internare pe
bacteriana posibila dupa oncologie (pacient nou)
24h)
Exceptie: urgentele
medico-chirurgicale
* In functie de prezenta
factorilor de risc, se
decide necesitatea
implementarii
masurilor de protectie
pana la primirea
rezultatelor
Your Logo
 MRSA – factori de risc ai colonizarii

1 Spitalizare prelungita

Pacienti varstnici, in special imobilizati, cu plagi cutanate,

2 tulburari de deglutitie, pacienti imunodeprimati

3 Terapie antibiotica in antecedente, exces al terapiei

antibiotice

4 Masuri inadecvate de igiena, de izolare a pacientilor

colonizati
5 La nivel nazal, faringian, inghinal, mai putin frecvent
vagin sau rect;

6 Leziuni cutanate: leziuni superficiale, ulcere de

decubit, ulcere, dermatita, plagi cutanate, arsuri

7 Dispozitive invazive: cateter venos, urinar, stoma,

cateter de tracheostomie
 ESBL – factori de risc ai colonizarii

1 Tratamente antibiotice anterioare, in ultimele 3 luni, cu

cefalosporine de generatia III sau cu fluorochinolone
Diabet zaharat, varstnici, boli imunodeprimante, in special
2
digestive sau urogenitale

3
Pacienti cu spitalizari prelungite sau in mai multe
sectii/spitale – rolul epidemiologiei clinice

4 Calatorie in zona endemica (Israel, Grecia, Spania, Italia,

Anglia, etc). Romania?????

6
Situsuri de colonizare: anal(digestiv), urinar, cutanat,
pulmonar
Cum se procedează?

• Recoltarea:
– Frotiu nazal si inghinal: MRSA
– Frotiu anal sau materii fecale: ESBL
Protocol de decolonizare- pacient
colonizat MRSA
ECHIPAMENT NECESAR 2 recoltoare, etichete, cerere de analiza, sac pt.transport
MRSA situs de recoltare Nazal
Inghinal
-1 cerere pt. ambele probe

Frotiu nazal 1. umeziti tamponul in mediul de transport

2. introduceti tamponul 1-2 cm in narine, rotiti delicat in
interior, de 2x in sensul acelor de ceasornic si de 2x in
sens opus
3. utilizand acelasi tampon, repetati in cealalta nara
4. introduceti tamponul in eprubeta
5. inscriptionati
6. introduceti tamponul in punga de transport

Frotiu inghinal 1. umeziti tamponul in mediul de transport

2. rotiti tamponul la nivelul plicii inghinale, acoperind toata
suprafata acesteia
3. cu acelasi tampon, repetati in plica contralaterala
4. introduceti tamponul in eprubeta
5. inscriptionati
6. introduceti tamponul in punga de transport
Recoltarea esantioanelor
2.ESBL

ECHIPAMENT Recoltator cu mediu de transport (!!! Mediu

NECESAR Cary-Blair, specific pt. Germeni intestinali),
cerere de analiza, punga de transport
EBSL situs de Anal sau materii fecale
recoltare
Frotiu anal 1. pacient in pozitie genu-pectorala, pe o
parte
2. utilizati manusi nesterile
3. umeziti tamponul in mediul de transport
4. rotiti tamponul la nivelul perineului,
zonei perianale si intra-anal
5. introduceti tamponul in eprubeta
6. inscriptionati
7. introduceti tamponul in punga de
transport
Bibliografie selectivă:
n Ordinul  nr.  1101/2016  privind   aprobarea
  Normelor
  de 
supraveghere, prevenire  şi  limitare  a infecţiilor   asociate   asistenţei 
medicale în unităţile sanitare
n 2012/506/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 8 august 
2012  de  modificare   a  Deciziei
  2002/253/CE  de   stabilire a 
definițiilor  de  caz  pentru   raportarea  bolilor  transmisibile   rețelei  
comunitare  în   conformitate   cu  Decizia
  nr.  2119/98/CE  a 
Parlamentului European și a Consiliului
n http://www.ms.ro/acte-normative-aprobate/
n Vasile  Cepoi ,  Azoicăi  D.,  Manciuc  DC  et  al:  Ghid de management al
infecțiilor asociate asistenței medicale ,  ediţia   a  II-a,  Editura
  Global 
Management Arte, București, 2017
n ORDIN  Nr.  446/2017  din  18  aprilie   2017,  privind
  aprobarea  
Standardelor, Procedurii şi metodologiei de evaluare  şi  acreditare  a 
spitalelor
n Carole  Hallam , Ramona  Marincaş . Primum   Non  Nocere   - În primul
rând să nu faci rău: recomandări de prevenire a infecţiilor asociate
îngrijirilor medicale. Editura Caiete Silvane, Zalău, 2013
n http://anmcs.gov.ro/web/wp-
content/uploads/2015/10/IAAM.pptx