Nursing in IMA

1. Definitie
Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaza prin necroza miocardica ( pe o
suprafata mai mult sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie coronariana prin
tromboza.
2. Culegerea datelor
a. Circumstantele de aparitie:
- dupa mese copioase;
- dupa efort fizic intens;
- expunere la frig.
b. Factorii predispozanti:
- ateroscleroza coronariana,
- stenoza congenitala coronariana,
- leziuni valvulare.
c. Factori de risc:
- dislipidemiile (un dezechilibru al nivelului de lipide din sânge)
- consumul in exces de alcool;
- consumul de tutun;
- obezitatea;
- stresul;
- sedentarismul;
- diabetul zaharat;
- HTA.
d. Manifestarile de dependenta (semne si simptome)

 Durerea: retrosternala sau precordiala.

- caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca:
- o senzatie de constrictie sau „in gheara"
- o senzatie de presiune, sau ca un corset de fier care impiedica respiratia
- uneori ca o simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate
sau apasarea suportabila. Durerea iradiaza in umarul si in bratul stang,
in regiunea cervicala, in mandibula, Durerea mai poate fi localizata
1
 extratoracic, in epi-gastru, abdomen, brate, antebrate, coate, pumni. De
asemenea, ea poate iradia in orice regiune a toracelui, depasind in sus
gatul, iar in jos poate iradia in epigastru, hipocondrul drept sau stang.
- Durata durerii poate fi de la 30 de minute, pana la cateva ore (48 de
ore), nu cedeaza la nitriti, apare de obicei in, repaus si determina
agitatia bolnavului.

 Hipotensiunea arteriala- poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedata de o

usoara crestere a T.A. (datorita actiunii stresante a durerii). Cand tensiunea
arteriala scade brusc, pericolul socu!ui cardiogen este iminent. T.A. trebuie
supravegheata tot timpul, fiind un element capital nu numai pentru diagnostic,
dar sj pentru prognostic si tratamenl. Hipotensiunea arteriala este insotita de
regula de tahicardie.

 Febra, absenta la inceput, apare la 12-24. de ore de la debut (in jur de 38°C).
 anxietate extrema,
 senzatie de moarte iminenta,
 greata si varsaturi, mai rar diaree,
 distensie abdominala, senzatie de plenitudine epigastrica,
 transpiratii reci,
 adinamie,
 astenie
 ameteli.
 Uneori starea de soc domina tabloul clinic de la inceput, manifestat prin
paloare, tegument rece si umed, puls rapid filiform, alterarea starii generale,
oligurie grava.
 Socul „inexplicabil", edemul pulmonar, insuficienta cardiaca rapid progresiva,
tulburarile de ritm atrag atentia asupra unui infarct miocardic chiar in absenta
durerii.
 De retinut: debutul atipic este frecvent, indeosebi la varstnici;
 debut nedureros, mascat de unele din simptomele si semnele mentionate
anterior, care apartin complicatiilor infarctului miocardic acut. I.M.A. este una
din afectiunile in care evolutia poate sa duca la moarte, iar ingrijirea acestor
bolnavi constituie o urgenta medicala.

e. Examinarile paraclinice:
- electrocardiograma (EKG),
- examinari de laborator: sange, VSH (crescuta), fibrinogen (crescut), TGO (crescuta),
leucocitoza, creatinfosfokinaza (crescuta),
- coronarografie,
- ventriculografie radioizotopica,
- cateterism cardiac.

2
 3. Problemele de dependenta ale pacientului cu infarct de miocard.

- Disonfort
 durere
- anxietate
 senzatie de moarte iminenta
- scaderea debitului cardiac
 obstructia coronariana
- alterarea perfuziei tisulare
 prezenta zonelor de necroza
- deficit de auoingrijire
 intoleranta la efort
- potential de alterare a nutritiei prin deficit
 greturi, varsaturi
- potential de complicatii

4. Obiectivele de ingrijire.

Vizeaza:
- combaterea durerii,
- combaterea anxietatii,
- prevenirea complicatiilor imediate,
- prevenirea complicatiilor tardive,
- limitarea extinderii necrozei,
- recuperare socio-profesionala.

5. Interventiile in conduita de urgenta in unitatile spitalicesti.

1. Instalarea bolnavului în pat:
→ Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau
medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
→ Mutarea bolnavului de pe targa in pat ( de catre personalul sanitar) fara sa permita
bolnavului nici o miscare.
→ Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit.

→ Pozitie cat mai comoda in pat. Paturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a se evita
pozitiile fortate.

2. Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:

3
La indicatia medicului:
→ sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice.

→ anxietatea se combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam). Se evita administrarea

concomitenta a sedativelor cu opiaceele.
→ oxigenoterapie.

3. Supravegherea funcţiilor vitale:

→ Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei, TA,
pulsului, respiraţiei, temperaturii. In sectiile de boli interne mai putin dotate se monitorizeaza din
ora in ora si ori de cate ori este nevoie functiile vitale si vegetative( TA, puls, respiratie),
inregistarea zilnoca a electrocardiogramei si a temperaturii.
4. Recoltarea probelor de laborator:
→ Se va recolta sânge pentru dozări enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei,
VSH, colesterol, acid uric.
5. Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- Se administrează anticoagulante: Heparină → sub controlul timpului de coagulare; Trombostop
–, apoi funcţie de timpul Quick (indice de protrombină).
6. Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice:
→ Se administrează Xilină 200 mg în perfuzie, i.v. sau 200 mg intramuscular.

7. Administrarea medicatiei:
- cu punctualitate pentru a evita emotiile, la pat, in pozitie orizontala.
- asistenta medicala va avea pregatite medicamente pentru eventualele complicatii.
- administrarea oxigenului.
8 Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o
masă.
→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După
mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă
administrata lent cu lingurita, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi,
evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
→ Se interzice fumatul.

9. Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:

4
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita
efort suplimentar.
→ Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.

→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.

10. Igiena bolnavului:

→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l
ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat este în prima saptamana in funcţie de evoluţia bolii.

→ Durata imobilizării este stabilită de medic.

→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot
face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.

→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu,

ridicarea în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa
medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.

→ Nu se va permite vizitarea în grup.

→ Se evită vizitele lungi.

→ Nu se comunică veşti neplăcute.

→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.

13. Educaţia sanitară:

- Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele
supradozajului digitalic.
- Se recomandă controlul periodic.
- Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine si capacitatea de munca anterioara
imbolnavirii.
- Se interzice fumatul.
- Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
- Se insista asupra respectarii regimului alimentar.

Bibliografie:
5
- definitie (“Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali”, L. Titirca, Editura
Viata Medicala Romanesca, pag 53-54);
- circumstante de aparitie (“Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali”,
L.Titirca, Editura Viata Medicala Romanesca, pag 53-54);
- factori predispozanti, factori de risc (“Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti
medicali”, L Titirca, Editura Viata Medicala Romanesca, pag 53-54);
- semne clinice (“Urgente medico-chirurgicale” , L. Titirca, Ed. Medicala, pag 42-44).
- problemele si obiectivele de ingrijire (“Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti
medicali”, L Titirca, Editura Viata Medicala Romanesca, pag 55);
- interventii:
- conduita de urgenta (“Urgente medico-chirurgicale” , L. Titirca ,Ed. Medicala, pag 44-45)
- ingrijirea in unitatile spitalicesti (“Urgente medico-chirurgicale” , L. Titirca, Ed. Medicala,
pag 45-47).