Ina Barari, APCP, master, anul I

Tema: ”OSPP în clasele primare”

In clasele primare psihopedagogul se va ocupa în mod special de psihoprofilaxie și
psihodiagnoza.
In mod special aici este vorba de adaptarea școlară.

Motto:
”Este imposibil ca elevii să înveţe ceva cât timp gândurile lor sunt robite şitulburate de vreo
patimă. Întretineţi-i deci într-o stare de spirit placută, dacă vreţi săvă primească învăţăturile.
Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos şi armonios într-un suflet care
tremură, pe cât este de greu să tragi linii frumoase şidrepte pe o hârtie care se mişcă.”
John Locke

Adaptarea optimală a copilului la cerinţele procesului instructiv-educativ depinde

de dezvoltarea generală şi armonioasă a tuturor laturilor personalităţii şi
presupuneimplicarea primordială a întregii structuri psihice, integrând percepţiile,
reprezentările,memoria, gândirea, limbajul, imaginaţia sub acţiunea dinamizatoare a
motivaţiei dar şicu participarea voinţei, fiind mediate de caracter, temperament şi
afectivitate.

În cadrul activităţilor cu caracter formativ-creativ, copilul învaţă să perceapă, săînţeleagă, să

gândească, să evalueze, să ia decizii, să acţioneze. El poate clasifica,
ordona obiecte concret e respectând criterii diferite, cunoaşte şi foloseşte noţiuni de timpşi
spaţiu, poate opera cu termeni care exprimă raportul de cantitate (mult-puţin, mare-mic,
egal).
opiii apţi pentru şcolarizare prezintă rezistenţă la efort mai prelungit,
coordonarea mişcărilor este precisă, iar sincronizarea vizual-motrică este corectă.Relatările
din timpul lecţiei reflectă coerenţa gândirii, care lipseşte la copilul cudificultăţi de adaptare.
Deşi gândirea copilului mic este predominant analitică, elreuşeşte să realizeze transferul
cunoştinţelor pe care le posedă asupra altor situaţiiasemănătoare.

La copilul apt percepţiile (de formă, mărime, greutate), schema corporală,orientarea spaţio-
temporală sunt asimilate integral şi se operează cu ele. În schimb, copilul la care acestea
sunt abia în formare sau slab reprezentate are şanse mai mari de aavea dificultăţi în
însuşirea citit-scrisului şi a reprezentărilor matematice. Vorbireacopilului apt pentru
şcolarizare trebuie să fie corectă şi expresivă, să verbaliz
eze adecvat ceea ce vrea să comunice altora, prin folosirea lexicală şi gramaticală corectă
acuvintelor. Nivelul de dezvoltare a limbajului este determinat hotărâtor de carcteristicile
mediului socio- cultural şi afectiv şi mai ales de relaţiile de comunicare dintre mamă
şicopil.Tulburările şi dificultăţile instrumentale de limbaj( alături de altele afective şi
decomportament) constituie sursa multor eşecuri şcolare.
Copilul apt are o memorie bună şi cunoaşte conexiunea dintre genul proxim şidiferenţa
specifică a noţiunilor.

Copiii cu adaptare corespunzătoare sunt capabili de o atenţie concentrată, de unefort

continuu şi de un ritm de lucru rapid sau mediu, relativ susţinut.

Stabilitatea atenţiei este limitată de aproximativ 20 minute, putând să-şi continue

activitatea timp de 45 de minute cu condiţia ca aceasta să fie variată şi periodic să fie
intercalate pauze active.

O caracteristică importantă a capacităţii de învăţare de care

dispune elevul o reprezintă „receptivitatea faţă de asimilarea materialului nou şi de
priceperea de a
-l interpreta”
precum şi modalităţile de aplicare a cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor probleme
asemănătoare.Adaptarea la prima clasă presupune nu numai dezvoltarea corespunzătoare a
proceselor psihice cognitive, a celor mai importante operaţii şi calităţi ale gândirii, aunor
însuşiri intelectuale,a formării unor deprinderi de muncă intelectuală( de a observa,de a
asculta cerinţele adultului, de a acţiona corect pe baza acestora,de a răspunde laîntrebări,
de a le formula, de a aprecia, completa răspunsurile colegilor), ci şi
intervenţia particularităţilor afectiv
-motivaţionale şi volitive.
Copilul este pregătit psihologic pentru şcoală când este capabil să treacă de laactivitatea
predominant ludică cu finalitate intrinsecă, la învăţătură, adică la o activitatecu finalitate
extrinsecă.
A cunoaşte copilul înseamnă a te apropia cu căldură de el, înseamnă a-l înţelege,a identifica
motivaţiile intime ale acţiunilor sale, stabilirea dominantelor psihice şi
a raportului existent între ele, înseamnă identificarea caracteristicilor generale
de personalitate, a factorilor care explică unitatea şi specificitatea în conduita copilului.
A cunoaşte în mod precis fiinţele asupra cărora trebuie să se exercite acţiunea educatorului
este prima condiţie a succesului pedagogic. Educaţia înseamnă orientare,eventual
modificare şi adesea perfecţionare a dezvoltării naturale.

Perioada şcolară mică prezintă caracteristici importante şi progrese în dezvoltarea psihică

deoarece activitatea de bază a copilului devine procesul de învăţare, de asimilaresistematică
şi conştientă de cunoştinţe noi. Această perioadă se caracterizează prindescreşterea
treptată a unor trăsături proprii copilăriei şi prin apariţia unei atitudini ma
icontrolate şi mai mature faţă de lumea nemijlocit apropiată.
Copilul intră în zonele Galaxiei Guttenberg şi se înscrie pe orbitele denseculturale ale
acesteia. Activitatea şcolară va solicita intens activitatea
intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinţe cuprinse în programele şcolii; în con
secinţăcopilului i se va organiza şi dezvolta strategii de învăţare, i se va conştientiza
rolulatenţiei şi repetiţiei, îşi va forma deprinderi de citit- scris şi calcul.

Cei patru ani de şcoală din ciclul primar produc modificări în planul regimului deactivitate a
copilului, în planul de evenimente ce domină viaţa acestuia. Asimilareacontinuă de
cunoştinţe, dar mai ales responsabilitatea faţă de calitatea asimilării lor,situaţia de
colaborare şi competiţie, caracterul evident al regulilor implicate în viaţaşcolară contribuie
la modificarea de fond existenţială a şcolarului mic

Psihoprofilaxia, care este o formă a activităţii psihologului practic, orientată spre

păstrarea, consolidarea şi dezvoltarea sănătăţii mentale a copiilor la toate etapele dezvoltării
şcolare şi preşcolare, este un sistem de măsuri de prevenire a dificultăţilor în dezvoltarea
psihică a personalităţii şi de creare a condiţiilor psihologice favorabile pentru această
dezvoltare. Are funcţia de a preveni unele acţiuni ale omului, de a preveni tulburările în
devenirea personalităţii şi intelectului.
În această direcţie psihologul va avea de realizat următoarele sarcini:
 Să participe la cercetarea nivelului de pregătire a copilului pentru frecventarea
instituţiei de învățământ cu scopul de a preveni devieri în dezvoltarea lui şi
determinarea profilului clasei.
 Să asigure procesul de adaptare a copiilor la condiţiile noi de viaţă din instituţiile
şcolare şi preşcolare.
 Să contribuie la crearea unui climat psihologic favorabil în activitatea copiilor şi a
cadrelor didactice.
 Să studieze programele curriculare şi să elaboreze recomandări în vederea
dezvoltării optime a copilului reflectând particularitățile individuale şi de vârstă ale
copiilor, prin modalităţi adecvate de dirijare a activităţii didactice din instituţie.
 Să elaboreze programe de prevenire a factorilor nocivi (dezadaptare şcolară,
prevenirea eşecului şcolar, depresie, tendinţă suicidale, anxietate, frică, stres şcolar
etc.)
 Să elaboreze programe de activitate în scopul educării sănătăţii mentale şi
emoţionale.
 Să se implice activ în prevenirea conflictelor apărute în colectivul de copii, colectivul
didactic şi colectivul de părinţi.

Activitatea de psihodiagnoză şi evaluare psihologică.

Psihodiagnoza şi evaluarea psihologică reprezintă o formă de activitate complexă a
psihologului practic din sistemul învățământului, orientată spre studierea psihologică
aprofundată a copilului pe parcursul întregii perioade de instruire, pentru cunoaşterea
particularităţilor sale psihice prin intermediul tehnicilor psihologice, spre determinarea
particularităților individuale și capacităților personalității, posibilităților lui potențiale în
procesul instruirii și educației, de asemenea spre identificarea cauzelor și mecanismelor
dereglărilor în instruire, dezvoltare, adaptare socială etc.
Scopul de bază constă în asigurarea informațională a procesului instructiv-educativ.
Rezultatele psihodiagnostice sunt necesare pentru:
a) alcătuirea caracteristicii psihologice a copilului și urmărirea dinamicii dezvoltării lui;
 b) determinarea căilor și formelor de acordare a ajutorului copiilor, ce întâmpină
dificultăți în instruire, comunicare și reglare a stării emoționale;
c) alegerea mijloacelor și formelor de ajutor în conformitate cu particularitățile lor de
instruire și comunicare.
Psihodiagnoza în instituţiile de învăţământ preşcolar şi preuniversitar cuprinde trei
tipuri de acţiuni:
1. Psihodiagnosticul minim, care se efectuează conform programului de bază. Are un
caracter diferenţiat, permiţând selectarea condiţionată a copiilor în două grupuri:
„grupul copiilor cu stare psihologică confortabilă” şi „grupul copiilor cu dificultăţi în
dezvoltare şi instruire” şi observarea dinamicii şi stărilor psihice a discipolilor pe
parcursul aflării în instituţia dată.
2. Psihodiagnosticul de delimitare primară a normei şi patologiei în dezvoltarea psihică
a copilului. Psihologul nu are competenţa de a stabili tipul de patologie, diagnoza
patopsihologică sau psihiatrică. Psihologul practic este obligat la depistarea
caracterului clinic a problemelor copilului să-l redirecţioneze la specialistul de profil
şi/sau centre specializate pe lângă SAP, Ministerul Educaţiei sau nonguvernamentale.
3. Cercetarea psihologică aprofundată, care reprezintă activitatea psihologului în raport
cu copiii, care fie au conflict psihologic interior (pentru stabilirea cauzelor, căilor de
soluţionare), pentru rezolvarea căruia este necesară o informaţie mai amplă; fie cu
copii cu particularităţi şi probleme ale sferei cognitive (în limita normelor de
dezvoltare de vârstă şi intelectuală). Este aplicată: la solicitarea părinţilor, cadrelor
didactice, administraţiei sau după rezultatele psihodiagnosticului minim.

Psihologul în activitatea de psihodiagnoză va rezolva următoarele sarcini:

 să elaboreze programul de psihodiagnoză individuală şi de grup în ciclul primar din
instituţie:
 Stabilirea gradului maturităţii şcolare (cl. I) în scopul determinării nivelului de
dezvoltare a sferei cognitive, motivaţionale, şi emoţional-volitive a copilului;
 Cercetarea procesului de adaptare a elevilor claselor I-a în scopul studierii nivelului şi
particularităţilor procesului de adaptare la situaţia socială nouă;
 Evidenţierea nivelului de pregătire a elevilor claselor a IV-a pentru ciclul gimnazial, în
scopul stabilirii pregătirii socio-psihologice a elevilor către ciclul gimnazial;
 Diagnosticarea multiaspectuală (la solicitarea administraţiei, cadrelor didactice,
părinţilor).
 să elaboreze programul de psihodiagnoză individuală şi de grup în ciclul gimnazial din
instituţiile preuniversitare de învăţământ:
 Cercetarea procesului de adaptare a elevilor claselor V-a în scopul studierii nivelului şi
particularităţilor procesului de adaptare la situaţia socială nouă;
 Determinarea sferei motivaţionale şi valorice a personalităţii preadolescentului;
 Studierea preadolescenţilor în perioada acută de criză în scopul determinării statutului
socio-psihologic, a particularităţilor de dezvoltare a sferei emoţional-volitive,
relaţionale şi comunicative (la apariţia manifestărilor critice);
 Determinarea intereselor, aptitudinilor, deprinderilor elevilor cl. IX-a în scopul
orientării şcolare către ciclul liceal (real sau umanist);
 Diagnosticarea multiaspectuală (la solicitarea administraţiei, cadrelor didactice,
părinţilor).

 să elaboreze programul de psihodiagnoză individuală şi de grup în ciclul liceal din

instituţiile preuniversitare de învăţământ (în dependenţă de cerinţele instituţiei):
 Cercetarea procesului de adaptare a elevilor claselor X-a în scopul studierii nivelului şi
particularităţilor procesului de adaptare la situaţia socială nouă;
 Diagnosticarea multiaspectuală (la solicitarea administraţiei, cadrelor didactice,
părinţilor).

 stabilirea climatului psihologic, relaţiilor interpersonale în colectivul de elevi, cadre

didactice, părinţi;
 studierea multiaspectuală a copiilor nou-înmatriculaţi în scopul asigurării adaptării
optime la condiţiile noi;
 să elaboreze procese verbale, concluzii, recomandări cu privire la rezultatele obţinute
în urma psihodiagnozei;
 să întocmească caracteristica elevilor (la solicitarea administraţiei, cadrelor didactice
sau părinţilor);
 analiza şi pronosticul rezultatelor obţinute în urma psihodiagnozei, schiţarea planului
de dezvoltare şi de remediere a diverselor devieri în dezvoltare;
 verificarea eficienţei datelor obţinute în urma programului de remediere.