Dmitri Mendeleev, geniul din inima Siberiei

Scris de Adrian Nicolae - Feb 8, 2018

Orice copil care a trecut prin primii ani de școală este

imposibil să nu fi auzit de celebrul tablou periodic al lui
Mendeleev, tabelul în care sunt incluse toate elementele
chimice. Este practic lecția cu care începe orice curs de
chimie și ordinea fără de care chimia, așa cum o știm azi, nu
ar fi fost posibilă.
La o primă vedere, pare o înșiruire banală, pe care oricine și-
ar fi putut-o închipui dacă ar fi știut numărul de protoni dintr-
un atom. Însă povestea din spatele acestei invenții este mult
mai complexă decât și-ar fi putut închipui cineva, iar
Mendeleev, savantul căruia îi datorăm această ordine, este un
personaj demn de romanele lui Dostoievski. Un personaj
despre care, dincolo de toate controversele sale, se poate
afirma pe drept cuvânt că a fost unul dintre acele genii care
se nasc odată la un secol.
Dmitri Ivanovici Mendeleev, pe numele său complet
(Mendeleiev sau Mendeleef după unele variante), s-a născut
la 8 februarie 1834 într-un sătuc din inima Siberiei, situat în
apropierea orașului Tobolsk. A fost cel mai tânăr dintre frații
și surorile sale, numărul acestora rămânând un subiect de
controversă până astăzi, atâta vreme cât el oscilează în
Fii parte
funcție de sursă a Mișcării
undeva Știință
între 11 și 17&copii.
Tehnică! Abonează-te
Bunicul din acum!
partea tatălui, Pavel Maximovici Sokolov, a fost un preot
partea tatălui, Pavel Maximovici Sokolov, a fost un preot
creștin-ortodox, copiii acestuia schimbându-și ulterior numele
de familie în Mendeleev.
Chiar dacă vorbim despre o familie tipică Rusiei de la început
de secol al XIX-lea, o familie cu o puternică educație
religioasă, Dmitri a fost educat de părinții săi, Ivan Pavlovici
Mendeleev și Maria Dimitrievna Mendeleeva (născută
Kornilieva), în spiritul observației practice, științifice, a
realităților lumii, considerând că aceasta este metoda ideală
de a-l cunoaște pe Dumnezeu și creația Sa.
Profesor de filosofie și arte frumoase, Ivan Pavlovici
Mendeleev absolvise cursurile Institutului Pedagogic de la
Sankt Petersburg, diplomă ce i-a permis să se întoarcă și să
predea în locurile natale. Pe lângă salariul de profesor, Ivan
conducea o micuță fabrică de sticlă, zestre a soției sale,
Maria Dimitrievna. Aici, în această făbricuță, micul Dmitri
devine fascinat de procesul „miraculos” al producerii sticlei și
chiar i se oferă o slujbă pentru puterile sale.
Însă această existență liniștită nu avea să dureze foarte mult.
La scurtă vreme după nașterea lui Dmitri, Ivan Pavlovici
Mendeleev orbește. Incapabil să mai predea său să se ocupe
de afacerile familiei, acesta se vede nevoit să lase totul pe
mâna soției sale. Ulterior, Ivan decedează pe când Dmitri
avea doar 13 ani, iar doi ani mai târziu, singura sursă de venit
a familiei Mendeleev, fabrica de sticlă, dispare într-un
incendiu.
Pusă în situația dificilă de a nu își mai putea întreține familia,
Maria Dimitrievna adună ultimele economii și se mută
împreună cu Dmitri la Moscova, în speranța unui viitor mai
bun. Însă nici aici șansa nu avea să le surâdă. Ambii sperau
ca Dmitri Mendeleev să fie acceptat de Universitatea din
Moscova, diploma obținută aici urmând să îi asigure un viitor
cât de cât stabil. Însă tânărul siberian este respins.
Mamă și fiu aleg să se mute iarăși și, într-un final, ajung la
Sankt Petersburg. Grație faptului că tatăl său fusese un
student eminent, iar parte dintre dascălii și colegii săi încă
activau la Institutul Pedagogic din acest oraș, Dmitri este
admis și începe studiile care urmau să îi ofere diploma de
profesor. Avea doar 16 ani. La scurtă vreme după absolvire,
Mendeleev se Fiiîmbolnăvește deȘtiință
parte a Mișcării tuberculoză, o boală
& Tehnică! care la acum!
Abonează-te
acea vreme se dovedea adesea fatală. Medicii îi recomandă
acea vreme se dovedea adesea fatală. Medicii îi recomandă
să părăsească Sankt Petersburgul și să se întremeze pe
țărmul Mării Negre, în Crimeea.
Și astfel, doi ani mai târziu de la sosirea sa în această parte a
Rusiei, în 1857, Dmitri obține diploma de masterand al
Gimnaziului Simferopol. Devenise evident că tânărul dascăl
nu era făcut doar pentru a preda copiilor. De la vârsta de 20
de ani, el scria articole de știință cu regularitate și devenise
un împătimit al chimiei, știință pe care o studiase în paralel cu
pedagogia. Toată această pasiune, dublată de o perseverență
de fier, îi asigură lui Dmitri o bursă ce îi permite să studieze
chimia în Germania, la Universitatea din Heidelberg, alături de
unii dintre cei mai mari chimiști ai vremii, așa cum erau
Robert Bunsen sau Gustav Kirchhoff.
Aici are șansa, în 1860, să asiste, alături de cei doi chimiști
menționați anterior, la descoperirea unui element chimic
complet nou, cesiul, printr-o metodă inovativă inventată de
Bunsen&Kirchhoff, spectroscopia chimică. În același an,
Mendeleev participă la o conferință internațională cu tema,
evident, chimia. A fost o conferință în care majoritatea
discuțiilor purtate a privit un aspect extrem de important,
nevoia stringentă de a face ordine în elementele chimice și a
de a găsi o metodă pentru catalogarea acestora. A fost,
practic, unul dintre punctele de cotitură din viața lui Dmitri
Mendeleev.

Tabelul periodic al elementelor

Reîntors la Sankt Petersburg în 1861, Dmitri obține un post de
profesor la Institutul Tehnic, însă atenția sa era îndreptată în
continuare către aspectele științifice despre care aflase în
Germania. El devenise conștient că Rusia se afla cu mult în
spatele țărilor occidentale din punct de vedere al avansului
științific, situație pe care decide să o schimbe de unul singur.
Și astfel, la vârsta de doar 27 de ani, Dmitri Mendeleev
publică o amplă lucrare de peste 500 de pagini numită
„Chimia Organică”. Poate părea incredibil, însă Mendeleev
lucrase la acest studiu, zi și noapte, dormind sau mâncând
extrem de puțin, timp de „doar” 61 de zile. A fost o lucrare
care i-a adus Premiul Domidov pentru știință și recunoașterea
națională ca savant de o înaltă ținută. Ca urmare a acestei
recunoașteri,Fiilaparte
vârsta de 33 deȘtiință
a Mișcării ani lui& Dmitri îi este
Tehnică! oferită acum!
Abonează-te
catedra de chimie generală de la Universitatea din Sankt
catedra de chimie generală de la Universitatea din Sankt
Petersburg, o funcție care îi confirma poziția de prim
cercetător în domeniul chimiei din Rusia.
Doi ani mai târziu, Mendeleev publica o altă lucrare,
„Principiile Chimiei”, care avea să îi aducă notorietatea
internațională, ea fiind publicată în toată Europa, în limbile
engleză, franceză și germană. Practic, dacă îmi este permisă
o astfel de comparație, Dmitri Mendeleev făcuse din chimia
rusă, în doar câțiva ani, cam ceea ce făcuse țarul Petru cel
Mare cu politica acestei țări. Iar acesta nu era decât
începutul.
Imediat după publicarea „Principiilor Chimiei” în 1869,
Mendeleev începe lucrul la al doilea volum al acestei ample
lucrări. Însă obsesia sa rămăsese descoperirea acelei ordini
după care puteau fi standardizate elementele chimice. El
notase pe cartoane numele tuturor celor 65 de elemente
chimice cunoscute la acea vreme, asemenea unui pachet de
cărți de joc. Pe fiecare dintre ele notase proprietățile fiecărui
element, apoi masa atomică, aspect extrem de important în
ceea ce avea să urmeze.
Mendeleev observase că, în funcție de masa atomică,
anumite proprietăți ale elementelor se repetau, însă nu putea
vizualiza tiparul acestora. Ceea ce a urmat a devenit (nici nu
este de mirare pentru această parte a lumii) o veritabilă
legendă. Se spune că, mutând ore întregi cartoanele pentru a
le găsi o ordine, Mendeleev a ațipit cu capul pe birou. În vis i-
ar fi apărut tabelul care l-a făcut celebru, un tabel în care
elementele se așezau singure în locurile în care ar fi trebuit să
se poziționeze. Trezindu-se brusc, Dmitri Mendeleev a pus
totul pe hârtie și Tabelul Periodic al Elementelor a fost
publicat după doar două săptămâni de lucru.

Fii parte a Mișcării Știință & Tehnică! Abonează-te acum!

Ei bine, aceasta este varianta romanțată. Realitatea a fost, cel
mai probabil, mai puțin lipsită de elementul magic. Adevărul
este că, încă din secolul al XVIII-lea, savanții Europei
Occidentale încercaseră să descopere această ordine a
elementelor chimice. Antoine  Lavoisier grupase elementele,
în 1789, în patru mari grupe: gaze, metale, non-metale și
pământuri. Johann Dobereiner, în 1829, le așezase câte trei,
în funcție de proprietățile lor, în ceea ce avea să fie numit
drept Legea Triadelor.
Un alt savant german, Leopold Melin, 1843, descoperise că,
de fapt, sistemul triadelor nu este atât de eficient, iar în
studiile sale apăruseră și trei grupe de câte patru elemente și
una cu cinci. Jean Baptiste Dumas, în 1857, încercase de
asemenea să descopere o relație între elemente, dar fără
prea mult succes. Tot în 1857, germanul August Kekule
descoperea un aspect extrem de important care avea să
influențeze munca tuturor chimiștilor de mai târziu. Acesta
observase, ca un exemplu, că o moleculă de carbon are patru
atomi, în timp ce metanul avea un atom de carbon și patru de
hidrogen. A fost un concept care avea de atunci să poarte
numele de valență.
Geologul Alexandre Emile Beguyer de Chancourtois a fost
primul care a observat periodicitatea elementelor chimice,
însă termenii geologici folosiți în studiul său și excluderea
celor din chimie au făcut ca munca sa să primească puțină
atenție din partea comunității științifice. Julius Lothar Meyer,
un chimist german, propunea în 1864 un tabel în care
elementele cuFii proprietăți similare
parte a Mișcării împărtășeau
Știință & Tehnică! aceeași
Abonează-te acum!
valență. Englezii William Odling, în 1864, sau John Newland,
valență. Englezii William Odling, în 1864, sau John Newland,
1866, propuseseră și ei metode noi de clasificare, însă
niciuna pe deplin satisfăcătoare. Ultimul, danezul Gustavus
Hinrichs, încercase să poziționeze elementele chimice într-o
spirală, în funcție de greutate și similarități, fără prea mare
succes însă.
Într-un final, în anul 1869, tabelul lui Mendeleev avea în sfârșit
să facă ordine în misterioasa lume a elementelor chimice. Un
an mai târziu, în 1870, Julius Lothar Meyer, pe care l-am
menționat anterior, publica și el, independent, un tabel care
semăna izbitor cu cel al lui Mendeleev. Creditul i-a fost
acordat savantului rus. În primul rând, acesta publicase
tabelul periodic al elementelor cu câteva luni înaintea celui
german. Apoi, chiar dacă ambii așezaseră elementele
chimice în coloane, în funcție de masa atomică, deschizând
coloane noi atunci când caracteristicile elementelor se
repetau, Mendeleev avusese inspirația (sau geniul) de a lăsa
spații goale. Aceste spații goale erau rezervate elementelor
chimice încă nedescoperite, așa cum ar fi galiul sau
germaniul, anticipând descoperirea lor și a altora.
Mendeleev așezase de acum Rusia în rândul celor mai
importante țări din punct de vedere al contribuției acestora în
știință. Iar, pe măsură ce noi elemente chimice erau
descoperite, iar oamenii de știință din toată lumea vedeau
cum acestea se așezau perfect în tabelul conceput de
Mendeleev, ba mai mult, acestea fuseseră anticipate de
savantul rus, faima acestuia creștea de la an la an în toată
lumea. Ca un exemplu, în anul 1905, Societatea Regală
Britanică îi acorda cea mai mare distincție, Medalia Copley,
iar, în același an, Academia Regală de Științe din Suedia îl
desemna membru cu drepturi depline al acesteia.

Un geniu controversat
Chiar dacă era privit ca un erou național în Rusia natală,
Dmitri Mendeleev nu a fost lipsit de controverse și nu o dată
și-a atras antipatia rușilor, fie ei de rând, fie din cele mai înalte
cercuri. S-a căsătorit în 1862 cu Feozva Nikitcina Leșceva,
alături de care avea să aibă patru copii (dintre care primul, o
fetiță pe nume Maria, a decedat la mai puțin de un an de la
naștere).

Fii parte a Mișcării Știință & Tehnică! Abonează-te acum!

Douăzeci de ani mai târziu, la vârsta de 48 de ani, Mendeleev
Douăzeci de ani mai târziu, la vârsta de 48 de ani, Mendeleev
se îndrăgostește nebunește de o tânără de numai 21 de ani,
Anna Ivanovna Popova, pe care începe să o curteze insistent.
Ajunge până acolo încât amenință că se va sinucide dacă
aceasta nu va accepta să îi fie soție și în 1881, cere divorțul
de Feozva Nikitcina. Un an mai târziu, Dmitri se căsătorea cu
Anna Ivanovna, cea care avea să îi dăruiască alți trei copii.
Această căsătorie i-a adus o gravă antipatie din partea
oamenilor simpli, mai ales că, în conformitate cu cutumele
bisericii ruse, după divorț ar fi trebuit să aștepte șapte ani
înainte de a se recăsători, altfel era considerat un bigam.
Acesta a și fost, de altfel, motivul pentru care nu a fost admis
niciodată în Academia Rusă de Științe. Nu pare însă să îi fi
păsat prea mult de acest aspect, mai ales că în același an,
1882, Societatea Regală Britanică îi oferea Medalia Davy
pentru meritele sale în știință.
O altă antipatie și-a atras-o din partea familiei țarului și a
membrilor guvernului rus. Așa cum menționam, dorința sa
cea mai mare era aceea de a ridica Rusia din punct de vedere
științific și de a o așeza alături de țările occidentale. Pentru
acest deziderat, Dmitri Mendeleev a dus o amplă campanie
de popularizare a științelor. A publicat mii de articole de
popularizare a științei în diferite publicații din Rusia și, de
asemenea, obișnuia să meargă prin satele de pe cuprinsul
acestei uriașe țări pentru a explica țăranilor principii din
lumea științei care să îi ajute în viața de zi cu zi. Iar astfel de
acțiuni au fost privite ca subversive la adresa conducerii țării.
Numai notorietatea sa internațională a făcut să nu i se
întâmple nimic.
Criticile deschise aduse la adresa lui Svante Arrhenius, de
asemenea, au făcut ca acesta din urmă să se opună
vehement atunci când Mendeleev a fost propus pentru
Premiul Nobel atât în 1906, cât și în 1907. Și astfel, faimosul
premiu a fost înmânat altor oameni de știință. S-a mai spus
despre el și că era extrem de neîngrijit, cu un aspect hirsut,
tunzându-și părul și barba uriașă doar o singură dată pe an.
Însă viața și activitatea lui Dmitri Mendeleev nu s-au rezumat
doar la descoperirea tabelului periodic al elementelor și nici
la controversele din viața sa personală. El a fost cel care a
introdus sistemul metric în Rusia, la finalul secolului al XIX-
Fii parte țară
lea, aliniind această a Mișcării Știință &științifice
la principiile Tehnică! europene.
Abonează-te
Deacum!
altfel, din anul 1893, an în care a fost numit director al
altfel, din anul 1893, an în care a fost numit director al
Biroului pentru Măsuri și Greutăți, el avea să păstreze această
funcție până în anul morții sale.
A întreprins numeroase studii în domeniul petrochimiei,
analizând compoziția petrolului și conștientizând încă din
secolul al XIX-lea importanța acestuia. Mendeleev a fost, de
altfel, cel care a susținut și ajutat la fondarea primei rafinării
din Rusia și tot el a fost cel care a propus în premieră
mondială ca petrolul să fie transportat prin conducte, și nu în
butoaie, așa cum se întâmpla în toată lumea. Tot el a inventat
un nou tip de explozibil, pyrocollodionul, un exploziv care nu
producea fum și care ar fi trebuit să înlocuiască praful de
pușcă din Rusia. Însă armata țaristă a refuzat această
inovație, susținând că noul produs este mult prea scump
pentru a putea fi produs în masă.
A publicat peste 400 de cărți și studii în numeroase domenii
ale științei, printre acestea numărându-se hidrodinamica,
meteorologia, geologia, petro-chimia, fizica și chiar
economia. A continuat să muncească cu aceeași intensitate
până în anul 1907, an în care, cu doar șase zile înainte de a
împlini 73 de ani, s-a stins din viață în urma unei gripe. În
memoria sa, elementul cu numărul 101 a fost desemnat să îi
poarte numele, Mendeleviu.
Peste toate, moștenirea sa uriașă a influențat destinul a
milioane și milioane de oameni. Iar el, Dmitri Mendeleev, sunt
convins, s-a stins mulțumit că își îndeplinise visul, acela de a
își educa poporul și de a ridica Rusia la rangul uneia dintre
cele mai importante țări europene din punct de vedere al
științelor.

Fii parte a Mișcării Știință & Tehnică! Abonează-te acum!