Sunteți pe pagina 1din 6

Introducere

Unul din factorii care are o influenţă majoră asupra procesului inovării este omul.
Creativitatea este un atribut al omului, care trebuie să ştie să se abată de la „căile
bătătorite”. Un individ creativ trebuie să fie capabil să identifice problemele ce aşteaptă a fi
rezolvate, să vină cu idei care să ajute la rezolvarea lor şi apoi să le rezolve efectiv.
Pentru a transforma oamenii obişnuiţi în oameni inovatori s-au elaborat o serie de tehnici
şi metode de stimulare a creativităţii, care favorizează generarea de idei noi sau care uşurează
găsirea celor mai bune soluţii cu caracter de noutate.
Instrumentarul managerial recomandat în acest domeniu cuprinde două categorii de metode:
Metode intuitive – caracterizate prin eliminarea unor restricţii de natură afectivă ori intelectuală
a persoanei sau grupurilor de creativitate. Din această categorie fac parte: brainstorming, reuniunea
Philips 66, metoda Delphi, sinectica, metoda Delbecq etc.
Metode raţionale – axate pe efectuarea unor combinaţii între elemente, variabile, factori etc.
Cele mai importante sunt: analiza morfologică, matricea descoperirilor.
Una dintre metodele intuitive este brainstorming-ul, adică asaltul de idei. Este metoda cea
mai frecvent evocată, chiar dacă ea nu este încă atât de mult folosită în ţara noastră. Ca metoda de
discutie si de creatie in grup, brainstorming-ul (brain = creier, storming = furtunos) a fost
sistematizat in 1948 de catre profesorul de la Universitateadin Buffalo (SUA), Alexander Osborn.
Rezultatele experimentelor au fost publicate de Osborn in 1961 in lucrarea Applied imagination.
Brainstorming-ul sau „evaluarea amanata” ori „furtuna de creiere” este o metoda interactiva de
dezvotare de idei noi ce rezulta din discutiile purtate intre mai multi participanti, in cadrul careia
fiecare vine cu o multime de sugestii. Rezultatul acestor discutii se soldeaza cu alegerea celei mai
bune solutii de rezolvare a situatiei dezbatute.

1
Coordonarea unei ședințe de BRAINSTORMING

Principiile care stau la baza acesteia sunt:


 nu există restricţii privind emiterea ideilor; orice idee este luată în evidenţă, considerându-
se că nu poate fi găsită calitatea, decât dacă se caută mai întâi cantitatea de idei (principiu
“cantitatea naşte calitate”1);
 complementaritatea (de vârstă, specialişti, temperamente) conferă colectivului o eficienţă
deosebită în elaborarea ideilor;
 grupul poate fi considerat ca un rezervor de idei; el acţionează ca un stimulent pentru
fiecare dintre participanţi. O idee, chiar deplasată, este reţinută, fără a fi criticată, întrucât
ea poate sugera celorlalţi membri ai grupului, idei valoroase. Critica ideilor este cu
desăvârşire interzisă;
 se poate obţine un număr dublu de idei bune (în acelaşi interval de timp) dacă se amână
emiterea unei judecăţi asupra unei probleme până după întocmirea unei liste care include
toate soluţiile posibile elaborate (principiul “amânarea judecăţii”).
Soluţia finală poate fi rezultatul a trei modalităţi de obţinere a ideilor şi soluţiilor
intermediare:
- calea progresiv-liniară (din raţionament în raţionament o idee generează o alta);
- catalitică (prin analogie şi opunerea permanentă a ideilor şi analiza lor individuală, fără
evaluare, se acceptă toate ideile, chiar şi cele neobişnuite, absurde);
- mixtă – este o combinaţie a căii progresiv-liniare cu cea catalitică.

Regulile de desfasurare ale brainstorming-ului sunt urmatoarele:


- Cunoasterea problemei pusa in discutie si a necesitatii solutionarii ei, pe baza expunerii
clare si concise din partea moderatorului discutiei;
- Selectionarea cu atentie a participantilor pe baza principiului eterogenitatii in ceea ce
priveste varsta, pregatirea, fara sa existe antipatii;
- Asigurarea unui loc corespunzator (fara zgomot), spatios, luminos, menit sa creeze o
atmosfera stimulativa, propice descatusarii ideilor;
- Admiterea si chiar incurajarea fomularii de idei oricat de neobisnuite, indraznete, lasand
frau liber imaginatiei participantilor, spontaneitatii si creativitatii;

2
- - In prima faza, accentul este pus pe cantitate, pe formularea de cat mai multe variante de
raspuns si cat mai diverse;
- - Neadmiterea nici unui fel de evaluari, aprecieri, critici, judecati din partea participantilor
sau a coordonatorului, asupra ideilor enuntate, oricat de neasteptate ar fi ele, pentru a nu
inhiba spontaneitatea si a evita un blocaj intelectual;
- - Constructia de „idei pe idei”, in sensul ca, un raspuns poate provoca asociatii si combinatii
pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;
- - Programarea sesiunii de brainstorming in perioada cand participantii sunt odihniti si
dispusi sa lucreze;
- - Inregistrarea discreta, exacta si completa a discutiilor de catre o persoana desemnata
special sa indeplineasca acest rol (sau pe banda), fara a stanjeni participantii sau derularea
discutiei;
- - Evaluarea este suspendata si se va realiza mai tarziu de catre coordonator, cu sau fara
ajutorul participantilor;
- - Valorificarea ideilor ce provin dupa perioada de „incubatie” intr-o noua sesiune, a doua
zi participantii puntandu-se reintalni;

Varianta simplificată cuprinde următoarele etape:


- pregătirea reuniunii;
- desfăşurarea reuniunii;
- evaluarea ideilor.

a) Pregătirea reuniunii cuprinde activităţile de programare a acesteia, stabilirea şi organizarea


corespunzătoare a locului de desfăşurare, asigurarea materialului de înregistrare exactă şi completă
a discuţiilor, selecţia şi constituirea grupului, prezentarea de către lider (animator) a problemei de
rezolvat (chiar cu câteva zile înainte de convocarea reuniunii, pentru a oferi posibilitatea de
reflectare asupra problemei supuse dezbaterii).

b) Desfăşurarea reuniunii este etapa la care participă liderul, 1-2 secretari (care asigură materialul
de înregistrare sau notează şi numerotează ideile), 5 membri cu o bogată experienţă în
brainstorming şi 4-5 invitaţi, specialişti în problema pusă în discuţie. Este indicat ca cei 6-13
membri ai grupului să fie aşezaţi astfel încât să se vadă (la o masă rotundă sau ovală). Toate ideile
emise sunt notate sau înregistrate, fără nici un fel de reţinere sau cenzurare.
Această etapă poate dura, în funcţie de complexitatea problemei, între 20 minute şi 3 ore.

3
c) Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data desfăşurării reuniunii. Se
recomandă ca la această etapă să participe un alt grup de experţi, mai redus ca număr, cu o gândire
puternic convergentă, care vor selecţiona şi clasifica ideile pe categorii: idei realizabile şi cu
aplicabilitate imediată, idei realizabile într-un timp mai îndelungat şi idei neaplicabile. Soluţiile
astfel clasificate sunt apoi analizate şi evaluate.

În aplicarea metodei brainstorming, pentru a rezolva probleme prin analiza valorii trebuie
asigurate o serie de condiţii:
- grupul trebuie să aibă o structură eterogenă, compusă din specialişti (economişti, ingineri,
chimişti etc.);
- asigurarea unui climat creativ;
- reuniunea trebuie condusă de un lider dinamic şi competent.

Metoda brainstorming este o metodă simplă şi universal integrabilă în structura celorlalte


metode.
O variantă a brainstormingului o constituie “Tehnica carnetului colectiv”, care oferă mai
mult timp pentru documentare şi reflecţie asupra problemei în dezbatere. Fiecare membru al
grupului notează, pe un carnet, timp de o lună, ideile sale referitoare la rezolvarea unei probleme,
face un rezumat al ideilor principale şi apoi predă carnetul conducătorului grupului de creativitate.
Acesta, la rândul lui, efectuează o sinteză a ideilor principale, pe care, împreună cu carnetele
participanţilor, le supune dezbaterii în grup. În urma discuţiilor se prefigurează şi se selectează
cele mai bune idei privitoare la rezolvarea problemei.

4
Concluzie

După cele relatate mai sus, putem spune ca metoda „asaltului de idei” sau „cascada
ideilor” are drept scop emiterea unui numar cat mai mare de solutii, de idei, privind modul de
rezolvare a unei probleme, in speranta ca, prin combinarea lor se va obtine solutia optima. Calea
de obtinere a acestor idei este aceea a stimularii creativitatii in cadrul grupului, intr-o atmosfera
lipsita de critica, neinhibatoare, rezultat al amanarii momentului evaluarii. Altfel spus, participantii
sunt eliberati de orice constangeri, comunica fara teama ca vor spune ceva gresit sau nepotrivit,
care va fi apreciat ca atare de catre ceilalti participanti. Interesul metodei este acela de a da frau
liber imaginatiei, a ideilor neobisnuite si originale, a parerilor neconventionale, provocand o
reactie in lant, constructiva, de creare a „ideilor pe idei.” In acest sens, o idee sau sugestie, aparent
fara legatura cu problema in discutie, poate oferi premise aparitiei altor idei din partea celorlalti
participanti.

Deci avantajele metodei sunt:

- obtinerea rapida si usoara a ideilor noi si a solutiilor rezolvitoare;

- costurile reduse necesare folosirii metodei;


5
- aplicabilitatea larga, aproape in toate domeniile;

- stimuleaza participarea activa si creaza posibilitatea contagiunii ideilor;

- dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin procesul evaluarii amanate;

- dezvolta abilitatea de a lucra in echipa;

Referințe bibliografice

 Mironov S. Oportunitatea utilizării metodelor şi tehnicilor manageriale în procesul


decizional al întreprinderilor mici şi mijlocii. Institutul de Cercetări Economice şi Sociale
„Gheorge Zane”. Iaşi, România, 2005.
 Nicolescu, O., Sistemul decizional al organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
 http://www.stelianmuscalu.ro/brainstorming/
 https://www.plandeafacere.ro/dezvoltare-personala-pentru-antreprenori/brainstorming/