POVESTEA TRANDAFIRILOR

Intr-o frumoasa dimineata de primavara, au rasarit in gradina Elsei doua firicele de flori. Tulpina
le era firava, insa ele erau curajoase si credeau ca vor reusi sa vada minunata vara. Se luptau zi de zi cu
vantul rece si necrutator, care le indoia tulpina gingasa, cerseau lumina soarelui pentru a putea rezista
intemperiilor vremii. Multe zile au trecut astfel, insa la un moment dat ,tatal Elsei a ridicat un gard in
gradina, astfel cele 2 floricele au fost separate. O floricica mica, gingasa, de culoare alba-crinul era la loc
deschis, in mijlocul gradinii, razele soarelui mangaindu-I tulpina si ajutandu-l sa creasca puternic si
frumos. Insa mica floare rosie-trandafirul, era chiar langa gard. Razele soarelui nu puteau ajunge pana la
petalele sale –din cauza gardului, el se chinuia foarte mult sa cresca. Din cauza lucrarilor facute pentru
gard ,pamantuldin jurul lui era tare, toate plantele din jurul sau se ofilise, insa el nu ceda. Se straduia cu
toate fortele sa creasca, sa reuseasca sa depaseasca inaltimea gardului pentru a putea fi si el mangaiat
de razele calde ale acestuia. Tot luptandu-se asa, au inceput sa ii creasca niste spini mici,care il ajutau sa
pastreze apa necesara supravietuirii lui, care il ajutau sa fie puternic. Celelalte flori nu il simpatizau
deloc, spuneau despre el ca e mandru, ingamfat, urat din cauza spinilor, singuratic, salbatic.

Iar el plangea zi de zi, noapte de noapte, pentru ca el nu era astfel precum spuneau vecinile flori. Ele
erau protejate, udate, pe el insa il uitase in parte de dinafara a gradinii. Cel mai mult isi dorea sa fie iubit
asa cum este el, apreciat pentru eforturile sale de a reusi, insa in jurul lui erau doar critici.

Insa, intr-o dupa amiaza micuta Elsa impreuna cu mama ei , au iesit sa se bucure de miresmele
incantatoare din gradina. Toate florile erau frumoase, minunate, incantatoare, avand care mai de care
arome inmiresmate precum rar intalnesti. Erau flori de toate culorile, care mai de care mai gingase, mai
impunatoare, mai frumoase. Elsa le atingea , le mirosea, le alinta si pleca fericita spre alte flori.
Trandafirul nostru suspina cand vedeacat de frumoase erau celelate flori si cat de mult le alinta fetita si
mama ei. Spre uimirea lui, deodata Elsa a iesit din gradina si a inceput sa strige:

- Mama, mama, vino sa vezi !!! E cea mai frumoasa si mai incantatoare floare!! Nu am vazut
niciodata o floare cu lacrimi pe ea!!!
- Asa este micuta mea floare! Asa sa fii si tu in viata, puternica si frumoasa!

Amandoua au mangaiat petalele trandafirului,l-au ingrijit cum au putut mai bine si i-au multumit pentru
toata fericirea revarsata asupra acestora.

Copiii mei sa fiti precum trandafirii!!!

Dumbrava Alina Minodora