Austro-Ungaria Stat Multinational

In a doua jumatate a secolului 20, Imperiul Habsburgic a cunoscut

doua mari reorganizari . Prima a fost determinata de infringerea
suferita in razboiul contra Frantei si Piemontului din 1859. S-a
considerat ca responsabil de slabiciunea Imperiului era
neoabsolutismul, prin urmare, in 1860, imparatul Franz Joseph a
renuntat la acest sistem autoritar si centralist, in favoarea
federalismului, prin care vechile provincii istorice- inclusiv
Transilvania- primea o anume autonomie administrativa si legislativa.
A doua reorganizare s-a produs insa intr-un sens contrar. Infrangerea
din 1866, in razboiul cu Prusia si Piemontul, a produs o noua criza in
Imperiu.Se parea ca nici regimul federalist nu reusea sa asigure
puterea acestuia asa incat, in 1867, s-a recurs la solutia dualismului :
Imperiul Austriac s-a transformat in imperiul austro-ungar.
Aceasta inseamna ca Ungaria renunta la revendicare independentei
in schimb I se recunostea individualitatea statala in cadrul imperiului.
Seful statului era imparatul Austriei care cumula si calitatea de rege al
Ungariei. Austria si Ungaria avea fiecare cate un guvern si cate un
parlament, erau comune 3 ministere(de externe,de razboi si de finante)
Iar armata era pusa sub comanda suprema, unica al imparatului.Prin
aceste masuri austriecii au cautat sa mareasca stabilitatea interna a
statului, transformand nobilimea liberala si nationalista maghiara din
arversar in aliat.
Ungaria care obtinuse recunoasterea granitelor sale medievale,
incorporase Transilvania,Slovacia si Croatia,aceasta din urma fiind
singura care beneficia de autonomie.
Statul ungaravea un regin politic liberal, care asigura exercitarea
drepturilor individuale tuturor locuitorilor, in calitatea lor de cetateni.
Din punct de vedere national insa, s-a practicat o politica de
maghiarizare fortata a minoritatiilor.Astfel Legea nationalitatiilor,
din 1868 , stabilea ca in Ungaria nu exita decat o singura natiune :
cea maghiara. Intregul inatamant de stat era in limba maghiara, in
limbile minoritatiilor predandu-se numai in scolile confesionale
(finantate de comunitati).Presa celorlalte nationalitati era cenzurata iar
cei care scriau impotriva acestui regim riscau inchisoarea.Tot odata,
votul censitar asigura dominatia politica a nobilimii si marii burghezii
maghiare in conditiile in care romanii, slovacii si celelalte nationalitati
aveau o singura materiala inferioara (tarani,mici burghezi, liberi
profesionisti).
Confruntati cu aceasta politica, romanii au cerut imparatului ca
Transilvania sa redevina principat autonom, in cadrul caruia ei erau
majoritari si recunoscuti ca natiune.In conditiile in care curtea de la
Viena s-a dezinteresat de problemele lor, ei au incarcat sa obtina
vechile lor drepturi (folosirea limbii romane in administratie, justitie
si invatamant) pe cale legislativa in cadrul Ungariei. In acest scop, pt a
obtine o reprezentare corespunzatoare in Parlamentul de la Budapesta,
au revendicat introducerea votului universal.
Regimul dualist a nemultumit natiunile supuse, la inceputul sec.
20 reafirmanduse ideea federalista.Ea a fost sintetizata de romanul
Aurel C. Popovici care a propus transformarea Imperiului intr-o
federatie de state nationale, pe criteriul omogenitatii etnice.