Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRINCIPATELOR ROMÂNE
24 IANUARIE 1859
Competenţe specifice:
„ În cadrul acestui Congres, marile puteri europene (Anglia, Franţa, Austria, Imperiul Otoman,
Rusia, Prusia şi Sardinia) au luat decizii şi în privinţa Principatelor Române- Ţara Românească şi
Moldova. Astfel, acestea rămâneau sub suzeranitate turcească, dar ieşeau de sub protectoratul
rusesc şi intrau sub garanţia colectivă a celor şapte mari puteri, iar sudul Basarabiei era
retrocedat Moldovei pentru ca Rusia să nu mai aibe ieşire la Dunăre. La propunerea ministrului
de externe al Franţei, contele Walewski, de unire a Moldovei cu Ţara Românească, marile puteri
au reacţionat diferit. Franţa, Rusia, Prusia şi Sardinia au fost de acord, însă Imperiul Otoman şi
Austria s-au opus vehement, în timp ce Anglia la început s-a poziţionat pentru unire, apoi, la
insistenţele Imperiului Otoman, împotriva uniriii. În final s-a adoptat soluţia consultării
populaţiei celor două Principate, prin convocarea la Iaşi şi la Bucureşti a câte unei Adunări Ad-
hoc, alcătuite din reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, prin care românii erau chemaţi să-
şi hotărască soarta.”
Analizaţi, pe baza sursei de mai sus, hotărârile Congresului de la Paris, rezolvând cerinţele:
Analizaţi, pe baza surselor de mai sus, hotărârile Adunărilor Ad-hoc, rezolvând cerinţele:
„ În 1858, cele şapte mari puteri s-au întrunit iarăşi la Paris, unde au luat în discuţie dorinţa de
unire a românilor, exprimată prin Adunările Ad-hoc. Puterile au adoptat o convenţie în care se
exprimau următoarele decizii: Moldova şi Ţara Românească formau o uniune numită
Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, sub garanţia celor şapte mari puteri; Principatele
urmau să aibe fiecare câte un domn (român, nu străin), câte o Adunare, câte un guvern şi câte o
capitală; existau şi două instituţii commune, cu sediul la Focşani, una cu rolul de a alcătui
proiecte de legi, iar alta ca instituţie judecătorească supremă. Acest act nici nu înfăptuia unirea,
dar nici nu o împiedica în mod expres.
Noii domni urmau să fie aleşi de către adunări elective, întrunite la Iaşi şi Bucureşti, în ianuarie
1859. ”
Analizaţi, pe baza sursei de mai sus, hotărârile Convenţiei de la Paris, rezolvând cerinţele:
„ Opoziţiei marilor puteri europene, românii din principate le-a răspuns cu un act de mare
abilitate politică. Întrucât Convenţia de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiaşi persoane
ca domn în ambele Principate, unioniştii l-au ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domn al
Moldovei (pe 5 ianuarie 1859), apoi şi al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859). Dubla alegere a lui
Cuza a pus marile puteri în faţa faptului împlinit, acest element de originalitate creat de români şi
a pus bazele statului român modern.
Unirea deplină s-a realizat în 1862 când s-au hotărât un singur domn, un singur domn, o singură
Adunare şi o singură capitală- Bucureşti.”
Analizaţi, pe baza sursei de mai sus, dubla alegere a lui Cuza, rezolvând cerinţele: