Principatul lui August, în pofida ambiguităţilor sale şi faţadei republicane,

era în parte străin de mentalităţile romane tradiţionale. De altfel ştim că

acestea intraseră în criză de mai multă vreme. Distorsiunile politice,
războaiele civile, personalizarea vieţii politice, dar şi traumatismele
culturale, survenite în secolele al ll-lea şi I î.e.n. determinaseră
dislocarea lor parţială. în mod paradoxal, August s-a străduit nu să
accelereze procesul destrămării vechiului climat mental roman, ci, dimpotrivă,
să-l stopeze şi să restaureze structurile tradiţionale ale mentalităţilor. Este
şi acesta, după opinia noastră, una dintre ambiguităţile "secolului" lui
August. Mai ales August s-a străduit să restabilească, în toată splendoarea
lui, vechiul "obicei al strămoşilor", mos maiorum, să moralizeze intensiv viaţa
cotidiană a romanilor, după modelele străbunilor. El a combătut rafinarea şi
relaxarea moravurilor, prilejuite de penetraţia modului de viaţă greco-
oriental. O serie de legi, din 18 î.e.n. şi 9 e.n., favorizau căsătoria şi
creşterea demografică, deoarece penalizau adulterul, stabileau impozite pe
celibat şi acordau avantaje specifice celor ce aveau cel puţin trei copii,
când promovau faimosul "drept al celor trei copii", ius trium liberorum. Erau
de asemenea interzise practicările cultelor orgiastice orientale. Procesul
evoluţiei moravurilor n-a putut fi însă stopat. Nici chiar August şi membrii
familiei sale n-au fost exemple de moralitate, n-au respectat normele
moralizatoare. Totuşi vechile mărci ale etnostilului roman au fost promovate
şi parţial reînvigorate. Cum am văzut, politica lui August a fost eminamente
pragmatică: riturile străvechi au fost resuscitate, practica unui contract
între principe şi romani a devenit monedă curentă în viaţa cetăţenească, iar,
cum vom arăta, August a construit nu numai noi instituţii, ci şi numeroase
monumente. în vreme ce eforturile de moralizare, de revalorizare a religiei şi
obiceiurilor străvechi, implicau conservarea şi potenţarea metavalorilor
consacrate, fides şi pietas. Vom arăta că aproape toată literatura vremii se
va strădui să le valorifice, să le redea strălucirea de odinioară. Va mai fi
necesar un secol ca mentalităţile să se modifice radical şi ca să se impună noi
metavalori, o nouă axiologie Totodată anumite elemente ale climatului mental
au fost totuşi înnoite.