Biomarkerii in Medicina de Urgenta

Medicina de urgenta este o specialitate medicala care se ocupa cu tratamentul

pacientilor cu patologii in faza acuta si traumatisme ce necesita ingrijiri medicale
imediate, reprezentand o veriga primordiala a sistemului medical, atat prin
management-ul prespitalicesc (S.M.U.R.D.) cat si abordarea intraspitaliceasca a
urgentelor.

Pacientii, apartinand unor categorii diverse de varsta si mediu, pot prezenta un

spectru larg de patologii astfel incat practica medicala de urgenta necesita o abordare
preventiva, fiind necesara elaborarea unui diagnostic cat mai rapid. Medicii urgentisti
decid daca pacientii sunt transferati sectiilor din spital, in vederea consultului si
tratamentului de specialitate, sau eliberati din camera de garda, in urma stabilizarii si
tratarii acestora.

Patologia cardiaca semnifica un procent substantial din numarul prezentarilor in

Unitatea de Urgenta. Angina pectorala, dispnea, sincopele sau infarctul, apartinand
categoriei sindroamelor cardiace acute, reprezinta cele mai frecvente cauze de internare
pe sectia de cardiologie. Abordarea clinica a prezentarilor cu manifestari cardiologice
include monitorizarea utilizand ECG-ul cu 12 derivatii, sonografia cardiaca si
prelevarea biomarkerilor cardiaci.

Biomarkerii reprezinta indicatori definiti si cuantificabili ce servesc pentru

descoperirea si monitorizarea proceselor biologice si patologice, ori care au survenit ca
raspuns la un stimul patogen. Mai specific, un biomarker indica o schimbare in
expresia sau statutul unei proteine, modificare ce este corelata, la randul sau, riscului
aparitiei sau progresiei unei afectiuni.

In medicina de urgenta, biomarkerii sunt utilizati pentru a diagnostica si

monitoriza atat patologia cat si eficienta tratamentului. Biomarkerii aflati in circulatia
sangvina, saliva sau urina, sunt usor accesibili, obiectivi, prelevati rapid si furnizeaza
informatii ce servesc in diagnosticul diferential.

Disfunctiile cardiace, de diferite etiologii, sunt principala cauza de morbiditate

si mortalitate a pacientilor cu patologii urgente, in tratamentul carora biomarkerii
cardiaci sunt esentiali, evidentiind informatii elementare despre factorii fiziopatologici
care contribuie la progresia bolii.

Troponinele cardiospecifice (TnT) sunt biomarkeri larg utilizati ca modalitati

de diagnostic a leziunilor miocardice din sindromul coronar acut. Se adauga utilitatea
de test prognostic in cazul bolilor coronare stabile.
 Suplimentar peptidele natriuretice (NP), precum B-type NP (peptid natriuretic
de tip B) si N-terminal proBNP, (peptid natriuretic cerebral) au devenit unele dintre
metodele cele mai des folosite in diagnosticul insuficientei cardiace.

Creatinkinaza (CK) alaturi de creatinkinaza miocardica si cerebrala (CK-

MB) reprezinta markeri cu importanta crescuta ai infarctului miocardic si prezinta
particularitatea de a servi in diferentierea intre patologii diferite precum angina
pectorala, trombembolismul pulmonar si insuficienta cardiaca congestiva.

Dintre biomarkerii utilizati curent in clinica, peptidele natriuretice sunt cele mai
cercetate, avand nu numai capacitatea de a sustine diagnosticul dar si de stratificare a
riscului.

Rolul biomarkerilor cardiaci este foarte bine evidentiat, acestia reprezentand

modalitati auxiliare de imbunatatire a cunostintelor actuale asupra mecanismelor
fiziopatologice de producere a bolilor. Mai mult decat atat, posibilitatea de stabilire a
unui prognostic precis si monitorizare a patologiei in evolutie sau sub tratament
medicamentos atribuie o importanta crescuta biomarkerilor in cadrul departamentului
de urgenta. Totusi, biomarkerii cardiaci nu pot reprezenta o modalitate de sine
statatoare de diagnostic, acestia trebuie corelati cu tehnici clinice si paraclinice de
diagnostic precum evaluarea clinica sau metodele de imagistica.