LEGENDA JIDOVILOR, URIAŞII CARE AR FI TRĂIT PE

TERITORIUL ROMÂNIEI. UN ISTORIC A IDENTIFICAT LOCUL ÎN

CARE S-AU LUPTAT CU ZEII
Descopera
Jivodii erau persoane cu înălţimi impresionante, care ar fi
trăit pe teritoriul ţării noastre, în special în Oltenia şi
Muntenia. Istoricul Nicolae Densuşianu consideră că
teritoriul României ar fi fost locul de baştină al uriaşilor.

Uriaşii ar fi trăit în primele timpuri ale antropogenezei şi, conform

legendelor, au locuit pământul înaintea oamenilor obişnuiţi. Jidovii
făceau parte din categoria oamenilor giganţi. Un singur uriaş măsura
cât 25 de oameni obişnuiţi. Dimensiunile lor erau impresionante.
Aveau ochii extrem de mari şi un trup masiv.
Când se deplasau călcau din deal în deal. Legendele despre uriaşi
abundă în teritoriul românesc ele extinzându-se pe întreg spaţiul
carpato-daubiano-pontic. Cele mai importante referinţe despre
existenţa jidovilor întâlnim în cartea „Dacia preistorică“ al lui
Nicolae Densuşianu. Potrivit acestuia, locul de baştin al uriaşilor ar
fi fost tocmai România, iar într-un loc identificat de el în zona
munţilor Cerna – Godeanu ar fi avut loc o luptă cu zeii: „Giganţii
formau, prin excelenţă, un popor de munte. În războiul ce-l avură cu
Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicară munţii peste munţi ca să urce
în Olymp.
Imensul Atlas se cutremură la asaltul lor şi pe lângă toate că Joe
arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii nu au fost înstare să-i învingă
decât numai după ce au cerut ajutoriul unui om muritoriu, al lui
Hercule. Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, lângă Iceanos
Potamos, în aceeaşi regiune unde se născuseră şi fraţii lor mai mari,
titanii. În epoca romană dacii erau consideraţi ca o posteritate a
vechilor titani şi giganţi. Locuinţele giganţilor, după cum ne spun
logografii greceşti, se aflau în regiunea muntelui Phlegra, unde se
întâmplase şi lupta cea eroică cu zeii. Poetul roman Statiu, care se
ocupa adeseori cu triumful lui Domitian asupra dacilor, confirma şi
dânsul că memorabila Phlegra, unde se luptase giganţii cu zeii, se
afla pe teritoriul Daciei.
Pe teritoriul Ţării Româneşti, în apropiere de Cerna, se află muntele
aşa numit Pregleda. Lipsit de pădure, din cauza unor evenimente
depărtate, suprafaţa sa este acoperită cu stânci calcaroase şi arse.
Este vechea Phlegra din istoria giganţilor, care, după cum ne spun
autorii greci, primise numele acesta fiindcă a fost arsă de fulgerele
lui Joe. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legendele

1
giganţilor o confirmă toate datele geografice ce le avem în această
privinţă. Lângă Phlegra giganţilor se află peştera Avernus.
Lângă poalele muntelui Pregleda se află astăzi o comună românească
de moşneni, Izverna, cu o peşteră imensă“. Zone care amintesc de
uriaşi În multe zone din judeţul Gorj sunt locuri denumite în acest
fel: „Oborul Jidovilor“, situat deasupra Peşterii Muierilor sau
„Jidovii“, în comuna Săcelu. De asemenea, termenul este întâlnit şi
în alte zone din ţară. În cartea „Marile taine ale omenirii“ de Florin
Gheorghiţă ne sunt oferite mai multe exemple de zone care poartă
denumiri care amintesc de uriaşi. De asemena, autorul încearcă şi o
plasare istorică mai exactă a perioadei în care au trăit uriaşii:
Densuşianu oferă şi un citat interesant dintr-o tradiţie probabil
antică păstrată în fostul judeţ Vlaşca. Citatul confirmă vechimea
celui de-al doilea nume generic păstrat în popor pentru uriaşi şi
totdată poate fi foarte important sub aspect istoric: «În timpul
uriaşilor, munţii şi câmpiile au ars trei ani apoi uriaşii (Jidovii) au
fost înecaţi de o ploaie mare, care a ţinut mult timp». Dar trebuie să
cităm şi vechi denumiri istorice păstrate în timp. Astfel, de exemplu,
au rămas în judeţul Gorj numele localităţii Novaci şi denumirile
Jidova, Jidoviţa, Jidvei (comună în judeţul Alba). În Carpaţii
Orientali, pe versantul vesti al muntelui Ceahlău, penru defileul
traseului spre Cheile Bicazului s-a menţinut foarte mult timp
denumirea Valea Jidovului“.
Descoperiri de schelete ale unor oameni uriaşi Florin Gheorghiţă ne
oferă în cartea sa şi exemple cu privire la găsirea unor urme specifice
jidivilor şi chiar ne relatează o cercetare la care a participat: „În zona
subcarpatică a Moldovei, în afară de legende au fost relevate şi
numeroase vestigii ale locuirii unei populaţii preistorice de uriaşi.
Astfel, cercetătorul băcăuan Eugen Şendrea a publicat câteva
descoperiri mai vechi de acest fel, unele făcute chiar cu un veac în
urmă: pe malul Siretului, nu departe de municipiul Bacău, s-a găsit
(în a doua jumătate a secolului al XIX-lea), mormântul unei fiinţe
uriaşe în care se afla o parte din scheletulfoartre lung ale acesteia.
(….) În urmă cu peste trei decenii, am fost solicitat personal de un
antropolog cunoscut din Bucureşti să aflu dacă era veridică
semnalarea existenţei unor schelete de «oameni mari» în localitatea
Părhăuţi, situată între dealurile înalte din nord-vestul municipiului
Suceava.
M-am dus acolo însoţit de doi muzeografi din Iaşi – profesorul C.L
Rusu şi soţia sa – şi, într-adevăr am putu afla fapte interesante. Un
sătean mai în vârstă, care era şi pălimar la biserica din comună, mi-a
relatat că a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte
lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obişnuiţi, când o viitură a
2
pârâului local a rupt o bucată dintr-un mal înalt. Sătenii din zonă le-
au adunat şi, considerând că erau ale unor strămoşi îndepărtaţi, cu
încuviinţarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului
de lângă biserica din centrul comunei.
Am fost conduşi acolo şi ni s-a arătat movila distinctă care acoperea
mulţimea de oase, pe care nu s-a pus însă o cruce, întrucât erau
osemintele unor oameni necreştinaţi prin botez. Comunicându-i
profesorului din Bucureşti rezultatul deplasării, acesta a renunţat la
cercetări suplimentare, dat fiind faptul că procedura deshumării ar fi
fost foarte greoaie“. Relatarea lui Ioniţă Florea Ioniţă Florea, un
locuitor al comunei Popeşti, din judeţul Giurgiu, a relatat că a
participat la săpăturile efectuate de Dinu V.
Rosetti la Argedava, o cetate dacică ieşită din comun prin mărimea
ei, şi că ar fi descoperit oase de oameni uriaşi: „Eu am început să
sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de
oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-
am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr
cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme.

Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o

glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al
unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti (Dinu V.
Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat
3
doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus,
nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic
aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii
ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că
nu eram orbi. Şi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″.
adevarul.ro