CUPRINS

De ce este nevoie de produse financiare derivate pe starea vremii?

Introducere

In lucrarea de fata mi-am propus sa studiez impactul calamitatilir naturale

asupra activitatilor intreprinse de populatie, necesitatea acoperirii riscului
meteorologic de catre persoanele fizice si juridice, precum si modalitati de
gestiune a acestui risc.
Calamitatile fenomenele constituie fenomene naturale si sunt o
componenta a ciclului natural al Pamantului. Inundatiile, cutremurele,
uraganele etc constituie unele dintre naturale care au marcat si marcheaza
profund dezvoltarea societatii umane, ele fiind din punct de vedere
geografic cele mai raspandite dezastre de pe glob si totodata cele mai mari
producatoare de pagube si victime omenesti. In acelasi timp, marile
catastrofe au constituit factorul declansator si catalizatorul unor mari
schimbari in modul de abordare a acestor fenomene, de la acceptarea lor ca
pe un capriciu al naturii, la incercarea omului de a se opune naturii prin
abordari de genul „lupta” impotriva catastrofelor naturale, la cele de
aparare impotriva lor si pana nu cu mult timp in urma, la prevenirea lor.
Practica mondiala a demonstrat ca aparitia acestor fenomene naturale nu
poate fi evitata, insa ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-
un proces sistematic care conduce la un sir de masuri si actiuni menite sa
contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.
Mai tarziu, spre sfarsitul anilor 90, companii comerciale inovative, indeosebi din sectorul
energetic, au identificat oportunitatea de management al riscului meteorologic si au inceput sa
ofere solutii de gestiune a acestei clase de riscuri naturale structurate sub forma unor
instrumente financiare derivate (derivatele meteo).

Cap. 1. Riscul meteorologic si pagubele produse de acesta

1.1. Ce este riscul meteorologic?

In general publicul percepe riscul meteorologic ca fiind asociat cu dezastrele naturale

provocate de fenomene meteorologice extreme: inundatii, uragane, tornade, secete
catastrofale etc. Avand o expunere media mult mai mare, aceste evenimente sunt in mod firesc
cel mai bine percepute de constiinta publica. Adeseori, distrugerile provocate de asemenea

1
fenomene extreme sunt insemnate, fiind de notorietate nivelul extrem de ridicat pe care l-au
atins pagubele aduse de uragane, cutremure etc in toata lumea.
Protectia vietilor omenesti, a proprietatilor si activitatilor economice de efectele
fenomenelor meteorologice extreme reprezinta pretutindeni, inclusiv in Romania, una din
misiunile principale ale Administratiilor Meteorologice Nationale: avertizarile meteorologice
emise de acestea sunt instrumentul prin care aceasta misiune este indeplinita in masura mai
mica sau mai mare, in functie de acuratetea prognozelor, de intervalul de anticipare si de
capacitatea de reactie a autoritatilor in prevenirea dezastrelor prevazute.
O serie de studii bine documentate arată faptul că a existat o creştere semnificativă a
dezastrelor naturale în ultimule decenii. Există, de asemenea, multe dezastre naturale la scară
mică, dezastre locale, care nu sunt înregistrate oficial în statistici. Chiar şi mai pronunţată
decât creşterea numărului de evenimente în caz de catastrofe este amploarea daunelor fizice
cauzate şi, în special pierderea de viaţă umana.
Dezastrele naturale sunt cauzate de evenimente naturale extreme pentru care
societatea este nepregătita. Ele distrug baza condiţiilor de viaţă pentru victime, care nu dispun
de resurse materiale necesare pentru a recupera pierderea în timp scurt sau mediu. Dezastrele
au adesea un foarte important impact negativ asupra dezvoltării.

1.2 Forţele distructive ale naturii

Forţele naturii, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi activitatea omului sunt principalele

cauze generatoare de pagube în economie. Putem grupa aceste cauze generatoare de pagube în
două mari categorii:
 independente de voinţa oamenilor, care au caracter obiectiv,
 legate de comportarea oamenilor, acestea având un caracter subiectiv.
Din prima categorie fac parte forţele distructive ale naturii, ce nu pot fi controlate şi
evitate de om (cutremur de pământ, secetă, alunecări de teren, uragan, furtuni, grindină,
inundatii, deces etc.)
Din cea de-a doua categorie fac parte acele însuşiri (calităţi sau defecte),
comportamente (neglijenţă, neatenţie, grabă, etc.) care pot avea ca urmare accidente, incendii,
explozii etc.
Calamităţile naturale care au o largă arie de răspândire pe glob şi aduc cele mai mari
pagube sunt:
 Inundaţiile – se produc fie vara, în regiunile cu climă tropicala ori musonica, fie
primăvara, în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii zătezii sau a gheţei.
 Seceta – afectează puternic activitatea economică şi, prin acesta, periclitează însăşi
viaţa oamenilor.
 Cutremurele de pământ – constituie unele din fenomenele cele mai de temut ale
naturii, deoarece ele pot provoca imense pagube materiale, la suprafaţa pământului,
precum şi modificări profunde ale structurii subsolului şi ale regimului de scurgere a
apelor. Anual, pe întregul glob, se produc mii de cutremure dintre care puţine la număr
sunt percepute de oameni şi mai puţine provoacă pierderi materiale şi umane mici.
 Incendiile – la fel ca şi alte calamităţi naturale, constituie un factor perturbant al
activităţii economice. Acestă calamitate poate fi provocată din cauze independente de
voinţa oamenilor, fie din neglijenţă sau acţiuni criminale, ele distrug valori materiale
utile, întrerup procesul de producţie, afecteză transporturile, afecteză viaţa şi
întegritatea corporală a oamenilor.
 Altele
Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, deşi face posibilă creşterea rapidă a producţiei, poate
provoca accidente care pot avaria sau distruge complet mijloacele de producţie şi bunurile de

2
consum, poate afecta capacitatea de muncă şi chiar viaţa oamenilor. Spre exemplu, folosirea
energiei atomice în scopuri militare, precum şi scăparea acesteia de sub control în urma unor
accidente, dezvoltarea traficului rutier, feroviar, aerian şi maritim măreşte pericolele
circulaţiei.
Activitatea omului prin modul necorespunzător în care îşi îndeplineşte atribuţiile ce-i
revin în activitatea economică sau prin comportarea sa necorespunzătoare în societate, poate
provoca pierderi materiale sau umane importante. Aici se includ pericolele la care sunt supuşi
oamenii în propria lor gospodărie, la locul de muncă, pe stradă, în timpul deplasării lor cu
diferite mijloace de transport etc.

1.3 Pierderile financiare generate de fluctuatiile vremii

“Partea nevazuta a ice-bergului” sta departe de ochii publicului larg. Efectele

financiare ale evolutiilor meteorologice “in limitele normalului”, cumulate la scara unei
economii nationale pe intervalul unui an, sunt mult mai insemnate decat media anuala a
efectelor fenomenelor meteorologice extreme. Intr-adevar, aproximativ 70% din activitatile
economice din tarile dezvoltate sunt afectate de conditiile meteorologice.
Entitati precum producatorii si comerciantii de combustibili si energie electrica,
fabricantii de bauturi racoritoare, comerciantii de inghetata, fermele eoliene si o serie de alte
companii sunt expuse riscului meteorologic. In toate aceste domenii de activitate, dar si in
altele, vremea creeaza volatilitate in venituri si cheltuieli. Prin urmare, riscul meteorologic
reprezinta magnitudinea variatiei potentiale a venitului ca rezultat al abaterilor de la normal
ale vremii, in mod tipic in cadrul unui interval predefinit cum ar fi sezonul de vara sau de
iarna.
De exemplu, este evidenta relatia dintre temperaturile mai ridicate iarna si o cerere
mai scazuta de combustibili utilizati la incalzire. Astfel, pentru a satisface cererea de pe piata,
un distribuitor de combustibili trebuie sa faca stocuri adecvate acoperirii sezonului rece. Daca
sezonul este mai cald decat normal, volumul vanzarilor va scadea, lasand angrosistul cu
stocuri nevandute, a caror depozitare implica costuri aditionale. Pe de alta parte, daca iarna
este mai rece decat normal, distribuitorul nu va avea stocuri suficiente pentru a acoperi
cererea si va fi obligat sa se aprovizioneze la preturi SPOT ridicate.
Puterea electrica consumata de firme pentru racirea spatiilor industriale si comerciale
in timpul verii creste substantial cu fiecare grad de temperatura exterioara. In mod analog,
temperaturi mai scazute vara reduc cererea de energie electrica utilizata la racirea spatiilor
rezidentiale si comerciale. Un consum redus de energie determina costuri mai ridicate pe
unitatea de putere generata, reducand profiturile companiilor producatoare.
Puterea generata de hidrocentrale este afectata de debitul raurilor. Un strat de zapada
sau ploi sub limitele normale reduc productia de energie, ceea ce determina cresterea
costurilor de productie si scaderea profitului.
Veniturile din vanzari in lunile de vara ale fabricantilor si comerciantilor de bere si
bauturi racoritoare scad daca temperatura este sub medie. Scaderea venitului este direct
proportionala cu temperatura sub un anumit prag. Sau, sa presupunem ca o firma de
constructii a castigat licitatia pentru constructia unui tronson de autostrada. Autoritatea
contractanta a stipulat ca pentru fiecare zi de intarziere, executantul va plati o penalizare de
cate 100.000 dolari. Constructorul a ajuns la concluzia ca 95% din intarzieri s-au datorat in
trecut conditiilor meteorologice nefavorabile, si indeosebi caldurii excesive.
Pentru proprietarii de hoteluri la mare este bine cunoscut faptul ca turistii tind sa
evite litoralul daca percep ca acesta ar putea fi afectat de ploi consistente pe durata vacantei.
Si turismul montan poate suferi din motive similare, in special pe timpul iernii daca

3
temperatura este prea ridicata pentru mentinerea stratului de zapada necesar practicarii
schiului.
Tabel nr:1.1. Legături între riscul meteorologic și cel financiar

(Sursa: www.siguranta.ro)

Detailistii din sectorul confectiilor inregistreaza pierderi datorita conditiilor meteo

nefavorabile prin fortarea soldarilor la liniile de produse care nu sunt adecvate conditiilor
meteorologice curente si nu se vand asa cum se estimase. Aceasta inseamna ca produsul
respectiv sta deseori pe rafturi, fara a genera venituri si ocupand spatiul in detrimentul altor
linii mai profitabile. Cand aceste situatii se produc, comerciantii sunt obligati sa soldeze
preturile acelor produse si sa accepte o scadere a marjei profitului sau chiar pierderi datorita
necesitatii de a vinde stocurile si de a introduce o linie noua, mai potrivita cu vremea. La un
mare lant de supermarketuri din Marea Britanie, planificarea stocurilor in neconcordanta cu
evolutia conditiilor meteorologice a implicat pierderi de 1 milion de lire sterline intr-o singura
saptamana, in timp ce la alt lant o situatie similara a implicat triplarea nivelului marfurilor
depreciate la 250.000 lire sterline, doar pentru o singura linie de produse in cursul unui
weekend. Desi sensibilitatea la conditiile meteo pe diferite produse variaza semnificativ, s-a
constatat ca vanzarile pe anumite linii de produse pot creste sau scadea cu pana la 300-400%
pe o perioada data, chiar si la variatii relativ mici ale conditiilor meteorologice.

4
 1.4 Forme de protecţie a oamenilor şi bunurilor împotriva acţiunii forţelor
distructive ale naturii

În natură şi în societate se produc o multitudine de fenomene provocatoare de pagube

care au o frecvenţă mai mult sau mai puţin regulată şi pe care oamenii s-au obişnuit să le
întâmpene în diferite feluri în vederea satisfacerii intereselor lor economice şi sociale. Pentru
întâmpinarea acestor evenimente viitoare şi în general nesigure, generatoare de pagube,
numite riscuri, oamenii folosesc mai multe căi.
Principalele forme de protectie a oamenilor si bunurilor impotriva riscurilor sunt:
 Evitarea sau prevenirea riscului. Selectarea măsurilor capabile să facă
imposibilă producerea riscului.( de ex: renunţarea la cultivarea, în anumite zone, a
acelor plante care sunt deosebit de sensibile la grindină şi cultivarea altor plante
mai rezistente în zonele respective, evitarea practicării unor meserii de către
persoanele predispuse a contacta anumite boli profesionale etc.
 Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse. După producerea
evenimentelor distructive, însă înainte ca acestea să se fi încheiat, persoanele
interesate sunt obligate să ia măsuri pentru limitarea pagubelor produse de riscurile
asigurate. (de ex la stingerea şi localizarea incendiilor, aplicarea de tratamente
curative persoanelor care au suferit accidente ori s-au îmbolnăvit, pierzându-şi
capacitatea de muncă).
 Formarea unor fonduri de rezervă in vederea acoperirii, pe seama resurselor
proprii, a eventualelor pagube presupune constituirea de către unitatea economică
a unui fond de rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea pagubelor
provocate de calamităţi sau de accidente. (autofinantarea).
 Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza in conditiile in care
persoana fizica sau juridica ameninţată de un risc oarecare (sau de un complex de
riscuri) este de acord să plătească o suma de bani unei alte persoane (de regula o
companie specializată în asigurări sau produse financiare derivate), iar acesta se
angajază sa suporte paguba provocata de riscul (complexul de riscuri) respectiv.
Alegerea uneia sau alteia dintre posibilităţile de combatere a riscurilor arătate mai
sus depinde de conditiile concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de puterea
economică a acesteia, de efortul financiar pe care îl reclamă soluţia considerată, în raport cu
mărimea pagubei la care se poate aştepta în urma producerii riscului.
Ultima modalitate se aplica atunci când celelalte măsuri nu pot fi luate în considerare
din motive legate de natura şi marimea riscului, de capacitatea economică a persoanei fizice
sau juridice interesate, de economicitatea solutiilor etc.

Cap. 2. Cum poate fi gestionat riscul meteorologic

2.1. Asigurarile de calamitati

2.1.1. Nevoia de asigurare impotriva riscului natural

Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva

calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de
existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau
bătrâneţii. Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în găsirea celor mai

5
bune forme de protecţie. În organizarea şi apărarea vieţii lor, ca şi în procesul producerii
bunurilor materiale şi desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o luptă continuă cu
unele fenomene ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală a activităţii umane. Deşi
oamenii au obţinut mari succese în lupta cu forţele naturii, dar sunt încă neputincioşi în faţa
unor calamităţi ale naturii, cum sunt: furtunile, uraganele, cutremurele de pământ, alunecările
de teren, grindină, îngheţuri etc. Împotriva acestor fenomene ştiinţa nu a găsit încă mijloacele
tehnice suficiente de luptă, de aceea ele aduc societăţii mari prejudicii. În această situaţie,
omului i-a rămas calea solidarizării pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor
naturii şi accidentelor, şi anumite calea asigurării şi reasigurării.
Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strîns legată de activitatea economică,
precum şi de evoluţia ralaţiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observă ca
asigurările constituie o tehnica foarte eficienta de a pulveriza pierderile individuale pe o arie
cât mai largă, facându-le mai usor de suportat, prin acoperirea lor de către un număr cât mai
mare de persoane.
Asigurarile de calamitati sunt asigurari de bunuri. Asigurările de bunuri au ca obiect
diferite valori materiale aparţinând persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse acţiunii
unor fenomene naturale sau accidentelor. Asigurările de bunuri cuprind o gamă variată de
valori materiale, cum sunt: mijloacele de producţie fixe şi circulante, culturile agricole şi
rodul viilor, animalele domestice, autovehiculele, navele maritime şi fluviale, aeronavele,
clădirile şi alte construcţii, bunurile casnice şi alte categorii de bunuri aparţinând populaţiei.

2.1.2. Elementele tehnice ale asigurarilor de calamitati

Conţinutul complex şi formele în care se perfectează asigurările sunt foarte variate. Cu

toate acestea, ele au anumite elemente comune:
1. Subiectul asigurării
Asigurarea implică o serie de părţi sau subiecte, pesoane fizice sau juridice, între care
se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Aceşti subiecţi sunt:
a. asiguratorul – este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul
primei de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi
pagubele bunurilor asigurate provocate de anumite calamităţi naturale sau
accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în
viaţa persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul de care
asiguratul răspunde, în baza legii, faţă de alte persoane;
b. asiguratul – poate fi persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de
asigurare plătite asiguratorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor
calamităţi naturale sau accidente;
c. contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheia
asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent
economic poate să încheie asigurarea pentru salariaţiii săi – transportaţi la şi
de la locul de muncă).
d. beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze suma
asigurată sau despăgubirea, fără să fie neapărat parte în contractul de
asigurare.
2. Obiectul asigurării
Obiectul asigurarii este reprezentat de bunuri, care implică plata unor despăgubiri de
către asigurator în favoarea asiguratului, în cazul în care, datorită unor calamităţi, accidente,
se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate;
3. Riscul

6
 Noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul elementelor generale ale
asigurărilor. Riscul are semnificaţii multiple: pericol sau primejdie posibilă sau eveniment
incert, posibil şi viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, sănătatea etc.
Riscurile pot fi provocate de forţele naturii, acestea putând acţiona cu caracter
accidental (forţă majoră, incendiu etc.) sau cu caracter permanent (ex.: uzura).
Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau
evenimente care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plătească
asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.
Noţiunea de risc asigurabil are, de regulă, mai multe sensuri:
 risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cât
acest eveniment are o frecvenţă mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere
a pagubei şi apare mai necesară asigurarea.
 un alt sens este posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unele
fenomene imprevizibile (grindină, incendiu, seism etc.).
Fenomenul care a fost deja produs se numeşte caz asigurat sau sinistru. Riscul asigurat
mai poate fi întâlnit şi în sensul de mărime, dimensiune a răspunderii asumate de asigurator
prin încheierea unei asigurări.
În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea
care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
 producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, cu o
anumită regularitate în producere şi un grad de dispersie teritorială cât mai mare,
pentru că altfel nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate
constitui nici mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni
corespunzătoare;
 fenomenul trebuie să aibă, în toate cazurile, caracter întâmplător;
 înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidenţa statistică. Existenţa unor date
referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată, permite stabilirea,
cu un grad de precizie sporit, a răspunderii asiguratorului şi, implicit, a primei de
asigurare;
 producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului
asigurării.
Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau mai multor riscuri.
Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea
bunurilor, în vederea cuprinderii lor în asigurare. Această valoare este necesar să fie stabilită
în deplină concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, într-un
sens sau în altul, poate avea consecinţe negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce
la slăbirea preocupării asiguraţilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite,
în caz de pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să-şi poată acoperi întreaga
pierdere.
Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului
respectiv, înregistrată în evidenţa contabilă sau stabilită la preţul de vânzare-cumpărare
practicat pentru acel bun pe piaţă, în momentul încheierii asigurării.

7
 Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de
bunuri.
4. Suma asigurată
Conform contractului de asigurare, suma asigurata este partea din valoarea asigurării
pentru care asiguratorul îşi asumă răspunderea, în cazul producerii fenomenului pentru care s-
a încheiat asigurarea. Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asiguratorului şi ea nu
poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat.
În asigurările obligatorii, asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată, aceasta fiind
prevăzută de lege, restrictiv sau alternativ, purtând denumirea de normă de asigurare. La cele
facultative, aceasta se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului, cu condiţia ca
asiguratorul să fie de acord.
5. Prima de asigurare
Aceasta reprezinta suma de bani pe care o plăteşte asiguratul asiguratorul pentru ca
acesta să constituie fondul de asigurare necesar plăţii indemnizaţiilor în cazul producerii
riscului asigurat. Societatea de asigurare are obligaţia să mai constituie şi alte rezerve sau
fonduri prevăzute prin dispoziţiile legale.
Valoarea primei de asigurare se stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota-primă,
stabilită la 100 u.m. sumă asigurată (sau 1000 u.m.).
6. Durata asigurării
Perioada de timp cât există raportul de asigurare între asigurat şi asigurator, aşa cum a
fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurării este specifică asigurărilor
facultative: la asigurările de bunuri, contractele de asigurări durează între câteva luni şi un an.
Durata asigurării exercită o influenţă deosebită asupra mărimii primei de asigurare.
7. Paguba sau dauna
Aceasta reprezintă pierderea, exprimată valoric, suferită de un bun asigurat, ca urmare
a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi decât
mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:
 totala- bunul a fost distrus în întregime;
 parţială – pierderea este mai mică decât valoarea bunului asigurat.
8. Despăgubirea de asigurare
Suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o plătească, cu scopul de a compensa
paguba produsă de riscul asigurat. Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai
mică sau egală cu valoarea pagubelor, în funcţie de princpiul de răspundere al asiguratorului
care a fost aplicat la acoperirea pagubei.
În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii:
 principiul răspunderii proporţionale – despăgubirea este stabilită în aceeaşi proporţie
faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. În
cazul în care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, atunci
despăgubirea este şi ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv.
Ex. Valoarea construcţiei - 30000 lei;
Suma asigurată - 20000 lei;
Paguba - 15000 lei.
Despăgubirea = 20000*15000/30000= 10000 lei;
 principiul primului risc – se aplică mai des, la bunurile la care riscul de producere a
pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei asigurate
este considerată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul
respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai

8
 influenţează nivelul despăgubirii, aceasta depinzând numai de valoarea pagubei şi a
sumei asigurate. Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat decât
principiul răspunderii proporţionale, pentru că pagubele sunt compensate într-o
măsură mai mare, dar şi nivelul primelor de asigurare este mai mare.
Ex. Valoarea construcţiei - 30000 lei;
Suma asigurată - 20000 lei;
Paguba I - 15000 lei;
Despăgubirea I - 15000 lei;
Paguba II - 25000 lei;
Despăgubirea II - 20000 lei;
 principiul răspunderii limitate (clauza cu fransiză) – se caracterizează prin faptul că
despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită.
Astfel, o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului, numită fransiză.
Aceasta poate fi:
- atinsă sau simplă – asiguratorul acoperă în întregime paguba, până la nivelul
sumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franchiza;
EX. Suma asigurată - 10000 lei;
Franşiza - 3000 lei;
Paguba I - 5000 lei;
Paguba II - 1000 lei;
Despăgubirea I - 5000 lei;
Despăgubirea II - 0 lei;
- deductibilă sau absolută - aceasta se scade, în toate cazurile, din pagubă,
indiferent de volumul pagubei. Asiguratorul asigură numai partea din pagubă
care depăşeşete fransiza.
Ex. (După datele din ex. precedent)
Despăgubirea I - 2000 lei;
Despăgubirea II - 0 lei.
Indiferent de tipul de fransiză, nu se acordă despăgubire dacă valoarea pagubei se
încadrează în limitele fransizei.

2.2. Produsele derivate pe starea vremii

2.2.1. Ce a determinat aparitia derivatelor meteo?

Spre sfarsitul anilor 90, companii comerciale inovative, indeosebi din sectorul
energetic, au identificat oportunitatea de management al riscului meteorologic si au inceput sa
ofere solutii de gestiune a acestei clase de riscuri naturale. Structurate sub forma unor
instrumente financiare derivate (derivatele meteo), tranzactiile meteorologice acopera in mod
tipic variatiile locale ale temperaturii, precipitatiilor, sau ale altor parametrii meteorologici pe
o perioada de la o saptamana la un intreg sezon.
Companiile din diverse sectoare economice au dezvoltat de mai multa vreme
instrumente de gestiune a riscului mai mult sau mai putin eficiente. Abilitatea de hedging al
riscului de pret pentru numeroase marfuri si produse financiare este bine dezvoltata si utilizata
pe scara larga. Cu toate acestea, pentru multi cumparatori si vanzatori ai acestor produse,
variatia volumului poate fi la fel de daunatoare pentru profit ca si variatia pretului.
Gestiunea riscului energetic a introdus o clasa de instrumente de gestiune a riscului
care ofera protectie la riscuri legate de variatia volumului de bunuri/servicii vandut sau

9
cumparat si cauzate de variatii ale temperaturii medii pe perioade de timp definite: derivatele
meteo. Combinate cu instrumente de management al riscului de pret, aceste protectii la volum
cresc potentialul de a furniza un management superior al riscului.
Piata derivatelor meteo isi are radacinile in SUA si are drept cauza privatizarea
industriei energetice. Desi variabilitatea conditiilor meteorologice a fost intotdeauna
recunoscuta ca unul din cei mai importanti factori ce afecteaza consumul energetic, efectele
fluctuatiilor meteorologice impredictibile au fost in trecut absorbite si gestionate intr-un
mediu monopolist, controlat de stat. Odata cu privatizarea, diversii participanti la procesul de
producere, comercializare si livrare a energiei catre consumatorii casnici si industriali au fost
confruntati cu vremea, ca un risc nou si semnificativ cu impact asupra rezultatelor
operationale. Piata a crescut rapid, inca de la initierea ei in 1997. Expansiunea s-a produs pe
mai multe fronturi, in afara sferei energetice.
Dincolo de aplicatiile initiale evidente ale derivatelor meteo pentru hedging-ul riscului
in domeniul energetic, piata s-a extins adresandu-se unei largi diversitati de riscuri
meteorologice, specifice altor sectoare industriale. Tranzactiile din ultimii ani au oferit
protectie fata de acest risc companiilor din diferite sectoare ca divertismentul, comertul,
agricultura si constructiile.
In mai multe sensuri, piata derivatelor meteo reprezinta o frontiera de convergenta
intre piata asigurarilor si pietele de capital. Crescand, piata a atras rapid nu numai implicarea
comerciantilor cu energie, dar si a societatilor de asigurare-reasigurare, a bancilor de investitii
si a fondurilor de hedging.
In SUA, baza larga de optiuni emise de companiile de asigurare a furnizat lichiditatea
necesara dezvoltarii pietei derivatelor meteo. In acelasi timp, bancile de investitii si bancile
comerciale au vazut in derivatele meteo produse de gestiune a riscului financiar pe care le
puteau asocia in vanzare incrucisata cu alte produse financiare utilizate in hedging-ul ratei
dobanzilor sau al riscului valutar. In fine, unii jucatori la bursa, precum si fonduri de hedging
au vazut oportunitati de a comercializa derivate meteo pe baze speculative. Astazi, toate cele
trei sectoare – comertul energetic, asigurarile si pietele de capital – sunt bine reprezentate atat
in activitatea de emitere cat si in cea de tranzactionare a derivatelor meteo din SUA.
Piata derivatelor meteo s-a extins rapid in afara SUA, atat prin prisma riscurilor
acoperite cat si a nationalitatii firmelor implicate pe piata. Printre tarile in care s-au efectuat
tranzactii se numara acum Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, Franta, Germania,
Norvegia, Suedia, Mexic si Japonia. Sunt in curs proiecte de introducere a derivatelor meteo
pentru industria berii, alte ramuri ale industriei alimentare, producatori de energie eoliana,
industria zaharului si alte ramuri. Printre emitentii de derivate meteo importanti pe plan
mondial se numara Guarantee Weather, Energy Koch (comercianti de energie in SUA) si
banci cum ar fi Credit Lyonnais (Calyon).
Contractele derivate meteo sunt instrumente deosebit de atractive pentru companiile cu
experienta in instrumentele financiare cum sunt optiunile si contractele futures. Derivatele
meteorologice pun corporatiile in situatia de a indeplini asteptarile investitorilor si de a face
profit, prin mentinerea cash-flow-ului chiar in conditii meteorologice nefavorabile afacerii.
Derivatele meteo sunt instrumente financiare utilizate de companii pentru reducerea
riscului asociat evenimentelor meteorologice nefavorabile sau neasteptate. Vanzatorul
derivatei accepta riscul prin incasarea unei prime (pretul derivatei): daca evenimentul nu se
produce, vanzatorul realizeaza un profit, dar daca evenimentul se produce, compania
cumparatoare incaseaza o suma agreata in prealabil.
In SUA, Europa si Australia, temperatura, cantitatea de zapada, extinderea inghetului
si cantitatea de precipitatii sunt conditiile cheie pentru care corporatiile cumpara derivate
meteo. Costul unei derivate meteo depinde de probabilitatea de impact negativ al vremii
asupra afacerii si de durata contractului semnat intre banca si entitatea corporatista.

10
 Comerţul pe piata derivatelor meteo s-a desfăşurat la început over-the-counter, sub
forma unor contracte negociate intre entitati juridice, dar începând din 2002 un volum în
creştere continuă de contracte standardizate tip derivate meteo a fost listat la Bursa de Marfuri
Chicago (Chicago Mercantile Exchange, CME), Intercontinental Exchange (ICE) si la
London International Financial Futures and Options Exchange (LIFFE). Cresterea volumului
de tranzactii pentru aceste contracte a avut impacturi pozitive asupra lichiditatii pietei si a
stabilirii preturilor.

2.2.2. Elementele unei derivate meteorologice

O derivata meteorologica este definita de mai multe elemente, explicate in continuare:

1. Statia meteorologica de referinta
Toate contractele tip derivata meteo sunt bazate pe observatii meteorologice efectuate
la una sau mai multe statii meteorologice specificate, efectuate de catre sau de o entitate
certificată de Autoritatea Meteorologica Nationala a statului pe teritoriul căruia se află staţiile
respective. Cele mai multe tranzactii sunt bazate pe o singura statie, dar unele contracte se
bazeaza pe o combinatie de rapoarte de la mai multe statii, iar altele pe diferente intre valorile
observate la doua statii.
2. Indicele
Indicele unei derivate meteo defineste parametrul meteorologic care stabileste cand si
cum se vor efectua platile prevazute prin contract. Cel mai frecvent utilizati indici de pe piata
din SUA sunt Heating Degree Days (HDD) si Cooling Degree Days (CDD) – care masoara
variatia cumulata a temperaturii medii zilnice fata de nivelul de 18oC de-a lungul unui sezon.
Numarul de CDD acumulate pe o zi este egal cu diferenta dintre temperatura medie a
zilei si valoarea de 18 grade Celsius (65 grade Fahrenheit), daca temperatura este peste 18
grade Celsius si cu zero daca temperatura nu este peste grade Celsius. Daca temperatura
medie a zilei este sub 18 grade Celsius, atunci diferenta dintre 18 grade si temperatura medie
a zilei da numarul HDD. Astfel, valorile CDD si HDD nu sunt niciodata negative, fiind cel
putin egale cu zero. Pe parcursul unei luni se pot acumula atat CDD (in zilele cu temperatura
medie peste 18 grade) cat si HDD (in zilele cu temperatura medie sub 18 grade). Derivatele
(optiunile) meteo sunt definite pe acumularea de HDD sau CDD pe o perioada specifica.HDD
şi CDD sunt indici standard utilizati in industria energetica pentru buna lor corelatie cu
consumul de energie.
3. Termenul
Toate contractele au definite o zi de incepere si o zi de terminare, care definesc
perioada pe care este calculat indicele specific contractului. Cele mai frecvente termene de pe
piata sunt 1 noiembrie – 31 martie pentru contractele pe sezonul de iarna si 1 mai – 30
septembrie pentru contractele de vara.
4. Structura
Derivatele meteo se bazeaza pe structuri standard ale instrumentelor financiare
derivate, ca put , call , swap, straddle, strangle. Atributele cheie ale acestor structuri sunt:
 Strike (pretul de exercitare), adică valoarea indicelui specific la care contractul începe
plata
 Pasul de cotaţie (tick) - adică suma platita pe unitatea de crestere a indicelui peste
pretul de exercitare
 Limita sau valoarea teoretică – adică plata maximă prevazuta prin contract.
5. Prima
Cumparatorul unei optiuni meteo plateste vanzatorului o primă tipic cuprinsa intre
10% si 20% din suma teoretica a contractului. Totusi, prima poate varia semnificativ in
functie de profilul de risc al contractului.

11
 Exemplu:
O forma comuna de derivata meteo este o optiune put oferind protectie la efectele unei
ierni calde. O asemenea tranzactie ar arata astfel:
Statia de referinta meteo: Chicago O’Hare International Airport
Indicele de baza: Heating Degree Days (HDD)
Termenul: Nov. 1 – Mar. 31
Structura: Put option
Strike (pretul de exercitare) = 4850 HDDs
Tick size (pasul de cotatie) = $5,000
Limita = $1 million
Premium (prima) $150,000
In acest caz, emitentul derivatei urmeaza sa plateasca cumparatorului, in cazul in care
in sezonul Nov. 1 – Mar. 31 indicele HDD are o valoare mai mica decat 4850, o suma egala
cu 4850 - numarul de HDD totalizat de inmultit cu 5000 USD, dar in nici un caz mai mult
decat 1 milion de dolari. Pretul de cumparare (prima) pentru aceasta derivata meteo este de
150 000 USD.
Din graficul de mai jos se observa cum cumparatorul ramane in pierdere cu prima
derivatei daca iarna este rece (peste 4850 HDD), caz in care se presupune ca realizeaza
profitul operational maximal estimat, si incepe sa incaseze bani de la emitatorul contractului
daca sezonul totalizeaza sub 4850 HDD. In acest caz, la valori sezoniere sub 4650 HDD
contractul nu mai asigura decat suma limita, adica un profit net (fata de prima achitata la
cumparare) de 850 000 USD.

Schema nr:2.1. Opţiune put pe starea vremii

(Sursa: www.siguranta.ro)

2.2.3. De ce este nevoie de produse financiare derivate pe starea vremii?

Entitati precum producatorii si comerciantii de combustibili si energie electrica, fabricantii de

bauturi racoritoare, comerciantii de inghetata, fermele eoliene si o serie de alte companii sunt
expuse riscului meteorologic. In toate aceste domenii de activitate, dar si in altele, vremea
creeaza volatilitate in venituri si cheltuieli. Prin urmare, riscul meteorologic reprezinta
magnitudinea variatiei potentiale a venitului ca rezultat al abaterilor de la normal ale vremii,
in mod tipic in cadrul unui interval predefinit cum ar fi sezonul de vara sau de iarna.

12
De exemplu, este evidenta relatia dintre temperaturile mai ridicate iarna si o cerere mai
scazuta de combustibili utilizati la incalzire. Astfel, pentru a satisface cererea de pe piata, un
distribuitor de combustibili trebuie sa faca stocuri adecvate acoperirii sezonului rece. Daca
sezonul este mai cald decat normal, volumul vanzarilor va scadea, lasand angrosistul cu
stocuri nevandute, a caror depozitare implica costuri aditionale. Pe de alta parte, daca iarna
este mai rece decat normal, distribuitorul nu va avea stocuri suficiente pentru a acoperi
cererea si va fi obligat sa se aprovizioneze la preturi SPOT ridicate.

Puterea electrica consumata de firme pentru racirea spatiilor industriale si comerciale in

timpul verii creste substantial cu fiecare grad de temperatura exterioara. In mod analog,
temperaturi mai scazute vara reduc cererea de energie electrica utilizata la racirea spatiilor
rezidentiale si comerciale. Un consum redus de energie determina costuri mai ridicate pe
unitatea de putere generata, reducand profiturile companiilor producatoare.Puterea generata
de hidrocentrale este afectata de debitul raurilor. Un strat de zapada sau ploi sub limitele
normale reduc productia de energie, ceea ce determina cresterea costurilor de productie si
scaderea profitului.

Veniturile din vanzari in lunile de vara ale fabricantilor si comerciantilor de bere si bauturi
racoritoare scad daca temperatura este sub medie. Scaderea venitului este direct proportionala
cu temperatura sub un anumit prag. Sau, sa presupunem ca o firma de constructii a castigat
licitatia pentru constructia unui tronson de autostrada. Autoritatea contractanta a stipulat ca
pentru fiecare zi de intarziere, executantul va plati o penalizare de cate 100.000 dolari.
Constructorul a ajuns la concluzia ca 95% din intarzieri s-au datorat in trecut conditiilor
meteorologice nefavorabile, si indeosebi caldurii excesive.

Pentru proprietarii de hoteluri la mare este bine cunoscut faptul ca turistii tind sa evite litoralul
daca percep ca acesta ar putea fi afectat de ploi consistente pe durata vacantei. Si turismul
montan poate suferi din motive similare, in special pe timpul iernii daca temperatura este prea
ridicata pentru mentinerea stratului de zapada necesar practicarii schiului.
Clima Pământului variază în mod natural, ca rezultat al interacţiunilor între ocean şi
atmosferă, schimbărilor în orbita Pământului, fluctuaţiilor în cantitatea de energie primita de
la soare şi erupţiilor vulcanice. De la revoluţia industrială, atmosfera a devenit tot mai poluata
şi există un mare număr de dovezi care sugerează că anumite substanţe poluante accelereaza
procesul de schimbări climatice. De exemplu, gazele cu efect de seră (dioxidul de carbon),
care s-au acumulat în atmosferă în ultimii 200 de ani, capteaza energia solara în stratul
inferior al atmosferei şi modifica clima globala. Imaginea de ansamblu este complicata,
deoarece efectele cauzelor individuale, pot anula reciproc sau pot intensifica reciproc
efectele. Mecanismele de feedback sunt gândite pentru a masca efectele cauzelor individuale.
De exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră vor fi majorate ca urmare a încălzirii solului.
Prin urmare, este aproape imposibil să se facă distincţie între efectele cauzate de factori
individuali.

Pentru a lupta impotriva acestui efect, in urma protocolului de la Kyoto, au fost alocate
Certificate de Emisii de gaze cu efect de sera, tranzactionabile pe pietele bursiere. Acordul
prevede, pentru ţările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada
2008-2012 în comparaţie cu cele din 1990.

Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de naţiuni (condiţie deja
îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. După Conferinţa
de la Marrakech (2001), a şaptea conferinţă a părţilor semnatare, 40 de ţări au ratificat

13
Protocului de la Kyoto. În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de
gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru
intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 ţările participante erau în număr de 127
inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, membrii Uniunii Europene
împreună cu România şi Bulgaria, precum şi Republica Moldova. Printre ţările care nu au
ratificat acest protocol se află şi Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din
totalul emisiilor de gaze de seră (anunţ făcut în martie 2001).

2.3 Obligaţiunile de catastrofă

Obligatiunile de catastrofa sunt titluri de valoare legate de producerea (sau nu) a

anumitor riscuri. Prin intermediul lor, un portofoliu de riscuri este transferat din sarcina unei
persoane juridice (denumita „sponsor") unor investitori. Obligatiunile de catastrofa sunt, cel
mai adesea, structurate dupa modelul anumitor obligatiuni corporative, ale caror prospecte
prevad ca emitentul este scutit de la plata principalului daca sunt indeplinite anumite conditii.
De exemplu, daca un asigurator emite polite de asigurare de locuinte in Florida, fara
indoiala ca va dori sa transfere riscul preluat, pentru a putea ramane solvabil in cazul
producerii unui uragan - eveniment extrem de probabil in respectiva regiune. In aceste
conditii, firma de asigurari are la dispozitie doua variante: incheierea unei polite de
reasigurare a riscurilor preluate (optiunea clasica) sau sponsorizarea unei emisiuni de
obligatiuni de catastrofa, caz in care riscurile sunt preluate de investitori. Cumparatorii
respectivelor obligatiuni incaseaza cupoane a caror valoare este compusa din dobanda LIBOR
(London Interbank Offered Rate), la care se adauga un spread care poate varia de la 3 la 20%,
in functie de gradul de risc. Daca Florida este ferita de uragane, investitorii inregistreaza
profit din randamentul obligatiunilor. Insa in conditiile producerii riscului transferat,
principalul platit initial de investitori ramane la dispozitia asiguratorului, care foloseste banii
pentru a lichida daunele suferite de clientii posesori de polite.
Primele emisiuni de obligatiuni de catastrofa au fost lansate, experimental, la mijlocul
anilor "90, de AIG si Hannover Re. Acest gen de obligatiuni urmareste atragerea investitorilor
in incercarea de acumulare de capital si de externalizare a riscului. Insa in Romania acest tip
de investitie devine din ce in ce mai nesigura daca ne raportam la catastrofele cu care s-a
confruntat tara in anii precedenti; cutremurele, inundatiile si, mai nou, aparitia tornadelor iata
cateva dintre evenimentele care genereaza daune la noi in tara.
In acest context international, nu ne mira slaba activitate in domeniul achizitiei de
obligatiuni de catastrofa. In anul 2008, cifra de afaceri inregistrata din vinderea de astfel de
obligatiuni a fost de 2,7 mld. EUR, o scadere brusca de 67% fata de anul 2007 cand s-a
inregistrat suma de 7 mld. EUR. Numarul de tranzactii a scazut la jumatate, de la 27 la 13 in
perioada de referinta. In SUA, uraganele Gustav si Ike nu au influentat grav acest segment,
insa au infiltrat teama in randul investitorilor ca ar putea plati o valoare mai mare pentru
aceste obligatiuni.
De asemenea, in septembrie 2008, din cauza tulburarilor produse in cateva companii
au aparut temeri in ceea ce priveste transferarea riscului produs de catastrofe catre structura
obligatiunilor. Aparenta expunere a fost mai grava decat rezultatele pietei, dar amenintarea in
sine a pus pe ganduri investitorii care erau in cautarea diversificarii portofoliului de investitii.
Totusi acest gen de investitie pare mai tentant pentru companiile interesate, fata de actiuni,
titluri de valoare sau fata de mult controversatele titluri ipotecare. Un alt argument in favoarea
obligatiunilor de catastrofa este si dobanda atractiva, comparativ cu obligatiunile corporative
cu ratinguri similare.

14
 In conditiile mai sus amintite, putini sunt cei care pot estima cu incredere un viitor al
reasigurarilor, in conditiile in care piata este ambigua. Desi in scadere, piata obligatiunilor de
catastrofa a avut o evolutie relativ buna. Spre deosebire de alte instrumente de creditare,
succesul acestor obligatiuni depinde mai mult de evenimentele naturale (cutremure si uragane,
etc.), decat de erorile instrumentelor financiare ale asiguratorului/reasiguratorului.
In concluzie, putem spune ca, in continuare, obligatiunile vor fi folosite de companii,
mai ales dupa ce am fost martorii rezistentei lor pe piata, dupa socul suferit in timpul
catastrofei financiare si celei imobiliare. Astfel, aceste obligatiuni vor deveni mai importante
ca niciodata dupa evaluarea surselor de capital.
In contextul in care schimbarile climatice au deja un impact semnificativ asupra unor
regiuni ale lumii, devenind una dintre preocuparile majore ale omenirii, Banca Mondiala
initiaza lansarea unei platforme privind emisiunea de obligatiuni de catastrofa. Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), parte a Bancii Mondiale, va
gestiona aceasta structura, conceputa special pentru a ajuta guvernele tarilor in curs de
dezvoltare sa aiba acces la o asigurare la preturi accesibile prin intermediul pietelor de capital.
Platforma, intitulata MultiCat, a fost deja testata de Mexic, unul dintre emitatorii
suverani cu cea mai mare experienta pe aceasta piata", prin vanzarea de obligatiuni de 290
milioane dolari.

Cap. 3. Asemanari si deosebiri intre derivate si asigurări

Până de curând, încheierea unei poliţe de asigurare reprezenta principalul mod folosit de
către companii pentru a se proteja împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile. Cele
mai multe produse de asigurare, utilizate în prezent pe piaţa de asigurări, protejeaza
împotriva marilor "lovituri". De exemplu, un eveniment meteorologic care afectează
proprietatea este de obicei, acoperit de asigurarile de catastrofă. Un altfel de exemplu
este reprezentat de politele de asigurare pentru nunta, care ii ofera beneficiarului o
anumita suma de bani prestabilita, in cazul in care, in ziua nuntii va ploua.

O astfel de poliţă de asigurare de calamitati nu protejează o companie împotriva reducerii

cererii pe piaţa produselor sau a serviciilor, ca urmare a manifestării unor condiţii meteo
nefavorabile. Derivatele vremii acoperă evenimentele de ordin meteorologic cu o
probabilitate ridicată de apariţie, şi cu un risc redus (non-catastrofic). De exemplu: o
companie poate folosi un astfel de instrument financiar pentru a se proteja împotriva
efectelor unei ierni mai calde decât de obicei. O asigurare clasică ar reduce riscurile pe
care precipitaţiile abundente (eveniment cu potenţial catastrofic şi cu probabilitate redusă
de apariţie) le-ar avea asupra companiei.

Derivatele meteo sunt diferite de asigurarile pentru calamitati meteorologice. In cazul

acestora din urma, despagubirile sunt platite in cazul daunelor asupra bunurilor,
demonstrate a avea cauze meteorologice. Plata derivatelor meteo se bazeaza pe evolutia
observata a vremii, indiferent de cum l-a afectat aceasta pe detinatorul derivatei. Nici
macar nu trebuie sa detii o afacere sensibila la vreme pentru a cumpara sau beneficia de
pe urma derivatelor meteo. Ca orice instrumente financiare derivat, aceste contracte se
pot cumpara si numai cu scop speculativ. Spre deosebire de asigurari, care acopera
evenimente cu probabilitate mica de producere cum ar fi inundatiile sau secetele
catastrofale, derivatele meteo acopera evenimente cu probabilitate relativ mare de
producere, cum ar fi o vara mai rece/umeda decat normal.

Pe piata derivatelor meteo un participant care ar beneficia de pe urma unei ierni foarte
reci se poate intalni cu un altul care realizeaza profit daca iarna este blanda. Acestia se
pot proteja reciproc la riscul meteorologic (hedging), lucru care nu ar fi posibil pe piata
asigurarilor.

15
Daca aruncam o privire mai atenta asupra tranzactiilor cu derivate meteo, putem
identifica o serie de avantaje si dezavantaje ale acestor instrumente financiare in
comparatie cu produsele obisnuite de asigurare impotriva aceluiasi risc.
Avantaje:
- Pierderile suferite de cedent sunt lipsite de relevanţă, deoarece plată este
determinată doar printr-un indice de măsurători obiective. Problemele cu slaba
calitate a datelor istorice sunt mai puţin importante decât cele pentru asigurarile
traditionale de catastrofa.
- Erorile soft-urilor de modelare climatica sunt eliminate
- Evenimentele sunt definite in mod clar si obiectiv
- Plata este determinata imediat, prin intermediul indicelui
- Pot genera si profit, pe langa acoperirea riscului (inlatura dezavantajul asigurarilor
de a nu primi o indemnizatie la fel de mare precum paguba produsa);
- Inlaturarea dificultatii de a nu putea sa se asigure un anumit risc meteorologic
Dezavantaje
- Necesită o analiză de corespondenţă între portofoliul selectat de cedent şi indicele
de referinta
- Costurile pentru incheierea unei astfel de tranzactii pot fi mai mari decat ale altor
produse de transfer al acestui risc
- Disponibilitate redusa in unele state.

Vremea este schimbatoare si impredictibila pe termen lung. Cum se poate asigura

protectie fata de ceva atat de aleator? Raspunsul este mai simplu decat credem. Nu este
neaparat necesar sa prognozezi precis vremea pentru a asigura o protectie a afacerii fata
de riscul meteorologic. Solutia rezida in gasirea de parteneri capabili si dispusi sa accepte
riscurile legate de vreme, iar aceasta se poate face in mod optim pe o piata care sa
permita tranzactionarea derivatelor meteo. Ca urmare a dezvoltarii economice din ultima
perioada, si in Romania vor deveni absolut necesare astfel de instrumente pentru
controlul riscurilor.

Concluzii

În prezent, există sute de instrumente financiare derivate diferite cu care se operează pe

pieţele financiare internaţionale, de la cele mai simple, la cele deosebit de complexe şi
riscante.

Multe produse din industria minieră şi din agricultură sunt tranzacţionate pe pieţele de mărfuri
de către companiile care utilizează aceste produse. De asemenea, pieţele de capital şi pieţele
valutare permit consumatorilor finali să împrumute sau să dea cu împrumut fonduri sau
devize. Astfel, devine posibilă încheierea unor contracte de furnizare viitoare a acestor
produse sau de acordare a dreptului de cumpărare sau vânzare în viitor a acestor produse.
Contractele de acest tip pot fi apoi comercializate pe pieţe diferite de cele originare. Aceste
contracte sunt cunoscute sub numele de instrumente financiare derivate.

Una dintre cele mai importante utilizări ale instrumentelor financiare derivate este aceea de a
permite utilizatorilor sa-şi compenseze expunerea la fluctuaţiile survenite în preţul activului
suport prin asumarea unei expuneri contrare expunerii lor curente. Această activitate se

16
numeşte hedging (acoperire). Printr-o astfel de operatiune se fixează cursul valutar, prețul
mărfurilor, nivelul dobânzilor, valoarea acțiunilor etc. cu mult timp înainte de efectuarea
operațiunilor de vînzare/cumparare a produselor respective.

Instrumentele financiare derivate oferă protecție împotriva a numeroase riscuri, precum riscul
de piață, ce cuprinde riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul de portofoliu și riscul de preț,
riscul de credit și riscul meteorologic (parte a riscului operațional).

Managementul profesionist al riscului este de neconceput fără implicarea instrumentelor

derivate (descrise in primul capitol). Folosite în operaţiuni de acoperire a riscurilor (hedging)
sau de speculaţie, derivatele pot proteja sau spori valoarea unui portofoliu valutar, de acţiuni
sau de mărfuri în funcţie de scopul, apetenţa pentru risc şi de profilul investiţional al
administratorului, randamentul acestora fiind probat cu succes în repetate rânduri.

În domeniul financiar, ultimii 20 de ani au reprezentat o perioadă deosebit de importantă

datorită volatilităţii de pe pieţele financiare şi a nevoii crescânde de noi instrumente
financiare. Incertitudinile din domeniul financiar au cauzat nenumărate probleme economice
dar au condus şi la un proces de dezvoltare şi modernizare fără precedent. Dorinţa firmelor şi
a statului de a dispune de instrumente moderne care să permită o mai bună gestionare a
riscului a condus la perfecţionarea tehnicilor financiare şi a mijloacelor de transmitere a
informaţiilor. Operatorii de piaţă şi-au dat seama că incertitudinile privind cursurile de
schimb, ratele dobânzilor şi preţurile produselor nu pot fi eliminate doar printr-o mai bună
previzionare a acestora.

Instrumentele derivate rămân cele mai recente instrumente apărute pe piaţa financiară
internaţională. Utilitatea lor în acoperirea riscurilor asociate tranzacţiilor comerciale sau
financiare internaţionale este evidentă. Apariţia contractelor la termen şi a celor de opţiuni a
reprezentat principalul factor de creştere al volumului tranzacţiilor. Aceste instrumente au
reprezentat o bază solidă pentru cei ce doreau să se protejeze împotriva riscului pe o piaţă
volatilă şi instabilă.

. Văcărel “Asigurări şi Reasigurări” pag. 21- 42

17