Sunteți pe pagina 1din 112

În cuprinsul acestei cărţi ni se

demonstrează că Natura noastră


• reală este aceea de Divinitate
întrupată şi că noi toţi suntem fraţi.
ca fii ai âceluiaşi Tată Ceres c.
~

În ceea ce priveşte' corecta


funcţionarea omului, se r~comandă
Curn:~aştere~ de Sine care; fără e(ort
sau siluire, ne conduce în mdd sigur
în faţa Eternităţii cu care ne C-Onto- ~
pim. Nu~af în acest fel curioaş!em.
, prin trăire , irfdividuală. ce este
_ Nemurirea, pr.e cum şi Iuqir:ea '
necondiţionată dţ vreo motivaţie.
.
_ Simp~ tatea unei" asemenea
performanţe es.te la îndemâna
fiţ_cărui ins, fiindcă în noi toţi există I
şi capacitatea inerentă unei
•asemenea realizări: Ia.1; ca făpturi
încorporate la acest nivel. suntem de
fapt ·~ trinitate formată din corp,
minte şi Spirit. Şi uniunea acestei
trinităţi_ este condusă de către Spirit
prin impulsuri int uitive, care ne
oferă totdeauna soluţii fără greşală.
Func.:ţionând Cq Un iot. în: această
. îmbinare gândim Şi ne' manifestăm
ca Om Univer.:sal, îp care hedinţele,
metodele· şi practicile nu-şi mai
găsesc nici un fel de însemnătate.•
' -
Ilie Cioară ,
Cuprins

1. ADEVĂRUL-ADEVĂRAT .... „ ....„„ .•........„.„ .................................9


2. BĂNUIALA ..................................................................................... 13

3. CE ESTE OARE DUMNEZEU? .................................................... 16

4. CE ESTE DUMNEZEU? EL ESTE TOT CEEA CE ESTE! .......... 18


5. CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND MURIM ŞI REVENIM?................... 20

6. CONŞTIENT, CINSTIT ŞI RESPONSABIL ................................. 25

7. CREA ŢIE ŞI EVOLUŢIE .............................................................. „27


8. CUNOAŞTEREA ŞI TRĂIREA .....................................................32

9. CUNOŞTINŢELE ŞI îNŢELEPCIUNEA......................................35

10. DESCHIDEREA SPIRITULUI ..................................................... 38

11. DISECAREA CUNOAŞTERII DE SINE ..................................... 45


12. DNINITATEA UTTATĂ ..............................................................47

13. DORINŢA LUI DUMNEZEU .....................................................56

14. EU ŞI VOI SUNTEM LA FEL! .....................................................59

15. EXISTENŢA PE FRAGMENTE...... „ ........•.•........... .•................... 61

16. EXISTENŢA PE PLAN FIZIC ŞI METAFIZIC ..........................64


17. FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DUMNEZEU ............................................. 69
18. FRICA ............................................................................................. 76
19. GÂNDIREA NELIMITATĂ ŞI CEA LIMITATĂ ......................80
20. IDENTIFICAREA LUI DUMNEZEU .........................................84 46. TRĂIREA PROPRIULUI DESTIN ....... „„............................. „ .. 180

21. ÎNDOIALA ŞI SEPARAREA ..................................................„„.86 47. UNICA REALITATE ....... „. „„ ............................... .„ ..... „„.... „.. 183

22. ÎNTÂMPLAREA .................... „ ........'........................„.„...„ . .......... 92 48 . VIAŢA NU ESTE DIRIJATĂ DE LEGI. .„„.„.„.„.„.„„.„„„.„„.186

23. LIBER ARBITRU ............................ „„ ....„ ..... „.„ .................. „ ....... 95 49. VIAŢA DUPĂ ZISA-MOARTE„„.„„.„„„„ ......„ ......... „.„„ ....... 195

24. LUMINA DIN ÎNTUNERIC.. ...................... „ ................... „„ .......98 50. VIRTUŢILE EXPERIENŢEI ............ „ ....„ ..........„ ...............„ ......202

25. MÂNTUlREA ................. „„ .. „ .. „ ....................................„„ ........ 102 51. ÎNCHEIERE .... .......................................................... .... „ .............216

26. NEMURIREA TRUPULUL. „ ........... „.„ .........................„ ....... 105

27. NOI NEFĂURIMDESTIN .......... „.. „...„ ..„ ...„ ..„„......... „ ......... 108
J

28. OBIECTIVUL SUPREM AL VIEŢII .„ ...„.„„„„„........... „ .......... 111

29. OBSE_RVAREA ŞI ASCULTAREA .............„„....„„ ..... „ ....... „.. 117

30. PERFE<;:ŢIUNEA .............„ ..........„ ...............„ ............... „ .......„ .. 119

31. PERMANENTA TR~ZlRE .............„„„ .......... „„ ..... „............. 120

32. RĂSCRUCE DE DRUM „„ ....... „ .......... „.„ ...............„„..... „ ......„124

33. I\EÎNCARNAREA .... „ ............ „„ .. „.„„„„„„.„„„ ....... „„.„.„„„„.127

34. REVELAREA LUI „A fl" .....„„ .... „....„„„„.„.„.„„... „ .... „ ..„„ ... 132

35. SCHIMBAREA CONŞTIJNTEI „„ . ......„„............... „ ......... „„ .. 135

36. SEP ARAREA ........................... „ „.„.........................„ .................. 137

37. SIMPLA STARE DE „A FI" „„„ .. „ .„....... „.„ ......... „„„„„.......... 143

38. SPIRITUL ÎNCHIS, LIMITAT ........„ ..... „ ... „ ............................. 146

39. SUBLIMA REALIZARE ............................................................. 152

40. SUNTEM, DE FAPT, VĂZÂND CEEA CE NU SUNTEM ....... 155

41. SUPERIORITATEA FIIN"fEI UMANE .... „ .. „ .. „ ........ „ .. „ ........ 160

42. ŞTIINŢA CUNOAŞTERII ..„ .... „„ ....... „ ........ „.......... „„ ............. 163

43. TEAMA ...... „„............„ .. „ ........... „ .......... „.........„ ..................„ .... 173

44. î!NEREŢEA ŞI BĂTRÂNEŢEA„ .... „ ........... „ ........„ ..... „„„ ...... 176

45. TRANSPARENŢA .....................................„„ ..„ ............„„.„ ...... 178


ILIE CIOARĂ
C,\Kp ~CUSE DE ACELA~! AUTOR

Moartet1 111urf ii ~i dc::;i'i<'iir~iren,


Editura ALL, 1993.
O âilii11ziî astrahf. Ferestre spre fT~finit,
Editura ALI., 1994.
l!rtcgri fn leafii 11 lei 11111011e,
Edit ura A l.L, 1':!08. Fiecare ins în parte
011111[ atemporol şi DÎI>i11it11tm,
Editura ALL, !99S.
este Dun1nezeu întrupat
Fiinţa H11111111î şi Adei•ăml
Al>solut,
Editura Herald, 1998.
l\echc::.11rm mumlă ::i .<pirit11t1/i1 a omenirii,
Editura Metropol, 1999.
!v1i1111n11t11 ciiliitoril' spre 11dd11wrilc proprieifii11fe,
Editura Herald, 2000.
Etemit11tcn clip1•i,
Editura Herald, 2000.
Re11/ilate11 Supremii şi co11ditionarc11 111111mii,
Editura Herald, 2001.
Pe urmele Abso/11tu/11i,
Editura Her<ild, 2001.
Spiritism ~i spirit1111/itnte 111islic-cre:fli11ii,
Editura Hermes, 2002.
,\ IJurim ~i illl'i1•111 î11/icc1m' clipă,
Editura Hermes, 2002.
C11 11na~l1'r<'1l lui l.J11111;1e::c11 prin cHvi11t1' potri<'ilc, EDITURA HERMES
Editura Hermes, 2003.
Bucureşti, 2004
Grafică:
Viorel Dragomir PREFAŢĂ

Prelucrare computerizată:
Radu Amnriţei Temele din cuprinsul acestei lucrări au fost însuşite, individua-
lizate şi concretizate prin filtrul propriei experienţe - însoţite în mod
Corectura textului: consecvent cu trăirea autentică a ceea ce ele încearcă să explice cu
Mircen Cornli11c ajutorul cuvintelor. În acest sens am folosit mai întâi versul, care oferă
cititorului avantajul imediat de cunoaştere şi trăire concomitentă a
Adevărului, cuprins în simbolurile respective de exprimare.
Apoi, a urmat a doua variantă - proza, pentru aceia care nu agre-
. ează prima exprimare. De fapt, proza satisface curiozitatea intelec-
tului şi cititorul rămâne doar cu acumularea memorială, adică simplul
ştiut care, prin însăşi natura lui, amplifică importanţa ego-ului.
O parte din teme au fost prilejuite în urma unor discuţii avute cu
· diferite persoane interesate de calea Cunoaşterii de Sine. Întrebările şi
unele nedumeriri ale acestora au constituit totdeauna un bun prilej de
extindere a Cunoaşterii şi întâmpinării a eternei noutăţi, oferită de către
mişcarea permanentă a Vieţii.
O altă parte a temelor - mult mai însemnată - a fost oferită de cele
cinci volume privitoare la mesajul trimis omenirii de către Dumnezeu,
prin conversaţii cu jurnalistul Neale Donald Walsch. Acest mesaj este
unic în felul său şi de o valoare inestimabilă. Transmis printr-un om
obişnuit, cititorii interesaţi de Cunoaşterea de Sine au posibilitatea să­
şi descopere propria Natură Divină, fără să se adreseze la cineva din
·a fara lor. În îndrumările oferite direct de către Creator se demască
greşelile săvârşite de către oameni, care din lipsă de înţelegere au pus
preţ pe îndrumători exteriori, ca mentori spirituali, guru, maeştri,
duhovnici, metodişti, filozofi etc.
Mai mult decât atât, Dumnezeu ne indică şi modalitatea cea mai
uşoară - de pus în practică - pentru a ne descoperi adevărata noastră
Natură Divină, aflată în interiorul fiinţei proprii, Ea fiind descoperită
ISBN 973-99234-4-5 doar prin simpla Stare de „A Fi" sau Pură Conştiinţă. Altceva nimic în
©Toate drepturile aparţin Editurii Hermes. plus! Ceea ce ne oferă Dumnezeu prin acest mesaj, a propovăduit şi Isus
Reproducerea integrală sau parţială a textului Cristos în urmă cu două mii de ani, prin cuvintele: „Aflaţi Împăr~ţia
sau a ilustratiilor din această carte poate fi Cerului înăuntru fiinţei voastre". Unde sunt creştinii, care urmându-i
făcută num~i cu acordul editorului. îndemnurile practică în mod direct Cunoaşterea de Sine? Nu am
întâlnit nici un îndrumător care să propovăduiască o asemenea cale a
mântuirii sufletului.
5
Nici un fd de rugăciune - fie ea cât de frumos alcătuită - sau citatea de a ne descoperi această Realitat~. O dată cu fericita descope-
mant ră nu ne pot crea Starea de „A Fi", revelată şi de mai multe ori rire, vom trăi şi ne vom manifesta ca Iubire a totcuprinzătoare. Pentru
amintită în „Conversaţii cu Dumnezeu", pentru simplul motiv că ele Că, în final, aceasta ne este de fapt însuşirea, felul nostru de a fi, ca şi
sunt zgomot, care nu pot efectiv să ne ofere pacea sufletului, inerentă frumuseţe, Bunătate, Armonie, Fericire - ca Iubire fără vreo anume
descoperirii Adevărului Absolut. limitare.
În legătură cu mesajul divin, mă simt oarecum obligat să fac şi o Să avem mereu în faţă - drept reper - cea mai înaltă virtute a
simplă observare: Mare mi-a fost nedumerirea când am aflat că Neale Existenţei, de înţeles şi pus în aplicare, prin trăire individuală şi
primeşte mii de scrisori de la oameni, care îi solicită sfatul cu privire anume:
la mesajul divin, cuprins în C.C.D. Aceşti oameni obişnuiţi, în loc să 1. Unitatea trinităţii - corp, minte şi Spirit - Una.
citească şi să recitească, pentru a adânci înţelegerea şi a verifica - prin 2. Uniunea cu Dumnezeu, cuplarea cu Viaţa, cu semenii, ca şi cu
proprie trăi re - mesajul, ei se adresează intermediarului sau instru- lntreaga Existenţă.
mentului de care s-a folosit Dumnezeu. Ce este oare cu adevărat un 3. Toate acestea se împlinesc prin Cunoaşterea de Sine, tăcerea
asemenea intermediar? Pentru o cât mai uşoară înţelegere, folosesc un absolută a minţii - clipa fiind unicul timp real, care marchează
exemplu cât mai plastic şi revelator. Tot ceea ce aştern aici, pe fila din propria evoluţie spirituală. Aplicarea corectă şi cu asiduitate a acestei
faţă, o fac cu ajutorul unui pix. Acesta este - prin comparaţie obiectivă .practici, va conduce în scurtă vreme la destrămarea omului vechi:
- instrumentul de care s-a servit Dumnezeu pentru a transmite lacom, egocentric şi mai tot timpul temător - obligat să trăiască sub
omenirii acel extraordinar mesaj. Cine are urechi de auzit, să audă! r.piferite măşti înşelătoare, în conflict permanent cu el însuşi, ca şi cu
Feriţi-vă de idolatrizarea semenilor, indiferent cine sunt ei şi ceea .J umea înconjurătoare.
ce realizeaz11 aceştia! Lărgiţi cât mai mult Cunoaşterea propriei fiinţe ', Iar în locul să u se va impune un Om nou: liber, sincer, inde-
şi insistaţi cu îndârjire şi perseverenţă, pentru a vă descoperi Divinita- pendent şi complet transparent prin întreaga lui activitate. Acest Om
tea din interiorul dumneavoa~tră! Toţi avem această capacitate înnăs­ nou se va remarca fără efort, ca de la sine, binevoitor şi perfect
cută de a ne descoperi cu adevărat Esenţa nemuritoare, care ne uneşte .· înţelegător faţă de toţi semenii, aflaţi în dificultate comportamentală.
pe noi înşine cu toţi semenii, cu Dumnezeu, cu Viata şi cu tot ceea ce întrucât Iubirea ce ne copleşeşte întreaga fiinţă, nu judecă şi nici nu
există în Imensul Necuprins. condamnă pe cineva. Ea doar Este şi se manifestă potrivit naturii Sale
O a treia parte din teme le-am luat din cartea: „Eu sunt Ramtha - divine.
Forţa Supremă a Libertăţii Absolute", fom1ată dintr-o serie de comu-
nicări de la entitatea Ramtha, printr-un medium american, d-na J. Z.
Knight şi publicată pe internet de Shirley Mac Laine. Aceste ultime
surse de informare, mi-au fost oferite prin anii 2001-2002, de către doi
prieteni, practicanţi ai Cunoaşterii de Sine.
Înainte de a citi aceste cărţi, am scris şi publicat un număr de
unsprezece lucrări. Pus faţă în faţă cu ceea ce am scris eu, mai înainte
şi cele două mesaje, oferite omenirii - deci, aflat într-o confruntare
obiecti vă - nu am găsit nici un fel de diferenţe referitoare la Divini-
tatea fiinţei umane. Nu există deosebiri nici în ceea ce priveşte modul
de descoperire al Sacrului Sine. În cea de-a doua carte m-a impresionat,
în mod deosebit, dedublările lui Ramtha, ca şi mediumnitatea doamnei
Knight. Tot în această lucrare am remarcat un număr însemnat de
unghiuri d iferite, din care este privită Viaţa şi atitudinea practicantului
Cunoaşterii de Sine.
În concluzie, să reţinem că noi toţi oamenii - fără nici un fel de
excepţie - suntem fiecare în parte Dumnezeu întrupat şi avem capa-
6 7
1. ADEVĂRUL-ADEVĂRAT

Este oare Adevăr? Acel „ceva" e concret şi precis determinat?


Afirmarea - după unii - că ar fi; după alţii - că n-ar fi - e răspuns
adesea dat!
La nivel de intelect, pe plan fizic, limitat
Totul este îndoielnic, nimic cert cu adevărat.

În acest sens un exemplu, prin el însuşi relevant:


Multă vreme omenirea a crezut că Pământul este plat,
Ca o coală de hârtie, orizontal aşezată;
Şi-această părere a lumii era generalizată.

Mai apoi, aşa-zisul adevăr, s-a dovedit o minciună,


Prin altă descoperire şi-o reflexie mai bună,
Adevărul preţuit drept concordanţă deplină,
între ceea ce noi ştim, cunoaştem şi fapta obiectivă,

Aprecierea fiind baza cu efecte-n.şelătoare.


Aşadar, în lumea noastră adevărul are dublă-nfătişare:
Adevăr obiectiv şi adevăr relativ.
Cel din urmă dominant prin impuls intempestiv.

După cele demonstrate, vedem că-n lumea finită


i, Totul este relativ, nimic sigur, ci fiinţare-nchipuită.
La acest nivel lumesc iluziile sunt stăpâne,
Care domină, stresează prin efecte negative.

Şi iarăşi o
întrebare, mult mai mult cuprinzătoare:
N-ar putea oare să fie Adevăr fără mişcare- prin observare-o afară?
în mod sigur El există şi e-n noi, în fiecare
Şi ne-aşteaptă să-L aflăm prin a noastra integrare.

Numai când intrăm în noi - Trinitate laolaltă:


Corp, minte şi Spirit - Una - drept fiinţare consacrată
Depăşim lumea finită şi-n Absolut integrăm,
Trăind Sacrul Adevăr- pe care-l realizăm.

9
Acesta este Misterul, cc se vrea descoperit , A pnti mereu mai sus, spre-mplinirile divine.
De oricare pământean de iluzii copleşit, Viaţa fie-ntâmpinată aşa precum se cuvine,
Prin Unire deci totală, după cum am arătat,
Noi şi Tatăl Creator - Un lntreg îngemănat. Clipa - acul de ceasornic - care-ndeamnă s-0 întâlnim
Şi cu Ea-n Comuniune, Sacrul să-L descoperim!
Nu s-anticipează scop şi nu-i nici o aşteptare, Asta ne cere mesajul cuprins în simple cuvinte:
Cu Atenţia lucidă şi atotcuprinzătoare Ştiutul şi cu trăirea înscriu adevăruri sfinte!
Observăm mişcarea minţii ce-aleargă fără oprire,
Înspre ieri sau înspre mâine, împinsă de amăgire, La temelia Cunoaşterii stă, în mod general, Adevărul incontes-
bil, care nu are început şi nici sfârşit. Aflat într-o continuă mişcare şi
În mod cert fără folos! Astfel conştientizată, eci transformare şi noutate permanentă de la o clipă la alta, El vine
Demascarea o 5urprinde! Se opreşte de îndată, in Veşnicie şi se îndreaptă spre aceeaşi Veşnicie, drept scurgere
Iar în acea fracpune - atraşi în interior, econtenită. Dar, să vedem cum acest Adevăr este definit ca atare.
Realizăm Uniunea cu Iubitul Creator! · dar, prin Adevăr înţelegem reflectarea exactă a Realităţii obiective
'n gândire. În lumina acestei definiţii, ceea ce se schimbă este
Astfel de clipe trăite, dau Cunoaşterea de Sine Realitatea obiectivă şi nu Adevărul, care este şi rămâne etern acelaşi.
Devenind stăpâni ai minţii şi firească Înţelepciune! Să revenim însă la titlul acestei teme. Aşa cum a fost el formulat
În orice loc ne-am afla să ne punem întrebarea: , . Adevăr-adevărat, înseamnă că ne aflăm în lumea relativităţii, adică
Sunt eu Tot - „Acum şi Aici" - Una fiind cu răsufl~rea? ··1~ nivel de intelect, fundamentat pe acumulări memoriale. Un exem-
, piu în acest sens este binevenit şi edificator prin el însuşi, Omenirea,
Mintea fie folosită în mod simplu, conştient în decursul îndelungatei sale istorii, a crezut la un moment dat că
Când e nevoie de ea ca partener evident. Pământul este un corp plat şi imobil şi că se află situat în mijlocul
În rest tacă! Odihnească! În această ipostază . Universului, iar soarele, planetele şi ceilalţi aştrii se învârtesc în jurul
Trupul nu mai e stresat şi normal funcţionează. lui. Ulterior, pe baza unor noi descoperiri ştiinţifice, teoria geocentrică
a fost înlocuită cu teoria heliocentrică. La vremea respectivă, noutatea
Multe boli sunt consecinţa stresului creat de minte, ·,t s-a impus cu dificultate şi cu preţul sacrificării unor vieţi omeneşti,
Prin a ei alergătură: griji şi temeri infinite. I vechea teorie fiind cu îndârjire susţinută de credinţa creştină şi apărată
Simplitatea întâlnirii tot destramă, linişteşte, I de către Inchiziţie.
Şi-n loc, pacea, armonia - spontan - fiinţa cucereşte. ".1: Deosebit de aceasta, observăm cum în viaţa noastră cotidiană
~.1.·~.,·. · unul şi acelaşi lucru este apreciat diferit, în funcţie de insul care îl
Drept final, doar o remarcă - simplă atenţionare: . priveşte. Din această distinctă conştientizare s-a creat două aspecte: ca
Priviţi lumea şi Viaţa în a Ei desfăşurare: adevăr obiectiv şi adevăr subiectiv. Acesta din urmă, fiind alterat de
Câţi dumnezei întrupaţi - tot atâtea adevăruri, '}t' un interes pur personal, determinat conştient sau inconştient.
Mai tot timpul tulburaţi de măruntele ego-uri. ·,~; În existenţa noastră, ca fiinţe întrupate pe acest plan fizic, noi
{ luăm cunoştinţă de lumea înconjurătoare cu ajutorul celor cinci
Dogme, credinte diverse şi etici nenumărate ~'. organe de simţire, însă puterea lor de sesizare şi înţelegere este cu
Împart lumea ;i-o învrăjbesc, prin susţineri aberante, "· totul limitată şi adesea nesigură. Prin urmare, trăim într-o lume în
Fiecare socotindu-şi calea sa adevărată. ,~; care domneşte incertitudinea şi imaginaţia. Pentru u mai bună înţele­
Toate, simple ficţiuni prin a lor practici deşarte. f gere să venim cu un exemplu - relevant prin el însuşi - pentru fiecare
k!! "practicant al Cunoaşterii: Atâta vreme cât avem privirea aţintită
E o simplă constatare, ce vă-ndeamnă să priviţi ~· asupra pixului pe care îl folosim sau masa la care lucrăm le socotim
Cume lumea divizată! Apoi, să vă hotărâţi f, realităţi absolute. Dar, ce se întâmplă dacă închidem ochii sau ne
10 11
îndreptăm privirea în altă parte? Mai există ele? Desigur că nu ca ent la întreaga lui capacitate. În acest fericit context sunt elimina-
~ealitate obiectivă, doar ca imagini înregistrate pe suprafaţa memoriei. toate cauzele ca.re-i determină îmbolnăvirea şi moartea prematură.
In acel moment ele apar ca aducere aminte a ceea ce am cunoscut tru a ne obişnui cu ipostaza de permanentă trezire, să ne întrebăm
direct înainte, cu ajutorul simţurilor. Mai remarcăm şi un alt aspect: t mai des posibil - în oricare împrejurare ne-am afla: Sunt eu oare
ambele obiecte, cu trecerea vremii, se uzează, îmbătrânesc şi ele, ca şi t Acum şi Aici -ca Om întreg- corp, minte şi Spirit- Una?
corpul nostru fizic şi apoi dispar. în sfârşit, pentru a vă convinge singuri de binefacerile Cunoaş­
În continuarea propriei noastre investigaţii, venim cu o altă ;.. . . . ·· de Sine, iată o simplă atenţionare: Priviţi lumea din imediata
întrebare - pe care, de altfel, şi-a pus-o omul încă de la începutul '·~ropiere sau la nivel mondial şi vedeţi cum diversele credinţe împart
existenţei sale de făptură încorporată - şi anume: Există oare ceva la , ţjumea, învrăjbind pe unii creduli împotriva altora cu conştiinte
nivel universal care nu piere niciodată? Întrebarea este pusă deci de · „,., terate de alţi impostori. Vedeţi cum fiecare îşi susţine propria~
intelect şi tot cu ajutorul acumulărilor intelectuale s-au dat două răs­ , dinţă, apreciată de ei ca fiind unică şi adevărată? Aici nu este vorba
punsuri. Unii cred că există o asemenea Realitate permanentă, numită : · · · de judecare şi nici de condamnarea cuiva sau a ceva. Sunt doar sim-
Dumnezeu, alţii - având o credinţă distinctă - susţin că nu există aşa ,. constatări a unei simple realităţi, care se revelează prin ea însăşi
~eva. Dar, ce este de fapt credinţa? Ea este o simplă proiecţie mintală! 'vind efecte cu totul evidente pentru orice om de bună credinţă.
ln exemplul de faţă ea îmbracă două aspecte: unul pro şi altul contra Să privim această oglindire doar ca un îndemn de a testa, prin
existenţei Adevărului Absolut. Şi care este răspunsul nostru? Ne , . · .roprie experienţă, calea Cunoaşterii de Sine. Ea se concretizează prin
putem folosi tot de minte? Nicidecum! Fiindcă mintea noastră chiar · : nitatea fiinţei pe clipe trăitoare în Uniune cu Dumnezeu sau Viaţa în
dacă ar cunoaşte toată ştiinţa lumii tot limitată rămâne şi, ca atare, ea • ~blul desfăşurării Sale.
nu poate nici să cuprindă şi nici să înţeleagă cu adevărat Realitatea
Universală. · I.1· 2. BĂNUIALA
Dacă această minte nu ne poate ajuta să întâlnim Adevărul
Absolut, atunci nu există altă soluţie decât aceea ca ea să tacă! Tace ea ·'~i-"-'
V
oare la simpla noastră dorinţă sau comandă? Desigur că nu o va face.
Fiindcă ambele îndemnuri sunt aspecte ale aceleaşi min~, care
I' Neîncredere-n ceva sau cineva în oricare-mprejurare
·~~!;­ Că ar fi precum s-arată prin vorbire, afirmare;
definesc sinele fals sau ego-ul. ~:~ Suspiciune susţinută real sau imaginar,
Singurul instrument eficient, de care avem nevoie, este Atentia e,: Mintea insului prezentă pe-al său fond deficitar,
lucidă şi atotcuprinzătoare. Ea este însuşirea propriului Spirit, care.se ~}r ·1

manifestă ca simplă scânteiere. Iar iluminarea Ei face ca mişcarea ~:'.,. . Ea fiind ceea ce are şi ştie, din trăiri anterioare.
haotică a minţii să dispară instantaneu. Şi, în acea clipă, se realizează .j~ ,n . Şi acest cumul de fapte, prin frecventa repetare,
transcendenţa noastră din lumea finită în Nemărginire. i;;· ·• A creat un obicei, punând preţ pe această bănuială,
În acel moment noi, ca Un Întreg, cu o minte nouă, necontami- l• · I„ O vădită deformare, persistent funcţională.
„ .
nată de cunoaşteri anterioare, ne întâlnim cu Unicul Adevăr cu care,

·::.~:--: t•I

de fapt, ne contopim. Asemenea întâlniri ne sunt solicitate de către ''·' ·, i.J~


·Cu cât bănuiala creşte, se dezvoltă, ia amploare
Realitatea Vieţii, care este veşnic nouă de la o clipă la alta. ;~·. ,t·· Şi mai mult ne degradăm, neîncrederea-i mai mare,
Să reţinem, deci, că în mod real, nu există decât un singur timp - ~ ;~· Suspiciunea fiind legată şi de judecarea proastă,
,,
prezentul, care se desfăşoară ca prospeţime absolută pe momente ·' Văzând în jur mincinoşi şi, în postura lor nefastă
succesive. Trecutul este tot ce a fost cândva, iar viitorul nu este altceva .l

decât o simplă imagina~e a ceea ce se presupune a fi vreodată. /


Şi cu totul distructivă în relaţia umană,
'(

Calea Cunoaşterii de Sine se realizează numai prin întâlnirea Bazată pe transparenţă şi încredere comună.
noastră în comuniune perfectă cu eterna clipă. Iar prin Cunoaştere Aşa fiind, clar - suspiciunea se afirmă ca reală maladie,
devenim stăpânii propriei minţi şi ne manifestăm ca Înţelepciune, c Insul, ca bănµitor - bolnav prin a lui manie.
fiind uniţi cu Iubitul Creator. Drept urmare, corpul fizic funcţionează
;). 13
12
Bănuiala e-nsoţitâ încontinuu de impulsuri de mânie, convingătoare. Prudenţa este cu totul altceva. Ea apare o dată cu
Ambele comtant legate de fenomenul prostie. pacea interioară
a sufletului, realizată concomitent cu integritatea
Autor necontestabil fiind doar mintea ştiutoare ' naturală a fiinţei proprii. Numai în această ipostază ne dăm seama
Care răspunde haotic în oricare-mprejurare. · dacă semenul din fata noastră spune sau nu adevărul. Şi, în funcţie de
cea ce simţim, ne comportâm ca atare. Acceptăm în mod natural sau
Prin Cunoaşterea directă scenariule demascat respingem ceea ce el încearcă să demonstreze.
De Integritatea fiinţej, drept Sine realizat. A fi permanent cinstit şi sincer în faţa unui mincinos şi a-i
În această ipostază Unitatea se afirmâ demonstra adevărul, inseamnâ că-i facem un real serviciu. Simpla
Şi, prin Ea, fără-ndoială Adevărul se confirmă. atenţionare îl obligă să-şi vizualizeze goliciunea ego-ului care, pentru
o clipă se va ruşina de meschinăria propriei atitudini.
Drept final, ca-n orice temă, care se vrea rezolvată, În continuare, să vedem cum anume scăpăm de această atitudine
&!i vedem cum bănuiala poate fi întâmpinată: , comportamentală, existentă mai mult sau mai puţin frecventă în viaţa
Cu Atenţia-Lumină şi Atotcuprinzătoare ;- noastră de zi cu zi. Cunoaşterea de Sine ne oferă calea cea mai rapidă
Întâlnim mişcarea minţii de suspiciuni purtătoare. ' de a ne elibera de această defectiune. În acest scop ne folosim de
.:·Atenţia lucidă, globală şi spontană ori de câte ori se iveşte bănuiala, ca
Simplitatea întâlnirii o face ca să dispară, reacţie a minţii ştiutoare. Atenţia este, de fapt, manifestarea Scânteii
Iar în „vidul psihologic", noi, ca fiinţă Unitară, ,Divine - existentă în fiecare făptură umană. Ea ne luminează întreaga
Ne mişcăm atemporal, drept Iubire fără margini,
' fiinţă, însă numai atunci când noi dorim în mod concret să conşti­
Perfect înţelegătoare. deci, lipsită de imagini.
~ entizâm mişcarea haotică a sinelui fals .
•; Simpla iluminare a bănuielii face ca aceasta să dispară instantaneu.
Acesta-i Omul deplin: Frumuseţe, Bnnătate,
Înţelept în acţiune ca Sacrâ Realitate, · Iar în locul „gol", astfel instalat, realizăm, pe parcursul unei clipe,
Calităţi ce definesc orice fiinţă omenească
. funcţionarea integrală a propriei fiinţe. Şi, ca Om Întreg, întâlnim şi
~. trăim totodată atitudinea corectă şi benefică din acel moment. Simplita-
Care, practic, a ajuns, ea prin ea, să se cunoască.
; tea unor asemenea întâlniri vor conduce în final la eliberarea noastră

'
Bănuiala este un sentiment de neîncredere în cineva sau ceva. ~· de bănuială.
Motivul care îi dă naşte.re şi o susţine în continuare, poate fi real sau ( Să mai precizăm că aplicarea corectă a Cnnoaşterii de Sine va
imaginar. , .. produce - fără să urmărim ceva în plus - transformliri asemănătoare
Ne aflăm, deci, în prezenţa unui om obişnuit, dominat de către o .,.:~·şi în lumea înconjurătoare. Ne vom întâln i din ce în ce mai rar cu
minte condiţionată tempo-spatia!. Unul sau mai multe evenimente an- : ', oameni predispuşi la înşelătorie, căci transformarea noastră morală
terioare din viaţa sa au prileju,it suspiciunea care - o dată înregistrată ' ·„ nu va mai atrage oameni de acelaşi nivel psihologic deficitar. Altfel
pe pelicula memoriei - prin repetare, a devenit obicei. Bănuitorul, . · '!' explicat: Noi, prin ceea ce gândim, afirmăm şi acţionăm, atragem
astfel programat, vede în jurul său semeni de rea credintă sau .,f' înspre noi, ca un veritabil magnet, oameni, lucruri şi întâmplări pe
mincinoşi. În acest caz este vorba de o reală maladie psiho-so~atică. ~~. potriva propriilor noastre atitudini.
Bănuiala, fiind întotdeanna însoţită de impulsuri de mânie - uneori cu ;1,~ . În concluzie, să reţinem şi din această temă importanţa Cunoaş­
efecte imprevizibile. O minte . astfel programată devine şi un ';; terii directe a modului nostru de funcţionare. Pornind, aşadar, de la o
p ermanent factor nociv pentru sănătatea s uportului fizic. De altfel, '•;. simplă bănuială am realizat în mod inerent Integritatea propriei fiinţe.
marele duşman al corpului nostru este mintea care functionează ) ' Şi aflaţi în această ipostază ne manifestăm implicit ca Bunătate,
haotic prin impulsurile sale n~gative, stresante. '
Frumuseţe, Armonie, Inteligenţă şi Iubire necondiţionată. Aceasta este
Asta nu înseamnă, desigur, să vedem în jurul nostru numai
adevărata noastră entitate care ne solicită să O cunoaştem şi să O
?ameni de bună credinţă şi să ne lăsăm manevraţi dupâ ceea ce ei
facem funcţională, la nivel de Divinitate întrupată.
mcearcă să ne demonstreze, prin argumente mai mult sau mai puţin
14 15
3. CE ESTE OARE DUMNEZEU?
- Când aflăm această taină nu-i deloc întâmplătoare,
Ci semn de maturitate şi-ndemn spre evoluare,
Fiecare întrebare, inteligent formulată, Drept progres spiritual - alt nivel de devenire
Află-n sine rezolvarea pe adevăr rezemată! Prin creare - recreare, vizând propria sfinţire.
Tema e o provocare, ce-ndeamnă pe cititor
Real, să revină-n Sine, în al său interior. Asta şi Dumnezeu face - Viul Vieţii în perpetuă schimbare,
Veşnică-îndumnezeire pe dipe-n desfăşurare, ·
Numai intrând înăuntru - trinitate adunată, Sublima Eternitate cu puteri nemărginite,
Vom putea avea acces la starea cea revelată, Sfinte, ca şi sfinţitoare~ toate prin El împlinite.
Care singură s-afirmă prin puterea sa divină,
Existentă-n orice ins, deci, tuturora la-ndemână. „ 1
• Orice întrebare inteligentă şi corect folosită constituie prin ea
fpsăşi o adevărată provocare atât pentru cel care o pune, cât şi pentru
în această ipostază - după ce-i pusă-ntrebarea, acela căruia
îi este adresată. Dar, să vedem în continuare ce se
Mintea tace - clar smerită - o dată cu integrarea, Jn~plă în momentul când acest gen de întrebare este pusă?
Când noi devenim Un Tot - Stare de Pură Conştiinţă, ' În mod automat noi ne adunăm în interiorul fiinţei proprii.
Una fiind cu Dumnezeu - cu întreaga noastră fiinţă. ,A,:şadar, în cazuJ de faţli atât autorul, cât şi cititorul, însoţiţi de Aten):ia
bicidă şi atotcuprinzătoare intrăm grabnic înăuntru. Ne aflăm deci
Cu El suntem laolaltă - O Imensă Energie ~' minte şi Spirit - Una. Suntem Stare de Pură Conştiinţă. În acea
Vie şi,atotcuprinzătoare - prin Ea însăşi Armonie, ~pă în noi se instalează o stare de perfectă armonie sau pace abso-
Frumuseţe, Bunătate şi Iubire fără margini, lută, fără să facem nici un fel de efort sau să anticipăm ceva anume.
Fără de obiectiv sau legată de imagini. Acesta este fericitul moment în care ni se deschide o fereastră înspre
Măreţiile Infinitului, în care suntem oarecum absorbi):i. Noi, în acel
Simplitatea întâlnirii ne transcende-n Absolut contact, ne unim cu Imensa Energie Cosmică. Altfel exprimat: noi şi
Fără efort, siluire, când dispare eul brut, ~:tatăl Ceresc formăm O Uniune desăvârşită. Îritr-o asemenea postură
Structura deficitară încarnata-n relativ ne manifestăm ca Frumuseţe, Bunătate, Fericire, ca şi Iubire necondi-
De timp, spaţiu limitată p~-al său fond intempestiv, Jionată.
Prin urmare, transcendenţa. din lumea tempo-spaţială, în care
Ce năvăleşte-n prezent, creând iadul pe Pământ. , domină egou-ul sau sinele fals, are loc în acel „vid psihologic", survenit
Asta trebuie văzut şi înţeles - în întreg şi amănunt. .~' instantaneu, o dată cu unirea întregii noastre structuri psiho-somatice.
· Fii de Dumnezeu suntem, cu El fiind deci totdeauna, Acesta este, de fapt, răspunsul la tema noastră - realizat prin
Datori suntem să-L cunoaştem şi cu El a fi întruna! proprie trăire - însoţit, fără vrerea noastră, de efecte binefăcătoare,
_ atât pe plan fizic, moral, cât şi spiritual. Întreaga stratagemă a Cu-
Iar Cunoaşterea de Sine prin cuvinte explicată , noaşterii de Sine în acest mod se concretizează. Aplicarea corectă şi cu
Ne îndeamnă-n orice clipă - drept trăire aplicată. o frecvenţă mereu sporită a unor astfel de întâlniri vor conduce, în
Simplul ştiut derutează şie chiar dăunător, final, la spargerea calapoadelor ego-centriste, ai căror prizonieri
Fiindcă ne-atrage-n afară - mediul cel exterior. suntem din vremuri foarte îndepărtate. Şi atât de mult ne-am obişnuit
cu deficienţele noastre comportamentale încât apreciem anormalitatea
Mândria şi vanitatea şi de asemenea orgoliul şi sălbatica trufie ca ceva firesc şi logic firii noastre omeneşti.
Îşi au sprijin pe ştiut- afirmat ca neghiobie. Faptul că am ajun.o; să cunoaştem aceste lucruri, înseamnă că am
Omul, în conflict cu el şi cu Viaţa-n general, atins deja un anumit nivel de evoluţie, care ne solicită să facem în
A creat haosul lumii din momentul actual. continuare un nou salt spre culmile propriei noastre perfecţionări.
Atenţie însă! Să nu uităm nici o clipă că simpla informare sau
16
17
cunoaştere, fără aplicarea respectivă, nu numai cil nu ne este de nici Nu-i ticăloşie-n lume în stare să-i depăşească
un folos, ci este chiar dăunMoare. Cc'lci ştiutul, fără proprie trăire, con- Imensa Lui Bunătate, firea să i-o copleşească.
duce la autoapreciere, vanitate, orgoliu şi chiar nefasta trufie (cancer Binele, la fel şi răul, tot la fel apreciate,
al sufletului). · Părţi fireşti din al său corp de-aceeaşi însemnătate.
În fiecare făptură umană există acea Scânteie Divină, desprin'>c'I
din Imensa Lumină, care este Dumnezeu. Ea tot timpul ne îndeamnă Cum ar putea să condamne o parte din El pe alta!?
să-i dăm ascult11re, pentru a întâlni adevărata Fericirt', atât de mult râv-
Tristeţea, ca şi bucuria este la fel estimată.
nită de fiecare vieţu itoare. Descoperirea acestei Comori inestimabile
N-are grilă de păreri, precum omul neîmplinit.
este adevăratul scop al fieci1rei întrupări. Iar calea Cunoaşterii d irecte Ceea ce în noi a pare - El, pe loc, a devenit.
este cea mai uşoară şi rapidă modalitate de a o duce la bun sfârşit
chiar în decursul acestei vieţi. Sete11 Cunoaşterii, rilvna şi aplicarea Precum noi - întocmai El, în oricare-mprejurare,
sun t revelatoare încă de la bun început. Fiind Iubire creatoare, iubeşte pe fiecare.
Ucigaşule privit cu-ntreaga com pasiune,
Căci reproşul faptei sale - va fi iadul pentru sine.
4. CE ESTE DUMNEZEU? EL ESTE TOT CEEA CE ESTE!
Nici o faptă încriminată, fie chiar ticăloşie,
Dumnezeu e Tot ce este, tot ce-a fost şi ce va fi, Căci avem liber arbitm - oferit de Dumnezeu,
cândva, vreodată, prin a Lui mărinimie.
Energie intrinsecă, prin Ea în~ăşi revelată! Din orice fapt învăţăm, urcând spre des.'ivârşire,
Nu există ceva-n lume - universurile toate, Însoţind simplul ştiut, totdeauna, prin trăire.
În care El să nu fie - Sacra Lui Realitate!
Astfel Dumnezeul-om, prin a lui activitate,
Pământul, pe care că lcăm, at!rul ce-l inspirăm, Îşi împlineşte destinul, trăitor, prin simplitate.
Lumina şi-ntunecimea - tot ce-n Viaţă:ntâmpinăm, Nici un model nu ne-ajută în acest experiment;
Tot ce vedem şi simtim, ca şi cele nevăzute Sfinţi, maeştrii, învăţători - sunt, real, impediment.
Au în ele-a Lui prezenţă, laolaltc'I contopite!
Să ~eţinem deci, misterul şi a Vieţii aventură,
Este bărbat şi femeie, drept Unică Zeitate, Că noi sw1tem Dumnezei, fără nici o făcătură.
Nicăieri El nu lipseşte, prin a Lui Imensitate! Noi, având în noi ca El - necuprinsa Armonie,
Real, este sentiment - Iubire nemăsurată, Iub ire fără de margini, Frumuseţe, Bunătate şi-o imensă Bucurie.
Care-adună la un loc Viaţa-n veci desfăşurată!
Dmnnezeu este Tot ceea ce există în prezent, ca şi Tot ceea ce a
De asemeni, e Gândire incontinuu creatoare, fost mai înainte şi, de asemenea, ce va fi dindv11, vreodată. Numit şi
Nicidecum perfecţiune - care-nseamnă limitare, Energie Cosmică sau Adevăr Absolut care se revele11~ prin El însuşi.
Fiind în eterne'\ schimbare: pozitivă, negativă, Nu există ceva în Întregul Vni\'ers în care El să nll existe. prin
Deci atotcuprinzătoare şi necontenit activă. sacra Lui prezenţă: pămânhil, pe care călcăm; aerul, ce-l respirăm;
lumina, ca şi întunericul. În Tot ce vedem şi simţim, ca şi ceea ce nu
Piatră,pom, animale şi om tot la fel considerate, vedem şi nu simţim, se află aceeaşi Eternă Exist.entă.
Fiindcă toate sunt privite cu-a Lui sacră simplitate. Este bărbat şi femeie ca Unică Zeitate. Nicicând şi în nici o parte
El doar Este şi atât! Nu-i nicicând judecător, El nu lipseşte. El, ca veşnică Iubire, este şi se manifestă drept Via~ă în
Faţă de tot ce există este veşnic iubitor! perpetuă desfăşurare. Mai este, de asemenea, Gilndire creatoare. Nu
este nici rău şi nici b\m. Tot aşil nu este nici perfecţiune, fiindcă în
18 19
Altii cred că fenomenul se-nscrie ca detaşare:
clipa în care ar atinge această culme, înseamnă că perfecţiunea Lui Spir:tu1 - Esenţă pură - prin ultima răsuflare,
stagnează. Drept urmare, El este în continuă schimbare şi permanentă Părăseşte corp şi minte - elemente pur lumeşti,
Îndumnezeire. . Fiind atras în alt climat, de subtilităţi cereşti.
El se află prezent în Toate câte există şi a nume: regnul mineral,
vegetal şi animal. Şi pe toate astea le priveşte cu aceeaşi s_implitate. Ambele evaluări n-au în ele adevăr,
Adică El doar Este şi atât! Nu este nicidecum judecător. Şt pe toate Ele fiind simple păreri - un concret neadevăr.
câte sunt le priveşte cu aceeaşi infinită Iubire. Imensa Lui Bunătate nu Noi ca fiintă trinitară: corp, minte şi Spirit - Una,
poate fi copleşită de nici o ticăloşie, oricât ar fi _ea de imensă după La fel vom 'fi după moarte şi vom exista întruna.
aprecierea noastră a oamenilor. Binele, pr~~ ş1 răul tot la f~l sun~
evaluate. Şi iată de ce: Dacă tot ceea ce se mtamplă sunt mamfestăn Când se-mplineşte destinul de făptură întrupată
din interiorul propriei Sale existenţe a tunci cum ar putea o par!e din El. Sufletul pleacă din trup, cu-ntreaga fire constantă;
să condamne o al tă parte a existenţei Sale? Cu Alte cuvinte: In eterna Urma t de corpul eteric, ce-mbină forma carnală,
Sa existentă nu se află nici o grilă de păreri cum de obicei întâlnim la Şi lasă în urma sa masa densă minerală.
omul obişnuit - condiţionat de către o educaţie cu totul greşită.
După ce am enumerat o bună parte din însuşirile lui Dumnezeu, Apoi, mintea - cu zestrea memorială - urmează aceeaşi cale,
ne vine mult mai uşor să înţelegem ceea ce a vrut să spună Isus Completând, deci, trinitatea cu distincţiile sale.
Cristos - pe cât de succint, pe atât de cuprinzător: „Dumnezeu este Prin urmare, ea-i prezentă şi-n noua dimensiune
Iubire'', apoi „Eu şi Tatăl - Una Suntem". Într-o altă împrejurare, mai Cu energii mai subtile în frecventă acţiune.
spune: „Ce vă miraţi, luc ruri mai mari decât ~cestea (făcute ~e El) v~J,i
putea face". Sau o altă precizare, făcută apostolilor: „Dumnezet sunteţi .
Aşadar, noi, toţi oamenii, având aceeaşi filiaţiune, suntem fraţi între
noi, ca fii ai aceluiaşi Tată Ceresc. Dacă dorim revenirea, într-o nouă-ncorporare
În existenta noastră terestră învăţăm din tot ceea ce ne scoate în Sinele nostru divin face-o nouă separare
1.:ale desfăşurarea firească a Vieţii. Iar calea spre desăvârşire se Ale celor trei fragmente, mai înainte amintite,
realizează p rin trăire personală a ceea ce cunoaşte~. Şi-n acest context rămâne O Singură Energie cu trei
Nimeni din afara noastră nu ne poate ajuta. In fiecare dintre noi însuşiri distincte.
ex istă tot ceea ce avt!m nevoie pentru a trăi adevărata Viaţă, căci toate
insuşirile lui Dumnezeu se află şi în Scânteia din noi ca Armonie, În această perspectivă, privind noua întrupare,
Frumusete, Bunătate şi Iubire fără margini. Corpul eteric reduce excesiva sa vibrare.
Să ~e amintim mereu că suntem aici, pe Pământ, pentru o Prin această-ncetinire el produce pe plan fizic, practic,
perioadă de timp limitată. Şi, în asociere cu materia densă,_ ave~ · două elemente:
sfânta misiune de a ne descoperi Cine Suntem cu adevărat ş1 a trăi Materia cea reală şi cu masa - cu-ale lor diverse-aspecte.
realmente Ceea ce Suntem.
Aici materia-i creaţia Gând ului pur - operă deosebi tă,
Drept aspect înalt mintal, din structură tripartită.
5. CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND MURIM ŞI REVENIM?
Ea fiind o coagulare de infime energii, controlabile de minte.
Noi, d eci, minte dominantă - creieru}, cu-alte cuvinte.
Zisa-moarte temătoare, prin greşite-aprecieri,
E fondată pe imagini ce dete rmină fiori. Când aceste energii iau amploare, se extind
Unii cred c-aici e totul - doar o viaţă pe pământ Sunt de trup eliminate, şi-altele sunt abordate, de asemenea,
Şi-apoi, urmează neantul - drept fatal deznodământ. prin gând.
21
20
Astfel mintea operează prin gândul său reînnoit Recompense şi pedepse sunt consecinţe fireşti,
Demonstrând Ce Suntem Noi - manifest necontenit. Cauzal de te rminate de comportări strict lumeşti.

Corpul eteric prinde gândul şi, coborând energia vibratoare Judecări-judecător - la fel, de om născocite
A acestor unităţi, practic, le sintetizează în materii creatoare, Din interese meschine, totalmente, închipuite;
Clădind astfel corpul nostru, ce se schimbă după câţiva ani de zile. Dumnezeu fiind socotit dur, gelos, neîndurlltor,
Aşadar, acest corp fizic ne-nsoţeşte prin împrospătări utile. Nu eternă Bunătate, real, Tată Iubitor.

Gândurile negative despre boală, suferinţă În final, toţi pământenii, fără vreo deosebire,
Sau mânie persistentă, ură, ca şi orice neputinţă Vor cunoaşte prin trăire propria desăvârşire;
Trupul, în mod fizic, le traduce, imprimate pe figură, Fii de Dumnezeu suntem - în Esenţă - caractere similare,
Drept dezordine în sine, demonstrând a lui structură. Scântei din Sacra Lumină şi Iubire sfinţitoare.

Moartea este un fenomen fictiv care, prin aprecieri cu totul


greşite, determină sentimente de teamă şi în~icoşare.„Unii seme~i'.
Sufletul doar urmăreşte drama în desfăşmare: trăind în imperiul necunoaşterii sau a unei educaţu erona te, 1ş1
An de an, lună de lună, zi de zi şi momente trecătoare, imaginează că nu a u decât o singură existenţă, legată de această lume,
Exprimându-şi-ncontinuu Adevărul despre Sine; prin actualul corp carnal. Şi că, o dată cu ultima răsuflare, totul
El nu uită niciodată gândul propriu creator al originii divine. 'dispare în neant, ca un fatal deznodământ. Alţii cred că fenomenul
·moarte se înscrie ca detaşare a Spiritului de celelalte elemente, care
Toată misiunea Lui este să-şi reami ntească„. compun integritatea fiinţei - fiind atras întT-un climat corespunzător
Şi...
mereu reamintească - prin insistenţă firească, .subtilitătii Sale divine.
Cine Este El - acuma şi-apoi singur să aleagă ' Ambele afirmaţii sunt doar simple păreri care nu conţin nici un
Cine vrea, pe loc, Să Fie a Sa existenţă-ntreagă. fel de adevăr. După aşa-zisa moarte - noi, o dată c u desprinderea de
veşmântul fizic, vom continua să funcţionăm tot ca făptură trinitară.
in acest mod e activ - Acum şi-n Eternitate Aşadar, când s e împlineşte destinul de făptură întrupată, Spiritul îi
Cicluri etern creative, experienţe; imaginaţie, realizate, cere Sufleh1lui să părăsească tmpul, care a devenit inapt continuării
Cunoaştere şi evoluţie în ceva Necunoscut. existenţei pe acest plan. Sufletul, care cuprinde totalitatea proceselor
După ce-am aflat acestea suntem şi apt de-mplinit. '} afective, intelectuale şi voliţionale, numit şi psihlc, este d eci primul
care părăseşte corpul fizic. După el urmează corpul eteric, ~are îmbibă
În viaţa dupll viaţă, iată şi-alte fenomene · corpul carnal, lăsând în urma sa materia densă, ~erală. In ~I treile~
Pe care le întâlrum cu învederate senuie, · rând se desprinde mintea, cu zestrea ei memorială, completand deci
A Aceluia ce-am fost în ultima existenţă, trinitatea cu distincţiile sale.
De făptură întrupată, repetând a ei prezentă: De-acum ne aflăm şi evoluăm în alte dimensiuni tot mai subtile
de existentă în care vom trăi ca Unitate funcţională.
Practic, e o retrăire - film al vieţii-n derulare, J Dacll 'dorim să revenim într-o nouă întrupare, iată cum se des-
Văzând cauze - efecte în eternă conjugare; .lq; făşoară acest proces de coborâre într-un alt corp carnal: Sinele nost:_u
În acest fel învătăm omul vechi să-l recreăm, divin face o nouă separare a celor trei fragmente amintite anterior. ln
Iar Cunoaştere; oferă calea cum sll-1 transformăm. acest context rămâne O Singură Energie care, însă, dispune de cele trei
'I însuşiri ale fragmentelor respective. În perspectiva noii întrupări, cor-
Raiul, iadul - seci creaţii de natură personală, pul eteric îşi reduce frecvenţa vibrării excesive şi dă naştere la două
Bazate pe închipuire, deci, cu totul ireale; elemente: materia cea reală şi masa densă cu aspectele lor distincte.
22 23
Aici materia este creaţia gândului pur a mintalului şi constă din
tot ce am făcut în viaţa de pe Pământ. Toate acestea nu s unt altceva
coagularea d e infime en ergii, care sunt controlate de către minte. Ori
decât simple născociri lumeşti, cu o vechime multimilenară, care s-a
de câte ori aceste energii ia u amploare şi se extind, ele sunt eliminate 1
. perpe tuat prin transmitere de la o generaţie la alta până în vremea
de către trup. in locul lor s unt aduse altele tot de către procesul de 1

gândire. .. noastră.
Orice fiinţă umană - apreciată ca sfânt, maes tru sau îndrumător -
Mintea operează d eci, transformări prin gândul său, mere u
reînnoit, care realme nte suntem noi care ne manifestăm distinct de la care pretinde că poate să aducă, prin puterea sa, ameliorări spirituale
un moment la altul. Corpul e te ric prinde gândul şi-i coboară energia unui alt semen, este pe cât de ignorant, pe atât de orgolios sau trufaş.
vibratoare pe care o sintetizează în ma terie creatoare. în acest fel, \ Această ignoranţă îl caracterizează şi pe credulul lipsit de discernă­
corpul nostru se schimbă necontenit cu materie nouă, proaspătă în t mân~ umil şi ascultător.
permanenţă. In noi toţi - fără nici o deosebire - există Una şi Aceeaşi Scânteie
Gându rile noastre negative: despre boală, suferinţă, mânie persis- Divină, desprinsă din Imensa Flacără care este Dumnezeu. Ea este
tentă, ambip.e, neputinţă, frică, ură,
vanitate, trufie sunt traduse în corpul 4t adevăratul nostru maestru îndrumător, care ne conduce spre
fizic şi imprima te pe fi gură, drept dezordine, care ne demonstrează ~. tlesăvârşire. Şi datoria fiecărui întrupat es1:e aceea de a O descoperi şi
ceea ce suntem la acest n ivel de manifestare. în această conjunctură de ••a-i da ascultare. ·
gândire faţă-n faţă cu trupul fizic, Sufletul doar urmăreşte în mod Iar Cunoaşterea de Sine - realizată de noi înşine, prin noi înşine
permanent, cum se desfăşoară dra ma în totala ei manifestare. Şi, - este accesibilă tuturora. Ea este calea cea mai uşoară şi absolut eficientă,
prin efecte sfinţitoare, uşor perceptibile încă de la începu t.
1
concomitent cu această simplă observare, El încontinuu îşi exprimă
Adevărul despre Sine şi de Gândul creator al originii divine. Toată
misiunea Lui este aceea de a-şi reaminti cu insistenţă firească, Cine
Este El acum şi singur să decidă cine vrea, pe loc, să fie ca Existenţă 6. CONŞTIENT, CINSTIT ŞI RESPONSABIL
Integrală.
Numai în acest mod Sufle tul este activ în Eternul Moment Acum,
A fi conştient, cinstit şi responsabil
ca şi în Eternitate prin cicluri de Existenţă, de necontenită creativitate,
Reprezintă atitudini de trăitor veritabil.
experienţe, imaginaţie, realizare, cunoaştere şi evoluţie înspre ceva
Liber şi independent de tot ce e trecător,
Necunoscut.
Să nu uităm nici o cl ipă, că îndată ce am luat cunoştinţâ de aceste
întâlnind noul Vieţii, el, la fel, de-nnoitor.
descoperiri, înseamnă că şi noi s untem capabili să le punem în
aplicare. Cunoaşterea de Sine apare deci şi ca obligaţie, impusă de Dar, să vedem pe-ndelete fiecare însuşire:
propria noastră evoluţie spirituală . Starea de simplă Conştiinţă e o Stare de Trezire.
in continuare, iată şi alte fenomene cu care ne vom întâlni, îndată Atenţia folosită în postura sa globală,

ce vom părăsi corpul fizic. Mai întâi vom retrăi filmul ultimei noastre Drept privire de ansamblu, la clipa cea actuaUi.
existenţe. Tot ceea ce am făcut se va derula pe suprafaţa conştiinţei,
întocmai ca un film de cinema. Iar noi, ca unic spectator, vom retrăi, Nu se urmăreşte scop, nu-i nici o anticipare,
însoţiţi de emoţiile respective: fapte, întâmplări şi evenimente, aşa E o Stare de „A Fi" - făr-anume aşteptare;
cum s-au petrecut ele la vremea aceea. Această oglindire, însoţită de Fiinţa întreagă adunată ca Un Tot interior.
autoreproşuri, pentru greşeli şi păcate săvârşite şi de satisfacţii pentru Aşadar, total desprins de mediul exterior.
binele făcut, vor deve ni capital de cunoaştere şi înţelepciune pentru
viitoarea noastră întrupare. De asemenea, în noua dimensiune în care Calitatea de cinstit se afirmă de la sine:
ne vom duce, nu vom întâlni nici rai şi nici iad, ca locuri de desfătare Bunătate, Frumuseţe - fără nici o opţiune;
sau chinuire veşnică. Tot aşa nu vom întâlni nici un dumnezeu, ca Suntem o Simplă Prezenţă- prin trăire s fintitoare,
judecător aspru, gelos, dur şi neîngăduitor, care să ne judece pentru Noi cu noi în armonie şi lucidă Integrare. '
24
25
O mai numim probitate şi, la fel, onestitate, Şi, în final, responsabilitatea este acea atitudine curajoasă pe care
Respect, stimă, precum şi fidelitate; ne-o asumăm prin exprimare şi trăire totodată, pentru fiecare gând,
Toate-aceste sinonime a<!elaşi luc(u exprimă, cuvânt sau acţiune. Nu se admite nici un fel de derobare sau eschivare,
În raport de-mprejurări, cu relaţia sublimă. chiar dacă va trebui să suportăm o anume sancţiune pentru atitudinea
noastră. Dacă, de pildă, am greşit ceva, răspunderea ne obligă, pe loc,
Şi-n sfârşit,
a treia stare e răspunderea deplină să reparăm prejudiciul pe care l-am adus cuiva, conştient sau incon-
Pentru fiecare vorbă, faptă, ca şi acţiune fermă, ştient. Căci calea spre desăvârşire se înfăptuieşte numai şi numai prin
Clară, certă asumare pentru-ntreaga comportare. cunoaştere, răspundere şi corectare a propriilor atitudini, prilejuite de
Realmente, nu-i admisă nici un fel de derobare. permanentele provocări ale Vieţii, în eterna Ei desfăşurare.
Acest set de aptitudini, implementate în viaţa noastră cotidiană,
Când greşeala-i percepută şi-nţeleasă ca atare ne conferă atât energia necesară bunei desfăşurări, cât şi sacralitatea
Faptu-n sine ne obligă, chiar pe loc, o cercetare. cunoaşterii corecte a Ceea ce Suntem de fapt, adică Divinitate
Calea spre desăvârşire prin paşi mici se-nfăptu ieşte, întrupată. Iar practicarea corectă, urmărită cu perseveren!ă, ne va
Permanent eliminând tot ce ni se-împotriveşte. oferi, încă de la început, efecte benefice, revelatoare asupra întregei
noastre fiinţe.
Acest set de aptitudini omului implementate
Îi conferă energia pe fond de sacralitate,
De-a se cunoaşte pe Sine ca Dumnezeu întrupat, 7. CREAŢIE ŞI EVOLUŢIE

Drept dar binecuvântat, tuturora acordat.


Mintea cea iscoditoare a omului împlinit
Practic, aceste concepte, urmărite cu rigoare, Mereu şi-a pus întrebarea, prin firescul său gândit:
Dau efecte pe potrivă, la fel de revelatoare. Ce-a fost oare la-nceput în fmensul Necuprins,
Fiecare practicant în măsură să trăiască Din care toate-au purces şi-ncontinuu s-a extins?!
Clipe de-naltă frecvenţă în măsură să ~finţească.
La-nceput a fost Cuvântul care îng loba pe toate,
Un veritabil practicant al Cunoaşterii de Sine se manifestă în mod Şi-nacest concept, idee - socotit Realitate
frecvent pc fundalul acestor trei însuş iri: conştient, cinstit şi respon- Ce-nsuma pe Dumnezeu - Existenţă Infinită
sabil. Să vedem pe îndelete şi cu explicaţiile de rigoare, ce înseamnă Fără-ncepu t sau sfârşit, prin Ea însăşi întocmită.
fiecare în parte şi cum anume le trăim cu adevărat:
Starea de simplă Conştiinţă este o Stare de Trezire, adică de Or, cuvânt filră gândire, e lipsit de lămurire,
uniune cu clipa, care este de fapt singurul timp real. Se realizează cu Prin el nimic nu aflăm, fără astfel de-nsoţire.
ajutorul Atenţiei lucide şi atotcuprinzătoare. Nu se urmăreşte scop, Gândul este fundamentul cu putere de creare,
deci nu se anticipează vreo anume împlinire în viitor. Este o simplă El fiind Tot Ceea ce Este, prin eterna Lui mişcare.
ipostază de „A Fi", fără să ne aşteptăm la ceva în_ schimb. Aşadar,
suntem un perfect prezent „Acum şi Aici", ca Un Intreg funcţional: De-acum e clar înţelesul, Dumnezeu este Gândire,
corp, minte şi Spirit în Unire desăvârşită. Postamentul cert al Vieţii şi a Ei alcătuire,
Calitatea de cinstit se afirmă de la sine, ca Bunătate, !=rumuseţe, Dragoste şi Înţelepciune şi permanentă Fiinţare,
fără să vizualizăm vreo anume opţiune. O mai putem numi onestitate, Un Proces evolutiv, prin El însuşi, consecventă revelare.
fidelitate, stimă sau respect. Numai trăind în interior această a titudine
o vom exprima şi în afara noastră, faţă de toată lumea. Iar recompensa În al Său prim început era Spaţiul Infinit
se afirmă chiar prin mulţumirea ce ne-o oferă propria comportare, Şi Gândire Infinită - Un Întreg desăvârşit.
prin ea însăşi revelatoare.
26 27
La-nceput aceste corpuri - complet lipsite de sex -
Astfel ar fi şi rămas de nu s-ar fi contemplat, erau asemănătoare,
Adică, întors lăuntric, prin gândire reflectat, Ele fiind realizate de un grup de Dumnezei prin metoda de clonare.
După multe încercări, duse cu perseverenţă,
Iar cu fiecare gând, raţiunea îi releva a Lui proprie valoare, Fiinţa-om, devenind sexuală, schimbă a ei existenţă.
Ce-i dă formă, dezvoltare încontinuu, tot mai mare!
Tatăl care pân-atunci nu-i dăduse importantă Fiinţei Sale Din acel vestit moment, realmente crucial,
Îşi dezvoltă al Său Sine, prin aprecieri reale, Viaţa altfel abordată, prin raportul conjugal
Dintre bărbat şi femeie - cu gene deosebite,
Şi, dinDragoste de Sine, a-nceput prima creare: Ce dau naştere la corpuri unice, deosebite.
Noi fiind primii Săi creaţi - cu însuşiri similare.
Deci, ca fii de Dumnezeu, de El am fost înzestraţi,
Şi iarăşi oîntrebare. Care-i scopul şirului de vieţi trăite
Să fim şi noi creatori şi cu Dragoste dotaţi!
în această asociere - Spirit-corpuri însoţite?
Unul singur: Să-nvăţăm a ne cunoaşte prin trăire emotivă.
Liberi şi independenţi, cu puteri nelimitate, Emoţia-nregistrată drept suJletească trăire efectivă,
Totul depinde de noi şi-a noastră activitate!
în ce mod ne-ajustăm Vieţii şi-a Ei etemll-mplinire Ce ne va-nsoţi continuu în lunga peregrinare;
Cu zestrea de însuşiri - însumate-n noi ca fire? Comoară nepreţuită, drept omagiu dus Acasă şi firească afirmare

îndată ce-am fost creaţi, noi ca zeii înzestraţi, în Căminul Părintesc - Corpul Tatălui Divin,
Am creat tot ce se vede - de Dumnezeu ajutaţi: Ca eternă proslăvire şi-mplinire de destin.
Planete, stele, universuri, la nivelul lor divers,
Râuri, plante, animale - ca numllr, varietate fiind Un în final, să reţinem, deci, esenţa şi corecta îndrumare:
întreg Univers. La-nceputul vieţii noastre, Tatăl era „ Vid" total şi
fără de-nfăţişare,
Drept durată a creării şi-mplinirii prin a noastră-activitate Fiind complet Lipsit de formă şi Spaţiu fllră Lumină
După socoteala-nani - miliarde socotite. Şi aşa ar fi rămas dacă nu îşi contempla Existenţa Sa deplină,
Apoi, la un moment dat, neputând să admirăm
Opera de noi creată şi-n ea să ne integrăm, Folosind în acest scop, ceea ce numim Gândire.
Gândul, folosit de El îl transformă în Lumină - deci, o primă
Am creat corpul carnal - un veşmânt strict personal. împlinire,
lată cum a fost creat trupul individual: Şi,fiecare din noi a devenit o asemenea Lumină,
Vibrarea Conştiinţei-Lumină a fost real coborâtă Sufletul nostru creat, prin acţiune divină,
La frecvenţe tot mai joase, pân-la materia brută.
Capabil să-şi prindă gândul, fixându-l de sentimente,
Iar trupul a fost dotat cu organe de simţire Să pătrundă înăuntru, să-l considere, dezvolte cu însuşiri inerente,
în măsură să ne-ajute în relaţia - noi - şi-ntreaga-akătuire. Ca să-l facă creator, prin proces evolutiv - permanent înnoitor,
Deci, corpul nu este omul, ci doar simplu înveliş, Expansiunea sfinţirii - efect însufleţitor.
Şi un partener de drum - virtual păienjeniş.
Convingeri şi certitudini de realizări vădite
Zece milioane şi jumătate ani de trăire laolaltă Pe drumul spiritual, cu-Adevăr împlinite,
Cu acest corp minunat - structura lui mereu mai sofisticată, Le oferă fără greş Cunoaşterea cea de Sine
Precum era la-nceput - o grotescă pocitură Pe clipe realizată, ca eternă prospeţime.
Faţă de forma prezentă, de superbă arhitectură.
29
28
Nu pretinde nici efort, nici siluire, IJindire a î~ceput să-şi. pună temei propriului Si.~e, iar_prin '?ragostea
Ci osimplă întâlnire cu a mintii rătăcire, • Sine a mccput pnma creaţie. Nor, oamenn, copia Lui, suntem
Care, fiind doar ficţiune, prin demascare dispare prima Sa creaţie, dotaţi cu aceleaşi însuşiri p recum Tatăl Ceresc.
Şi-Adevărul e-ntâlnit în fireasca Lui grandoare. încă de la naştere, noi dispunem de o totală independenţă şi
calitatea de Dragoste atotcuprinzătoare, oferite chiar de Divinul
Noi în El şi El în noi - perfectă Comuniune, Creator. O altă însuşire a noastră, de asemenea, dată de Pllrintele
Cu efecte pe potrivă, precum Sfânta Uniune. nostru Ceresc a fost darul creator.
Asta, însăşi Viaţa ne pretinde, să fim cu Ea pe momente trăitoare, Înzestraţi cu aceste însuşiri, noi am creat întregul univers tizic, cu
Numită şi Cale dreaptă - cu efecte sfinţitoare. toate câte sunt cuprinse în cele trei rcgnuri: mineral, vegetal şi animal.
toate au fost materializate în milioane de ani - dupll socoteala minţii
Fiinţa umană, încă de la începutul existenţei sale ca fiinţă raţio­ omeneşti. in acea perioadă de creare noi funcţionam c.i entităţi
nală şi-a pus cu insistenţă întrebarea despre ceea ce a fost la început şi 11pirituale şi în asociere, unii cu alţii, ca grupuri operaţionale, ne-am
cum a luat naştere Întregul Univers cu toate câte se află în imensul ak.>S ceea ce v rem să creăm. Unii au ales crearea materiei dense, alţii
Său cuprins. un anumit gen de plante s.•u animale etc. La o altă }X rin,\dă de
În cele din urmă, s-a lansat conceptul că la început ar fi fost evol uţie, fiecare grup de creatori a început să-şi admire op.:ra de ei
Cuvântul şi El era Dumnezeu, care a creat tot ceea cc se vede. Această creată. Dar, la scurtă vreme, unii creatori şi-au văz:ut opera di-; tr usă de
idee, apreciată în continuare ca fiind Realitate Absolută s-a păstrat către creaţiile altor grupuri d e creatori. De exemplu: Lt~le mai
pânll în zilele noastre ca simplă formulă memorială repetitivă. minunate pajişti de vegetaţie au început să fie devorate de .mimatele
Acum, la începutul celui de-al treilea mileniu, reluăm ideea ierbivore, create de alţi fraţi, iar anţmalele icrbivorc au fost şi ele
străbunilor îndepărtaţi cu o a l tă întrebare: Poate să existe cuvânt rostit sfitşiate de că tre carnivore, creaţii ale altor grupuri de cre,\tori. fenome-
fără ca mai înainte să fie gândire? Răspunsul. la o asemenea întrebare nul respectiv a produs desigur, multă suferinţă, dispu te şi l\•ntrndicţii
îl poate da orice fiinţă umană, indiferent de gradul ei de cultură. De intre Spiritele creatoare. În cele din urmă, dumnezeii creatori, pentru
fapt, ce este cuvântul, vorba, exprimarea decât un veşmânt al gându- a-şi cunoaşte şi proteja mai bine propriile creaţii s-.u1 hottirât să-şi
lui exteriorizat!? Aşadar, să corectăm greşeala săvârşi tă de către creeze ci înşişi lm înveliş de materie densă. Şi, p rin colaborare, au dat
înaintaş ii noştri, care, prin nenumăratele repetări, s-a impus în mod naştere la actualul corp omenesc. La început aceasta avea <' înfăţişare
artificial, ca Realitate Existenţială. La început a fost; deci, Gândul care grotescă, fată de actualul corp, însă pe parcurs forma sa ini!ială a fost
este Dumnezeu, ca fundament al întregei Existenţe, cu puteri mereu ameliorată. Se afirmă că fiinţa umană, dotală cu organe de
nelimitate de creaţie. Şi iată cum putem verifica noi înşine această simţire, locuieşte într-un asemenea corp de zece milioane <.i jumătate
extraordinară ipostază. Când mintea tace necondiţionat, întâlnim de ani. La început corpurile erau lipsite de sex. totul se r ·aliza prin
pacea absolută sau ,,Vidul psihologic", în care noi înşine doar Suntem. sistemul de clonare de către un grup de dumnezei. Dupc'I mai multe
Simpla Stare de „A Fi" ne uneşte, de fapt, cu infinitul şi realizăm şi tentative fiinţa a devenit sexuată. Descoperirea respecfvă a fost
acel Gând Nelimitat, care este Dumnezeu. socotită drept moment crucial în desfăşurarea Vieţii pe acest plan, de
Prin urmare, a fost, este şi va fi întotdeauna acest Spaţiu Infinit, în dumnezei întrupaţi cu gene distincte, capabile să dea naştere la
care exista Dumnezeu - Gândire Infinită. El fiind ca Un Întreg corpuri unice.
Necuprins ca Existenţa Singularll se manifestă î'n mod simplu printr-o În urma celor demonstrate, corpul nu este deci omul real,
Unică Vibrare. Altfel exprimat, ~ntru o mai uşoară înţelegere a noastră: adt!vărat, ci doar un simplu înveliş trecător şi perisabil. Drept urmart!,
un inspir, urmat de un expir, drept mişcare permanentă, ca Un Tot pentru lămurirea întregului proces al existenţei noastre, survine în
cronometrat. Ori şi mai :=;impiu: Un „A Fi" şi „A Nu Fi". Şi această mod firesc, o altă întrebare: Care este adevăratul scop al întrupării? Să
Existenţă perpetuă ar fi rllmas neschimbată, pentru că Dumnezeu, ca învc'lţăm, în asociere cu trupul, a ne cunoaşte prin trăire emoţională.
Energie Infinită nu-şi putea cunoaşte propriul Sine, fiind doar acest Emoţia fiind dovada trăirii cu adevărat a propriului Suflet, care îl
Întreg. Dar, la un anumit moment, intrând înăuntrul Său, a început să însoţeşte pe tot parcursul peregrinării de întoarcere Acasă, adică în
se contemple, ca Stare de Gândire şi reflectare. Şi prin procesul de Sânul Tatălui Ceresc.
30 31
Simplul ştiut, făr-trăire, dă importanţa de sine;
să reţinem esenţialul şi îndrumarea respectivă, privind
în final, De fapt, suntem un fragment - drept egou în aqiune,
folosul nostru spiritual. La începutul existenţei noastre Tatăl Ceresc
O minte deficitară ce-şi arogă importanţă,
era Un Imens Vid, fără nici o înfăţişare, lipsit de formă, ca şi de Pe ce-au spus unii şi alţii - în noi, falsă rezonanţă,
lumină. Şi aşa ar fi rămas dacă n'u îşi contempla, prin El însuşi,
propria Sa Existenţă. Folosindu-şi propria Gândire a dat naştere la Imitarea-i ignorantă, nu trăire-adevărată
Lumină, ca primă realizare. Iar noi, fii ai Lui, am devenit această Lu-
De om, fiinţă trinitară, cu întregul laolaltă;
mină. Sufletul nostru fiind creat prin această iluminare, are capacitatea Doar în astfel de postură ne manifestăm plenar,
de a prinde Gândul care este Dumnezeu şi să-l fixeze în sentimente. Cunoaştere şi trăire, de înţelept avatar.
în acest fel suntem şi noi creatori, într-un nemijlocit proces de
evoluţie, de la o clipă la alta, prin inerenta însufleţire. Astfel ni se
revelează convingeri şi certitudini de realizări vădite pe drumul spi-
ritual, ca adevăruri împlinite. Iar Cunoaşterea cea de Sine oferă, fără Dar, ce este înţelepciunea, prin cuvinte explicată
greş, împliniri efective pe clipe în eternă desfăşurare, ca prospeţime În a Ei capacitate cu efecte sfintitoare - pe Absolut rezemată?
absolută. Ea-i o Stare de „A Fi" prin cuprindere globală, de-o
Această cale directă nu pretinde nici efort şi nici siluire sau vădită simplitate,
anticipare a vreunui anumit rezultat. Ea constă într-o simplă întâlnire în care se revelează Unica Realitate.
cu mintea noastră haotică, structurată tempo-spaţial, care aleargă fără
rost, în mod mecanic, fie în trecutul, deja consumat, fie înspre un în această conjunctură - cunoaştere şi trăire în perfectă Uniune,
viitor imaginar şi nesigur. Ambele atitudini fiind fictive şi cu totul ne~ Se confirmă Înţelepciunea, prin a noastră opţiune;
folositoare la întâlnirea cu Viaţa, care este permanent nouă, proaspătă Noi fiinţând ca Unitate şi certă Iluminare
de la clipă la alta. . în pas cu mişcarea Vieţii, în a Ei desfăşurare.
Simpla demascare a minţii haotice, face ca ea să dispară instan-
taneu şi în „golul psihologic", astfel survenit, Adevărul Absolut Totul trece prin gândire, logică şi demonstrare
singur ni se revelează prin Imensa Lui grandoare. Iar noi cu El în A propriului Adevăr, prin a noastră angajare,
perfectă Comuniune, întâlnim Realitatea Vieţii, care .este însuşi Desprins de formulări seci - de la alţii-mprumutate,
Dumnezeu. O asemenea ipostază concretizată pe momente trăitoare, Precum am fost educaţi de-ngusta mentalitate.
determină transformări benefice radicale şi inerent urcuş pe scara
evoluţiei spirituale. Astfel omul vechi dispare şi un alt om se iveşte,
Ca prospeţime constantă în relaţii cu Ce Este.
Noul om e temelia altei lumi superioare,
8. CUNOAŞTEREA ŞI TRĂIREA De cea existentă astăzi - manifestă prin lentoare.

Realizarea de Sine - omul devenit Iubire


A cunoaşte sau a şti, a fi bine informat
Reprezintă o-nsumare - capital mintal păstrat:
Spontan se concretizează în a minţii neclintire,
Când Viul din noi şi Viaţa sunt o unică mişcare.
De idei, fapte, întâmplări înscrise prin memorare,
O asemenea fiinţare - tuturora destinată - aşteaptă pe fiecare.
Care, doar prin repetare, devin, practic, posedare.
Rostul întmpării noastre stă-n această Contopire,
Iar la-ntâmpinarea Vieţii - în eterna Ei mişcare,
De la o clipă la alta - permanent înnoitoare, Pe clipe realizată - de fapt, şi-ndumnezeire,
Când Una Suntem cu Tatăl şi-n totală acceptare,
Mintea reacţionează şi perturbă ce-i Real,
Noutatea absolută, din momentul actual. Cu Tot ce oferă Viaţa în această întrupare.
33
32
Cu ajutorul organelor de simţire noi adunăm, conştient sau noastre. Să avem deci mereu în vedere: atât originea noastră divină,
inconştient, o gamă mai mult sau mai puţin variată de fapte, întâm- cât şi infinitele posibilităţi de Îndumnezeire, prin Cunoaştere şi trăire
plări, evenimente. Toate aceste acumulări reprezintă capitalul nostru
fn Uniune cu Divinul Creator.
memorial, intelectul sau mintea propriu-zisă. Acest fond de simple
informaţii, devenit minte ştiutoare, prin mai multe repetări - aidoma
9. CUNOŞTINŢELE ŞI ÎNŢELEPCIUNEA
unei plăci s tricate de patefon - va întâmpina mişcarea şi noutatea
Vieţii într-un mod neadecvat. Adică, de fiecare dată, când ne vom
întâlni cu noutatea Vieţii - permanent înnoitoare de la o clipă la alta - Cunoştinţele-s utile - pe plan fizic, o comoară.
vom reacţiona în chip automat şi obsesiv, potrivit formulei ştiutoare. Cu ele ne deplasăm în lumea ce ne-nconjoară,
Or, reacţia minţii noastre, bazată pe ştiutul înregistrat de celule De aici şi pân-acolo, spaţiu-timp ca-mplinire,
vechi degradate prin folosi re, constituie un real obstacol, atât la Chiar de la-nceput ştiut, prin a noastră-nchipuire.
cuprinderea, cât şi la înţelegerea corectă a noutăţii Vieţii din acel
moment. De fapt, în acea clipă noi funcţionăm doar ca simplu Universul relativ de egou imaginat,
fragment intelectual, care defineşte sinele fals sau ego-ul. În această Îşi structurează valori după cum a fost format,
conjunctură de simplu ştiutor, ne arogăm importanţă psihologică, Mediul unde s-a născut şi primit drept educare,
bazându-ne, în general, pe informaţii străine de propria descoperire. Familie, şcoală, credinţă, cu înscrisuri arbitrare.
Iar imitarea înseamnă ignoranţă şi nu cunoaştere autentică, prin trăire
personală în ipostaza de făptură trinitară. Cumulul de cunoştinţe îi dau o falsă valoare,
Numai funcţionând ca Un Întreg: corp, minte şi Spirit - Una - în Vanitatea şi orgoliul, permanent însoţitoare,
prezent, în Comuniune cu clipa actual11, noi s untem şi ne manifestăm Îi demască goliciunea, prin efecte negative,
ca înţelept avatar. Cunoaşterea, deci, prin trăire a ceea ce ne oferă Insul, în conflict cu el - stări continuu depresive.
Viaţa, în a Ei veşnică mişcare, este caracteriza tă drept autentică
Înţelepciune comportamentală. Şi totul se desfăşoară printr-un proces Vedem oare toate astea, precum p rivitu-n ogl indă,
de gândire logică şi autocu noaştere a ceea ce numim Adevăr Când „ce e", văzut, d ispare, într-o unică secundă?
incontestabil, trăit în mod individual. In această fericită modalitate de În acel Moment noi suntem înglobaţi cu Infmitul,
„A Fi", în unitme cu prezentul, dispare vechiul om, format de către o Cu Părintele Ceresc, devenind chiar Absolu tul.
educaţie greşită - susţinută de formule seci, împrumutate de la alţii
prin simplă imitare. Acum, în această clipă e Cunoaştere trllită,
Iar în locul său se iveşte noul om, cu o conştiintă mereu înnoi- Noi, fiind Ea - Înţelepciune de la sine împlinita;
toare, capabilă să întâlnească în mod real, cu adevărat, Ceea ce Este Prin Ea aflăm sensul Vieţii ca-ntrupare,
într-o eternă schimbare pe clipe în desfăşurare. Şi, o dată cu apariţia Unitate intrinsecă - drept măreţie, grandoare.
acestui om - diferit de cel vechi, ca atitudine şi funcţionare - se pune
temelia unei alte lumi, cu totul distinctă de cea actuală. Aşadar, Inţelepciunea e prin Ea-înd u mnezeire,
Să reţinem, aşadar, ca un etern memento, că simpla cunoaştere a Care spulberă ce-i fals - searbăda alcătuire,
ceva, fără de trăire efectivă, este şi rămâne un permanent obstacol în Şi ne arată Cine Suntem - un Dumnezeu întrupat,
calea evoluţiei noastre spirituale. Coborât cu scop precis - după cum ne-am programat.
Realizarea de Sine, ca Iluminare, Înţelepciune şi Iubire, se concre-
tizează numai prin pacea sufletului, adică dispariţia necondiţionată a Re-crearea fiind motiv ul de veşnică-înnoire,
minţii haotice, când Viul din noi sau Scânteia Divină şi Viaţa sunt în Un urcuş necontenit şi-autentică sfinţire.
perfectă Uniune şi formează o singură mişcare. Această contopire Asta suntem, dragi prieteni - precum Dumnezeu ne-arată
funcţională este accesibi111 tuturor fiinţelor umane, indiferent de De fiinţare - nefiinţare cu Sublimul laolaltă,
capacitatea lor intelectuală. Acesta este şi rostul adevărat al întrupării
34 35
Trinitate conştientă - Una cu Eternitatea Confruntaţi cu nemulţumirea noastră, iată ce ne oferă Cunoaş­
Fără-nceput sau sfârşit - consecvent Realitatea! terea de Sine, care se realizează de fiecare ins în parte, în mod direct,
Şi-n final, o precizare celor copleşiţi de minte, nemijlocit. Practicarea corectă este simplă şi încurajatoare, oferindu-
Ce fiinţează ca roboţi, prin aducere aminte: ne, încă de la început, efecte benefice revelatoare. Atenţia lucidă,
globală şi dezinteresată este unicul instrument de care avem nevoie.
Mintea veche în mişcare nu-i decât maimutăreală Cu ajutorul Ei observăm în mod direct întreaga activitate haotică a
Insul, posedat de ea, trăieşte prin amăgeală. ' minţii posesive, care fără rost aleargă când înspre un trecut, cândva
Prin acest fragment al flintei nu vom afla niciodată consumat, când înspre un viitor, pe cât de imaginar pe atâta de incert.
Ce-i Sublimul Adevăr sau' Iubirea-adevărată. Jar prezentul pentru ea este şi rămâne un veritabil mister.
Simpla vizualizare, cu ajutorul Atenţiei, a acestei minţi o face să
De-i văzut- aşa cum este - obstacol la-Întelepciune dispară instantaneu, precum întunericul în faţa unui fascicul de
Instantaneu, ea dispare, precum orice ficţiune; '
lumină strălucitoare. Dispariţia spontană a ei ne oferă de la sine pacea
Iar în „golul" survenit, fiinţa-ntreagă se adună
sufletului şi armonia interioară. De asemenea, în aceeaşi clipă ni se
Şi trăim acest Moment cu Dumnezeu împreu nă.
deschide o fereastră spre Măreţiile Infinitului în care ne contopim.
În acel Moment sublim de cunoaştere trăită, aflăm adevăratul
De asemeni, să reţinem, privind temele tratate,
scop al Vieţii de făptură trinitară, manifestă ca Iubire şi Înţelep~iune
Importanţa lor vitală şi-a lor durabilitate.
în tot ceea ce gândim, afirmăm şi facem. Astfel de clipe trăite ca Om
~unoştinţele se pierd, prin fireas~a lor uitare,
Inţelepciunea rămâne, ca-nsuşire sfinţitoare.
fntreg în perfect contact cu întregul şuvoi al Vieţii, vor conduce, în
final, la fenomenul Iluminării sau Eliberării din calapoadele ego-ului
sau minţii deficitare, posesive, ai cărei prizonieri suntem din vremuri
Existenţa noastră de zi cu zi, ca făptură întrupată, ne solicită să
cunoaştem cât mai multe şi variate informaţii necesare propriei vieţi. foarte îndepărtate.
Fără un stoc m1mm de cunoştinţe nu ne-am putea deplasa, de pildă,
De-acum, ca fiinţă astfel eliberată, aflăm cu uşurinţă că la suprafaţa
conştiinţei noastre ne comportăm ca făpturi meschine, egoiste, mereu
de la un loc la altul. Fiecare activitate luc;rativă - menită să ne aducă
un anumit profit - ne obligă să cunoaştem cât mai multe din tainele ascunse sub diverse măşti, pentru a camufla goliciunea sufletului.
meseriei respective. Măştile sunt schimbate adesea, în funcţie de propriile interese. Dar,

Aşadar, fiinţa umană - considerată la acest nivel psiho-somatic - încercând să înşelăm lumea, de fapt, ne înşelăm mai întâi pe noi în-
este strict legată de un capital informativ, pentru buna desfăşurare a şine. Şi, concomitent cu degradarea noastră etică, morală şi spirituală
propriei sale vieţi. Iar aceste cunoştinţe le acumulăm potrivit educatiei influenţăm, în mod negativ, întreaga omenire.
primite, d~ la mediul familial, şcoală, credinţe şi, eventual, literat~ra În final, să reţinem, deci, că noi, oamenii, fiecare în parte, nu vom
studiată. Insă, toate aceste cunoştinţe, prin simpla lor înregistrare putea funcţiona în chip natural şi inteligent, decât ca fiinţă trinitară -
?1emorială, au ~endinţa permanentă de a oferi posesorului respectiv corp, minte şi Spirit - Una. O asemenea Unitate - înfăptuită, după
importanţă de sme, vanitate, orgoliu şi chiar trufie. Acesta este stadiul cum am arătat mai înainte - înseamnă şi Uniune cu Dumnezeu sau
de dezvoltare etic şi moral al omului obişnuit din epoca pe care o stră­ Viaţa. În acest fericit context, Existenţa trăitoare este evaluată prin Ea
batem. Or, dacă în mod cinstit privim modul nostru de comportare, al însăşi, drept Înţelepciune, care oferă efecte sfinţitoare pe calea evoluţiei
celor din jurul nostru sau la nivel planetar, vom descoperi că noi, noastre spirituale.
păm~ntenii, ne aflăm încă în stadiul de primitivism spiritual. Să mai reţinem, de asemenea, că atunci când funcţionăm ca roboţi
ln cazul că şi dumneavoastră, cititorul, conştientizati că lucrurile repetitori - pe fond de reacţii memoriale - suntem şi ne manifestăm
se petrec în acest fel, începând de la individ la întreag~ comunitate, ca om vechi, condiţionat tempo-spaţial. Şi că un astfel de om - dotat
atunci nu ne vom mai mulţ~mi cu propria noastră comportare. Şi nu cu o conştiinţă socială multimilenară - se află la temelia degradării
~om mai. afin:i:'a ~1ic~odată că atitudinea noastră şi a lumii, în general, moral-spirituale şi a haosului, existente astăzi pe întreaga suprafaţă
m faţa mişcăm V1eţ11, este, prin ea însăşi, naturală. a Terrei.
36
37
10. DESCHIDEREA SPIRITULUI Când iubim pe Cel ce Este în noi pururea prezent,
Adică, Bunul Părinte - cu El în contact frecvent,

Faptul de a fi Ce Suntem - fiinţa-bm încorporată Glanda cea pituitară se deschide ca o floare


Nu e deloc întâmplare, că firea ne e-ndemnată Şi creierul nostru captează vibraţii superioare,
De-a afla Misterul Vieţii în a Lui desfăşurare,
Spirit şi trup laolaltă, vizând marea rezolvare. Precum cele folosite de Părintele Ceresc,
Iar emoţiile noastre cu-ale Lui ne definesc.
Pân-aici, prin şir de vieţi, ca şi-n viaţa actuală, Sufletul înregistrează întreg suflul de emoţii
Am cunoscut prin trăire existenţa socială, Şi, ca domn al fiinţei proprii, îşi exprimă-a Lui inte.nţii,
Unde Dumnezeul-om, prin gândire limitată
A uitat ce-a fost odată - Sursa care l-a creat. Dând comandă de-nmulţire cât mai densă hormonală,
Glanda de-acuma deschisă cu-nţeleaptă osteneală.
Şi-n această rătăcire,noi, prin propria trăire, Dumnezeul fiinţei noastre e Spiritul nostru Sublim
Am învăţat: ce e ura, gelozia, lăcomia, nefireasca amăgire, Lumina ce ne·nconjoară definindu-ne deplin,
Lipsa de securitate, suferinţa şi mânia,
Răzbunarea şi războiul, vanitatea şi trufia. Iar fiinţa noastră - ego-ul este cel ce-nfăptuieşte
Experienţa cu glodul, prin corpul ce-l însoţeşte.

Acest paradis lumesc de noi înşine creat, Gândul cel Nelimitat de Sufletul nostru simţit
Din neştiinţă, ignoranţă, tot mai greu de suportat. Determiru'I circuitul hormonal desăvârşit.
Astăzi, ajuns la liman, se vrea reconsiderat
Iar Cunoaşterea e calea salvatoare de urm:t. . De la glanda cea din creştet, masa - hormoni - dirijată
Înspre cea de-a doua glandă - pineala - la fel, cu hormoni dotata
Şitrezirea e-nceputul, din adânca adormire, Şi, de-aici, prin cumulare, tot şuvoiul îndreptat
De-o extremă simplitate, dusă la îndeplinire, înspre creier, al cărei întreg cuprins este complet deşteptat.
Prin „A Fi" Acel Ce Este - Eterna Totalitate,
Dumnezeu - Gândire Nelimitată şi Iubire a Tot şi Toate. De fapt, glanda pineală este, practic, activată
De dorinta arzătoare de-a percepe Gândirea Nelimitată .
Fenomenul strict legat de glanda pituitară, O asemenea Gândire cu frecvenţă foarte înaltă,
Numită pecete-a şapte, comparată cu o pară,
în flux de curent electric este astfel transformată.
Care, simplu se deschide prin dorinţa arzătoare
De a cunoaşte pe Tatăl - în a Lui asemănare. Dar, să mergem mai departe cu fireasca relatare:
Gândirea, ca flux electric - vibraţii superioare,
Orice gând ce se iveşte - fiinţa noastră sll devină, Realmente, e trimisă prin sistem central nervos
Să iubim oricare clipă, cu firea noastră deplină, fn tot corpul, pân-la ultima celula cu acelaşi înţeles
Ca şi tot ce-apare-n cale - fără vreo deosebire
Precum Bunul Dumnezeu cu Imensa Lui Iubire. Şi acest curent aprinde fiece celulă-n parte,
Ridicându-i deci nivelul de vibraţii tot mai-nalte,
O astfel de comportare ne uneşte cu Iubitul Creator, Iar frecvenţ-acestor Gânduri se reflecta ca Lumină,
Noi fiind El şi El fiind noi, pururea însoţitor. Luminând întregul corp, prin Esenţa Sa Divină.
Insistenţa îndârjită şi dorinţa arzătoare,
Prin ele se dovedesc, progresiv, folositoare. Corpu-şi pierde greutatea şi trăitorul resimte
O emoţie aparte, cum n-a avut mai-nainte
38
39
Şi-o impresie distinctă de clară imensitate, Gândul pur de a cunoaşte mişcă glanda pituitară
La fel de liniştitoare, în a ei integritate. Şi creierul e-activat de substanţa hormonal ă,
Iar fluxul gândirii curge, fără de nici o oprire,
Acest mod de-a ne cunoaşte, totaJ~ente diferit Aduclmd spre trăitor gânduri în perpetuă-nnoire.
De cel intelectual, numai prin cuvânt rostit.
Aici rostirea şi cu simţirea încontinuu asamblate A cunoa şte nu-i a crede. Cunoaşterea e precisă, absolută
Cunoaşterea definită Inteligenţă Supremă, pe Adevăr rezemată., Iar credinţa, dimpotrivă, presupunere măruntă,
Prins-adesea în dispute, contradicţii
O numim şi Absolută, de noi impulsionată, Pe-anume păreri distincte, antrenate în discuţii.
fn libertate deplină. Iar emoţia-adecvată,
Care captată de Suflet se vădeşte drept comoară, Cum putem accelera manifestarea dorinţei?
Ca memorie activă de folosinţă vita lă. Prin Cunoaştere, desigur, a secilor neputinţe.
Faptul de a şti că dorinţa este deja împlinită,
Cunoaşterea unui gând, păstrat ca Înţelepciune, Acest ştiut categoric, prin aura străbătută,
E fericit stimulent de înaltă prospeţime,
De constantă devenire, vizând Îndumnezeirea Ajunge-n fluxul Conştiinţei, ce-i oferă-nfăptuire,
Tel suprem, când „eu" dispare şi s urvine contopirea. Cunoscând că orişice ne aparţine în a noastră Integrare.
De fapt, fiecare lucru este deja împlinit,
Altfel spus: corpul dispare în a lui preocupare, Când cu meritul continuu este constant însoţit.
La fel, mintea-şi pierde rostul în a ei realizare
Şi rămâne singur Fiindu! - o stare impersonală, Noi vom şti ceea ce se poate şti şi exprima cu trăirea împletită
Drept Viaţă trăitoare, prin Ea însăşi integrală. Şivom obţine tot ce vrem noi să obţinem, ca dorin~ împlinită
Când Cunoaşterea, prin ea însăşi, activează întreaga capacitate
înflorirea glandei şapte - drum deschis, indicator A p ropriului nostru creier în a lui complexitate.
Înspre ce-i adevărat, permanent înnoitor,
Unica Realitate cu-nsuşiri dumnezeieşti, Nimic să nu judecăm, căci pe noi ne degradăm,
Văzute şi nevăzute, prin aspecte pur fireşti. Fiindcă peste tot şi-n toate pe Dumnezeu denigrăm,
El fiind în orice făptură, orice lucrn existent
O dată deschisă glanda, rămâne pe veci deschisă, Şi-n tot prilejul S-afirmă ca Iubire-n mod frecvent.
Creierul deplin activ cu-nţelegere precisă
A Realităţii pure, ce se vrea îndeplinită În mod absolut real, noi, cu totii lâola ltă
Contemplând făptura-om - măreţie absolu tă. Suntem, de fapt, Dumnezei - Fiinţa noastră adevărată.
Din păcate, nu toţi ştim acest sacru adevăr
În această ipostază, legaţi de corpul carnal, Şi, trăind în ignorantă, neglijăm acest Mister.
Noi putem ca să fiinţăm, în mod cert, perfect real,
Şi-n al şaptelea cer, cu Viaţa-n colaborare, Faptu-n sine de-a cunoaşte şi, la fel, de-a nu cunoaşte
Fiind desprinşi complet de lume şi de cele trec!ltoare. Pune-n funcţie mereu, tot ceea ce ne priveşte:
Acelaşi corp, energie şi, cu ele, propria noastră gândire
Fiecare dintre noi e făptură trinita ră: Cu efecte pe potrivă - vizând propria-mplinire.
Spirit, suflet şi corp fizic, care prin alăturare,
Putem clar realiza, în mod cert, Eternitatea, Daţi de-o parte limitarea, masca fie azvârlită,
Una fiind cu Dumnezeu, perfectând Realitatea. Priviţi orice lucru"n faţă, cu fiinţarea neclintită,
40 41
Nimic nu are sfârşit şi nimic nu-i absolut, ~pli~area corectă a acestei practici este legată de glanda pituitară,
Totul e prins în Moment, veşnic nou, nemaivăzut, nunută ş1 a şapţea pecete - aflată în creştetul capului, între cele două
emisfere. Această glandă - care seamănă cu o pară - se deschide de la
O constantă devenire pe clipe strict trăitoare! sine, concomitent cu dorinţa noastră aprigă şi insistentă de a cunoaşte
Fiţi Una cu Tot ce-apare, în continuă mişcare! pe Divinul Creator. În mod practic, iată cum înfăptuim acest expe-
Dumnezeu văzut în Toate, precum ele ni s-arată! riJnen_t. C~mplet treaz, fiinţa întreaga adunată în interior şi complet
deschisă mspre Imensitatea Infinitului, fără să imaginăm sau să
E calea spre Creator - drept trăire înţeleaptă,
aşteptăm ceva, ca scop sau ideal de împlinit, ne lăsăm în voia

în „A Fi" - Una cu Viaţa - o eternă prospetime, Gindului Nelimitat. Noi, devenit acel Gând, iubim orice clipă cu firea
Noi şi Tatăl - Una Suntem, prin a noastră opţiune. noastră deplină, ca şi tot ceea ce ne apare în cale - la fel cum face şi
Asta e, de fapt, Trezirea ce-aşteaptă pe fiecare, Dumnezeu. Această simplă atitudine, ne uneşte realmente cu El - El
Uniunea cu l'ntregul şi fericita Fiinţare. fiind noi şi noi fiind El - aflaţi într-.o perfectă Uniune încontinuu
tnsoţitoare.

Nu este nicidecum o simplă întâmplare că în Viata aceasta şi la Cân~ i~bim pe Acela ce Este în noi pururea prezent, pe clipe,
vârsta pe care o avem în prezent, am aflat că suntem o fiinţă nemu- glanda p1tu1t~ră se deschide ca o floare şi creierul nostru captează
ritoare, întrupată într-un corp de materie densă. Această inestimabilă GAndun de maltă frecvenţă vibratoare, asemănătoare cu cele ale
conştientizare, o dată statornicită, ne solicită să descifrăm, prin noi Creatorului. Emoţiile ce le avem şi trăim în comun, sunt înregistrate
înşine, marele Mister al propriei Vieţi, aflată într-o necontenită de către Sufletul nostru, care este, de fapt, stăpân peste corp şi minte
desfăşurare. Fenomenul respectiv mai demonstrează că am atins un
li dă comandă de înmulţire hormonală. Ego-ul este acela care
anumit grad de evoluţie şi că suntem de acum în măsură să ducem la lnfăptuieşte tot ceea ce Sufletul doreşte. Iar de la glanda din creştet,
bun ~fârşit propria descoperire, prin fireasca înţelegere. masa hormonală este dirijată înspre o altă glandă, numită pineală - la
In mod real, noi avem în urma noastră un şir imens de alte fel dotată cu masă hormonală - şi împreună determină circuitul
întrupări, în care am fost dominaţi de o conştiinţă socială deficitară. ho~on~l în în~ea~a noastră fiinţă, până la ultima celulă a corpului
Pe întregul parcurs al acestei perioade de mii de ani, Dumneze ul-om - 6;z1c. Aşadar, Gand1rea, ca un curent electric de înaltă frecvenţă, prin
adică noi - datorită unei gândiri limitate şi-a uitat propria Natură SiStemul nervos central, dirijează circuitul hormonal pe coloana
vertebrală către întregul fond celular.
Di vină. Funcţionând ca făptură inconştientă, noi am învăţat: ce este
ambiţia, ura, gelozia, teama, lăcomia, lipsa de securitate, suferinţa, mâ- Frecvenţa acestor Gânduri se reflectă ca Lumină la contactul cu
nia, răzbunarea, violenţa, vanitatea, trufia, ca şi multe alte deficiente celula, ceea ce determină strălucirea întregului corp. În acel moment
comportamentale. ' corp~l îşi pi~__rd: g~eu~at~a şi noi, trăitorul experienţei, resimţim o
Toate aceste aspecte - mai mult sau mai puţin evidente - se află şi eme>J:ie nemauntâlmtă mamte. Concomitent cu această emoţie, într-o
în structura psiho-somatică a fiecărei fiinţe umane din actuala exis- pace desăvârşită, noi trăim ipostaza lmensWlţii.
tenţă. Şi, trăind sub amprenta multi-milenară a ignorantei, am creat Acest mod de-a ne cunoaşte, ca fiind Una cu Infinitul, este
paradisul iluzoriu pământesc care, de-acum, ajuns la liman se impune lota!m~nt~ diferit de ~unoaş!erea intelectuală, realizatil cu ajutorul
a fi reconsiderat. Iar soluţia ne este oferită cu Dragoste de către ~or cmc1 organe de simţire. In această minunată ipostază, rostirea şi
mesagerii cerului, care ne avertizează, încă de la bun început, că totul sunţirea sunt în mod perfect asamblate. Iar Cunoaşterea bazată pe
depinde numai şi numai de noi, de fiecare în parte. Şi noi cum răspun­ ~devăr este apreciată ca Inteligenţă Supremă sau Absolută. Şi emotia
dem? Mergem în continuare pe calea bătătorită a rătăcirii îndelungate?! ·~~ţitoare este evaluată drept comoară spirituală, care nu se pierde
Sau îi întoarcem spatele şi o luăm de la început, însă altfel? lllc1odată, devenind funcţie vitală pentru totdeauna.
Minunata cale este Cunoaşterea de Sine, realizată prin simpla Prin u~are, cunoaşterea unui gând prin acest circuit şi păstrat
Stare de „A Fi", în care ne întâlnim cu Acela ce Este - Eterna Totali- drept Înţelepciune constituie un evident stimulent de constantă devenire
priv"m d propna· noastră Îndumnezeire. Altfel explicat: în acel Moment'
tate, Dumnezeu - Gândire Nelimitată şi eternă Bunătate manifestă în
mod natural ca Iubire a tot ceea ce există. corpul dispare, cu întreaga lui preocupare. Tot la fel se întâmplă şi cu
42 43
mintea, care îşi pierde în mod total rostul în acel experiment. Şi nu
rămâne decât simplul „A Fi" - sau Fiindu(, ca stare impersonal:! de
Noi, toţi oamenii s untem, în mod absolut, Dumnezei, ca fiinte
Via~ trăitoare, prin Ea însăşi manife~tă ca un veritabil şi unic Întreg. .idevărate. Însă, din păcate, nu toţi cunoaştem acest sacru adevăr,
Inflorirea glandei pituitare constituie şi un veritabil indicator spre fiindcll trăim încă în întunericul ignoranţei. Faptul în sine de a
ceea ce numim Adevăr incontestabil, care se înnoieşte permanent pe cunoaşte, ca şi a nu cunoaşte, pune în funcţie acelaşi corp, energie, ca
clipe în eternă succesiune. Prin acest fenomen· ni se revelează Rea- şi propria gândire cu efecte pe potriva imaginii care ne caracterizeazll
litatea, care se concretizează prin însuşiri dumnezeieşti, văzute şi ca oameni obişnuiţi.
nevăzute în firea noastră lumească. Să lăsăm de o parte orice 'gen de limitare! Să azvârlim măştile
Această gland ă o dată deschisă aşa va rămâne pentru totdeauna.
înşelătoare, sub care ne petrecem mai tot timpul, protejându-ne goli-
Iar creierul va fi în mod deplin activ şi cu înţelesuri precise, privitoare ciunea sufletească! Şi să întâmpinllm clipa prezentă ca Unică Realitate
la Pura Realitate, care contemplă Imensul şi Unicul Adevăr Absolut. încontinuu schimblltoare. Constant,, devenire se înfăptuieşte numai
În acest fericit context, noi, în convieţuire cu trupul carnal, vom pe Momente tră itoare, când s untem, de fapt - Una cu Tot ceea ce ne
funcţiona în mod real în al şaptelea cer, cu Viaţa într-o perfectă
apare în fată, adus de mişcarea eternă a Vietii!
colaborare, ca desprinşi în chip desăvârşit de cele trecătoare. Fiecare Să vedem pe Dumnezeu în Toate aşa c~m ele singure ni se dezvă­
dintre noi, ca făptură Unitară - Spirit, Suflet şi corp fizic - prin fuziune luie. Asta este minunata cale de revenire Acasă, în Căminul Părintesc,
înfăptuită prin trăire şi comportare i:nţeleaptă: În „A Fi" - Una cu
vom realiza Suprema Realitate - Una fiind cu Dumnezeu vom
perfecta în permanenţă Realitatea momentană . Viaţa - care este o eternă prospeţime, deci şi un permanent mister, ce
Pentru a uşura împlinirea cu exactitate a experienţei, mai aducem singur ni se revelează.
câteva precizări. Gândul pur de a cunoaşte pune în mişcare glanda Noi şi Tatăl - Una Suntem - fllră nici un fel de îndoială - când
pituitară, care, prin masa hormonală activează creierul. Iar gândirea
realizăm aceastll feri.cită opţiune. O asemenea atitudine în faţa Vieţii
va curge în mod natural, fără de nici o opunere. In acest mod vor fi înseamnă, de fapt, ş1 o stare de permanentll Trezire, care aşteaptă pe
dirijate spre trăitor Gânduri în perpetuă înnoire. fiecare pământean. Fenomenul este simplu şi accesibil tuturora.
Cunoa~IL'rea şi credinţa sunt lucruri total distincte. Cunoaşterea
este reală, precisă şi absolută, pe când credinţa este doar o presu- 11. DISECAREA CUN OAŞTERU DE SINE
punere măruntă, care prilejuieşte adesea contradicţii, iar acestea, la
rândul lor, dau loc la discuţii şi confruntări interminabile pe fond ul
unor păreri diferite. Suntem Fiinţă Creatoare, am fost şi vom fi mereu în
Cum putem accelera manifestarea dorinţei? Într-o singură modali- continuă mişcare!
tate şi anume: văzând pur şi simplu seaca noastră neputinţă, care, Orice Gând e creator prin a lui desfăşurare,
conştientizată ea va dispărea în mod spontan. Şi, în acea clipă, ne dăm Şi devenim ceea ce singuri creă m, prin această însuşi re.
seama de puterea noastră de a înţelege şi de a cunoaşte. Iar ştiutul va Apoi, în continuare, exprimăm ceea ce am devenit, cu întreaga
străbate aura şi va ajunge în sfera conştiinţei, care oferă împlinirea cu noastrll fire.
meritul respectiv. Noi vom şti ceea ce se poate şti şi exprima o dată cu
Trezirea. În acelaşi timp, vom obţine ceea ce vrem noi să obtinem Trăim ca experienţă, tot ceea ce exprimă m
d rept dorinţă împlinită, căci Cunoaşterea, prin ea însăşi, acti~eazll Şi suntem tot ce, practic, noi trăim şi experimentăm.
întreaga capacitate a propriului creier în imensa lui complexitate. În final , gândim Ce Suntem -Absolut Realitate;
Să nu judecăm nici oameni, nici fapte sau evenimente, căci tot Asta fiind cu Toţii - Una - Toate-n Adevăr plantate.
ceea ce are loc, la un moment dat, ca şi totdeauna, este manifestarea
unei Singure şi Unice Energii, care este Dumnezeu . Degradarea Într-un cerc cuprinse-s toate, prin a lor înlllnţuire,
propriei noastre făpturi înseamnă, de asemenea, şi degradarea lui Iar n oi - fiecare-n parte - le întâlnim prin trăire.
Dumnezeu, El fiind în orice făpturll sau lucru existent, care se afirmă Pentru a-nţelege bine orişicare trăitor,
în orice prilej cu Iubirea însoţitoare. Să detaliem procesul, p rin cuprins şi mai uşor.
44
45
Noi, Particule Divine, suntem f!lpturi creatoare, fiinţele omeneşti există aceeaşi cantitate şi calitate energetică de
Precum Tatăl ne-a creat cu-a Lui binecuvântare, origine divină. Noi şi toţi semenii noştri, fără nici o deosebire, avem
Iar Gândul, ca Energie, împlineşte misiunea Una şi aceeaşi Scânteie Divină, care formeaza fondul nemuritor al
De continuă creare, însoţit cu acţiunea. propriei fiinţe. Şi aceasU! Scânteie are aceleaşi însuşiri ca şi Imensa
flacără din care provenim, adică Dumnezeu, Tatăl ce ne-a creat. Şi
Crearea, la rândul ei, e proces de devenire noi, ca fii ai aceluiaşi Unic Părinte Ceresc suntem fraţi cu adevărat şi
De la o stare la alta, tinzând spre desăvârşire. pentru totdeauna. De asemenea, noi toţi am fost dotaţi, încă de la
Ce devenim, exprimăm, ca vădită afirmare încep utul existenţei noastre individuale, cu însuşiri de creatori.
Şi trăim experienţa o dată cu exprimarea. Aşadar, Gândul care este Energie - înzestrat cu cea mai înaltă
frecvenţă de vibraţii - îndeplineşte rolul permanent de creare şi
Sun tem deci, fără-ndoială, ceea ce de fapt trăim, acţiune. Fenomenul de creare, la rândul său, înregistrează un etern
Când cu Viaţa şi cu lumea, în mod cert ne întâlnim. proces de transformări morale şi spirituale, de la o stare la alta mai
Şi-n final, tot ce gândim suntem omul cel real elevată. întreaga operaţie tinde necontenit spre desăvârşire, care nu
Din momentul respectiv - totdeauna actual. are nicidecum un final previzibil. Adică, desăvârşirea este şi rămâne o
eternă tendinţă intrinsecă - p rin ea însăşi.
Să ne amintim tot timpul şi în orice-mprejurare Noi, realmente, suntem ceea ce, de fapt, simţim şi trăim când ne
Că sun tem Divinitate încontinuu creatoare întâlnim cu Viaţa şi lumea în mod sigur. Omul cel adevărat din noi
De la o clipă la alta, în eternă ascensiune este acela care gândeşte, simte şi trăieşte în unicul timp real ce există
Spre măreţie, grandoare şi de-asemeni, prospeţime. şi anume: Eterna Clipă.
În sfârşit, s!I nu uităm niciodată şi în nici o împrejurare că suntem
Griji şi temeri sau reproşuri, de ce-am făcut altădată, Divinitate nemuritoare, aflată într-un permanent proces de creare şi
Pe loc, lăsate de-o parte, fiind trăire consumată, recreare de la o clipă la alta şi în perpetuă ascensiune, grandoare, ca şi
ln prezent imagini seci. care tulbură, stresează măreaţă prospeţime.
Şi împied ică-nţelesul clipei ce se deru lează, Să nu ne mai întoarcem niciodată la trecutul cândva trăit! Clici
tot ceea ce a fost, este ceva mort, care oferă în prezent doar stări
În Momentul actual, care e Realitate, amăgitoare, adesea autoreproşuri, amărăciuni şi stres. Asta pe de o
Ce ne-ndeamnă s-0 trăim în a Ei exactitate. parte, iar pe de alta, ne rupem de Viaţa, care se desfăşoară în Mo-
În acest mod omul vechi, prin el însuşi, progresează, mentul actual.
Căci şi-a înţeles rostul Vieţii şi taina cum se creează. A fi mereu treaz şi mereu prezent la prezent, omul vechi pro-
gresează, prin el însuşi, căci şi-a înţeles, în sfârşit, rostul propriei
Noi, fiinţele umane, fii de Dumnezeu şi fraţi între noi, am fost, existenţe, ca şi modalitatea cum poate să se autoperfecţioneze.
suntem şi vom fi în continuare, făpturi dotate cu puteri creatoare.
Fiecare gând al nostru este - potrivit desfăşurării lui - prin el însuşi,
creator. Iar noi devenim Ceea ce Suntem prin a lui însuşire. Apoi, în 12. DIVIN ITATEA UITATĂ
continuare, noi exprimăm ceea ce, practic, am devenit p rin întreaga
noastră fire şi trăim experienţe concomitent cu ceea ce exprimăm.
Peste Tot, ca şi în Toate O Eternă Energie, Cosmică, Universala,
Toate aceste acţiuni, dublate de atitudinile comportamentale
Numită şi Dumnezeu ca Iubire, Frumuseţe, inţelepciune
respective, sunt cuprinse laolaltă într-un permanent circu it. Iar noi,
sacrală,
fiecare în parte, le întâlnim prin trăire efectivă. ln final, suntem ceea ce
gândim, simţim, traim şi exprimăm, adica Realitate Absoluta. Atitudini şi-nsuşiri existente ca Esenţă
Şi în orice creatură - Creatorul fiin d Întregul, prin a Lui
Pentru a uşura atât înţelegerea, cât şi trăirea a ceea ce sintetizeaz!I
sacră prezentă.
titlul acestei teme, reluăm expunerea, folosind noi detalii: ln toate
46 47
Dumnezeu este Gândire ca şuvoi ce se revarsă peste-ntreaga
omenire Şi ce-au făcu t Dumnezeii în a lor desfăşurare?
El fiind pururea prezent şi pretutindeni, ca şi-n orice-alcătuire, Sing uri sau asociaţi, fiecare şi-a ales obiectul de creare.
De la regnul mineral, vegetal şi animal, Unii, creatori de flori - din lumea cea vegetală,
La existenţa de om - incontestabil stăpân pe-acest plan material. Alţii, gâze, păsă ri, peşti şi animale.

Dar, spre bunul înţeles - drept aducere aminte, Făptura de om creată de un grup de Dumnezei, lucrând în
O scurtă istorioară, prinsă -n câteva cuvinte, colaborare,
Despre Bunul Dumnezeu, când fiinţa ca Infinit, La-nceput doar forme simple cu totul rudimentare,
Existenţă Singulară în Imensul Nesfârşit: Dar, cu vremea, i-au adus mereu perfecţionări,
Muncă grea, îndelungată pe fond de imaginări.
"Eram Eu - Simplă Prezentă - înăuntrul fiinţei Mele,
Apoi, ieşeam în afară - deplasări conjuncturale; Cum a u ajuns Dumnezeii, ce-şi cunoşteau nemurirea,
Sau, pentru-nţeles uman - Fiinţam printr-o respirare, Să vadă şi să accepte, prin gândire şi simţire,
Inspiram şi expiram într-o eternă mişcare. Fenomenul numit moarte, cu efecte dezastruoase,
Faţă de-ale lor creaţii - drept păreri prezumţioase?
Însă, existând ca-întreg, n-<weam cum să-mi definesc
Propriul Sine şi cu El să mă -nsoţesc. Multe d in lucruri create, concepute doar ca hrană:
Si-atunci, iată ce hotărâre am luat: Flora, de pi ldă, creată pentru lumea animală,
M-am concentrat înăuntru şi ca punct înregistrat, Ierbivorelc şi ele, la rândul lor, consumate
De alt soi de animale, precum au fost programate.
Energia adunată am zvârlil-0 în afară,
Creând universul fizic - structură materială. Acest fapt real, concret a dat loc la competiţii,
Acesta este Big-bc\ngul, de-ai voştri savanţi numit, De Dumnezei însuşite, mânaţi de-ale lor ambiţii.
Unic fe nomen în lume - în acest mod împlinit. Un lucru umilitor să-ţi vezi a ta creatură, pur şi simplu, consumată
De o altă creatură, de alt Dumnezeu creată.
Apoi, în continuare, infinite părticele din corpul Meu le-am
desprins La fel, m oartea cunoscută şi ca-nveliş omenesc
Şi trimis în universul creat, cu îndemnul clar, precis De Dumnezeii ce le-au luat în stăpânire dintr-un inte res firesc.
De-a face experienţa cu ma teria solidă şi-a lor proprie creare, Primele lor prototipuri erau prea puţin agile,
Lung proces de devenire în a lor realizare. Devenind pradă uşoară şi gustoasă pentru multe animale.

De-acum, Eu şi-ai Mei copii, reciproc ne ajutăm, Văzând acest neajuns s-au hotărât ca să-l facă mai puţin vulnerabil,
Permanent în Uniune - fără să ne separăm. Prin însuşiri mai subtile - drept revers - potentul veritabil.
Eu îi ajut să se cunoască în a lo r evoluare În ce priveşte ideea omului ca dumnezeu exterior
Şi ei m-ajută pe Mine să-mi văd şi realizez a mea proprie A-nceput când Durrmezeii, îndrăgostiţi, prin impuls interior,
grandoare.
De-acest plan material, a u dorit ca să-şi cunoască
Căci, fiind s uma, deci, mai puţin decât Întregul Formele de ei create şi-n ele să vieţuiască.
Îmi pot Sinele cunoaşte şi trăi experimentul, Dumnezeii a u fost plante, insecte, tot soiul de animale,
Drept măreţie, splendoare, eternă-Îndumnezeire. Dorind de-aici înainte forme cât mai ideale,
Fenomen real, firesc într-o veşnică-nnoire.
49
48
Capabile să şi domine toate câte-au fost create. În acest caz fericit, veţi fi în mod natural,
A fost ultima lor pasiune şi creaţie pe suporturi adecvate. O Lumină pentru alte entităţi, ce doresc în chip real,
Iar, când zeii au luat forme de bărbat şi de femeie, a lor grija Unei puneri de acord cu Părintele Divin,
, principală Creându-şi, în acest fel, realmente-al lor destin.
Era ca să depăşească, prin abilitate, lumea-ntreagă animală.
Animalele - cu instincte înzestrate - simţ de autoconservare,
În această viziune, ei prin scopul lor adoptat, Ca să supravieţuiască, programate şi-n părţile celulare
Au cunoscut un anume mod de viaţă, prin el însuşi, alterat, Pentru a putea trăi, cunoaşte şi evolua constant,
Căci, urmărind ca să scape de animalele ce-l vânau Prin a lor activitate cu-ndemnul sacrosanct.
Reuşita - drept revers - au cunoscut real frica ce-i înlănţuiau.
De asemenea şi omul, în acelaşi fel dotat,
Din toate-ale lor creaţii, frica (teama) e cea mai devastatoare, Cu instinct primordial, în tot corpul implantat
Fiindcă în a ei prezenţă, exprimarea e redusă şi drastic Care, practic, se transmite de la părinţi la urmaşi,
umilitoare. Genele fiind clar imbold pentru insul nevoiaş.
Aceşti dumnezei-oameni au cunoscut, prin ei însuşi,
zisa-moarte Lipsit de colţi şi de coarne, nu este nici prea agil,
Dorinţa lor arzătoare fiind aceea de a reface, prin dorinţe însumate Necum suplu, nici auzul şi nici văzul extraordinar de fin;
Instrumentul de conservare, în el clar manifestat, prin prudenţă,
Paradisul cel lumesc şi să creeze mai mult izolare,
În această împărăţie, cµprinşi într-un alt veşmânt. Fără asemenea zestre n-ar fi putut să atingă actuala lui valoare.
Aspiraţiile sfinte au fost astfel copleşite
De lumea materială, prin iluzii însuşite. Când omul şi-a luat libertatea de-a trăi experienţa cu materia
compactă,
În acest mod au uitat, încet-încet propria Divinitate, In mod necesar ivite: frica, nedeciderea, prudenţa - adunate
Ca şi acea însuşire - Sacra Imortalitate. laolaltl!;
De fapt, chiar din planul de creţii s-a pierdut în mod treptat, Ca să poată vieţuiîntr-un înveliş carnal funcţional potrivit,
Simţul clar al Uniunii cu Viaţa asamblat. El fiind lăcaş pentru Suflet - se cerea în mod firesc ca să fie ocrotit.

Altfel spus: chiar nainte de-ndrăgirea-acestui plan, Acum, după ce-aţi aflat, că trupul v-a protejat,
Prin spirit competitiv - cu judecăţi în mod spontan Natura Sacră Divină - cu care-aţi evoluat,
A conştiinţei de „mai mult" şi de „mai mare" Cunoaşterea vă obligă de-a transcende materia pieritoare
S-a înscris, în mod fota!, simţul clar de degradare. Pentru a putea ajunge la Spirit-Suflet - aspecte nemuritoare.

Separarea de Totalitatea Gândirii Spiritul, deci, să conducă prin a Lui Inteligenţă,


Are Joc prin atitudini ale gândirii, limitării Care e nelimitată şi, prin simpla Ei prezenţă,
Sau identitatea firii, ca natură alterată. Realmente, demonstrează di omul e Dumnezeu
Gonind gândul judecării, deveniţi Eternitate. In postura lui „A Fi" - O Eternă Uniune - în interiorul său.
Unitatea fiinţei proprii, nu e deloc mai departe Tot ce simţiţi şi gândiţi devine realitate,
De-mplinirea unei clipe, ca un respir deodată,, Chiar dacă nu sunteţi asta - ca-mpliniri anticipate;
Când în profunzimea fiinţei, nemaidorind separarea Aşadar, iubiţi Ceea ce Sunteţi - doar iubiţi!
De nimeni şi de nimic, se produce lntegrarea. Aflaţi că sunteţi şi veţi fi, totdeauna, Dumnezeu, doar aflaţi!

50 51
Îmbrătişaţi acest gând - că sunteţi nelimitat l-am azvârlit în exterior şi-am dat naştere la univers ul fizic, ca
La fel, şi nemuritor - adevăr nezdruncinat! structură materială. Acest fenomen a fost numit de oamenii de ştiinta
Sufletu-ndată va lua gândurile şi transmite
Big-bangul. '
Întregului corp carnal, din celule âsamblate. Apoi - ne mai spune Creatorul - am desprins din Mine infinite
părticele pe care le-am trimis în universul fizic creat, cu misiunea ca
Bucuria-i colosală pentru-ntreg şi părticele, acestea să facă singure propria lor experientă în asociere cu materia
Iar fiinţa-n acea sclipire - cu sau fără a ei vrere, solidă şi să creeze la rândul lor în continuare.'
Stare de Conş tiinţă Pură - va străbate învelişurile toate De-acum, Eu şi copiii Mei ne ajutăm reciproc. Eu şi suma tuturor
Şi ca Dumnezeu: Iubire, Bunătate, Frumuseţe sunt în Sine adunate. c~piil~r, c~re este .mai puţin decât Întregul, îmi pot cu noaşte propriul
Sine ş1 trlh expenenţa Îndumnezeirii, într-o permanentă înnoire. Şi
Atunci corpul cu-a lui fire, în mod sigur, încântată copiii sunt ajutaţi de Mine să-şi cunoască originea divină şi să
Va da-ntreaga ascultare, de-ndrumare inţeleaptă, evolueze spre a lor desăvârşire.
Spiritului-Dumnezeu, în tot omul existent Ce au făcut fii de Dumnezeu? S-au asociat în grupuri mai mult
Cu aceleaşi însuşiri şi îndemnuri pertinente. sau mai puţin numeroase şi împreună au pornit la crearea lumii
exterioare a tot ceea ce se vede. Unii au creat lumea vegetală, în
Iubiţi Viaţa! Fiţi cu Ea-n Comuniune! imensa ei diversitate, ca specii şi colorit. Iar altii s-au dedicat creării
În oricare-mprejurare, acceptaţi-O aşa cum vine! l~ animale, formată din gâze, peşti, păsări, şi,animale.
Cunoaşterea e utilă când e pusă-n aplicare! . ln acea îndepărtată perioadă fii de Dumnezeu îşi îndeplineau
Atitudinea de-o clipă e, prin ea, revelatoare!" minunata operă de creaţie ca duhuri şi ca instrumente ajutătoare în
munca lor ei foloseau gândirea, imaginaţia şi dorinta arzătoare dusă
În Întreaga Existenţă, percepută sau nepercepută de către organele cu insistenţă îndârjită. '
noastre de simţire, domină O Singură Energie Cosmică, Universală, Să vedem, în continuare, ce s-a mai întâmplat. Acei Dumnezei
numită şi Dumnezeu. Ea se manifestă ca Iubire, Bunătate, Frumusete care au creat lumea vegetală şi-au văzut opera distmsă în bună parte,
şi Înţelepciune. Iar aceste însuşiri se găsesc în mod firesc şi în fieca~e de către animalele ierbivore, creaţiile altor frati-Dumnezei. Iar aceste
creatură, întrucât Creatorul se a flă prezent în întreaga Lui operă. animale, la rândul lor, fiind devora te de căt;e cele carnivore şi ele
Dar să vedem mai în detaliu: Ce este Dumnezeu? El este Gândire opera altor fraţi. Desigur că, un asemenea fenomen nu putea provoca
care, întocmai ca un imens şuvoi, se reva rsă peste întreaga omenire. decâ! discuţii, contradicţii şi amări!ciune, în final.
Aşa da r, această Energie este prezentă pretutindenea în cele trei In cele din urmă, Dumnezeii-fraţi au luat hottlrârea să-şi creeze şi
regnuri: mineral, vegetal şi animal. Iar în noi oamenii - prima Lui ei un înveliş de materie densă. Totul a pornit de la ideea de a-şi
c reaţie - se află ca incontestabil s tăpân peste toate aceste regnuri. cunoaşte mai bine propria creaţie şi de a o proteja împotriva altor
fn continuare, iată şi o scurtă istorioară a acestei Unice Existenţe, creaţii . Şi ast:el asociaţi în grupuri mai mari ei au creat propriul trup
chiM de către Dumnezeu transmisă nouă oamenilor, printr-un semen omenesc. La mceput un asemenea corp - comparat cu cel din prezent
obişnuit, în epoca pe care o străbatem. - era o veritabilă caricatură. Se afirmă că perfecţionarea acestei struc-
Dumnezeu a existat întotdeauna. Altfel exprimat: El vine din turi a durat zece milioane şi jumătate de ani. Aşadar, noi oamenii, ca
Veşnicie şi tinde spre aceeaşi Ve~micie. Mai întâi, a existat ca Energie duhuri desprinse din Trupul Divinului Creator şi prime creaturi am
Singulară Infinită. Era deci o Simplă Prezentă care se manifesta trecut prin toate formele de existenţă materială şi am ajuns la
întocmai ca o inspirare şi expirare înăuntru şi-n afară, într-o eternă şi sn:uctura fiinţei omeneşti actuală. Să mai amintim că am avut şi 0
unică mişcare. Însă, funcţionând doar ca Un Întreg El nu putea cum ex1sten~ă de ~isexualitate, având într-un singur trup funcţii de bărbat
să-şi definească propriul Sine. Pentru împlinirea acestui scop, iată ş1 femeie. Ultima creaţie a zeilor-oameni a fost această performanţă de
prima Sa iniţiativă. separare bărbat şi femeie. Şi trecând de la starea de animalitate la
"M-am concentrat în propriul interior şi Energia adunata într-un aceea d~ fiinţă umană, grija zeilor a fost aceea de a depăşi prin înţe­
punct minuscul - mai mic decât punctul de la sfârşitul frazei voastre - legere ş1 comportare viaţa de mai înai nte. Având un corp atât de firav,
52 53
oamenii erau o pradă uşoară pentru multe animale, mai puternice
decât ei. Cu acest prilej făpturile umane au cunoscut frica de moarte, Or, credinţa nu-i altceva decât o proiecţie mintală, limitatii care,
iar acest sentiment i-a împiedicat în continuare să-şi vadă propria prin adoptarea ei, închide pe. credincios în tipare convenţionale,
~ive şi posedante, reducându-l la un veritabil prizoniera t.
Divinitate. ,
Care este atitudinea acestor dumnezei-oameni în faţa Vieţii din În schimb, Cunoaşterea de Sine oferă pacea sufletului, armonia
interioară şi libertatea absolută, în care Realitatea Infinită singură ni
epoca pe care o străbatem? . .
Fiecare om în parte este un rezultat al existenţelor antenoare. Tot Se revelează. în acest fericit context - în care mintea ştiutoare tace cu
desăvârşire - noi realizăm transcendenţa din lumea finită în Imensi-
ceea ce am gândit, simţit, exprimat şi pus în aplicare se află înregistrat
tate şi ne contopim cu Unica Energie sau Dumnezeu, întâlnind astfel,
în structura noastră actuală, legată de un corp carnal care, prin natura
prin trăire directă, Adevărul Absolut.
lui ne limitează la această existenţă planetară.
Să mai amintim că lumea animală este condusă de către instinct
în postura de duhuri am creat lumea ~ateri~lă, ve?etală şi care, prin îndrumările respective, nu greşeşte niciodată. La noi
animală care populează întregul univers. Am trăit apot experienţa du-
oamenii, instinctul a devenit Intuiţie, prin care Scânteia Divină din noi
reroasă, văzând cum propriile noastre creaţii au fost parţial consumat~
ne conduce şi dirijează cu înţelepciune propria existenţă pe adevărata
ca hrană de alte creaturi, alte altor fraţi-Dumnezei. După trecerea unei cale a desăvârşirii spirituale.
îndelungate perioade de timp, am hotărât să coborâm în lumea
În ce fel realizăm minunata Unime cu Dumnezeu ai ciirui fii
materială pentru a ne cun~aşte mai bin~ oper~ de noi creată şi d: a.o 1Untem cu toţii fără nici o deosebire?
proteja împotriva eventuahlor adversari. Dar, mdată ce am ~oborat 111 Realizarea acestei practici este atât de simplii, încât cei dominaţi
materia densă, legaţi de un trup carnal, am creat un paradis lumesc
de mintea limitatii şi posesivă nu o pot înţelege şi nici pune în
iluzoriu, în care ne-am identificat cu propriul înveliş. Acest corp firav
aplicare. lată câteva amănunte ajutiitoare şi pentru aceste suflete,
şi neputincios, fiind adesea devorat de animale, m~lt n:ai puternic~
condiţionate atât de drastic de patina timpului scurs, care îi domină în
decât noi, a prilejuit frica de moarte. De-acum, dorrunaţi de tea~ă ~1
chip nefiresc.
insecuritate, am pierdut treptat, treptat legătura noastră cu D1vm1-
Fiecare om este o trinitate perfect funcţională formată din corp,
tatea - exL<>tentă, de fapt, în noi - ca şi noţiunea de imortalitate. Iar
Dumnezeul-om din noi a ajuns, în cele din urmă, o biată făptură Suflet şi Spirit. Corpul fizic este un partener temporar de drum legat
timorată în faţa unei Vieţi neînţelese. Aceasta ne-a fost existenţa pe
de această existenţă. El ne-a ajutat să facem experienţa în asociere cu
parcurs de mii de ani, relevată printr-un şir im_ens de ~enumărate materia dens.'\. Sufletul este reflectarea prin trăire a acestor experienţe.
întrupări şi destrupări. Adeseori am cunoscut, pnn expenenţă perso-
Iar Spiritul este Scânteia Pură Divină drept Esenţă a fiinţei noastre. Ea
•lestă atât filiaţiunea noastră Divină, cât şi frăţia cu toţi semenii. El ne
nală, ipostaza de ucigaş, ca şi aceea de vi~timă. . . .
Pe parcursul acestei îndelungate penoade de ignoranţă ş1 rătăcire conduce întreaga fiinţă, prin Înţelepciune, când noi reuşim să
nu am fost niciodată părăsiţi de grija şi protecţia Tatălui Creator. El realizăm Starea simplă de „A Fi - Acum şi Aici", pe clipe aflate în
ne-a trimis periodic un număr însemnat de mesageri, pentru a ne perpetuă succesiune. în această ipostază tot ceea ce gândim şi simţim
ajuta şi trezi la adevărata realitate. Insă, ~~eşti misio~~ri,_ fie nu au ~ost devine Realitate trăitoare, chiar dacă mai înainte nu am cunoscut
înţeleşi, fie au fost respinşi sau chiar uc1ş1 de sălbăticia 111 care trăiam keastă Stare de Fiinţare. Astfel aflăm Ce Suntem şi vom fi totdeauna,
la acea vreme. adică Dumnezei. Doar aflăm!
În acea perioadă întunecoasă, o seamă de oame~i, ~t~ţi de Îmbrăţişând acest gând că suntem nelimitaţi şi de asemeni,
putere, lăcomie şi glorie au pus temelie diverselo~ credmţe r_ehg1oase, nemuritori drept adevăr nezdruncinat, Sufletul nostru va lua aceste
fiecare susţinându-şi propriul crez, cu pretenţia de a fi Adevă~ slnduri şi le va transmite întregului corp, până la ultima celulă.
Absolut. Iar rezultatele se reflectă chiar în lumea noastrii de astăzi. Bucuria care urmează acestui proces cuprinde atât Întregul, cât şi
Religiile, cu credinţele lor distincte, au d~vizat lumea, ele uneori f~ind plrţi)e componente ale fiinţei proprii.. În această fericită postură,
prilejuri de vrajbii şi chiar de stiiri conflictuale, soldate cu ucideri de corpul cu întreaga noastră fire va da ascultare îndrumării înţelepte a
vieţi omeneşti. Spiritului-Dumnezeu, care se află totdeauna în noi cu îndemnuri
!>ertinente.
54
55
Să iubim deci Viaţa - care este Dumnezeu şi să fim cu Ea în per-
manentă Comuniune! În orice împrejurare ne-am afla s-0 acceptăm
aşa cum vine Ea şi cu tot ceea ce ne oferă!
Să subliniem, de asemenea, ca un fapt foarte important de care Toţi pământenii şi-au p us, şi-ncă îşi pun întrebarea:

totdeauna să ţinem seama cu desăvârşită stricteţe şi anume: Cunoaş­ Cum aflăm sfânta dorinţă? Şi cum excludem eroarea?
terea de Sine este cu adevărat utilă numai şi numai când este pusă în Adevărul - Durrmezeu, ca şi Viaţa, doar în pace-i căutat!
aplicare. Iar atitudinea de o clipă este prin ea însăşi revelatoare. Unde-i linişte completă este loc de revelat!
Numai o astfel de trăire ne aminteşte că suntem cu adevărat Divini-
tate. Iar clipele trăite în acest mod vor conduce, în final, la demolarea Aşadar, să tacă mintea şi-ale ei seci frământări,
treptată a omului vechi - condiţionat tempo-spaţial - şi înlocuirea lui C::ăci
ea-i totdeauna veche - prezentă-n imaginări,
cu Omul Nou, ca făptură integrală, manifestă drept Iubire necondiţio- Care-împiedică-nţelesul Noului viu şi activ, totalmente-înnoitor,

nată şi atotcuprinzătoare. ' Prin Acum - clipă prezentă - Adevăr transformator!

Tace ea când i se spune sau când i se porunceşte?


13. DORINŢA LUI DUMNEZEU Nicidecum! Căci prin întreaga-i purtare zi şi noapte hoinăreşte.
Trecutul şi viitorul îi sunt câmp de alergare,
Iar prezentul ocolit - fiind prilej de confruntare
Viaţa,în a Ei mişcare - de-o vastă complexitate,
Ne pretinde s-0 cunoaştem în a Ei Realitate, Între ea - imagini moarte - şi-a Vieţii Realitate,
Nu doar să vorbim de Ea - văzută la suprafaţă, Esenţă eternă, vie, prin fapte necontestate.
Ci adânc implementaţi şi cu Ea în rezonantă . Simpla conştientizare cu Atenţia lucidă şi atotcuprinzătoare
O dezagregă spontan - spulberând a ei mişcare.
Ea fiind însuşi Dumnezeu - exprimat prin alt cuvânt,
Oferit prin şir de nume, de insul de pe Pământ. Iar în „vidul psihologic" - pacea, liniştea deplină
Însă cuvântul nu-i faptul, ci o vagă încercare Survine ca de la sine, drept ipostază divină.
De-a-nsuma Realitatea printr-o simplă informare. În absenţa deci a minţii Dumnezeu e perceput,
Intuiţia fiind calea, prin care e auzit.
Iar când vom cunoaşte Viaţa, ca Întreg şi amănunt
Vom şti, real, prin trăire-în imensul Său veşmânt. Dumnezeu tuturor se adresează - fără vreo deosebire.
La fel, ce-i Sfântul Părinte - certa Lui prioritate La fel toţi consideraţi, prin Imensa Lui Iubire.
Existenţă intrinsecă - evidentă-n Tot şi Toate Unii însă nu-Laud, alţii nu-i percep rostirea
Si-n final sunt ştiutorii care - conştient, inconştient -
Câte sunt în Univers în imensa Lui amploare, denaturează-întâlnirea.
În mişcare permanentă şi subtilă transformare,
Ipostază mintmată de fermă-ndumnezeire,
Nu întâmplător am început dezvoltarea acestei teme folosind în
Fără de nici o stagnare în a Lui desăvârşire.
locul cuvântului Dumnezeu pe acela de Viaţă care, de fapt, exprimă
~ şi aceeaşi Supremă Realitate. Imboldul tematic s-a impus de la
sme, pentru a veni în ajutorul fratilor noştri contaminati de credinta
Asta-i dorinţa Divină, oricărui ins revelată,
ateistă, potrivit condiţionării edu~aţionale a acestora. P~ntru că ce~a
De-a realiza prin sine postura cea minunată,
ce serrmifică simbolul Viaţă nu poate fi nici negat, nici contestat în
Drept continuă schimbare - sacra perfecţionare
Vr eo formă oarecare de către o minte cu adevărat sănătoasă. Această
Şi revenire la Sursă, prin completa Integrare.
~xistenţă a Viului se află în fiecare fiinţă umană, ca şi în orice vietate
ş1 de ea nu ne putem despărţi niciodată, nici în stare de veghe sau
56
57
somn profund, legaţi de un înveliş carnal, nici desprins de el după tace cu desăvârşire, numai şi numai atunci, în „vidul psihologic",
aşa-zisa moarte. astfel creat, Dumnezeu ni se revelează prin sacra Lui dorinţă pe clipe
După această succintă introducere, să revenim la ceea ce încearcă în eternă desfăşurare. Căci clipa sau momentul actual este unicul
autorul să demonstreze pe calea versului. Viaţa este O Imensă timp, drept Realitate Absolută.
Energie, de-o vastă complexitate, prezentă în Întregul Univers, mai Problema stringentă cu care suntem confruntaţi este, deci, tăcerea
mult sau mai puţin sesizată şi percepută de către organele noastre minţii. Tăcea ea oare la simpla noastră invitare sau poruncă!? Desigur
obişnui te de simţire. Această Realitate se află desigur şi în noi oamenii că nu o va face, fiindcă prin însăşi natura ei este sever dominată de
şi se exprimă ca Energie Vie într-o continuă mişcare înnoitoare de la o amintiri, ca fapte, întâmplări şi peripeţii - cândva trăite, păstrate în
clipă la alta. Şi Ea însăşi ne pretinde să O cunoaştem şi să O trăim în a prezent ca simple imagini memoriale. Şi tot pe baza acestui fond
Ei Realitate, nu doar să vorbim despre Ea în mod superficial. Iar acest imaginar, ea se avântă şi într-un vi itor, de asemenea, imprevizibil.
simbol de exprimare este un alt termen lingvistic pentru a defini pe Câmpul ei de alergare haotică, fără rost, fiind în mod obişnuit,
Unicul Dumnezeu. Prin urmare, Viaţa şi Dumnezeu exprimă Una şi trecutul şi viitorul, iar prezentul este un simplu pasaj de trecere
aceeaşi Eternă Realitate. Dar, să nu rămânem la suprafaţa lucnirilor, rapidă dintr-o parte în alta şi nimic altceva. Dacă mintea s-ar opri în
mulţumindu-ne doar cu rostirea unor simple cuvinte ci, să pătrundem momentul actual, s-ar afla în confruntare cu Viul prezent şi activ, ea
prin cunoaştere şi trăire totodată a întregului conţinut al aceştei fiind realmente vechiul - drept imagini moarte - ca sine fals sau egou
Ex istenţe. care funcţionează deficitar.
Prin urmare, dacă vom cunoaşte Viaţa în întregul Ei conţinut - Si-acum iată soluţionarea problemei, care solicită aplicarea ei, în
suprafaţă şi profunzime - vom cunoaşte şi pe Divinul Părinte ca Exis- mod individual, de că tre fiecare ins în parte. Simpla conştientizare,
tenţă intrinsecă, aflată într-o eternă mişcare înnoitoare, de permanentă realizată cu ajutorul Atenţiei lucide şi globale, a minţii imaginare, face
Îndumnezeire. Iar dorinţa lui Dumnezeu pentru noi toţi fii Săi este ca aceasta să tacă cu desăvârşire. Ia r în „golul psihologic" instalat,
aceea de autoperfecţionare, vizând propria noa'>tră înnobilare spiritu- Dumnezeu ni se adresează prin imensa Lui Iubire. În acea clipă, de
ală şi revenirea Acasă, adică la Sânul Divinului Părinte. Asta doreşte Uniune cu Creatorul, vom afla - prin transmitere intuitivă - sacra Lui
Tatăl Ceresc, să ne întoarcem la Sursa de unde am pornit, pentm a îndrumare. Ea ne pătrunde ca o simplă străfulgerare şi atât! ·
face experienţa în asociere cu materia densă. Iar calea de întoarcere se Atenţie la corecta aplicare a aceste întâlniri! Orice abatere cât de
realizează o dată cu sacralizarea fiinţei proprii prin Cunoaştere directă neînsemnată s-ar pă rea, ar da naştere la neauzirea sau neînţelegerea
şi tr.lire a Ceea ce Suntem cu adevărat, adică Divinităţi întrupate. indemnului Divin perceput intuitiv. De asemenea, să acordăm mu ltă
grijă impulsurilor intempestive ale ştiutorului, care - conştient sau
.„ inconştient - denaturează atât întâlnirea, cât şi mesajul Divin.

În partea secundă să reluăm aceeaşi temă, din punctul de vedere


al insului obişnuit - marcat de o conştiinţă socială, limitată potrivit 14. EU ŞI VOI SUNTEM LA FEL!
mediului în care şi-a dus existenţa. În prezent, acest om funcţionează
în mod mecanic, dominat de anumite tipare prin care gândeşte, se Dupl! chip şi-asemănare, V-am creat pe toţi la fel!
exprimă şi acţionează.
De ce vă deosebiţi, luând un alt ins drept model?!
Această fiinţă umană şi-a pus tot timpul întrebarea - şi o face şi
Eu exist în fiecare, cu aceeaşi însuşire,
acum: Care este adevărata dorinţă, voie sau voinţă a lui Dumnezeu? Sinele vostru cel Sfânt - în Esenţa Sa-i Iubire!
Când mintea ştiutoare este instrumentul care îşi pune întrebarea şi tot
ea aşteaptă şi un anumit răspuns, totul este relativ şi greşelile sunt Asta suntem Eu şi Voi într-o eternă Fiinţare,
inerente. Dumnezeu nu poate fi întâlnit şi consultat cu o asemenea Când voi singuri va cunoaşteţi pe clipe-n desfăşurare!
minte, oricât ar fi ea de dotată informaţional. Pentru că vechiul nu Intraţi grabnic înăuntru - fiţi perfectă Unitate:
poate în nici o împrejurare să întâlnească, în mod real, ceea ce este Corp, minte şi Suflet - Una, drept Sacră Realitate!
absolut proaspăt, nou de la o clipă la alta. Numai când această minte
58 59
Pentru a ne descoperi Natura noastră Divină, suntem îndemnaţi
În această conjunctură realizaţi propriul Sine, sâ intrăm, cât mai grabnic, înăuntrul fiinţei proprii. În acest context se
Certă-mplinire firească în constantă acţiune. obţine Unitatea Realităţii: corp, Suflet şi Spirit - Un Întreg funcţional.
Nu se urmăreşte scop, nimic imagihativ, O dată cu această simplă interiorizare, se înfăptuieşte propriul Sine, ca
În Eternul Viu Acum, apărut intempestiv, împlinire fireaseă în constantă acţiune benefic-transformatoare. Nu se
urmăreşte scop sau ideal de împlinit, drept proiecţie mintală
Sunteţi doar Pură Conştiinţă - fărăvreo anticipare, anticipată - azvârlită în viitor. Realmente, noi doar Suntem, ca ceva
Azvârlită-nviitor, drept seacă imaginare. neaşteptat! În această ipostază, suntem şi ne manifestăm ca Pură
"Vidul psihologic" - uşa de pătruns în Infinit, Conştiinţă. Ea apare în „vidul psihologic", definit ca o veritabilă
Unde vă-ntâlniţi cu-Întregul într-Un Tot desăvârşit. deschizătură de pătrundere în Infinit. În acel moment fericit, suntem
atraşi în Sânul Divinului Creator şi, prin contopire, formăm Un Întreg
Astfel voi veniti Acasă - în Căminul părintesc Dumnezeiesc, aşa cum am fost de fapt înainte de trimiterea noastră în
Unde, de fapt, 'una Suntem - Un Întreg Dumnezeiesc, lumea materiei.
Precum am fost la-nceput într-o perfectă Fiinţare. „.„
Realmente, despărţirea nu-i decât imaginare!

... şi
Pentru a realiza această magnifică şi grandioasă performanţă, iată
o altă viziune a lucrurilor, care ne va ajuta să o împlinim în mud
corect şi cu nespusă uşurinţă. Dumnezeu fiind pretutindenea, ca
Unică Existenţă, El se află în mod permanent şi în noi - prin Divina Sa
Dumnezeu fiind pretutindeni - ca Unică Existenţă,
Prezenţă şi El singur ni se revelează, dar numai când mintea noastră
Este permanent şi-n noi, prin Divina Sa Prezenţă,
Care, practic, se revelă când tace făloasa minte, hoinară, făloasă şi temătoare îşi încetează pur şi simplu activitatea. În
Hoinară şi-nchipuită prin gânduri nesăbuite.
acest sens, noi folosim A tenţia-Lumină ca unic instrument, care îi
demască nesăbuita alergătură, făcând-o să dispară necondiţionat.
Tăcerea minţii sau pacea sufletului şi a rmonia in terioară ne uneşte cu
Măretia împlinirii depinde de fiecare,
Divinitatea, fărăefort sau siluire, oferindu-ne o comportare înţeleaptă
Râvn~, truda şi cu cinstea încontinuu-nso}itoare,
şi sfinţire progresivă.
Vor asigura succesul descoperirii reale
A Aceluia ce Suntem, prin comportări ideale. Toate aceste îndrumări ne sunt oferite chiar de către Dumnezeu,
când ne acord ăm cu El, prin acel Gân d Nelimitat, care stă la temelia
însăşi a divinei Sale creaţii. Iluminarea naturii noastre lumeşti se împli-
Asta spune Dumnezeu, când fiinţăm în gând cu El.
neşte ca preţ al râvnei şi insistenţei de a fi cât mai des în Comuniune
Şi Iluminarea vine de nu-L părăsim dt;,fel!
Astfel Calea e deschisă - noi, prin Ea, Inţelepciune! cu Sfânta Lui Prezenţă.
Această Cale a desăvârşirii este oferită şi accesibilă tuturor fiin-
Oricăru i om destinată splendida Comuniune!
ţelor omeneşti, iar realizarea în timp depinde de fiecare în parte, ca
preţ al muncii personale.
Titlul acestei teme cuprinde o atestare simplă, directă şi atot-
cuprinzătoare, făcutio'I de Tatăl Creator în legătur.ă cu relaţ~ile Sale cu
fii Săi, adică noi, oamenii. Dumnezeu ne confirmă, deci, că avem 15. EXISTENŢA PE FRAGMENTE
aceleaşi însuşiri ca şi El şi că ne-a creat pe toţi la fel.
Aşadar, prezenţa Sa, fiind asemllnătoare în fiecare din noi, 'dis~~­
nem de un Sine personal care se manifestă d rept Iubi re necondip~ De ce oare am ajuns să citim aceastâ carte,
onată. Or în fata acestei incontestabile Realităţi, adop tarea vreunui Scrisăd e un trăitor şi-a lui oportunitate?!
model de umiat nu-şi găseşte nici un fel de justificare. Imitarea vieţii
1

Nu-i nicicum o întâmplare, apărută din senin,


altei persoane, fiind simplă maimuţăreală, se califică, prin ea însăşi, Ci e un fapt relevant, legat de propriul destin!
degradare comportamentală.
61
60
De-altfel, tot ce iese-n cale, spontan sau pe îndelete, Înfăptuirea e simplă şi uşor de practicat
Realmente, ne-aparţine spre-nţelesuri inerente, De oricare pământean, viu şi ferm interesat,
Atrase de-a noastră Viaţă în a Ei desfăşurare, De-a lui perfecţionare, trăind culmile sfinţirii,
Ce impun experienţe, pentru certă confirmare. Şi revenirea la Sursă - la Izvorul Fe ricirii.

Experimentul cuprinde trei niveluri .de trăir~: . Cunoaşterea fiinţei proprii se realizează în mod natural şi firesc
Nivel Supra-conştient, dat Sufletului ca-mphrnre, punându-ne, cât mai des nouă înşine, întrebări în raport de ceea ce
Care, fiind atent la clipă, creează, fără-ndoială, gând im, exprimăm şi înfăptuim.
Propria Realitate - absolut esenţială . De asemenea, legat de acest complex funcţional, o altă întrebare
se impune în mod inerent: De ce oare am ajuns să citim această carte!?
Trăind la acest nivel- practic - de-ndumnezeire Nu este deloc o simplă întâmplare, apilrută din senin, ci un fapt
Fericitul, prin el însuşi, se manifestă Iubire, relevant, conexat de propriul nostm destin. De altminteri, tot ceea ce
Creator de lume nouă şi un alt gen de cultură, ne iese în cale: ca fapte, întâmplări sau evenimente sunt strâns asociate
Cu totul deosebit de actuala structură. de p ropria viaţii. Şi toate aceste apariţii, ne solicită o deosebită atenţie
şi vădită înţelegere, prin trăire personală a experienţei respective.
La nivel de conştient, experienţa-i legată de existenţa carnală, Acest experiment de Viaţă cuprinde trei niveluri de trăire adec-
Corpul fiind interesat de starea spirituală, vată şi anume:
De-a lărgi câmpul conştiinţei înspre Eternul Real, Nivelul Supra-conştient, care oferă Sufletului o trăire simplă şi
Revenind în mod constant la Momentul Actual, direc tă, drept realizare esenţială. La el a re acces orice fiinţă umană. La
acest nivel de Îndumnezeire ne manifestă m ca Iubire necondiţionată,
Vizând în fiece clipă înţelegerea globală, atotcuprinzătoare. Cu o asemenea însuşi re funcţională noi punem
Conexa tă cu trăirea, ca-mplinire ideală, temelie unei alte lumi şi un alt mod de cultură, cu totul deosebit de cel
De el deja cunoscută drept concept Divinitate, actual.
A Aceluia Ce Este - propria Realitate. La nivel de conştient, experienţa noastră este strict legată de
corpul carnal, interesat de ipostaza spilituală . În acest context noi încer-
Si-n sfârşit, sub-conştientul - trăit ca experiment, căm să lărgim câmpul conştiinţei înspre Eterna Realitate, revenind
Unde, real, nu-nţelegem nimic drept eveniment. în mod constant la întâlnirea cu Momentul Actual sau urmărim
Nu ştim nici ce facem, de ce facem şi cum facem, înţelegerea globa lă, conexată cu trăirea propriu-zisă a Ceea ce, de fapt,
Trăim şi acţionăm ca robot, făr-să percepem: şi Suntem - Divinitate întmpată.
Si, în sfârşi t, există şi nivelul subconştient, trăit tot ca experienţă.
Inima singură bate şi, la fel, ochii clipesc, Aici nu înţelegem nici un eveniment. La acest nivel nu ştim nici ce
Sângele prin vene curge, iar plămânii aerul şi-l înnoiesc; facem, de ce facem şi nici cum anume facem. Realmente, este o
Aici nu intervenim absolut în nici un fel fiinţare de robot, fără să percepem ceva anume. Inima singură prin ea
Şi de-o facem, nicidecum n-are valoare. Chiar defel! însăşi pulsează şi împrăştie în întregul organism, prin artere şi vene, o
imensă cantitate de sânge; ochii clipesc şi plămânii, prin inspiraţie şi
Suntem un efect al Vieţii - victime considerate, expiraţie, îşi împrospătează aerul necesar existenţei. în această
La aces t nivel al firii n-avem nici o însemnătate. activitate noi nu intervenim în nici un fel. Practic, ne manifestăm ca
Unind cele trei niveluri - Uniţi şi cu Dumnezeu şi cu Toate un efect al Vieţii, chiar victime considerate. Aşadar, în această postură
· câte sunt, nu detinem nici un fel de însemnătate.
Pânza Vieţii vom crea şi recrea, vizând ţelul cel mai s fânt. Î~ final, dacă unim cele trei niveluri, amintite mai înainte şi
realizăm de asemenea şi Unimea cu Dumnezeu, ca şi cu Toate câte

62 63
Aşadar, această minte, fondată pe-acumulări,
există, vom putea ţese pânza Vieţii, prin creare şi recreare, ca făptu ră N-are cum să întâlnească Viaţa şi-ale Ei mişcări
divină întrupată pe această planetă. Totdeauna prospeţime în perpetuă schimbare,
Înfăptuirea acestui suprem ideal ,este simplu şi uşor de practicat De la o clipă ia alta: frumuseţe şi grandoare.
de fiecare fiinţă umană, interesată de propria perfecţionare, vizând
culmile sfinţeniei şi revenirea la Sursă - adică la Izvorul Fericirii La acest nivel nu suntem nici chiar suflet singular,
Veşnice. Căci şiele tot fragment şi, la fel, deficitar
În cuprinderea Vieţii, legat de un trup carnal,
Potrivit cu-al său destin, implicat potenţial.
16. EXISTENŢA PE PLAN FIZIC ŞI METAFIZIC
Adâncind investigarea, întâlnim şi-alte aspecte,
Ne străduim prin cuvinte să cuprindem Tot Ce Este, Ce s-afirrnă pe plan fizic cu efecte inerente.
Existenţa Infinită - Cosmosul, cu-alte cuvinte, Aici, ia acest nivel, trăim în dualitate,
Fără-nceput sau sfârşit, ca şi fără mărginire, Nu putem vedea, percepe decât opuse create.
Cu al Său interior - imensă diversitate, clar distinctă prin numire.
De pildă: nu ştim ce-i stânga, dacă nu ştim ce e dreapta;
Mintea omului măsura a acestor precizări, Sus şi jos; înalt şi scund - drept perechi imaginate.
De perceput şi -nţeies prin a lor evaluări. Mintea, în a ei structură, veşnic reacţionează
Să ne referim la noi - omul prezent întrupat, După cum îi e natura prin care imaginează.

Si-111preună să vedem cum anume s-a format.


Tot mintea a creat timpul la nivel orizontal;
Un număr imens de ani - şir de vieţi încrâncenate, Trecut, prezent, viitor - socotit drept fapt real;
Cu suişuri, coborâşuri - încontinuu adunate; Gândurile posesive - prin mişcarea lor hoinară,
Multă suferinţă, chin, descriu omul actual Ne domină şi stresează, făcând fiinţa de ocară.
Cu calităţi şi defecte - fondul său conjunctural.
Uneori aceste gânduri, ce-s idei, cândva, trăite,
Suntem formaţi din trei părfi - consecventa trinitate: Creează şi sentimente - realmente, închipuite

Un trup, o minte şi- un Spirit, prin Viaţă asamblate. Care, practic, derutează pe omul neîmplinit
Acesta-i omul real, prin el însuşi trăitor, Ca egou sau sine fals, de timp-spaţiu stăpânit.
La nivel de-Înţelepciune şi de vajnic creator.

... Ce simţim, gândim, vorbim - energii de-a lor factură


Vom atrage către noi, cu efecte pe măsură.
La acest nivel vremelnic, totu-i relativitate:
Dar, există şi-alte stări - ipostaze-nşelătoare, Astăzi, lucruri, fapte petrecute; mâine-s fără-nsemnătate.

Ignoranţa fiind măsura de trăiri deficitare:


Lt:isul se socoate corp, ducând viaţă de fragment, "Eu" şi-" ai meu" - cupiate-n frică - dau hidosul egoism,
Posedat de propriul trup, îi e sclav în mod frecvent. Care nu cunoaşte pacea - prin bizarul conformism,
Ce-i dau griji fără de număr, pe imagini rezemate,
Într-o altă ipostază, mintea e considerată Încontinuu schimbătoare şi de stresuri conexate.
Ca având valoare certă de făptură consacrată.
Tot la fel o amăgire, fondul minţii-nchipuire, În acest univers fizic trăim şi experienţa
Care se repetă-ntruna, prin ce-a fost, cândva, trăire. A Aceluia Ce Suntem, cu fireasca Lui Prezenţă
65
64
destrupări. Aşadar, omul actual este un rezultat care cuprinde în el
Si-n acelaşi timp creăm pe Cel care vrem Să Fie
tnsuşi experienţe personale, cu suişuri şi coborâşuri, defecte şi calităţi,
Într-o nouă ipostază, copleşiţi de Bucurie.
obţin ute prin suferinţă şi satisfacţi i . Suntem deci, Un Întreg format din
Viata-i un constant Proces în permanentă creare, trei elemente, adică o consecventă trinitate: un trup, o minte şi un
Iar pământenii cu Ea îşi afirmă-a lor valoare. Spirit. Toate acestea sunt asamblate în omul actual, prin el însuşi
trăitor. La acest nivel de Trinitate, perfect funcţională, suntem conduşi
Unii, cuprinşi de iluzii, mereu reacţionează,
Mărginiţi de-ngusta minte, care-i condiţionează.
de către Scânteia Divină din noi, manifestă ca Înţelepciune şi creaţie
sfinţi toare.

Alţii, perfect conştienţi şi desprinşi de efemer, realm~nte, tră~tori,


Dar, existenţa noastră pe plan fizic este marcată şi de ipostaze
înşelătoare în care ignoranta este evidentă, prin efecte negative, chiar
În Unire cu Viaţa şi Toate câte există, swlt, de fapt, ş1 creaton.
Ei clădesc o lume nouă cu-nsuşiri deosebite: dezastruoase, privind sănătatea trupului şi a evoluţiei noastre spirih1ale.
Bunătate, Frumuseţe, Cinste prin Iubire însuşite.
Amintim, în continuare, câteva dintre aceste comportări deficitare:

... Într-o primă ipostază ne socotim ca fiind corpul fizic. în acest caz,
când acest fragment ne conduce viaţa devenim sclav al patimilor
trupeşti, prin natura lor, degradatoare.
Universul metafizic, n-are cum fi, prin cuvinte, în nici un fel, Într-o altă ipostază, mintea este considerată ca având o valoare
explicat, certă pentru realizarea tinei vieţi progresiv sfinţitoare. Însă, trăind la
Căci, în El mintea lipseşte - cu ce ştie şi cunoaşte de me morie acest nivel, existenţa noastră nu poate fi decât o categorică amăgire,
păstrat.
întrucât mintea este şi se manifestă ca ceva vechi, drept trăire cândva
Doar trăirea îl confirmă, prin Cunoaştere Divină, consumată, iar în prezent ea nu este altceva decât o imagine veche,
Trăitoru l şi Întregul Necuprins în Uniune deplină. p!strată memorial. Or, întâlnirea ei cu noul Vieţii - o permanentă
prospeţime de la o clipă la alta - nu poate decât să degradeze
Aici nimic nu se-ntâmplă, nu-i nici o dualitate, nici persoană, adevăratul sens al Existenţei.
ci numai Totalitate, Nici trăind doar ca s implu suflet nu vom putea întâlni, prin trăire
O Perfectă Neclintire, fără centru, fără margini - Imensa Realitate. .1decvată, Viaţa în a Ei desfăşurare. Se întâmplă astfel pentni că şi el
De fapt, suntem orişice şi orişiunde şi, de asemeni, nicăieri, L"Ste doar un simplu fragment, la fel de deficitar la întâlnirea cu
Lipsă fiind şi timp şi spaţiu, nu pot fi aprecie ri. fntregul Viului, existent prin El însuşi.
Dacă adâncim şi mai mult investigaţia, vom întâlni şi alte divers.e
Timpul în Eternitate e structurat vertical, pe momente trecătoare, aspecte şi afirmări pe plan fizic cu totul nesatisfăcătoare. Nu putem
în străfulgerarea clipei e: ce-a fost, ce este şi va fi cândva vreodată cunoaşte, de pildă, ceea ce este stânga, dacă mai înainte nu am cunoscut
- doar o Unică mişcare. ceea ce este dreapta. Or, ceea ce este sus, fără s<1 şti m ceea ce însemnă
Prea mult timp în Necuprins, nu putem să zăbovim, jos sau dimens iunea înalt şi setuid - drept pereche imaginară.
Căci Viaţa ne provoacă pe plan fizic să trăim - nu doar să fim ! Mintea obişn uită, care tot timpul imaginează, funcţionează haotic
prin reacţii mecanice, care exprimă trecutul, cândva întâlnit ca
Ne străduim, prin tot ceea ce gândim, exprimăm verbal şi scriem, realita te. De asemenea, mintea este aceea care creează timpul la nivel
să cuprindem Adevărul Infinit, adică Energia C~smică Un.iver~ală fără orizontal ca trecut, prezent şi viitor. Atraşi fiind, prin gândire în
de început şi sfârşit, ca şi al Său interior - o imensa d1vers1tate de diverse direcţii, mintea ne stresează, făcând din noi - făptura divină -
forme şi nume distincte. o caricatură neputincioasă. Gândurile posesive care ne domină
Mai întâi, sii ne referim la ipostaza fiinţei umane întrupate şi ~ categoric, drept trăiri de altădată, au darul de a crea şi sentimente,
acumulărilor sale memoriale, care îi structurează intelectul, pe care 11 prin natura lor, închipuite. În acest mod este structurat ego-ul sau
foloseşte în existenţa sa cotidiană. Întregu l său fond psi!'ologic .s-~ sinele fals, fundamentat şi stăpânit de un timp şi spaţiu imaginar. Şi
format în decurs de mii de ani şi un şir important de mtrupăn ş1 tot gândirea şi exprimarea, potrivit naturii noastre înşelă toare, vor
67
66
atrage către noi energii asemănătoare, cu efecte pe potriva lor, adică
tot la fel de înşelătoare. În străfulgerarea unei asemenea clipe nu putem sta prea mult,
Prin urmare, acest model de viaţă este totalmente marcat de o pentru că Viaţa ne provoacă să trăim pe plan fizic - nu doar să fim!
vădită relativitate, căci tot ceea c11 întâlnim, simţim şi trăim în
momentul actual, mâine sau într-un timp mai îndepărtat, se afirmă ca
lipsit de însemnătate. Tot la acest nivel haotic de existenţă „eu şi-al 17. FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DUMNEZEU
meu" - asociat în mod inerent cu frica - constituie hidosul egoism,
care nu poate întâlni în nici o împrejurare pacea reală a sufletului. Când avem dorinţa fermă, cinstită, nemăsurată,
Pacea sau armonia interioară fiind unica posibilitate de a ne întâlni, De-a afla ce-i Dumnezeu - Unica Realitate - peste tot
prin trăire în comun cu Adevărul Absolut, Dumnezeu sau Viaţa ca desfăşurată,
perpetuă noutate pe clipe însoţitoare. Cuprinsă deci şi în noi, să ne privim drept în faţă,
Viaţa în a Ei desfăşurare este un constant Proces în permanentă El fiind cauza primară în tot ce munim Viaţă.
evoluţie. Iar fiinţa umană întrupată, fiind cu Ea în Comuniune, îşi
afirmă propria valoare. A fost, este şi va fi pururea în noi prezent,
Din păcate ceea ce vedem astăzi în lume este cu totul a ltceva. Gândire şi-Înţelepciune manifestă consecvent.
Marea majoritate a semenilor noştri, care trăiesc într-un climat cop l eşi­ În Uniune cu noi, fii de Dumnezeu fireşti
tor de iluzii care-i condiţionează, reacţionează permanent la întâlnirea La fel precum este-n toate cu-nsuşiri dumnezeieşti.
cu Realitatea Vieţii, potrivit minţii intempestive deficitare.
Alţii, dimpotrivă' Perfect conştienţi de integritatea propriei fiinţe
Bărbaţi, femei, omenirea laolaltă
şi desprinşi de efemer, ca reali trăitori în Uniune cu Viaţa şi cu Toate'
Este, de fapt, Dumnezeu în postură limitată,
câte există, sunt şi se manifestă ca veritabili pionieri ai unei alte lu mi, Ascuns într-o entitate nevoiaşă, trecătoare
diferită de cea actuală.
Printr-un şir de multe corpuri în perpetuă schimbare.
Fiecare fiinţă umană care, prin muncă personală îşi amelioreaz<1
existenţa comportamentală ca Bunătate, Cinste, frumuseţe şi Dragoste
necondiţionată, influenţează benefic întreaga omenire. Fiindcă lumea
Avem înapoia noastră milioane ani, drept vârstă,
Legaţi de un trup lumesc, realmente, doar o crustă,
se perfecţionează şi evoluează începând cu fiecare individ în parte de
Înveliş de suprafaţă, ce ascunde o comoară,
către el însuşi.
... Viul în a Lui Esenţă, drept Existenţă plenară .

Universul metafizic n -are cum să fie cuprins în cuvinte, înţeles şi În această conjunctură - cuprinşi în diversitate,
explicat de către mintea obişnuită. Căci la întâlnirea cu acest Uivers Am fost rege, apoi sclav, văduvit de-nsemnătate;
mintea ş tiutoare lipseşte cu desăvârşire. N umai h·ăirea îl confirmă, prin Om bogat, apoi sărac, având crezu ri diferite;
cunoaştere şi revelaţie divină. În această fericită ipostază Trăitorul :;:i Am ucis şi -am fost ucis într-o seamă de conflicte.
Întregul Necuprins se află într-o deplină Uniune. Aici nimic nu se
întâmplă. Nu există dualitate şi nici persoană, ci doar Totalita tea într- Prinşi în aventura Vieţii, prin comportări variate,

o stare de Neclintire. Nu există nici centru şi, de asemeni, nici margini Am simţit din plin durerea, trăind clipe d isperate,
ci doar Absoluta Realitate. În acest context noi suntem, de fap t, Cu frici şi amărăciuni, invidii, ură, dispreţ.
oriunde, orişice şi, de asemenea, n icăieri. Adesea, ca ipocriţi, ne-am manifestat semeţ,
Nu există nici timp şi nici spaţiu imaginat orizontal de către
minte. Timpul în Eternitate este structurat vertical, pe momente într-o Şi din toate-am învăţat - lung proces de devenire,
continuă succesiune, în care se află; tot ce a fost, ce este şi va fi vreodată Urcând treaptă după treaptă cu Viaţa-n contopire,
- el fiind doar O Unică mişcare. Cu urcuşuri, coborâşuri, existenţa presărată
68 Clare-ndemnuri din adâncuri de-a afla calea cea dreaptă .
69
Iată-ne ajunşi aici - cu dorinţa nestema tă - de-a vedea pe Creator, Orice vorbă pronunţată exprimă un sentiment,
Tatăl atotştiutor,ca şi veşnic iubitor, Care-atrage viitorul - în mod cert şi permanent.
N-are chip, înfăţişare, nici nu e judecător,
Nimănui nu dă porunci, fiind cu noi însoţitor. Să reţinem, prin urmare, acest fapt esenţial:
Cătot ce-ntâlnim în cale, în al Vieţii areal,
Nicicând nu ne-a părăsit în lunga peregrinare; Noi singuri ni l-am creat, prin gânduri şi sentimente,
Noi în El şi El în noi, în oricare-mprejurare. Imaginate din frică sau de alţii inspirate şi de noi clar
Şi El ne-a dat libertatea, independenţa totală, acceptate.
Ca singuri să descifrăm fiinţa noastră cea reală.
Gândul, prin a lui putere este creator al Vieţii.
Noi şi cu El în Unime - fără nici o îndoială, Nimeni nu-L poate distmge, fiind motorul Existenţei,
Când ne privim în oglindă e cuprinderea totală; Noi fiind singuri în măsură să-i apreciem valoarea,
În mod real suntem Spirit - un punct infim de Lumină, De-i un gând bun sau mârşav, în a lui desfăşurare.
Ce dinamizează trupul, prin puterea Sa Divină.
Noi, ca făpturi întrupate - reală identitate,
Tot la fel, s untem şi Suflet, ce-nregistrează - menţine Suntem Gânduri şi decizii, precum ele-s exprimate.
Sub formă de sentimente şi gânduri - absolut, în întregime, Osteneală mai puţină, vom deveni mai puţin,
Avute de noi vreodată - ca certă identitate, Negând rostu-Înţelepciunii, vom deveni un cretin.
Creând deci, pe planul fizic, justa personalitate.
Gândind că suntem sărac - om sărac vom deveni;
Suntem, de fapt, Spirit-Suflet, locatar în corp carnal, Că suntem un ins urât - astfel ne vom împlini,
Pe care noi l-am ales, vizând sacrul ideal, Fiindcă noi am hotărât - urmărind propria vrere.
De-a ne întoarce Acasă, în Căminu l părintesc, Asta este, de fapt, legea dup-a noastră-apreciere.
Adică, la Cel Ce Este - Tatăl nostru cel Ceresc.
Dumnezeu e numai Viaţă. Asta, de fapt, El cunoaşte
Trupul însă derutează şi, copleşiţi de iluzii, Şica Iubire Supremă orice gând, fapta-mplineşte,
Ne socotim a fi el, privind Viaţa prin confuzii: Căci ne-a încuviinţat să fim şi să creăm după propria dorinţă,
Neîncrederea şi teama, tristeţea şi amărăciunea Fără a ne judeca, în vreo formă oarecare, orice gen de neputinţă.
Ne vor domina întnma. Adevărul preschimbat cu-nşelăciunea .
Creatorul Vieţii noastre singuri noi aşad.ar suntem, ca şi tot ce
Nu există întâmplare, hazard sau coincidenţă, exprimăm.
Noi singuri fiind creator al propriei existenţe. Suntem, de fapt, Dumnezeu care-n liniştirea minţii putem să
Ceea ce, pe Ioc, acum gândim şi trăim ca sentiment funcţionăm,
Ne proiectăm viitorul - de-acum, de el dependent. Săgândim şi să creăm şi precis să devenim Supremă Inteligenţă.
Asta am fost totdeauna, Dumnezeiască Esenţă.
Altfel-zis, să explicăm: zilele noastre de mâine
Vor lua conturul lui „azi", drept firească acţiune; *"*
Orice gând îmbrăţişat, fantezie, aşteptare,
Emoţional urmate, vor rămâne-n conservare, Si-acum, drept final al temei, să vedem: Ce-i de făcut?
Cum s-ar putea redresa omul care şi-a pierdut
În Suflet înregistra te, cu efecte inerente, Focul Sacru din interiorul său, şi-a întâlni pe Cel Ce Este
Drept condiţii ale Vieţii, precum cele precedente. Veşnică Realitate, ca şi măreţii celeste?

70 71
şir de vieţi anterioare, în care am făcut tot felul de experienţe. în unele
Propria Inteligenţă în mod progresiv redusă,
[J'lcorporări am fost femeie, în altele bărbat. Am cunoscut atât viaţa
Influenţaţi de iluzii - existenţa mai confuză
tmbelşugată, ca stăpân, conducător sau chiar împărat, ca şi aceea de
Şi viaţă după viaţă - de lumesc împovăraţi,
om sărac, smerit şi nevoiaş, precum şi viaţa umilitoare de sclav.
Prin nefaste atitudini, în mod real posedaţi.
Adesea am ucis şi la rândul nostru am fost ucis în diverse lupte şi
războaie sau chiar în confruntări, determinate din interese meschine
Sclavi prin tot ce aţi creat: dogme, modele, tradiţii,
individuale.
Separaţi în naţiuni, religii-în conflicte, competiţii,
Cuprinşi în aventura Vieţii pământeşti am simţit din plin dure-
Identifica ţi cu trupul şi-a lui supravieţuire
V-aţi uitat Sacra Esenţă, propria Dumnezeire.
rea, tristeţea şi chiar disperarea, frica de necunoscut, ura, dispreţul şi
amărăciunea. Nu de puţine ori ca ipocrit ne-am manifestat vanitatea,

Lăsaţitrupul de o parte - reducându-i irnportan!a orgoliul şi trufia, iar şiretenia, apreciată ca isteţime diplomatică.
Si-ncercaţi
ca să-nţelegeţi, prin trăire, ce-i Viaţa, Toate aceste dereglări comportamentale - ca şi multe altele
Nouă, veşnic prospeţime pe clipe înnoitoare! neamintite aici - au avut loc de îndată ce am coborât în lumea
Numai astfel de tră ire e, prin ea, transformatoare. materială, adică la nivelul propriei noastre creaţii. Căci noi, oamenii,
ca primă creaţie a Tatălui Divin, am fost dotaţi cu puteri creatoare
Lumea-întreagă se preschimbă în proces de devenire, aidoma Părintelui Divin. Iar noi, ca duhuri, am creat: planete, stele şi
Începând constant cu noi - propria noash·ă trăire, galaxii cu toate câte acestea le cuprind drept învelişuri. Şi, coborând la
Ascultându-ne Maestrul din propriul interior, acest nivel material, p entru a cunoaşte prin trăire în asociere cu
Care este Dumnezeu - în tot timpul iubitor. propria operă şi a o putea mai bine proteja, noi ne-am uitat Natura
noastră Dumnezeiască.
Suntem oare noi interesaţi de-a afla, prin proprie descoperire, Începând de la acel nivel, în asociere, deci, cu trupul, prin
dacă există sau nu acea Energie Infinită, numită şi Dumnezeu sau muncă personală, am descoperit ade vărata noastră Natu ră, urcând
Viaţă? Unii spun că este, alţii afirmă că nu există aşa ceva! Ce zice!i treaptă cu treaptă pe scara evoluţiei până am ajuns aici. Acum,
dumneavoastră care citiţi această carte?! Simpla afirmare pro sau pentru că ne-am aflat 1 a tura noastră Divină, avem în noi dorinţa
contra nu are nici o importanţă. Atât w1a, cât şi alta nu stmt decât o nestrămutată de a descoperi pe Unicul Creator. În acest scop, punând
vorbă goală, lipsită de semnificaţie, ca atâtea altele pe care zilnic le în aplicare Cunoaşterea directă de Sine, iată ceea ce însuşi Dumnezeu
rostim - conştient sau inconştient. ne revelează. El ca Energie Cosmică Universală nu are chip sau
Dacă asemenea Energie se află peste Tot şi în Toate câte există - înfăţişare - potrivit înţelegerii noastre omeneşti. Aflat peste Tot şi în
văzute şi nevăzute - înseamnă că se află şi în noi în fiecare făptură Toate câte există, El se manifestă fn orice împrejurare ca Iubire
umană. Iar noi suntem în măsură să O întâlnim, în mod real, adică atotcuprinzătoare. Or, având această inestimabilă însuşire, El nu dă
prin trăire individuală a ceea ce Ea reprezintă. porunci nimănui şi nici nu judecă vreo creatură, indiferent de ceea
Această temă ne îndeamnă să fim faţă în faţă cu Dumnezeu, El ce face sau nu face aceasta.
fiind cauza primară a tot ceea ce însemnă Viaţă. Aşadar, El a fost, este Pe parcursul îndelungatei noastre peregrinări, ca fiu de Dumnezeu,
şi va fi pururea în noi prezent. Indiferent de sex, noi toţi: bărbaţi şi El nu ne-a părăsit în nici o împrejurare. Încă de la începutul creaţiei El
femei - fiind prima Lui creaţie, suntem cu adevărat fi i şi fiice de ne-a oferit libertate deplină şi independenţă totală de a face tot ceea
Dumnezeu. Iar ca fii ai aceluiaş i Tată Ceresc avem şi noi aceleaşi însu- ce, de fapt, noi dorim, pentru a ne descoperi singuri fiinţa noastră cea
şiri dumnezeieşti, moştenite în mod natmal şi firesc de Ia Părintele
reală. Noi şi El ne aflăm într-o permanentă Uniune, căci nici n-am
Creator.
putea fi altfel, întrucât existenţa Lui se află prezentă în mod inerent
Revenind în prezent la existen!a noastră actuală, suntem deci, un
peste toate şi în toate câte sunt în Imensul Necuprins.
fiu de Dumnezeu întrupat într-un înveliş carnal - prin însăşi natura
Când ne privim într-o oglindă - ca om treaz şi perfect conştient,
lui nevoiaş şi perisabil. Aflaţi într-o asemenea ipostază, avem în urma
ce observăm? La suprafaţă avem un înveliş, adică un corp carnal, ca
noastră milioane de ani ca vârs tă, petrecută pe acest Pământ, într-un
73
72
veritabilă crustă exterioară, iar în profunzimea fiinţei există un punct sJrac, vom deveni psihologic un om si!rac, chiar dacă realitatea mate-
luminos - Scânteia Divină din noi - care este Realitatea noastră rială ne copleşeşte. La fel se întâmpla şi în cazul când ne socotim că
nepieritoare. De asemenea, noi descoperim mintea şi Sufletul, care suntem un om urât. Şi toate astea se întâmplă întocmai, fiindcă noi am
înregistrează şi menţin absolut totul sub formă de gânduri şi senti- apreciat astfel, urmărind propria vrere. Aceasta este întocmai ca o
mente, avute de noi cândva, ce ne-au conturat pe plan fizic propria tege impusa de propria noastră estimare, subiectivă şi aberanta.
identitate în comuniune cu corpul, adică personalitatea. Dumnezeu ca Sursă a Surselor, este în Esenţa Sa numai Viaţă, şi
În prezent suntem deci, Spirit şi Suflet ca locatar într-un corp asta de fapt şi cunoaşte. El, ca Iubire necondiţionată, orice gând şi
material, pe care noi l-am ales, pentru împlinirea sacrului destin, faptă împlineşte. Căci ne-a încuviinţat să fim şi să creăm după propria
privitor la întoarcerea noastră Acasă, adică în Căminu l Părintesc - noastră dorinţă, fără a ne judeca în vreo forma oarecare, fie neputinţa
Trupul Tatălui Divin - de unde am coborât pentru a face experienţa în sau greşita înţelegere. Noi şi numai noi suntem creatorul Vieţii noastre,
asociere cu materia densă. Acest trup în care ne petrecem existenţa, ne pe care singuri ne-o făurim după propria vrere. întrucât suntem de
derutează în mod permanent, oferindu-ne o viaţă · de iluzii. Dacă fapt Dumnezei, noi în tăcerea minţii vechi ş_tiutoare, avem capacitatea
dintr-o profunda eroare sau lipsă de înţelegere ne socotim a fi el de a fiinţa, gândi, crea şi deveni Suprema Inţelepciune. Asta am fost
Realitatea propriei fiinţe, vom fi dominaţi de confuzii şi temeri, iar totdeauna şi vom fi şi în viitor, drept Esenţă Dumnezeiască.
adevărul este preschimbat în meschinărie umană. Prin urmare, fiind Si-acum, ca final de temă, să vedem ceea ce este cu adevărat de
plafonat la acest nivel de înţelegere, întreaga Viaţa, în desfăşurarea Ei făcut. Cum oare s-ar putea redresa omul care şi-a pierdut Focul Sacru
naturală, este întâmpinată cu atitudini şi comportări inadecvate. din interiorul său, ca şi măreţia şi grandoarea cereascll?
Neîncrederea, lăcomia, teama, tristeţea şi ami!ri!ciunea ne vor copleşi În clipa când ne-am asociat cu învelişul material, corpul fizic, am
întreaga existenţ11. Ceea ce în momentul de faţă gândim şi trăim ca pierdut în mod treptat Inteligenţa ce-o aveam la început, marcaţi
sen timente, noi singuri ne proiectăm viitorul, de care în mod real sever de către tot soiul de iluzii. În această perioadă de bâjbâieli prin
suntem dependenţi. Pentru o mai bună înţelegere, iată şi o altă întuneric, ne-am agăţat cu disperare de dogme, ritualuri, ceremonii
explicaţie: Zilele noastre de mâine vor lua conturul lui azi, d rep t sau diverse metode şi religii inventate de către unii semeni, dornici de
firească acţiune. Orice gând, fantezie, aşteptare, îmbră ţişate de noi putere şi glorie lumească. Devenind sclavi ai acestor creaţii imaginare
emoţional, vor rămâne în conservare, înregistrate de către Suflet, ne-am pie rdut, prin uitare, Esenţa Sacră a propriei noastre Realităţi de
însoţite cu efectele lor corespunzătoare. Să mai precizllm, că orice făpturi divine.
gând cuprins într-un cuvânt şi exprimat conţine un sentiment care, pe După o perioadă atât de îndelungată de rătăcire, la nivel etic,
mi!sura şi intensitatea respecti vă, dă formă di torului, ca certitudine şi moral şi spiritual, ni se oferă modalitatea de redresare, care se
consecinţă. înfăptuieşte de fiecare individ în parte, de către el însuşi. Se lasă de o
Să mai reţinem, de asemenea ca un fapt esenţial, că tot ceea ce parte importanţa corpului fizic, iar mintea ştiutoare o determi~ăm să
întâlnim în cale adus de mişcarea Vieţii, noi singuri suntem creatorul tacă, folosind în acest scop Atenţia lucidă, atotcuprinzătoare. In acea
prin gânduri şi sentimente, imaginate fie din frică sau de alţii clipă de pace şi armonie interioară, Maestrul din interiorul propriei
inspirate şi acceptate de puţina noastră înţelegere. fiinţe - adică Scânteia Divină - întâmpină mişcarea Vieţii pe clipe în
Gândul ferm, prin propria Lui putere, este autorul absolut al Vieţii, eternă desfăşurare.
pe care nimeni nu-L poate distruge, fiindcă El este însuşi motorul O asemenea colaborare operează în mod natural transformări
Existenţei. Numai noi fiind singuri în măsură să-i apreciem valoarea, radicale benefice asupra omului vechi, condiţionat tempo-spaţial, care
dacii este folositor sau nefolositor în propria Lui desfăşurare. funcţionează haotic ca sine fals sau ego. Râvna, dorinţa apriga şi
Noi, ca Dumnezei întrupaţi, într-o anume identitate suntem, de insistenţa personală, depuse în aplicarea acestei practici, vor conduce,
fapt, Gânduri şi decizii aşa cum ele sunt concretizate. Munca per- în final, la fenomenul Iluminării sau Eliberării noastre totale din
sonală - drept osteneala mai puţină, vom deveni, în mod inerent, mai cătuşele materiei. Concomitent cu aceasta grandioasă realizare, vom
puţin evoluaţi. Daci! negăm sau ev ităm Înţelepciunea vom deveni pe reveni pentru totdeauna la noi Acasi!, adică în Sânul Tatălui Ceresc,
moment un nesiibuit meschin. Dacă, de pildă, gândim că s untem Sursa Surselor a Toate câte există.
74 75
De-acum Dragostea tronează în întreaga comportare,
18. FRICA Ea prin Ea se defineşte, fără condiţionare.
Fericitul trăitor, viu marcat de bucurie,
Îşi creează rostul vieţii fără griji, dizarmonie.
Frica sau înfricoşarea e o stare de profundă tulburare,
Cu sau fără motivare, şi-nscrisuri devastatoare Acesta e Dumnezeu, prezent în orice făptură,
Pe plan fizic şi mintal. O reală nălucire, Ce-şi conduce creatura înspre Sacra Lui Natură,
Ce distruge sănătatea, prin nocivă izbucnire. Sursa Surselor a Toate câte sunt şi vieţuiesc
În Întregul Necuprins, unde toate se-ntâlnesc.
Să vedem, cum se iveşte? Cine-anume o-ntretine
Si-i dă forţa de rigoare în a ei desfăşurare? ' Dar, să revenim la fapte: Cum prin noi realizăm
Vinovate falsul sine şi lumea exterioară, Minunata integrare? Cum lăuntric ne-adunăm,
În care-şi pune nădejdea, privind lucruri trecătoare. Părăsind exteriorul - falsa relativitate?
Totul e realizabil, fiind marcat de simplitate.
Când caută fericirea prin mişcarea sa hoinară,
Tot ce află-i relativ, cu durată strict precară. Când spontan vedem gândirea prinsă-n lumea din afară,
Aici frica brusc apare, cu vădita înşelare Singuri conş tienti ză m ca suntem minte hoinară!
Că tot ce-am acumulat nu are certă valoare: Mintea, astfel demascată, instantaneu se opreşte,
Iar în „golul psihologic" fiinţa-ntreagă se uneşte.
Ataşamentele de lucruri, persoane sau poziţii sociale
Naşte teama de-a le pierde, cu emoţiile sale. Rupţi de lumea din afa ră - fiind Un Tot - fără efort,
La fel, frica e prilej, când dorim ce ne lipseşte Stare de Conştiinţă Pură - când trecutul este mort.
Si-ndoiala neîmplinirii ne stresează, chinuieşte. Suntem, real, Ab5olut - viu, prezent şi-nnoitor
Pe momente succesive, conştient şi iubitor.
Frica-i constant însoţită de mânie, violenţă,
Războaiele fiind bazate pe îngusta preferinţă, As tfel de clipe destramă omul vechi, prin timp format,
Agresorul punând preţ pe ceva care-i lipseşte, Ce-a pus preţ pe-acumulări - de ele fiind posedat.
O persoană, naţiune acel lucru şi-l doreşte. Noul pământean trăieşte propria Iluminare
Printr-un alt mod de fiinţare, ce-aşteaptă pe fiecare!
Cel ce are acel lucru, nu vrea nicicând să-l împartă
Cu acela ce nu are! Si-n postura lui deşartă Frica sau înfricoşarea este o stare de tulburare sau stres cu totul
Ucişi oameni, distrus bunuri, drept reală nebunie. negat ivă, care determină efecte distructive, atât asupra sănătăţii
Ăsta-i omul primitiv, clar vădit prin inepţie. corpului fizic, precum şi asupra uncj bune funcţionări a minţii sau
intelectului.
În general vorbind, orice problemă care ne iese în cale, ne solicită
rl•zolvan:a ci şi cât mai repede p osibil. Vom proceda întocmai ca şi în
Când el intră în al său interior -Trinitate Unitară, cazul de faţă. Aşadar, vom începe cu descoperirea elementului cauzal
Întâlneşte sfânta pace şi trăirea integrală, dete rminant al acestui element numit frică . Cum anume se iveşte frica
În această ipostază - liber şi independent şi cine o sustine în continuare? Initiatorul fricii este întotdeauna sinele
De frici, ca şi de mânie - în mod ferm şi evident. fals sau eg~-ul, care îşi doreşte' în mod obişnuit împlinirea unor
lucruri trecătoare şi îşi pune nădejdea rezolvării lor pe seama lumii
exterioare. Căutăm, de pildă, fericirea punând preţ pe avere, lucruri
76
77
de preţ,bijuterii, opere de artă, case, moşii etc. Or, toate astea sunt - pe care unii le trăiesc din plin, că au scă pat de un adversar ce le
conştient sau inconştient - strict legate de teama de a le pierde în vreo iflCOmoda interesele lor lumeşti. Or, pe aceia care au trudit o vreme
formă oarecare, prin furt sau reforme sociale, legiferate de către tndelungată cu îngrijirea celui aflat pe patul de suferinţă. încheiem
autorităţile dictatoriale. Ataşamentul nefiresc faţă de persoane, poziţii această intercalare în textul temei respective, cu convingerea că
sociale, glorie, renume este iarăşi o evidentă cauză de teamă sau frica exemplele oferite, evidenţiază în mod satisfăcător, atitudinea, în
de a le pierde. Un alt fapt determinant al fricii este cunoscut, prin general, a semenilor aflaţi în faţa unei persoane decedate.
trăire efectivă de către orice fiinţă umană şi cu frecvenţa lui ne În continuare, să revenim la explicarea textului propriu-zis al
întâlnim aproape zilnic. Orice dorinţă a noastră de obţinere a ceva este poeziei. Sentimentul frică este însoţit în mod constant de mânie şi
strict legată de teama de a nu o putea împlini. Îndoiala neîmplinirii a dolenţă. Şi iată cum aceste atitudini n egative iau fiinţă şi se dezvoltă.
ceva de strictă necesitate este deci generată de frica neîmplinirii. Conflictele inter-umane, la nivel de clase sociale sau războaie între
În reluarea temei, pentru a o explica folosind proza, constat, nu state sau grupuri de state, au loc adesea pe interese economice. Unii
fără surprindere, că am omis frica de moarte, atât de comună tuturor dispun de bogăţii şi diverse alte lucruri, care altora le lipsesc şi
vieţuitoarelor şi mai ales omului. Primul gând, oferit de mintea deţinătorii acestora refuză să împartă prisosul cu cei aflaţi în sufe-
obişnuită, a fost acela de a explica fenomenul în două, trei strofe, pe rinţă. În urma confruntărilor sângeroase sunt ucişi oameni şi distruse
care să le intercalez apoi în contextul temei. Dar am fost imediat oprit. bunuri materiale, demonstrându-se astfel primitivismul moral şi
Şi iată explicaţia: Aceia care citesc şi aplică în mod corect ceea ce spiritual care dăinuie pe această planetă. În ambele tabere - agresor şi
explică versul, vor sesiza ei înşişi omisiunea, iar curiozitatea îi va agresaţi - oamenii trăiesc şi acţioneaUI la nivel de minţi condiţionate,
îndemna să verifice şi a doua variantă a temei, adică explicarea prin în care domină sinele fals, care se caracte1izează printr-un egocentrism
proză. sălbatic.
Prin urmare, să încercăm explicarea acestui fenomen al fricii care, Dar, când omul intră în interiorul fiinţei sale şi formează acea
nu de puţine ori îmbracă forme paroxistice, de maximă intensitate. În Trinitate perfect funcţională - corp, minte şi Spirit - Un întreg, în acea
ultimele două luni am asistat la înhumarea a două prietene apropiate. clipă el devine liber şi independent de orice mânie sau violenţă. Din
Una d intre ele cu preocupări literare, care lasă în urma ei o seamă de acea clipă de pace şi armonie interioară Dragostea necondiţionată îl
lucrări bine apreciate. Prieteni şi rude apropiate ne aflăm faţă în faţă, conduce pe culmile desăvârşirii. Un asemenea trăitor, devenit Înţe­
doar ca simple învelişuri trupeşti a celor care mai înainte au trăit ca lepciune, va dispune în permanenţă de cele necesare unei vieţi lipsite
fiinţe vii, la fel ca şi noi. În această ipostază, noi, ca şi alţi semeni, care de griji şi nevoi. Munca cinstită şi bucuria ce o însoţeşte face din el un
au asistat la o asemenea ceremonie de despărţire, funcţionăm la nivel minunat exemplu de Viaţă trăitoare. Şi acest trăitor - Hlră voia lui -
de corp fizic şi minte, aflaţi în lumea exterioară. Trupul, prin organele influenţează favorabil atât lumea care-l înconjoară, cât şi întreaga
de simţire, ne informează despre deces, iar mintea, cu sau fără vrerea Existenţă. Acesta este Dumnezeul din orice făptu ră umană, care-l
noastră, derulează - potrivit înregistrărilor memoriale - fapte, conduce necontenit pe scara fără de sfârşit a evoluţiei spirituale.
întâmplări şi evenimente legate de relaţiile noastre cu decedatul. Practic, să vedem: Cum anume realizăm Integritatea fiinţei, de
Întregul proces este însoţit de stări emoţionale, favorabile sau care am amintit mai înainte? în ce fel părăsim lumea exterioară, falsa
nefavorabile. Corpul, la rândul său, este impresionat de aceste aduceri relativitate, urmată de pătrunderea în interiorul fiinţei proprii?
aminte ale trecutului. Lacrimi de durere se preling pe obraz, o dată cu Cunoaşterea de Sine ne oferă, în acest sens, o modalitate extra-
părerea de rău că cel ce ne părăseşte ne ni lipsi, prin ceea ce el ordinar de simplă şi anume: Simpla conştientizare a minţii hoinare, o
reprezintă ceva pentru noi. Cu alte cuvinte, noi trăind în afara determină să tacă în mod spontan. Fenomenul se concretizează cu
corpului, trăim totul marcaţi de amprenta subiectivismului. Unii se ajutorul Atenţiei-Lumină, lucidă şi atotcuprinzătoare. Tăcerea, fără
vor bucura de averea care trece de acum în contul lor personal. Alţii efort şi instantanee, ne oferă Starea de Pură Conştiinţă, în care trecutul
se vor întrista, căci la dispariţia acestuia, pierd o sursă de venituri, lipseşte cu desăvârşire. În acea clipă suntem Adevăr Absolut - Viu şi
salariu, pensie etc. sau că pierd pe cel care le procura anumite servicii înnoitor. Astfel de clipe destramă omul vechi, prin timp format, care a
şi diverse satisfacţii. Să amintim, de asemenea, bucuria şi satisfacţi ile, pus preţ pe acumulări psiho-somatice, de care este realmente posedat.

78 79
Noul pământean, astfel realizat, trăieşte de acum propria Ilumi- Noi fiind El şi El fiind noi, ca Dumnezeu întrupat.
nare. Aces t summum spiritual este accesibil tuturor fiinţelor umane şi Astfel de clipe trăite, ca Un Tot realizat
aşteaptă pe fiecare, prin propria înfăptuire, să şi-l însuşească. Vor conduce, în final, la Sacra Iluminare,
Natura noastră Divină, ca simţire-comportare.

19. GÂNDIREA NELIMITATĂ ŞI C EA LIMITATĂ

Gândirea Nelimitată prin Ea însăşi Energie Infinită, Ce-i gândirea limitată, ce ne ţinc prizonieri,
Legaţi de un corp carnal printr-un şir de întrupări?
Când sw1tem Una ci:1 Ea - Fiinţa întreagă definită,
Nu există ccva-n lume care să ne depăşească, Fiecare entitate, ca şi orice lucru-n parte
Să ne domine, posede sau, cumva, sil ne-amăgească. De la început create ca Gândire şi Conştiinţă - chiar de
Dumnezeu dotate.
Ea e însuşi Dumnezeu - Viaţa-n eternii mişcare,
Fără-nceput sau sfârşit - o complexă derulare, Deci, întreaga creatură - cu imensele aspecte,
Existenţă intrinsecă - permanentă devenire Posedă a lor Conştiinţă cu efecte inerente
Pe momente succesive împletite cu Iubire. De-a emite şi primi Gânduri, după propria dorinţă,
Pânza Vieţi i fiind ţesută prin globală influenţă.
S:reator şi Creatură prin acest Gând se-ntâlnesc,
ln proces evolutiv, ascendent, dumnezeiesc. Aşadar, fiinţa umană cu gândirea limitată
Astfel are loc misterul evoluţiei globale, N-are cum să întâlnească Viaţa cea adevărată,
De la bobul de nisip, plante, ca şi animale. Fiindcă la acest nivel, haosul o ~tă pâneşte
Prin dorinţe nefireşti şi gânduri, ce le hrăneşte.
Iar noi, fiinţele umane, real, mai evoluate,
Vizând acelaşi proces, suntem net avantajate Teama de necunoscut, invidia, lăcomia, ambiţia şi cu ura,
Prin Cunoaşterea. dirccti\ - cale simplă de „A Fi" - adică Pură Ca şi frica cea de moarte sunt efecte pe măsură.
Conştiinţă,
Insul, un biet instrument, manevrat de-aceste gânduri
Când suntem Una cu-Întregul, ca Unică Existenţă. Ce-I domină, stăpânesc - timorat de proprii simţuri,

Astfel de clipe trăite, realmente, ne sfintesc, El emite şi primeşte gânduri asemănătoare,


Scurtând încontin.uu drumul spre Cămlnul Părintesc, Potrivit cu al său fond - de egou şi-ncătuşare,
Adică la noi Acasă, Sursa Surselor a Toate, După cum a fost format de conştiinţa socială:
Creator a Tot ce Este - Unica Realitate. Calapoade de gândire, dogme, crezuri sau concepte, zis-morale.

Practic, cum realizăm Gândirea Nelimi tată? Or, noi suntem altceva decât euri posesive
Foarte simplu! C u Atenţia lucidă, instantaneu declanşată Închistate-n timp şi spaţiu cu înscrisuri negati,·e!
Si-n mod spontan implicaţi, luăm contact c.:u lot ce-apare, Ca Dumnezei întrupaţi, avem Natur<~ Divină,
Adus de mişcarea Vieţii în a Ei desfăşurare! Nesfârşită Bunătate, Frumuseţe, Armonic şi o Iubire deplin<\,

Simplitatea întâmpinării spulberâ, pe loc, destramă Faţă de ce ne-nconjoară: semeni, 1umea animală,
Haosul minţii hoinare, cu întreaga-i panoramă, Ca şi restul Existenţei - lumea cea materială.
Iar în „golul psihologic", în acest mod, declanşat Făr-a pretinde ceva - vreo anume răspl ătire,
Se deschide o fereastră spre Fondul Nelimitat, Real, asta ne e firea - necontenita Iubire,
80 81
În adânc însămânţată, ce se vrea descoperită idealizare nu face altceva decât să amplifice importanţa omului vechi,
De fiecare în parte, prin Cunoaştere-nsotită. condus de mintea ştiutoare.
Calea-i simplă! La îndemâna tuturora în practicarea corectă a Cunoaşterii directe, folosim un singur
Văzând doar ce nu-i Iubirea - fireâ cea deficitară, jnStrument şi anume: Atenţia lucidă şi globală, instantaneu declanşată
la întâlnirea cu reacţiile minţii, determinate de tot ceea ce ne scoate în
Sinele nostru meschin, prin egocentrism format, cale eterna desfăşurare a Vieţii. Simplitatea unei asemenea întâlniri
Încontinuu temător, de iluzii posedat. spulberă, pe loc, mişcarea haotică a minţii, care judecă, acceptă sau
Simpla conştientizare cu Atenţia-Lumină respinge ceea ce ne iese în cale. lar în „vidul psihologic" sau pacea
Face ca fictivul sine, instantaneu, să dispară în Armonia deplină. desăvârşită a sufletului, ni se deschide o veritabilă fereastră spre
Imensa Nemărginire cu care, de fapt, ne contopim. În acel moment
Acesta-i sacrul climat, în care noi ne cunoaştem şi trăim noi suntem acel Fond Nelimitat - care este Dumnezeu - constituind
Propria realizare - Uniţi cu Tot ce-ntâlnirn: laolaltă O Unică Energie conştientă, trăitoare, ce 5-afirmă prin Ea
Într-o Lumină deplin<'\ şi Gândire f<'lră margini, însăşi ca Iubire necondiţionată şi atotcuprinzătoare.
Ca Existenţă Divină, detaşată de imagini.

Gândirea Nelimitată, adică nelegată de ceva anume, este prin Ea În continuare, să vedem ce este gândirea limitată, care ne ţine
însăşi Energie Infinită. Iar noi, omul obişnuit, realizând contactul prizonieri, legaţi de un corp carnal, printr-un şir de întrupări. Fiecare
simplu şi nemijlocit cu Ea, devenim în mod practic - Un întreg perfect entitate, ca şi orice lucru sau vietate în parte, au fost cret1te încă de la
funcţional. În acest fericit context, nu există ceva în lume care să ne început de existenţă cu Gândire şi Conştiinţă, deci chiar de către
domine sau să ne amăgească. Dumnezeu dotate. Aşadar, întreaga Creaţie - cu inermtcle Ei aspecte
Această Gândire Neţărmurită este însuşi Dumnezeu sau Viaţa în exterioare - posedă capacitatea de a emite şi primi Gânduri, după
necontenita Ei mobilitate, care O caracterizează drept noutate propria dorinţă. Întrucât dispune de o totală independenţă, Ea
absolută de la o clipă la alta. În această ipostază, când noi ne întâlnim singură îşi ţese pânza Vieţii sub influenţa globală a mediului
cu Viaţa - Energie Absolută fără început sau sfârşit - Creatorul şi inconjurător.
Creatura se află într-un continuu proces de evoluţie spirituală sau Or, fiinţa umană, cu gândirea ei limitată, nu es te capabilă să
Îndumnezeire. De altminteri, totul evoluează, prin transformări întâlnească Viata cea adevărată. Fiindcă la nivelul acestei minţi haosul
inerente începând de la bobul de nisip, lumea vegetală, ca şi lumea ne stăpâneşte prin, temeri, invidie, lăcomie, amărăciune de tot felul,
animală. Iar noi, fiinţele umane, apreciate ca fiind cele mai evoluate, ură şi violenţă, ca şi frica de moarte. Dominaţi în acest fel de propriile
urmăm acelaşi proces de de,·enire, avantajate desigur de capacitatea simţuri, emitem şi primim gânduri asemănătoare, aidoma fondului
de care dLc;punem, de a ne cunoaşte în mod direct prin Starea de „A nostru de ego-uri, încătuşate potrivit educaţiei oferită de conştiinţa
Fi" sau Conştiinţă Pură. socială. Suntem deci şi ne manifestăm printr-o seamă de calapoade
Aşa cum arătam mai înainte, fiecare individ se poate întâlni, în convenţionale de gândire, cuprinse în dogme, ritualuri şi crezuri zis-
mod simplu şi fără efort, cu el însuşi mai întâi, prin Integritatea fiinţei morale.
când, de fapt, se realizează în mod spontan şi Uniunea cu Sublimul Dar noi suntem altceva decât euri posesive, încleştate în timp
Adevăr. Asemenea clipe înfăptuite prin trăire şi simţire, contribuie la şi spaţiu cu înscrisuri negative. În ret1litate, noi suntem Dumnezei
eliminarea energiilor negative şi concomitent, la demolarea omului întrupaţi şi avem o Natură Divină cu însuşiri naturale de Bunătate,
vechi, egocentric condiţionat. Frumuseţe, Armonie şi Iubire fără margini. Toate aceste însuşiri se
Practic, să vedem în ce mod realizăm contactul nemijlocit cu manifestă în exterior, faţă de toţi semenii, ca şi restul Existenţei. Iar
Gândirea Nelimitată? Simplitatea înfăptuirii constituie adesea pentru prin exteriorizarea acestor atitudini comportamentale nu revendicăm
orice începător o grea încercare. Pentru că omul obişnuit, datorită şi nici nu aşteptăm ceva în schimb sub formă de răsplată . Pentru că
educaţiei eronate, care l-a format, nu poate concepe vreo acţiune fără aceasta ne este firea de Iubire atotcuprinzătoare, comună de altfel
să anticipeze vreun anume scop sau ideal, drept rezultat. O astfel de tuturor fiinţelor omeneşti.
82 83
Dar, să nu rămânem doar la suprafaţa lucrurilor, vorbind numai Dumnezeu n-are sfârşit. La-nceput a fost Gândire - Spaţiu - Vid
despre această Comoară aflată în noi toţi, fără nici o excepţie, ci să- i Şi
drept cale de-ntâlnit: Simpla vizualizare a aces tui Infinit
descoperim existenţa prin cunoaştere şi trăire. Calea este simplă şi la Neţărmurit.

îndemâna tuturora. În acest sens s uniem solicitaţi să conştientizăm El este ansamblul Vieţii, care se schimbă-înnoieşte
ceea ce nu este Ea, adică firea cea deficitară, care se afirmă ca sine fals De la un moment la altul - rămânând Eternul Este:
sau ego înşelător, posedat de o imense'! paletă de stări iluzorii.
Toate aceste irealităţi se destramă instantaneu cu ajutorul Atenţiei­ Drept materie, substanţă - la un anumit nivel,
Lumină - calitate a Scânteii Divine, aflată la temelia fiinţei proprii. Sim- Şi la altul e Lumină sau Gândire fără ţel,
plitatea unei asemenea împliniri, spulberă tot ce-i nefiresc şi, în locul Iar la nivelul suprem, clar Neant s-adevereşte
rămas libe r, se instalează Armonia interioară sau Pacea desăvârşită. Ţinând Toate la un loc, prin Iubire ce sfinţeşte.
Acesta este climatul cu adevărat sacru, în care noi reuşim să ne
cunoaştem propria Realitate, prin Uniune cu Tot ceea ce întâlnim. În continuă mişcare, permanent evol uv.tL.%,
Întreaga noastră fiinţă devine O Imensă Lrnnină şi Gândire fără margine, Ceea ce E-n clipa asta, nu-i în clipa ce urmează.
drept Existenţă Sublimă, în care sunt excluse orice fel de imagini. De la un moment la altul, are altă-nfăpşare,
Schimbând o fonnă cu alta de măreţie, grandoare.

20. IDENTIFICAREA LUI DUMNEZEU Dumnezeu, numit şi Tată, ca un punct de referinţă,


Noi fiind sacra Lui replică, prin întreaga noastră fiinţă,
Multe şi variate motive ne aduc la reîncarnare, Când suntem perfect deschişi şi atotcuprinzători,
Fiecare ins în parte cu-a lui proprie-nscenare. La fel ca El - Una Suntem şi de asemeni, iubitori.
Însă, mai presus de toate, drept supremă însuşire,
E acela de-a percepe şi iubi Marele Mister, zis Sine, În „A Fi" - Simplă Prezenţă - Gândire Nelimitată,
Puritate intrinsecă, prin Ea însăşi revelată,
La nivel de Punct-Lumină, existent în fiecare, Suntem şi real trăim Starea d e-Îndumnezeire
Numit Spirit-Dumnezeu, în perpetuă mişcare. Cu Părintele Divin în completă Contopire.
El ne-a creat începutul şi la El vom reveni
După lungi peregrinări-când noi puri vom deveni. Multe şi diverse motive sau atitudini comportamentale, legate de
viaţa noastră personală, ne aduc la reîncarnare. Însă cel mai de seamă
În a Lui Împărăţie - Viaţa în desfăşurare, lucru este acela de a ne descoperi propriul Sine, care în Esenţa Lui este
Numai prezentul există, clipa etern sfinţitoare, Iubire fără margini.
El fiind Toate câte sunt- universuri suprapuse, El este, de fapt, un Punct luminos, existent în fiecare fiinţă umană,
Existenţe infinite - cu realităţi incluse. numit Spirit sau Scânteie Divină, aflată în perpetuă mişcare. Numit şi
Dumnezeu, El ne-a creat începutul de fiinţă ind ividuală şi la El vom
Trâim pe acest Pământ şi-o infimă galaxie reveni după un şir de numeroase peregrinări, în asociere cu materia
De zece miliarde sori, fiecare-având planete - ca şi noi, natura vie. densă.
Nimeni nu poate cunoaşte acel număr de s is teme Revenirea Scânteii noastre Divine în Imensa Flacă ră, care este
Existente-n Necuprins - prin ele structuri perene. Unicul Creator, va avea loc îndată ce ne vom desprinde de rezidu-
urile memoriale, acumulate din necunoaştere, neputinţă şi teamă, ce
Ca să ştim ce-i
Infinitul - Dumnezeu - Realitate caracterizează orice sine fals, d eficitar sau egou , posedat de ceea ce
Percepţia noastră umană transceandă cu a ei dualitate posedă.
Timpuri, distante, măsuri, căci ele nici nu există Noi trăim pe acest Pământ, aflat într-o infimă galaxie, formată din
În Marea Dime~iune singur Neantul persistă. ' zece milia rde s isteme solare, fieca re din ele având planete asemă-
84 85
nătoare cu a noastră. Nimeni nu cunoaşte acel număr de constelaţii şi Religii organizate pe structuri imaginare,
sisteme, existente în Imensul Necuprins, ca structuri perene şi Ca să domine mulţimea, închid minţile-n tipare.
trecătoare. Mai întâi, pe ins sepa ră de a lui Divinitate,
Ca să putem afla ce este Infinitul, Dumnezeu, Realitatea Absolută Adică, Eternul Sine - propria Realitate.
este imperios nec~sar să depăşim limita cunoaşterii experimentale
perceptibilă cu întreaga ei dualitate. Întrucât în Imensa Dimensiune Îndoiala strecurată, drept neputinţă lumească
nu există nici timp, nici spaţiu şi nici măsură adecvată. Aici numai De-a sesiza şi-nţelege opera dumnezeiască,
Neantul are pură şi clară existenţă. Privind existenţa fiinţei cu Viaţa-n confruntare
Dumnezeu în eterna Lui desfăşurare, ca perpetuă Îndumnezeire, Faţă de supremul ţel - propria evoluare.
nu are şi nici nu va avea vreodată un oarecare sfârşit. La început era
Gândire, care se manifesta într-un Vid Nelimitat. Acest ansamblu al Apoi, în continuare, şi-a atribuit valoarea
Vieţii care se schimb<' prin înnoire de la un moment la altul, prin Că ea le ştie pe toate, privind soluţionarea
iminentă succesiune, rămâne doar Eternul Este. Acest Veşnic Este, la Sfinţeniei mult râvnită de făptura omenească.
un anumit nivel se află ca materie, substanţă; la un alt nivel, se află Deci, a doua înşelare, de faimă religioasă.
ca Lumină sau Gândire fără scop sau ţel anume; iar la nivelul cel
mai înalt sau s uprem, acest Este se adevereşte ca Neant, care ţine Iar a treia e îndemnul de acceptare totală
Totul la un loc prin Iubire, care sfinţeşte toate câte le întâlneşte sau A răspunsurilor date, exclUZc-î.nd orice-ndoială,
contactează.
Oprindu-ne, totodată, să mai punem întrebări.
Totul în această Imensă Existenţă se află în continuă mişcare şi Acest clar absolutism îi demască goliciunea, ca şi ale lui erori.
permanentă evolu ţie. Ceea ce Este şi se afirmă ca atare, în clip;i
Dacă punem întrebări, noi ne declanşăm gândirea
prezentă, nu va mai exista în clipa următoare. Iar de la un moment la
Şiprin ea venim la Sursă - în interiorul propriu - unde-ntâlnim
altul, va avea altă înfăţişare, ca schimbare a formei prin măreţie, gran-
toată firea,
doare. Dumnezeu mai este numit şi Ta tă, drept punct de referinţă, în
De tmde-am primi răspunsuri, poate total diferite
care noi suntem sacra Lui replică, atunci când realizăm deschiderea De acelea puse-n joc de religii, realmente, născocite.
totală a intregei noa<;tre fiinţe. Prin această si mplă şi atotcuprinzătoare
deschidere, ca Pură Conştiinţă, noi suntem la fel ca El. În acest fericit
Aşadar, îndoindu-ne de noi - de realul nostru Sine
context noi ne aflăm în Uniune cu El şi trâim autentica Iubire -
Si-a noastră
capacitate, privind ce e rău şi bine,
atotcuprinzătoare. Este o Stare de „A Fi" - adică Simplă Prezenţă, ca
Dăm religiei acces şi totală libertate
Gândire Nelimitată. Altfel exprimat: suntem Puritate Absolută care Să ne domine, conducă cu-a ei relativitate.
singură Se revelează. Aflaţi într-o asemenea ipostază trăim şi noi la fel
ca El Starea de Îndumnezeire. Realmente, este o contopire desăvârşi ti\
Religia-n al ei fond n-are nici un Dumnezeu,
cu Părintele Divin.
Agnosticismul - creat pe incertul fond al său.
Iată şi alte aspecte, care susţin afirmarea:

21. ÎNDOIALA ŞI SEPARAREA Frica cea de Dumnezeu, de religie cre.1tă, îi atestă degradarea,

Căci,înainte de asta, Dragostea îl definea - intuitiv revelată.


Autorul, tot ce-anunţă, prin aceste simple versuri, Plecăciunea-n faţa Lui, de asemeni, ordonată,
Nu-i decât o semnalare de vădite seci eresuri, Ca şi griji, ce-mpovărează, de-o anumită mânie
Exis tente azi în lume, de minţi condiţionate, A Bunului Dumnezeu, în loc de a Lui cred inţă şi firească
Crezurile fiind izvorul creaţiilor eronate. bucurie.
86 87
Tot absurde îndrumări, de religie brodate, Dumnezeu prin Ele Totul şi la fel, Totul devine,
Drept forme de ajustare, de interese legate: Nimic fără a fi El n-are-n lume vreo-mplinire.
Ruşinea de propriul corp, cu-ale lui necesităţi,
Ca şi bucurii normale - drept daruri dumnezeieşti. Tot timpul trăieşte-n noi, ca noi şi prin noi, în mod constant,
în forma Lui cea mai pură, prin Iubire debordant.
La fel, intermediari între om şi Dumnezeu, Ele Totul, Absolutul peste Tot, ca şi în Toate
Investiţi cu-anume har - ce-i măresc al lor egou; Nu are nici o nevoie, nu vrea şi nu pretinde nimic în a Lu i
Realmente, strict impuşi prin demonstraţii sectare, ~ Eternitate.
Că numai prin ei atingem p ropria realizare.
Si-n această formă pură Este şi cum noi Îl facem,
Amăgire şi frustrare întreaga alcătuire, E ca şi cum L-am vedea, când prin simţuri Îl percepem.
Căci ne scoate în afară, punând preţ pe-nchipuire, Dar, noi ce facem din El, prin a noastră ră tăcire?
în loc să stăm înăuntru, cu Eternul nostru Sine, El nu-şi ui tă puritatea! Res tul este plăsmuire!
întâmpinând cursul Vieţii - aşa precum se cuvine.
închipuire de-a noastră, prin imagine creată,
Acceptând cu bunătate, bucurie şi răbdare Care, practic, se destramă la-ntâlnirea minunată.
Tot ce ne apare-n cale - pe clipe-n desfăşurare, Unii, L-au făcut gelos, însuşire fără noimă,
Acesta-i Omul-Iubire - parte din Dumnezeire, Când Toate-s cuprinse-n Sine, în a Lui divină faimă .
Ce-şi adoră Creatorul, căci cu El e-n contopire.

AJtii că e furios sau un zeu răzbunător!


Am fost, s untem şi vom fi cu Dumnezeu în Unime totdeauna, D~r ~e cine şi pe ce? El fiind blând şi iubitor
Şi ca fii de-acelaşi Tată - fraţi cu toţii împreună. Şi cuprinde Tot Ce Este, în Intregul Necuprins
Necum nici o diferenţă între femei şi bărbaţi Unde Totul este El, în acel Imens extins.
în faţa Celui Etern, toţi, la fel, apreciaţi.
Dumnezeu numai creează. Şi pe noi când ne-a creat
Forumul bisericesc numai de bărbaţi format, Ne-a oferit şi puterea de-A Fi-aşa precum El, creator adevărat,
Ce-şi arogă importanţă - restul desconsiderat. Oferind şi libertatea alegerii de-a crea după cum ne este vrerea,
Femei-preoţi, nicăieri, ele fiind nesocotite Să trăim experienţa însoţită cu plăcerea sau durerea.
Prin sex, ca inferioare, de minţile troglodite.
Şi de ce să ne condamne, când greşala ne-aparţine?
Fenomenul de putere şi vădit exclusivism
Noi, prin noi, real răspundem de a noastră opţiune.
Îl vedem şi la alţi oameni, naţiuni - însuşit prin conformism.
El fiind Dragoste eternă, fără nici o motivare,
Cei ce îndrăgesc puterea nu vor nicidecum s-o-mpartă
Să-i ieşim la-ntâmpinare cu trăirea creatoare.
Cu nimeni. Pe cât se poate - ferm lipind-o de-a lor soartă.

Si, la fel, au construit, dup-a lor mod de gândire, Clipele în derulare sunt momente de-ntâlnire,
Un atare dumnezeu - în funcţie de putere - prin a lor închipuire. Unde noi şi El - Unime - ne manifestăm Iubire.
Nu-i nimic adevărat! El ne vrea pe toţi la fel, dup-a Lui asemănare, Asta suntem totdeauna, Acum şi în Veşnicie,
Să-mpărţim cu El puterea, prin a noastră integrare. Existenţă prin trăire, Grandoare şi Bucurie.

Toată nădejdea în El şi a propriei Creaţii, La început fiinţele umane trăiau în contact permanent cu Divini-
Adică Sinele nostru cu-ale Sale intuiţii. t.ltea, aflată în propriul interior, de care erau conduse prin impulsuri
88 89
intuitive. Cu trecerea vremii însă, impresionate tot mai mult de lumea • • 1 ustifică afirmarea de mai înainte este şi frica de Dumnezeu,
exterioară, ele şi -au uitat treptat adevărata Natură Divina. l 1 „ată tot de către religii. Cum este posibil să vorbim despre Dragos-
Pe fondul acestui declin moral ş~ spiritual, o seamă de profitori, tea fără limite a lui Dumnezeu şi să-i oferim temenele şi în acelaşi
dornici de putere şi lacomi după însuşirea de venituri materiale, s-au timp să fim mereu îngrijoraţi de mânia şi osânda Lui? . . .
oferit ca adevaraţi salvatori, oferind semenilor aflaţi în impas soluţi i, •Unii reprezentanţi ai bisericii sunt chiar ferm convinşi că e1 pot
apreciate de ei ca fiind transmise lor de către Dumnezeu. Aşada r, şterge păcatele oamenilor şi că au harul divin de a oferi sfinţenia sa~
aceşti oameni s-au autoevaluat ca spirite deosebite şi veritabili mântuirea. Întreaga alcătuire nu-i altceva decât o evidentă amăgire ş1
intermediari între lumea creată ş i Unicul Creator. Aces ta a fost, de frustrare, care scoate pe credincios în afară, oferindu-i ipostaza
fapt, începutul diverselor credinţe religioase, s tructurate ierarhic, închipuirii, în loc să stea în interior, la un loc cu propriul Sine. Şi de
aidoma alcătuirilor strict lumeşti. aici, ca Trinitate funcţională, să întâmpine procesul Vieţii în
Mai intâi, aceşti impostori, în scopul de a aduna în jurul lor cât necontenita lui desfăşurare. Numai funcţionând în acest context, vom
mai mulţi ildepţi, au lansat ideea îndoielii şi a neîncrederii omului în putea accepta cu bunătate, bucurie şi_ desi_g~~· iner~nta _răbdare tot
el însuşi. Ast:!zi această formulare se afla concis alcătuită şi în mod ceea ce ne apare în cale, adus de şuvoml V1eţ11, pe chpe m eterna lor
obişnuit rostită de către reprezentanţii autorităţii bisericeşti. V-aţi mişcare înnoitoare. Acesta este, de fapt, Omul-Iubire - particulă din
născut în păca t - spun ei - trăiţi în păca t şi muriţi ducând cu voi Dumnezeire, care-şi adoră Creatorul, fiind tot timpul cu El în perfectă
această amprentă sau povară a păcatului strămoşesc. în fine, aceşti Comuniune.
iluzionişti, vă ofera cu falsc1 la rgheţe mântuirea, desigur, în schimbul Noi am fost, suntem şi vom fi totdeauna cu Dumnezeu în
unui anumit preţ, socotit de ei ca unică posibilitate. Uniune. Iar ca fii ai aceluiaşi tată noi, toţi oamenii, suntem fraţi egali -
În continuare, să vedem ce anume realizează aceste religii de fă ră nici o distinctie între bărbati şi femei. Or, în cazul religiei şi aici
bază - fiecare având în jurul ei un numar de dizidente şi secte, care se semnalăm o rema~că. întregul f~rum bisericesc este format numai din
află într-o continuă proliferare. Toate aceste religii, organizate pe struc- bărbaţi, care îşi arogă o importanţă psiho-somatică deose~ml, în
turi imaginare, închid minţile credincioşilor în tipare convenţionale, ~"Ontradictic flagrantă cu l{ealitatea Sublimului Adevăr. Femeile sunt
punându-i adesea în conflicte, uneori chiar sângeroase, prin uciderea nesocotit~ datorită sexului, de către minţile trufaşe - fictiv dimen-
de semeni, în numele lui Dumnezeu. Aceşti presupuşi ambasadori ai sionate. Acest fenomen al puterii es te, de altfel, îndrăgit şi de alţi
pământenilor pe lângă tronul Tatălui Ceresc, strecoară astăzi, cu şi oameni, ca şi de unele popoare sau naţiuni. Atât însuşirea, cât şi
mai multă abilitate, ideea că omul obişnuit nu este în stare să sesizeze mentinerea în continuare a puterii este însoţită de către un sever
şi înţeleagă Viaţa, ca şi supremul ideal al evoluţiei. Apoi, îşi atribuie conf~rmism. În hmcţie de acest mod s ubiectiv de gândire, oamenii şi­
însuşirea că ei şi numai ei, ştiu totul, în ceea ce priveşte sfinţenia. au creat un dumnezeu propriu, după îngusta lor închipuire. Aşadar,
Drept urmare, îi sfătuiesc pe credincioşi să nu mai pună întrebări, ci şi în cazul religiilor, ca şi al popoarelor, care se autoapreciază ca fiind
doar să „facă ascultare" la ceea ce ei afirmă. Această oprdişte îşi are preferate de către Dumnezeu, totul este fals. Nimic nu este adevărat!
tâlcul ei profund şi bine calculat de către atitudinea meschină a Dumnezeu, prin Iubirea sa necondiţionată, cuprinde pe toţi
duho\·nicului spiritual. Când credulul respectiv începe să pună oamenii cu aceeaşi Dragoste şi ne vrea să fim asemenea Lui, ajutându-
întrebări, în mod firesc el declanşează gândirea şi însoţit de ea ajunge ne să realizăm propria noastră Integritate. în această ipostază, când
la Sursă, în interiorul propriei fiinţe. Iar ca făptură integrală află functionăm ca Un Întreg, noi şi El suntem în perfectă Uniune şi
singur răspun~ la întrebarea ce şi-a pus-o, care poate fi diferit de construim împreună o nouă lume, mai bună şi mai fericită, într-o
răspunsul oferit de către religie. continuă perfecţionare. Toată încrederea să o punem în minunatul
Prin urmilre, îndoindu-ne de noi înşine, de realul nos tru Sine şi nostru Sine, adică Divinitatea aflată în profunzimea fiinţei noastre.
de capacitatea de a înţelege ce este bine şi rău, oferim religiei acces şi Fiind în noi, în mod permanent, El trăieşte cu noi şi prin noi în chip
totală libertate de a ne domina şi conduce prin conceptele ei relative şi constant cu atitudinea celei mai pure Iubiri atotcuprinzătoare.
precare. Religiile, de fapt, nu au nici un dunmezeu. Această stare de Dumnezeu fiind peste Tot şi în Toate nu are nevoie de nimic şi nici nu
fapt, explică apariţia agnosticis mului (concept care neagă, parţial sau pretinde ceva din partea nimănui. În această supremă puritate este şi
total, cunoaşterea obiectivă a lumii, esenţa fenomenelor). Un alt aspect după cum noi îl facem, ca şi cum L-am vedea şi percepe prin simţuri .
90 91
Problema care se pune, pentru fiecare-n parte,
Şi ce facem noi din El când Îl evaluăm prin propria rătăcire mintală? Este: Cum să-ntâmpinăm faptele neaşteptate,
Orice faptă am face noi, El nu-şi uită niciodată Puritatea şi Iubirea. De şuvoiul Vieţii aduse, în fireasca lor mişcare,
Unii L-au făcu t gelos! Pe cine oare să fie gelos, când Toate sunt Unele fiind dulci, ca mierea, altele, complet amare?
cuprinse în El? Apreciem deci gelozia ca o enormă absurditate! Alţii
au făcut din El un zeu furios şi răzbunător. Dar pe cine şi pe ce să se În asemeni conjtmctură, chiar Viaţa ne oferă
răzbune, câtă vreme El există prin El însuşi pretutindenea in Imensul Atitudinea-înţeleaptă şi-o sublimă manieră
Necuprins?! De acceptare totală - lipsi tă· de
motivare,
El, realmente, doar creează! Şi de când ne-a creat pe noi, ne-a Plăcutul şi neplăcutul având aceeaşi valoare.
oferit şi puterea de creator ca şi El. Mai mult chiar, El ne-a oferit şi
libertatea de a crea după propria dorinţă, trăind concomitent propria Aici, mintalul lipseşte, cu-ale lui aprecieri:
experienţă, însoţită de durere sau plăcere. Si, din nou, o altă întrebare: Analize şi concluzii, luate prin negocieri,
De ce să ne cundanu1e câtă vreme greşala ne aparţine în întregime!? El Falsul sine fiind vicleanul, ce se vrea asigurat,
fiind Dragoste eternă şi lipsită de orice motivaţie! Cât timp Sinele real, prin destine întrupat.
Iar întâlnirea noastră cu El - aşa cum am arătat mai înainte - se
realizează, în mod simplu, când noi înşine înfăptuim Unitatea propriei Aşadar, prin accept<1re, spontan, pacea-n noi apare
fiinte. În <1cea clipă se realizează Comuniunea perfectă cu Divinul Si, cu ea, Integritatea manifestă iubitoare.
Părinte. El fi ind noi şi noi fiind El: Un Întreg funcţional prin Acum şi Întâniplări, experienţe - clare oportunităţi
în Veşnicie, o eternă manifestare drept Grandoare şi Bucurie. De-a crea şi recrea mai subtile calităţi.

Fenomenul transformării - evolutiei constante,


. 22. ÎNTÂMPLAREA
Practic, e universal cu efecte inerente,
De la piatră pân-la om - adică-ntreaga natură :
Nimic din această lume nu s-<1firmă ca-ntâmplare, Stele, sori şi galaxii, trăiesc sacra aventură.
Ceva apărut spontan, făr-anume motivare.
Evenimente şi oameni sunt atrase şi-ntâlnesc Înnoirea, prospeţimea -permanent determinată
Conştient, inconştient, de un interes firesc. De la o s tare la alta, prin ea însăşi programată.
Viul, existent în toate, îşi schimbă înfăţişarea,
În mare şi-n iimănunt o severă-nlănţuire, Părăsind haina cea veche cu alta superioară.
Fiinţa om - drept creator, prin a lui închipuire,
Absolut determinant de fapt zis-neprevăzut, Prin urmare, întâniplări, coincidenţe nu sunt decât vorbe goale,
Apreciat ca surpriză de insul neîmplinit. Care n-au acoperire cu înscrisuri naturale,
Dumnezeu fiind Tot şi Toate: Creator şi Creatură
Nici chiilr Viaţa în eterna Ei mişcare La tot ce se-ntâmplă-n lume le dă tâlcuri pe măsmă.
Nu-i produsă de hazard, în a Ei desfăşurare,
Ci, la foi, determinată de atracţii naturale Orişice şi orişiunde din Imensul Necuprins,
Ale insului legat de învelişurile sale. Prin momente trecătoare şi de vechi, mereu desprins,
Vizează evoluarea, propria-îndumnezeire,
Dorinţe, ca şi alegeri fiinţei-om îi dau măsura Faptul fiind realizabil, încontinuu, prin Iubire.
De-mplini11i, realizări, vizualizând structura
Propriei Divinităţi, de factmă pur cerească, Cuvântul întâmplare sau hazard cuprinde tot ceea ce se petrece
Asta fiindu-i misiunea în postura sa lumească. clCcidental, a cărei cauză rămâne necunoscută. Realitatea este cu totul
93
92
alta. Nimic din ceea ce ne iese în cale în viaţa noastră de zi cu zi, nu Orişice şi orişiunde din Imensul Necuprins, prin momente trăi­
este s impli! întâmplare, aşa cum ne-am obişnuit sl! o numim. Oameni, toare, se realizeazl! totdeauna desprinderea de vechi, fenomen care
evenimente sau diverse fenomene sunt atrase înspre noi, conştient sau vizează evoluţia - adică propria Îndumnezeire, ce se împli neşte în
inconştient, dupl! o anumită motivare, care momentan ne scapi!. mod inerent prin Iubirea atotcuprinzătoare.
Totul se produce dupl! o strictl! înlănţuire, omul fiind el însuşi
creatorul, prin închipuire, care determină faptul zis-neprevăzut -
apreciat ca surpriză de către insul neîmplinit. 23. LIBER ARBITRU
Acelaşi lucru este valabil şi în ceea cc priveşte Viaţa în eterna Ei
desfăşurare. Noi, omul adevărat, datorită învelişurilor trecătoare, care
O idee sau concept, privind etica umană,
ne-au adus la reîncarnare, atragem după propria dorinţă lucruri Faţă de mişcarea Vieţii, ca răspundere spontană,
naturale ce vizează stmctura noastră psiho-somatică legată de lumesc. De necesităţi impusă, drept un dar dumnezeiesc,
Întreaga problemă constă în aceea de a afla - fiecare ins în parte: Oferit cu dărnicie pentru neamul omenesc.
Cum anume sl! întâmpinăm faptul sau evenimentul neaşteptat? În ce
fel suntem noi pregătiţi să întâlnim şuvoiul etern al Vieţii în fireasc,1 Prin acest Liber arbitm cu toţii ne bucurăm
lui scurgere? Care ne va fi atitudinea în faţa celor ce apar dulci ca De totală libertate - cum de fapt acţionăm;
mierea, sau a celor care apar amare ca fierea şi aduc durere? Propria noastră voinţă, fiindu-ne îndrumătoare,
Răspunsul corect ni-l oferă chiar Viaţa, care este însuşi Dumnezeu. Drept decizii personale - socotite sfinţitoare.
Acceptarea este simbolul atotcuprinzător care, fără nici o motivare, se
impune prin el însuşi ca atitudine înţeleaptă. În acest context plăcutul Ne-a fost dnt de Creator - de-a Lui sfântă -Înţelepciune,
şi neplăcutul au aceeaşi valoare, adică de totală indiferenţă. Mintalul Ca prin libertatea noastră şi-ndrumările divine,
cu aprecierile respective - analize şi concluzii - lipseşte cu desă­ Să ne exploră m Gândirea şi-n final, să dezvoltăm
vârşi re. Aşadar, falsul sine sau intelectul este totalmente absent, iar Spiritul lui Dumnezeu, prin felul cum ne purtăm.
acceptarea spontană determină, prin ea însăşi, integritatea fiinţei,
armonia interioară sau pacea sufletului, în care întâlnim Iubirea fără Voinţa noastră şi-a Lui, nu sunt deloc diferite,
margini şi fără moti vaţii. Ci cu totul similare - identic îndeplinite,
Prin urmare, aşa -zisele întâmplări şi experienţele determinate de Căci dacă ne-ar fi dat Viaţa, după-a Lui închipuire,
acestea nu sunt altceva decât simple oportunităţi de a ne crea şi recrea Prinsă-n anume tipare, ne lua orice preţuire
însuşi ri tot mai elevate şi inerentul urcuş pe scara fără de sfârşit a
propriei evoluţii spirituale. Într-o asemenea aventură este antrenată A fiinţei de El crea tă, ca făptmă consacrată,
întreaga Existenţă, de la regnul mineral, vegetal şi ·animal şi desigur, Prin ea singură s-afirme, drept trăire-adevărată.
fiinţele umane. Mai mult chiar, planete, s tele, sisteme solare şi galaxii Ceea ce unii afirmă că-nţeleg voia divină
urmează aceeaşi imuabilă lege a evoluţiei necontenite. Nu sunt decât impostori sau ignoranţi fără vină,
Să revenim iarăşi la noi, omu l, prima creattrră a lui Dl1mnezeu.
Înnoirea, prospeţimea este permane nt determinată de la o stare la alta Minţi prin timp robotizate, de interese meschine,
de către Viul, existent în noi, ca şi-n Toate câte există. Haina veche Legate de ce-i lumească şi vădită-nşelăciune.
suferă deci în mod continuu transformări, fiind înlocuită cu alta nouă, li întâlnim ca maeştrii şi vestiţi îndrumători,
superioară ca substanţă şi structură. Ascunşi sub diverse măşti - pe fond de înşelători.
în concluzie, cuvintele ca întâmplare, hazard, coincidenţă nu sunt
decât vorbe goale, care nu au nici un fd de acoperire drept înscriere Dumnezeu e cu noi veşnic, nicicând nu ne-a părăsit,
naturală. Dumnezeu fi ind peste Tot şi în Toate, atât Creator, cât şi Tot timpul este cu noi, şi prin noi, El e-ntâlnit,
Creatură, la toate câte se întâmplă în lume le oferă tâlcuri pe propria Noi trăind experienţa, cu-ntreaga noastră simţire,
măsură. Care este şi a Lui, prin eterna Sa Iubire.
94 95
La-nceput când contempla cu firească bucurie Dumnezeu nu o contestă- ca fiind a unui dumnezeu necunoscut,
Al Său Sine - Frumuseţe şi Adevăr pe vecie, Şi aşava şi rămâne. El doar Este. Si-n final, nimic mai mult.
Din a Lui expansiune - noi Dumnezei am devenit Fiind lipsit de atitudini, El nimic nu cenzurează,
Ca o unică mişcare - singulară-n mod vădit. Orice Suflet - complet liber, precum el acţionează.

Şi ca El, la fel, rămână în a Lui expansiune Orice-ar face, gândi sau simţi, tot la fel este iubit,
Era necesar să-i dea fiecărui ins în parte însuşiri bazat pe Sine: De aceia El oferă orice mod de împlinit
Libertatea să creeze, folosind ale lui gânduri Al Vieţii -n desfăşurare după proprie dorinţă,
Şi stăpân ca să devină prin evidente-nţelesuri. Întrucât noi, în final, vom fi la fel precum Pura Lui Conştiinţă.

Astfel noi suntem şi avem Natură Real Divină Liber-arbitru înseamnă libertatea absolută a voinţei omului de a
În măsură să primim, îmbrăţişa şi cunoaşte, alegerea noastră face ceea ce doreşte el să facă. Această libertate sau stare de
deplină; independenţă este un dar dumnezeiesc, acordat fiinţei umane încă de
Prin această libertate noi putem să explorăm în a ei totalitate la creare. Prin urmare, de această libf•rtate în acţiune se bucură, fără
Gândirea-n expansiune şi prin Ea să devenim aceeaşi Realitate. nici o restrictie, întregul neam omenesc. Această libertate ne-a fost
acordată de Î;1ţelepciunea Divină, ca prin asemenea însuşire să putem
Fericita conjunctură ne face Una cu Tatăl - în contact cu El t•xplora modul nostru de Gândire şi să ne putem dezvolta după
perfect, Spiritul lui Dumnezeu felul cum să ne purtăm la întâmpinarea Vieţii.
Noi, putând să contemplăm, în mod simplu şi direct, Voinţa noastră şi a Lui nu sunt deloc diferite, ci cu totul similare
Propriile noastre Gânduri, precum Tatăl a făcut, ?i identic îndeplinite. Dacă ne-ar fi oferit un mod de viaţă după
Şi pe noi să ne iubim, aşa cum El s-a iubit! închipuirea Lui - cuprinsă în anumite tipare prestabilite - ne priva de
orice preţuire. În acest context, noi am fi fost doar simpli executori sau
Creaţia este deci actul ce-i de Dragoste condus repetitori a ceea ce ne-a oferit ca mod de gândire şi tră ire.
În propriul interior - permanent de noi indus Afirmarea unora dintre semenii noştri, cum că ei cunosc şi înţeleg
Şi va rămâne de-a pururi, ca-mplinire personală, \'CJia lui Dumnezeu, nu sunt decât impostori sau ignoranţi fără de nici
Grandioasă înfăptuire, prin muncă individuală . o vină. Toţi aceşti ştiuto ri posedă minţi robotizate tempo-spaţial şi
qmt dominaţi de interese meschine lumeşti şi, ca atare, copleşiţi de o
Tatăl, chiar în clipa de-nceput, a conchis o alianţă vădită amăgire. Asemenea oameni îi întâlnim ca maeştri şi îndru-
Între noi, faţă de El, de-o imensă importanţă, mători spirituali, ce trăiesc ascunşi sub o paletă de măşti distincte, pe

Dragostea drept temelia - noi fiind Lui moştenitori c:Me le folosesc după împrejurări, ca să-şi impresioneze discipolii şi
A toate cât este El - fii ca Tatăl - iubitori. ucenicii.
Dunmezeu se află în noi în permanenţă. Nu ne-a părăsit niciodată
El continuu să devină ceea ce noi vrem, dorim: şi nici nu ne va părăsi vreodată. Aşadar, El este întâlnit în mod real, în
Gândirea, Dragostea şi Viaţa - visele noastre-mplinim, noi când realizăm întreaga Cunoaştere, împreună cu trăirea,
În deplină bucurie şi -a Lui binecuvântare concretizând Iubirea fără margini - atitudine permanentă a Divinului
Orişice experienţă dusă la realizare. Părinte.
La început, când Dumnezeu contempla propriul Sine cu bucurie,
Dragostea, Izvor de Viaţă, este atâta de mare I rurnuseţe, drept Adevăr Absolut - prin expansiunea Lui, noi am fost
Că El devine orice - chiar şi propria negare, creaţi ca fii ai Săi, adică Dumnezei cu aceleaşi însuşiri. Noi toţi, ca

Viaţa devenind infamă, precum şi răufăcătoare. Scântei din Imensa Fl acără - care este Dumnezeu - vom rămâne
În acest context Iubirea îşi confirmă-a Ei grandoare. mereu în Uniune cu El, având libertatea de a crea şi trăi, potrivit
propriei activităţi . Avem deci, Natură Divină şi suntem în măsură să
96 97
~rivim, să îmbrăţişăm şi să cunoaştem alegerea noastră. Iar, Prin Dacă rămânem aici - mulţumiţi cu ce cunoaştem
hberta.tea c~ o avem, putem explora Gândirea în expansiunea Ei şi sa Este un fapt incomplet şi făcut pe jumătate, fără ca să-l înţelegem.
devenim pnn Ea aceeaşi Realitate. Fe1icita conjunctura ne face Una
Tatăl, în contact direct cu El, noi fiind în măsură să contemplam :u Simplul ştiut - dacă nu e confirmat de a ta proprie trăire,
d . I . d , in
mo sunp u. ş1 ir_ect,_ propria. :'oastra gândire aşa cum a făcut şi Nu are nici o valoare - fiind doar simplă-nchipuire,
Dumnezeu ş1 să ne 1ub1m pe n01 mşine tot aşa cum s-a iubit şi El. Din care naşte ego-ul - un fals sine infatuat,
. ~reaţia este acţiune condusă de către Dragostea din propriul Care se crede-înţelept - pe ştiutul însumat.
mtenor. Ea va rămâne în noi ca împlinire grandioasă personală, ca
preţ al muncii fiecărui ins în parte. Divinul Creator, chiar din clipa de Şi cu cât ştiutul creşte,
insul Şi mai posedat
mceput, a hotărât o alianţă cu noi la temelia căreia se află Iubirea De acumulări străine,
pe care le-a adunat,
n.econdiţionată. Iar prin Ea noi s untem, prin filiaţie, ai Lui moştenitori Fie de prin cărţi citite sau din relaţii d irecte,
ş1 ca atare, ceea ce este El suntem şi noi, tot la fel de iubitori. Drept răspunsuri Ia-ntrebări şi alte diverse aspecte.
Gândirea, Dragostea, Viaţa şi visele sunt împlinite în deplină
bucurie şi cu a Lui binecuvântare. Dragostea, care se află la Izvorul Prin urmare, tot ştiutul, ce nu-i pus în aplicare,
~ieţii, este atât de imensă încât devine orişice, negându-se chiar şi pe E un evident prilej de profundă degradare,
Sme. N~ e~istă n:tamie sau ticăloşie atât de mare :a să copleşeasca Fondată pe vanitate sau trufaşa neghiobie,
sau să d1mmueze imensa Dragoste a lui Dumnezeu. Intr-un asemenea În conilict cu noi şi alţii - eternă dizarmonie.
context Iubirea îşi confirmă propria grandoare. Dumnezeu doar Este
~i atât! Fiind lipsit de atitudini, El nimic nu cenzurează şi nimic ;1 u
„„
JUd_ecă sau o~ân~eşte. Orice Suflet este complet liber după cum El
acţionează. Ş1 once ar face, gândi sau simţi tot la fel este iubit. De Tot ce aştern pe hârtie nu-s decât fapte concrete,
aceea. El oferă orice mod de împlinire de Viaţă în desfăşurare, dupa La orice pas întâlnite şi prin ele evidente,
propria noastră dorinţă, întrucât, noi toţi, în final, vom fi la fel cu În lumea în care trăim şi zilnic ne confruntăm.
Puritatea Conştiinţei Divine. Este oare aşa de greu să privim şi s-ascultăm?

Simplitatea întâlnirii cu a Vieţii prospeţime,


24. LUMINA DIN ÎNTUNERIC Practic, e anevoioase\, când trecutul intervine:
Cu ce ştim, cu ce cunoaştem din trăiri anterioare,
Când avem credinţa fermă că-n Imensul Necuprins - văzut, În prezent, imagini seci, fără de nici o valoare.
ca şi nevăzut,
!'Ju-i decât O Energie, numit<'! şi Dumnezeu, ca fiind Acel Infinit, Numai când ce-a fost dispare, în clipa cea actuală,
In mod sincer şi firesc - fără de nici o-ndoială, Noi suntem Pură Conştiinţă - nou cu. clipa cea reală.
Ne descoperim pe noi - fiinţa noastră naturală. Un astfel de Trăitor e Lumină permanentă
Pentru el şi cei din jur, prin trăire inerentă.
Noi, precum toţi pamântenii - fără vreo deosebire,
Avem sorginte divină şi aceeaşi moştenire, Şitu poţi să fii Lumină - chiar Acum, în momentul când citeşti,
Prin paternitate fraţi şi Dragostea ca fiinţare, Încercând prin tine însuţi - tu cu tine să trăieşti,
Moştenite de la Tată, ca firească asemănare. Precum versurile-ncearcă să explice întâlnirea
Noului, adus de Viaţă - tu fiind La fel cu-înnoirea!
Dar, aceasta demonstrare, prin cuvinte-nşiruite
Viaţa-n eterna-i mişcare - prospeţime înnoitoare,
Poate fi doar informare - seci concepte - de mintal adeverite!
Pentru bunul înţeles ne solicită, obligă să-i ieşim Ja-ntâmpinare
98 99
Cu o minte la fel nouă - celule nefolosite. Toate câte le semnalez şi cuprind în această temă, ca şi în întreaga
Aici n-au loc compromisuri - toate-s perfect limpezite! lucrare, sunt fapte concrete, în mod frecvent întâlnite de către fiecare
trăitor al Cunoaşterii de Sine. Si-acum întrebarea mobilizatoare: Este
Contopiţi deci cu Viaţa, suntem Ea în derulare, oare atât de dificil numai să privim şi să ascultăm - în totală tăcere
Trăitor şiCreator în perpetuă mişcare. sau nemişcare a minţii - provocările permanente, prilejuite de con-
Asta înseamnă şi Lumină, menită să eclipseze fruntarea cu mişcarea eternă a Vieţii, manifestă totdeauna pe clipe
Aberaţiile lumii şi-ntreg răul demoleze. înnoitoare?!
Simplitatea întâlnirii cu Viaţa - ca inerentă prospeţime - este ane-
Si-n final, noi ca Lumină - Scântei din Marea Lumină, voioasă dar numai atunci când interYine vechiul, adică acumulările
Trăim ca fiinţă completă în armonie deplină memoriale, rezultat al unor trăiri anterioare care, în prezent sunt
Cu noi şi tot restul lumii şi Dumnezeu laolaltă, imagini seci, deci, fără valoare. Numai când dispare ceea ce a fost
Drept Iubire fără margini - necum condiţională. cândva trăit, noi suntem în clipa prezentă ca Stare de Conştiinţă Pură
în contact real, nemijlocit şi direct cu noua clipă. Un astfel de trăitor
Dacă noi, în mod individual, realizăm acea credinţă fermă, extinsă este prin întreaga lui comportare o Lumină permanentă pentru
până la nivelul de absolută certitudine, că în Imensul Univers nu semenii din jurul său.
există decât O Unică Energie, numită şi Dumnezeu, înseamnă că ne-am O asemenea Lumină binefllcătoare poate fi realizată de către
descoperit şi Natura noastră D ivină. În acest fericit context, noi toţi oricare cititor, care aplică întocmai Cunoaşterea de Sine, prin trăire,
pământenii suntem fraţi între noi, ca având aceeaşi paternitate. Iar aşa cum se străduieşte să explice autorul. Se întâlneşte în mod corect
Iubirea necondiţionată reprezintă însuşirea noastră esenţială, care, o noutatea Vieţii, adusă de permanenta Ei mişcare, cu o minte la fel de
dată descoperită în interiorul fiinţei proprii, ne structurează întreaga nouă, formată din celule cerebrale care nu au mai fost folosite
atitudine comportamentală în faţa relaţiilor inter-umane, ca şi a ,mterior. Pentru o şi mai clară reţinere, să repetăm şi cu alte cuvinte
întregei Existenţe. relatarea fenomenului:
Această simplă demonstrare, cu ajutorul înşiruirilor de cuvinte, Viata în eterna Ei mobilitate este prospeţime, care se înnoieşte
poate fi doar o informare a unui sec concept susţinut de către minte clipă de' clipă, deci, nu se repetă niciodată. Pentru a O putea înţelege
sau intelect. A rămâne însă la acest nivel, mulţumindu -ne numai cu în mod perfect, Ea ne solici tă - ne obligă chiar - să- i ieşim la
ştiutul, este şi rămâne un fapt incomplet, lipsit de înţelegerea reală . întâmpinare în mod absolut corespunzător. Adică, folosind, din
Mai mult decât atât! Simplul ştiut oferă sinel.ui fals prilej de auto- imensa noastră capacitate neuronală, celule cu totul noi, care n-au mai
apreciere, deci, o mai mare degradare morală şi spirituală. Aşadar, fost folosite anterior. La acest nivel de trăire nu au loc nici un fel de
simplul ştiut, dacă nu este confirmat prin trăire adecvată, nu are nici o compromisuri. Fiind contopiţi, în această modalitate, cu Viaţa - ca
valoare, fiind considerat doar închipuire. Sinele infatuat sau ego-ul, trăitor şi creator· - suntem chiar Ea în perpetuă derulare. Această
aflat într-o asemenea conjunctură, se estim ează ca înţelept. Si, pe Comuniune înseamnă şi Iluminare, menită să eclipseze aberaţiile lumi
măsură ce acest ştiut creşte, se extinde, insul acumulativ, prin lăcomie şi să demoleze întreaga meschinărie şi răutate lumească în care trăim
devine un suflet posedat de tot ceea ce posedă. El este un simplu în prezent.
repetitor sau imitator a ceea ce a adunat de prin cărţile citite sau din În final, să concluzionăm: În momentul în care ne întâlnim cu noi
relaţiile directe cu diverşi semeni. înşine, prin Cunoaştere directă şi rea lizăm Integritatea fiinţei, urmată
Prin urmare, întregul ştiut acumulat memorial, care nu este de armonia interioară - noi, fiind Una cu restul lumii şi, desigur,
confirmat, prin trăire personală, este şi rămâne un nefericit prilej de Dumnezeu, ne manifestăm ca Iubire atotcuprinzătoare şi necon-
inerentă degradare, marcat de vanitate, orgoliu şi chiar neghioaba diţionată. Acest summum realizai de către un veritabil trăitor al
trufie. Toate contradicţiile şi stările conflictuale ale individului: cu el A~evărului Absolut, îl schimbă radical atât pc el însuşi şi, prin el,
însuşi, ca şi cu lumea înconjurătoare iau naştere şi se amplifică din întreaga omenire.
această incompletă înţelegere.

100 101
25. MÂNTUIREA Iadul - loc de ispăşire - raiul, ca preţ de-mplinire
A poruncilor divine - dictatorial impuse, tuturor, drept izbăvire.

u~ cuvânt rostit adesea, cu iz pur 'religios, Asta este învăţătura de religii prezentată,
Prm care, de fapt, s-afirmă insul cel neputincios, Fiecare cu pretenţii c-ar fi cale-adevărată.
Care prin a lui credinţă, se socoate mântuit. Ele divizează lumea şi pe creduli învrăjbesc.
O iluzie, desigur, omul nicicum împlinit! Rezultatele se văd! Sunt de faţă şi grăiesc!

Dar, ce e, real, credinţa? O proiecţie mintală, Mântuirea, ce-o promit, e o simplă fantezie,
Presupunere incertă - drept fonnulă ideală, Oferită de sub măşti, drept vădită inepţie!
Precum e şi necredinţa, Ia fel, o simplă rostire, Tema e doar un semnal, care-ndeamnă la trezire
Susţinută de egou, printr-o seacă-nchipuire. Din confuzii, frici şi ură, bazate pe nesimţire!

Doar, ştiutul, prin trăire, dă Cunoaşterii de Sine Cuvântul mântuire, folosit adesea în limbaj bisericesc, înseamnă a
Adevărul Absolut, împlinit prin acţiune! scăpa de pedeapsa divină sau a obţine iertarea pentru păcatele
Fii de Dumnezeu suntem! Asta e Realitatea, săvârşite. lată şi câteva expresii biblice, care-i justifică repetarea
Care singură 5-afirmă - când noi suntem simplitatea! frecvent întâlnită în rândul credincioşilor: „Crede şi te vei mântui",
„Credinţa ta te-a vindecat". Dar, mai întâlnim şi o altă expresie,
Starea simplă de „A Fi" - fără nici o opţiune, deosebită ca sens şi profunzime: „Aflaţi Adevărul şi El vă va elibera".
Ne unifică spontan, prin certa inacţiune, Aici citatul respectiv se referă la Adevărul Absolut.
Cu Divinul Creator - existent în Tot şi Toate, Să revenim la cuvântul credinţă. Ce este, de fapt, credinţa? Nimic
Una cu Imensitatea şi a Ei complexitate. altceva decât o simplă proiecţie mintală, pe care cel care crede singur
se apreciază ca fiind desăvârşit. Însă această seacă şi simplă rostire
Înţeles, ln~eligenţă, ca şi sfânta-Înţelepciune poate defini şi aspectul celălalt, adică a celui care are credinţă opusă,
Sufletul m-1 copleşesc - ca eternă versiune! deci, contrară . Prin urmare, credinţa nu-i altceva decât o formulă
Viaţa-i veşnic aventmă, care ne desăvârşeşte, ideală, fundamentată pe închipuire, de către o minte deficitară,
Noi, doar împlinindu-i rostul, după cum ne sfătuieşte! apreciată drept sine fals sau egou. Altfel explicat: este o manifestare
de simplu ştiutor, a unui individ condiţionat de către mediul social în
care a fost educat.
Pentru o mai bună înţelegere, prezentăm următorul exemplu:
Aşadar, iubite frate, lasă-ţi mintea ta de o parte, Există oare Dumnezeu? Unul crede că este, iar celălalt crede că nu este
Veche, îngustă, limitatil prin credinţele deşarte, aşa ceva. Atât unul, cât şi celălalt sunt simpli ştiutori, potrivit educa-
Care ţi-au fost implantate de oameni interesati, tiei primite de către fiecare în parte de la familie, şcoală, cărţi citite,
Cuprinşi de cele lumeşti - vanitoşi încredinţa ţi!
1

religie etc.
Revenind la ultimul citat, care îndeamnă individul să afle Ade-
Pământenii, în general, de mii de ani rătăcesc vJrul şi că prin El se promite eliberarea. lată ceea ce se demonstrează,
Căci cred într-un dumnezeu înfăţişat nefiresc'. adoptând această modalitate. Aici, ştiutul este însotit de verificare
După-a omului structură: aspru, dur, neîndurător, prin trăire, urmat apoi şi de acţiunea care confirmă Realitate~
Gelos chiar, şi tiran răzbunător, Absolută, incontestabilă, la care ajung toţi cei care se angajează în
mod serios la această experienţă. Fenomenul se concretizează prin
l~aginat ~e un tron - aşezat undeva-n cer - ca unic judecător, Cunoaştere de Sine care, printr-o relevantă simplitate, ne confirmă că
Dand sentinţe după-a lui vrere, într-un mod hotărâtor: suntem Fii de Dumnezeu . Datorită acestei incontestabile moşteniri,
102 103
noi avem toate însuşirile Părintelui Divin, care se manifestă în orice sub care se ascund acei îndrumători sp irituali. Întrucât în fiecare fiinţă
împrejurare ca Iubire fără nici un fel de condiţii. Iar la aceast<1 umană se află acea Scânteie Divină, Ea şi numai Ea, este în măsură să
supremă performanţă ajungem şi noi când intrăm în interiorul fiinţei ne ofere răspunsuri certe la toate problemele noastre despre Viaţa ca
proprii şi atingem Starea simplă de „A Fi". În această conjuncturii, noi făptu ri întrupate. Iar Iubirea fără d imensiuni - îns~ş~re care O
- ca Trinitate Unitară - ne unim cu Creatorul sau Viaţa în eterna Ei caracterizează - este şi rămâne adevăratul maestru spmtual, ce ne
desfăşurare . oferă atitudini adecvate benefic-transformatoare.
Aşadar, atât descoperirea Adevărului, cât şi desăvârşirea noastră în final, să mai precizăm, că mântuirea - aşa cum o defineşte
se realizează numai în această împrejurare de Uniune perfectă cu dictionarul limbii române - este doar o proiecţie fictivă a minţi i habot-
Viaţa pe clipe aflate într-o perpetuă înnoire. În această alianţă înfăp­ nic~ a credinciosului. Eliberarea sau Iluminarea din prizonieratul
tu i tă prin topirea noastră psihologică în Marea Energie Cosm ică, ne falsului sine, este cu totul altceva . Un asemenea eliberat, fi ind o Fiinţă
unim în mod spontan cu Divinul Creator, prin certa inacţiune. Universală, nu mai poate fi încorsetat de nici o religie, metodă sau
În această ferici tă împrejurare, se impune o firească întrebare: orice formă de filozofie.
Cine şi pe cine să judece, să condamne şi apoi să iert!! câtă vreme
Creatorul şi Creatura se află în mod permanent într-o inerentil
Comuniune? 26. NEMURIREA TRUPULUI
În consecinţă, iubite cititor, încearcă să realizezi Unitatea propriei
fiinţe, lăsând de o parte mintea veche, fictivă şi deficitară, care ţi-a fost
implementa tă in mod eronat de către factori i educaţionali!
Esenta Naturii noastre - Scântei din Marea Lum ină,
Nu~ită şi Dunmezeu sau Viaţă, prin Ea manifest divină!
În general, populaţia acestei planete se află într-o evidentă derivă
El ne este Ta tă-Mamă şi noi toţi ai săi copii,
moral-spirituală. Din vremuri foarte îndepărtate, oamenii, neputând
să se ridice la nivelul Măretiei Divine, au coborât Divinitatea l.i
Între noi - fraţi Şi surori şi cu toţii, Dumnezei!
nivelul minţii omeneşti. În ace~t fel au făcut din Dumnezeu o entitate:
aspră, dură, neîndurătoare, chiar un tiran gelos şi răzbunător. Acesta A vem aceleaşi puteri date de Tatăl Ceresc
este dumnezeul celor care au pus temelie diferitelor religii. Imaginat Creatori şi C reaturi, fiecare-n mod firesc,
pe un tron ceresc, ca unic judecător, dă sentinţe după unica lui v rere. Îşi clădeşte-al său destin în de pl ină libertate,
Unii sunt condamnaţi la chinuri veşnice - cazane cu smoală fierbinte, Având totuşi în vedere Sacra Cauzalitate:
foc şi un climat îngrozitor într-un iad în care o puzderie de diavoli îşi
îndeplinesc nefas ta misiune de schingiuitori. Iar alţii, drept răsplată Legi ce guvernează drastic întreaga Eternitate
pentru că i-au împlinit poruncile, sunt trimişi în rai, unde se bucur,, Şi solicită respect, prin a lor realitate.
d e toate binefacerile, oferite ca dar, de către b unăvo inţa durnne· Neîmplinirea, neglijarea - drept recul - dau efecte pe măsură,
zeiască. Aceasta este invăţătura pe care o propagă şi susţin instituţiilt> Noi, aflând Înţelepciunea, prin această aventură.
religioase organizate ierarhic, după criterii pur lumeşti . Unii dintre
reprezentanţii religiilor respective o fac, fie din necunoaştere, a lţii Înainte de-ntrupare, fieca re entitate
dintr-un profund interes egoist. specific firii omeneşti, aflată la ncest Îşi alege ambianţa : părinţi, neam, localitate,
nivel inferior de evoluţie spiritua lă. Rezultatele acestor alcătuiri Unde speră să cunoască şi trăiască emoţia respectivă,
religioase ne stau în faţă, drept incontestabilă mărturie şi ele însele ne Ca experiment de Via!ă - drept comoară instructivă .
îndeamnă doar să le privim şi să reflectăm.
Întrebarea, care survine în chip automat, este aceea de a desco- Acesta e scopul Vieţii! O asemenea -nsuşire
peri dacă: Suntem sau nu suntem suficient de sinceri cu noi înşine, de Va fi de-a pururi păstrată, ca sublimă cucerire
a p utea vedea realitatea obiectivă a fenomenului!? În a lui evoluare, pe calea de-napoiere
Numai când noi înşine realizăm acea simplitate a Cunoaşterii de Spre Căminul cel Ceresc, la Izvorul de Iubire.
Sine, despre care am amintit mai înainte, ne putem da seama de măştile
104 105
Dar, ce se-ntâmplă cu trupul - haina noastră pământească, Să ordone - la celule şi organe - hormoni de întinerire
Când îşi pierde însuşirea de existenţă lumească, Perpetuând astfel corpul la nivel de nemurire.
Drept cămin legat de Terra - Spirit, Su flet împreună? Prin asemenea impulsuri, materia se transformă
Acest corp e părăsit - lăsa t viermilo'r ca hrană. Devenind, La fel, Lumină, precum Viul se afirmă.

Tmpul, materie brută de aceeaşi densitate, Si-n final, la despărţire de lumesc şi amăgire,
Precum stiloul ce scriu - fapte, aici demonstrate! Vom lua şi trupul cu noi, pe-alte planuri de trăire.
Ele, de fapt, energie vibratorie mai joasă Revenirea pe Pământ se obţine-n mod spontan la dorinţă
Decât Energia-Spirit, drept frecvenţă luminoasă. exprimată,
Aducând, prin corp cu noi, întreg fondul de-amintiri din vieţi
•„. anticipate .

Aici, la nivel terestru, materia-i percepută Esenţa Naturii noastre sau fondul real al fiinţei umane este o
Sub ale ei trei aspecte - absolut de toţi văzută: ininusculă Scânteie, aflată într-o nemijlocită relaţie cu Imensa Flacără
Solid, lichid şi gazos - nuanţate diferit Divin.ă, numită şi Dumnezeu. O mai putem identifica şi ca Sursă a
De gândirea trecătoare, cu-al ei simţ desăvârşit. Vieţii, care ne însufleţeşte întreaga noastră structură pământească,
adică trupul - partenerul de drum în actuala încorporare.
La origine Gândirea încontinuu Ea vibrează cu frecventă Fondul fiinţei noastre ne este atât Tată cât şi Mamă, iar noi, toţi
scânteieri, pământenii suntem fraţi şi surori între noi ş i, cu toţii Jaolaltil prin
Aici, fiind Nelimitată, Ea-i Sine al Dumnezeirii, aceeaşi paternitate, suntem copii de Du mnezeu. Şi avem aceleaşi
Iar noi, la nivelul Ei, ca Dumnezei întrupaţi însuşiri precum Tatâl Ceresc, deci Creatori şi totodată Creaturi,
Una cu Tatăl Divin - întocmai realizaţi. care singure ne făurim propriu l destin. Dispunem ca atare de o
completă independenţă şi libertate de a ne crea propriul destin. Dar, să
Din minunata Esenţă şi materia bmtă-i creată. nu uităm că în Imensa Eternitate guvernează Legea Cauzalităţii,
Deci, materia-i Lumină prin vibrare limitată. care solicită un deosebit respect prin propria ei realitate. Neînde-
Astfel e şi corpul nostru - crusta care ne-nconjoară, plinirea, neglijarea sau opunerea la o asemenea lege, determină
Esenţă spiritual<'! - Viaţa cum se desfăşoară. efecte corespunzătoa re, care oferă delic venţilor prilejuri de auto-
perfecţionare.
Şipentru contact cu mediul acestei dimensiuni Înainte de a coborî la noua întrupare, fiecare entitate îşi alege
Corpul, implicit, dotat cu organe de simţire proprii părinţi, neam, ţară, localitatea şi condiţia socială, unde speră
La fel ca nişte antene, care ne-ncunoştiinţează &a-şi împlinească, mai uşor şi cât mai bine, experienţa de Viaţă, vizând
Privind lumea relativă, din aceastâ ipostază. propriul progres pe scara evoluţiei spirituale. Întreaga preocupare -
'onştientă sau inconştientă - a fiecărui Suflet este aceea de a reveni cât
Si-acum că ştim ce e trupul - la origine Lumină, mai grabnic Acasă, adică în Corpul Tatălui Ceresc, de unde a fost
Virtual este posibil ca Lumină să devină trimis pentru a trăi experienţa în asociere cu materia densă .
Si, practic, să ne-nsoţească - trup şi Spirit împreună, După această introducere lămuritoare, să revenim la titlul temei,
Scutindu-ne de iluzii prin genetica umană. privitor la nemurirea propriului corp carnal. Noi toţi pământenii ne
folosim de acest corp - creaţie a părinţilor noştri din această lume, ca
Fenomenul clar pretinde o anume pregătire, de un partener de drum. El este întocmai ca o ha ină care, o dată cu
Gânduri ferme dirijate înspre creier - cu îndenmuri de trezire, trecerea anilor trăiţi în asociere, se uzează: fie prin îmbătrânire, fie
De-a functiona temeinic, cu-ntreaga capacitate, printr-o greşită întrebuinţare. Şi când nu ne mai poate fi de folos, îl
Devenind imensă forţă, prin a lui acuitate,
106 107
părăsim pradă viermilor - o hrană delicioasă pentru aceste minuscule De fapt, juste, pure consecinţe,
vietăţi. Cauzal determinate prin a noastre neputinţe;
Dar, ce este în Esenţa lui acest corp? El este materie brută, la fel ca Noi suntem, deci, creatorul faptului incriminat,
pixul cu ajutorul căruia scriu toate aceste amănunte, privitoare la Ce ne tulbu ră momentul, noi, prin el, un posedat.
cunoaşterea fiecărui ins de către el însuşi. Iar materia în Esenta ei este
o Energie de vibraţii mai joase decât frecvenţa Spirit, adică la' nivel de Legat de un corp carnal, în trecutul milenar
Lumină. La nivel terestru, materia este percepută de noi toţi prin trei Am fost dur şi necinstit şi, de-asemenea, arnr,
aspecte: solid, lichid şi gazos. Ucigaşi de multe ori şi-n diverse-mprejurări,

La originea Ei, Gândirea vibrează încontinuu, ca Sine al lui La rândul nostru ucis - drept nefireşti comportări .
Dumnezeu şi se manifesta ca Nelimitată. Şi noi, când vibrăm la
nivelul Gând irii Nelimitate ne manifestăm ca Dumnezei întrupaţi, Evol uţia s-a-nscris, vizând fapta şi răsplata,
Una cu Tatăl Divin, fiind tot la fel realizaţi. Cauza şi -al ei efect - amândouă laolaltă;
Iar, din minu nata Esentă este creată şi materia brută, ca vibratie Tot răul, ce l-am făcut, din neştiut şi amăgire,
mult mai joasă a Luminii. fu acest fel este construit corpul nostru 'in Falsul sine socotit, înţeleaptă împlinire.
care ne ducem existenţa pe această planetă. Pentru a putea lua contact
cu mediul ambiant, acest corp es te dotat cu organe de simţi re, care Prin Cunoaşterea directă şi Unimea Trinitarc'i
sunt întocmai ca nişte antene, cc ne dau informaţii despre lumea Şubreda alcc'ituire - prin purtări, defici tară
înconjurătoare. Realmen te, spulberată şi fiinţa eliberată
Acum, după ce a m aflat că trupul nostru este la origine Lumină, Trăieşte doar prin Acum cu Viaţa-ngemănată.
el poate, virtual, să devină Lumină. Aflat într-un asemenea context, el
poate să ne însoţească Sufletul şi Spiritul - în momentul zis al morţii - Calea de întors Acasă - d rept plinire de destin,
scutindu-ne aşadar de alcătuire prin intermediul geneticii umane. Cu Ne e, practic, la-ndemână - prin atitudini, Divin;
alte cuvinte: o dată cu pretinsa moarte să luăm cu noi şi corpul fizic, Fiind copii d e Dumnezeu, cu puteri nelimitate,
devenit Lumină. Ace~t fenomen solicită însă o anumită pregătire. Iată Avem Dragostea temei, Frumuseţe, Bunătate.
practic ce trebuie să facem:
Cu ajutorul Gândirii Nelimitate îndemnăm creierul să functio- Toate astea le-mplinim pe clipe corect trăite
neze la întreaga capacitate şi să ordone la organe şi celule, prin Cu Via ţa-n contopire şi-nscrisuri desăvârşite,
hormonii de întreţinere, să perpetueze astfel existenţa corpului la Atenţia - constant făclie - ce ne-aduce în prezent,

nivel de nemurire. Prin aceste impulsuri ferme şi cât mai des repetate, Ea ne luminează calea, fără greş şi -n mod frecvent.
el va deveni Lumi nă, iar la părăsirea planetei vom lua şi trupul cu noi,
pe alte planuri sau niveluri de trăire. La o eventuală revenire pc
Pă mânt, la dorinţa Spiritului, vom aduce o dată cu corpul întregul
fond de amintiri anticipate. ins ul cel neîmplinit, practic, ce-are de făcut?
Nu-i nici o îndeplinire - prin făcut sau nefăcut!
Ci doar pusă întrebarea: Sunt eu Tot - Aici şi Acum?
27. NOI NE FĂURIM DESTIN Si-n liniştea, ce survine, mintea nu c nicidecum!

Nimic din tot ce ne-apare-n cale: "Golul psihic" se imptme şi-n el apare Iubirea,
Fapte certe, clar, reale Ea, prin Ea, se revelează şi conduce-ntreaga fire,
Nu-s nicicum simple-ntâmplări, Natura noastră Divină, ca re suntem noi, de fapt,
Ci naturale-aşteptări. Omul cel adevărat - ca Dumnezeu întrupat.

108 109
Un astfel de trăitor e un factor de progres, irea care ne cucereşte întreaga fiinţă, ne atestă propria Divinitate,
Schimbă ins, comunitate, ca şi-Întregu l Univers, o fii de Dumnezeu întrupaţi.
Căci Întregul şi cu Partea for~ează O Uniune Un asemenea trăitor este un permanent factor de progres spiritual.
în proces evolutiv, prin Sacra Inţelepciune. J.ţ;est fericit trăitor o dată cu propria lui transfor"!are, influenţează
benefic mediul din imediata lui apropiere, ca şi lntregul Univers.
În exis tenta noastră cotidiană, toate câte apar în cale, ca fapte lntregul proces se desfăşoară în mod firesc şi natural, cunoscând că
certe, deci, reale nu sunt nicidecum întâmplări, ci adevărate aşteptări. lntregul şi Partea formează O Unică Realitate, care evoluează în
Noi suntem autorul de fapt al tuturor acestor zise-întâmplări, care ne lflSClrnblul Ei prin Sacra înţelepciune.
tulbură climatul clipei prezente. Ele se ivesc pe neaşteptate, datorită
neputinţei noastre comportamentale. Trăind în colaborar~ ~un corp
carnal, un număr de vieţi anterioare, am fost adesea necmsht, lacom, 28. OBIECTIVUL SUPREM AL VIEŢII
ambiţios, dur şi în diverse împrejurări am ucis şi, la rândul nostru, am
fost ucis, în urma unor atitudini şi comportări nefireşti. Dumnezeu - Imensitate - Sursa Surselor a toate câte sunt
Nivelu l nostru de evolutie morală şi spirituală s-a concretizat, în Univers,
vizând: de o parte, fapta; iar de alta, consecinţa ei firească, răsplata .
Văzute sau nevăzute de simţuri în mod expres
Cauza şi efectul fiind totdeauna într-o inevi tabilă însoţire. Numai Se manifestă Iubire, Frumuseţe, Bunătate, Fericire fără margini,
în acest fel am învăţat să ne însuşim măreţia înţelepciunii - greşind Tot la fel şi-Înţelepciune văduvită de imagini.
din ce în ce mai puţin, urcând treaptă cu treaptă pe scara evoluţiPi
spirituale. Toate-aceste însuşiri, realmente, sun t şi-n noi, făpturi lumeşti,
În final, iată-ne ajunşi aici, la Cunoaşterea directă şi nemijlocită a Care se vor cunoscute, drept adevăruri fireşti
propriei noastre fiinţe de către noi înşine. Datorită acestei modalităţi, Si, de asemenea, trăite pe mornente-n derulare,
am aflat ceea ce înseamnă Trinitatea Unita ră care pusă în mod
Noi cu Viaţa-n contopire şi-a Ei eternă mişcare.
spontan în aplicare - fără să urmărim nimic altceva - Ea, prin simpla
Ei prezenţă, spulberă fulgerător alcătuirea veche, adic_il m~tea Prin Cunoaştere - trăire, spontan, vine Bucuria, Fericirea,
deficitară. în momentul respectiv - singurul timp real - n01 realizăm
Asta doar la simpla vrere, prin care se împlineşte, real,
Uniunea cu Viaţa şi ne împlinim propriul destin, grăbindu-ne în acest
. Îndumnezeirea.
mod întoarcerea la noi Acasă, adică în Sânul Tatălui Ceresc. Totodată Splendida finalizare, cât mai des realizată,
mai aflăm că suntem fii de Dumnezeu cu puteri nelimitate, prin
Cu-atât omul neîmplinit îşi sfinţeşte a lui soartă.
Dragoste, Bunătate, Frumuseţe şi Fericire fără margini. Toate acestea
le realiză m în mod concret pe clipe cu Viaţa în perfectă contopire, Fericirea, Bucuria, drept emoţii dar trăite,
urmate de înscrisuri de atitudini desăvârşite.
Sunt unic obiectiv, tuturora-mpărtăşite,
Un asemenea mod de Viaţă se obţine folosindu-ne de un singur
Indiferent de nivel evolutiv sau planul real atins
instrument, Atenţia lucidă şi globală, care este ca o făclie care ne
În această întrupare de om în al său cuprins.
lumineaZc"i calea, aducându-ne în mod constant în Eternul Moment
Acum. Întrebarea ce survine, ca îndemn şi explicare, este aceea de a Fiindcă Tatăl este-n noi, Bucurie permanentă,
cunoaşte, practic, ceea ce avem de făcut. Nu este nimica de făcut sau
Ne-a oferit tuturora libertatea inerentă
de nefăcut, ci doar să ne punem nouă înşine întrebarea: Sunt eu Un
Unei astfel de trăiri, fără de restricţiuni,
Tot - Aici şi Acum? După ce este pusă această simplă întrebare, noi, Privind modul de atins, prin a noastre acţiuni.
fără să dorim ceva anume, intrăm grabnic înăuntru, iar mintea spontan
dispare. În „golul psihologic", astfel survenit, apare Iubirea necondi·
Dar, ce-nseanmă Bucuria, drept cuprindere globală?
ţionată şi fără margini, care ne conduce întreaga existenţă. Aşadar,
Ea implică libertate de mişcare şi exprimare totală

110 111
Lipsită de judecată, fără frică de-o anume-nvinuire, Nu vom greşi niciodată - căci în noi e Dumnezeu ca perpetuă
Fiind în noi, în mod continuu, ca supremă dăruire. însotire.

În asemenea context ne mişcăm ca Dumnezeu Tot ce cerem EI ne dă - convinşi că o merităm,


Şi cu EI în contopire, fericiţi vom fi mereu. El doar naşte Bucuria, după cum noi ne purtăm.
Mânia, amă răciunea nu-şi găsesc în noi suport, Trăind doar pentru Iubire şi Bucurie - Intuiţia apare
În astfel de companie noi şi EI suntem Un Tot. Şi ne-ndeamnă ce să facem, real, în continuare.

În Stare de Bucurie, fiinţa-ntreagă luminată, Clipe cât mai mult trăite în această îmbinare
Setea de Viaţă creşte, prin Ea fiind alimentată Bucuria, de Dumnezeu oferită, va fi mereu tot mai mare
Şi oprcşte-mbătrânirea, devenim nemuritori, Şi actionând constant cum Intuiţia ne-ndeamnă, sfă tuieşte
Vitalitatea hrănită prin atomi înnoitori. Veselia se impune, tot mai mult şi Sufletu-îl copleşeşte.

În prezenţa Bucuriei aflăm propria Împărăţie, Vitalitatea sporită ne ajută să cunoaştem


Demascând în mod făţiş acea seacă utopie, Propria noastră enigmă, adică pe Acela Care Suntem,
Atât de frecventă-n lume, cu-n.<;erisuri amăgitoare, Oi v initate-ntrupată şi minunatul destin
Care ne ţin prizonieri - prinşi de cele trecă toa re. De trăire precum Tatăl, în contextul Său Divin.

Cum întâlnim Bucuria, incontestabil, reală? Revenirea pe pământ, închis într-un trnp carnal,
Foarte simplu! Sincera noastră dorinţă - caracteristic - globală, Este de noi programată, fiind doritll-n mod real,
La întâmpinarea Vieţii, pc clipe-n desfăşurare, De-a cunoaşte şi trăi ale Vieţii întregi aspecte,
Ne oferă libertatea cea atotcuprinzătoare. Inci taţi de-al nostru Sine, prin revelatii concrete.

"Gol" de trecut - viitor -Suntem Un Tot Unitar! Cunoscând rostu-întrupării să ne integrăm total
in această conjunctură, Bucuria ne cuprinde ca un dar. Şi cu clipa-n uniune, Via~a cuprinsă global,
Şi ct1 Ea suntem Iubire - drept fericită fiinţare, Precum Ea se derulează, ca prospeţime constantă!
Iubim Cerul şi Pământul, ca şi tot ce ne-nconjoară. Astfel, Sinele ne-ndeamnă spre trăire consacrată .

Iar Iubirea cea de Sine - Creatura din lătmtru - prin Ea Viata nu e o închisoare, ci o scenă larg desch isă,
însăşi existentă, A u'nui teatru imens - având menirea precisă
Se manifestă plenar sinceră şi inocentă! De-a da p rilej tuturora, ca să-şi joace cum doreşte
Atunci numai vom iubi precum Dumnezeu iubeşte, Propriul rol ce l-a ales, precum i se potriveşte.
Căci suntem Stare de „A Fi" - contopiţi cu Tot ce Este!
Astfl·I, creativitatea manifestă-n chip plenar
De-acum, a iubi şi a ierta este la fel de uşor. De oricare ins în parte, după propriul îndreptar,
A iubi pc Dunmezeu şi Viaţa e uşor şi etern folositor. Face ca s,, alterneze aventuri, ca şi antracte,
Bucuria, Fericirea vor fi pururea prezente Însă, în mod permanent cu bucurii procurate.
in oricare-împrejurare pure, ca şi evidente.
Viata nu are sfârşit, nici planuri, locuri diferite,
lmbibaţi de toate astea, Viaţa e mereu frumoasă To;te astea înscriu şirul de-ntrupări, de noi dorite.
Deşi apar contradicţii, prin mintea cea nemintoasă, Aici suntem să-nvăţăm ceea ce e Fericirea
Supremul obiectiv este deci, Iubirea şi a Sinelui plinire De experiment legată în context cu-nchipuirea.
112 11 3
Fiinţele superioare găsesc Fericirea peste tot şi-n mod frecvent gândire, exprimare şi acţiune. Ea este ~psită _de judecat_ă, învi~~ire
Căcisunt Un Tot-Unitar şi trăiesc doar în prezent de frică şi se află în noi, drept dăruire prm bunăvomţa divină.
Pe momente succesive, în permanent~ schimbare, predată ca fond al fiinţei noastre, ne ~şcăm_ ~i acţionă":' ~a
Noutate absolută cu efecte-însoţitoare. Q:>umnezei, fiind în permanent contact cu Părmtele D1vm, vom trăi dm
plin sentimentul real al Fer~cirii _ne.limitate. În acest c~ntext _amă~ă~
Aceşti semeni fericiţi cunosc Calea Înţelepciunii dunea şi mânia nu-şi găsesc m 1101 mc1 un fel de suport, mtrucat noi ş1
Prin trăire consecventă, cu efectele-mplinirii [)urnnezeu formăm Un Tot pururea funcronal.
De fiinţe Iluminate, desprinse de ce-i lumesc: Când ne aflăm în ipostaza Bucuriei întreaga fiinţă ne este
Egocentrismul nevolnic, posedant şi nefiresc. luminată, setea de Viaţă creşte, chiar prin ea însăşi alimentată. De
.semenea, se opreşte îmbătrânirea şi devenim nemuritori. Întreaga
A trăi -n prezent cu clipa - Starea de „A Fi" - constantă vitalitate este permanent hrănită de către atomi înnoitori. Ori de
Vom cunoaşte o imensă Fericire şi o imensă Libertate. câte ori ne aflăm în prezenţa Bucuriei suntem, practic, în Împărăţia
Într-o astfel de postură ne lăsăm conduşi de Viaţă, Divină ş i dispunem de capacitatea de a demasca acea seacă utopie,
Intuitia fiind semnul că Dumnezeu ne conduce prin sublima atât de frecvent întâlnită în comportamentul neamului omenesc prin
' Lui povaţă. tnscrisuri amăgitoare.
Dar, să vedem cum poate fi întâlnită Bucuria reală, nelega tă de
Dumnezeu, Energie Cosmică, Sursa Surselor a Toate câte există în lllporturi fictive şi trecătoare. Înfăptuirea este simplă şi la îndemâna
Imensul Univers - văzute şi nevăzute de către organele noastre de fiecărui ins în parte! Ea survine concomitent cu dorinţa noastră fermă
simţire - care n-are început şi nici sfârşit, se manifestă în mod constant de extensie globală, de a întâmpina Viaţa pe clipe în desfăşurare. Ori,
ca Iubire, Bunătate, Frumuseţe şi, desigur, Înţelepciune desprinsă altfel exprimat: Ne deschidem întreaga fiinţă la întâlnirea cu procesul
totalmente de imagini. Vieţii în eterna lui înnoire de la o clipă la alta. În acel moment de „vid
Pentru a extinde şi mai mult semnificaţia acestei Unice Existenţe, psihologic" amintirile trecutului, cândva trăit, lipsesc cu desăvârşire.
să amintim şi Viul Vieţii în eterna Lui desfăşurare, care este un alt Tot aşa nu există nici o proiecţie mintală într-un viitor imprevizibil.
nume care defineşte Divinitatea. Aşadar, într-o asemenea atitudine pasivă, ne cuprinde Bucuria şi, o
Întrucât şi noi, oamenii, facem parte din acest Întreg Universal, dată cu Ea, suntem Iubire drept fericită funcţionare. Iubim atât Cerul
înseamnă că toate însuşirile lui Dumnezeu se află şi în fiecare făptură cât şi Pământul cu toate câte ne încon}oară. lar Iubirea cea de Sine -
umană. însă, aceste însuşiri trebuie descoperite de către fiecare ins în Creatorul din interiorul nostru - se manifestă în exterior în mod
parte şi trăite ca atare, adică în concordanţă cu ceea ce încearcă să plenar, sincer şi inocent. Numai în acest context vom iubi întocmai
demonstreze cuvintele respective. Numai prin cunoaştere şi trăire \':um însuşi Dumnezeu iubeşte, pentru că suntem doar simplă Stare de
spontană, omul obişnuit - care funcţionează condus de către o minte HA Fi" în contopire perfectă cu Ceea ce Este.
haotică - îşi poate descoperi adevărata structură divină, după care Din acest moment „A iubi şi A ierta" este la fel de uşor. A iubi
singur îşi perfecţionează propria Îndumnezeire. Iar Bucuria, drept pe Dumne~eu şi Viaţa este tot ceea ce poate fi apreciat ca etern
emoţie trăită, este de fapt supremul obiectiv al Vieţii fiecăruia dintre folositor. De-acum Fericirea va fi pururea prezentă - pură şi evi-
noi. Şi acest obiectiv poate fi atins de orice pământean chiar în actuala dentă - în orice împrejurare ne-am afla. Copleşiţi de toate acestea
întrupare. Să urmărim împreună d~monstrarea acestui simplu anunţ. Viaţa va fi mereu frumoasă, deşi, antrenaţi în veşnicul Ei proces, vor
Dacă cineva a ajuns să cunoască - indiferent prin ce împrejurări - apărea şi contradicţii oferite de către mintea nemintoasă . Supremul
că în noi toti se află Dumnezeu, care se manifestă ca Iubire şi Bucurie obiectiv al Vieţii va rămâne pururea prezent ca Iubire şi împlinire a
permanentă, înseamnă că acest semen este în măsură să-şi realizeze Sinelui propriu. Din acest fericit moment noi nu vom mai greşi
propria Îndumnezeire. Fiecare dintre noi dispune de libertate abso- niciodată, căci, în noi este Dumnezeu ca însoţitor - noi cu El fiind în
lută de a atinge propria realizare prin fireasca acţiune. perfec tă Comuniune.
Bucuria - manifestă printr-o atitudine globală - atât de mult Tot ceea ce vom cere, El ne dă, convinşi fiind că o merităm,
preţuită de către orice om, se află într-o inerentă legătură cu libertatea pentru că El ne prilejuieşte Bucuria după cum noi ne purtăm. Trăind
114 115
numai pentru Iubire şi Bucurie apare, ca de la sine, Intuiţia, care ne 29. OBSERVAREA ŞI ASCULTAREA
îndeamnă ceea ce este absolut nevoie să facem în continuare. Trăind
cât mai multe clipe în această îmbinate, Bucuria - pe care ne-o oferă Suntem oare conştienţi de ce-nseamnă observare şi ascultare
Dumnezeu - va fi p rogresiv tot mai mare. De asemenea, acţionând Când ne îndreptăm spre noi sau lumea ce ne-nconjoară?
constant după cum ne îndeamnă Intuiţia, care, prin Ea însăşi ne Avem acea limpezime şi percepere concretă
sfinţeşte, veselia se im pune şi ne copleşeşte Sufletul, ca şi întreaga Privind ale noastre simţuri, ca acţiune directă?
fiinţă. Vitalitatea sporeşte neîncetat şi ea ne va ajuta să cunoaştem tot
mai bine propria noastră Comoară, adică pe Acela care, de fapt, Întrebările-s utile, prin ele revelatoare,
Suntem - Divinitate întrupată, ca şi minunatul nostru destin de a trăi Căci ne deschid orizonturi, realmente, sfinţitoare
întocmai ca Tatăl Ceresc, în contextul Său Divin. Legate de-a noastră Viaţă - de făpturi încorporate,
Un alt aspect cuprins în temă este şi revenirea pe Pământ, legat Drept prilejuri inerente cu împliniri adevărate.
de un trup carnal. Acest fenomen este programat de noi înşine,
impulsionaţi de dorinţa de a cunoaşte şi trăi toate aspectele Vieţii. Dumnezeu, precum şi Viaţa - drept proces în derulare
Cunoscând deci rostul încorporării, să învăţăm a ne integra total cu Încontinuu prospeţime, veşnică evoluare,
clip a şi să fim în mod permanent în Uniune cu Viaţa, aşa cum Ea se În tot timpul noutate, în Adevăr însumată,
derulează.
Ce solicită, impune întâlnire adecvată.
Viaţa nu este nicidecum o închisoare, ci o scenă larg deschisă a
Aşadar, creierul nostru şi mintea, tot aşa de-nnoitoare
unui teatru imens, în care noi avem menirea de a oferi prilej tuturora,
De la o clipă la alta, fiind atotcuprinzătoare,
ca să joace cum doreşte propriul rol, ce singur şi l-a ales şi care i se
Vor fi instrumente certe cu însuşiri naturale
potriveşte. În acest mod creativitatea se manifestă în chip plenar de
În măsură să perceapă Existenţa cea reală,
către fiecare ins în parte, după propriul său îndreptar, ca aventuri şi
antracte, însă totdeauna în soţite de bucurii. Viata nu are sfârşit şi nici Iar Momentul lui Acum, singur prilej de-ntâlnire
anumite planuri legate de locuri diferite. Toate acestea înscriu şirul de Când noi şi cu Dumnezeu - într-o perfectă Unire,
întrupări, care au fos t dorite de către noi lnşine. Ne aflăm în această Una fiind si cu Viata, ca şi semeni şi cu toate câte sunt
lume ca să învăţăm ceea ce este Fericirea, legată de diferite experienţe, În Imensul Necup;ins într-un perfect legământ.
realizate prin închipuire de noi, ca om obişnuit.
Fiinţele superioare - care au atins Iluminarea - găsesc Fericirea Asta e, de fapt, tot omul - Sacra lui Realitate
pes te Tot şi, în mod frecvent, funcţionează ca Un Tot -Unitar şi trăiesc Pe momente trăitoare, ca nespusă Bunătate,
numai în prezent pe momente succesive, aflate într-o permanentă Frumusete intrinsecă şi Iubire fără margini,
schimbare, drept noutate absolută care produce efecte benefice Nicicând' condiţionată, ori legată de imagini.
înnoitoare. Aceşti semeni fericiţi cunosc Calea Înţelepciunii, prin
trăire consecventă cu efectele împlinirii de făpturi Iluminate. În gene· •••
ral, ei sunt desprinşi de ceea ce-i lumesc, apreciat ca egocentrism
nevolnic, posedan~ şi cu totul nefiresc. O atare performanţă o putem numi minune,
A trăi în prezent, în contopire cu clipa, este şi o Stare de „A Fi" Când singură se-mplineşte, contopită-n acţiune;
sau de Pură Conştiinţă, care prilejuieşte cunoaşterea prin trăire a unei Noi fiind simpli spectatori, doar privind şi ascultând.
imense Fericiri şi o Libertate totală. Într-o astfel de postură ne lăsăm În această ipostază nu apare nici un gând.
conduşi de către Viată, iar Intuiţia este semnul că Dumnezeu ne
Nu există nici imagini şi nu-i nici o aşteptare,
dirijează întreaga noastră comportare prin Sublima Lui povaţă.
Un anumit rezultat, stabilit prin programare.

116 117
Această Stare de „A Fi" ne uneşte-ntreaga fiinţă ·de şi atotcuprinzătoare. Numai în acest context, stmtem şi funcţio­
Cu Sublimul Necuprins - Noi şi El - Pură Conştiinţă. la întreaga noastră capacitate de Divinitate întrupată, prin mani-
tări încontinuu creatoare.
Un astfel de trăitor poate fi realizat
Chiar Acum, prezent Aici - Sacrul Sine însumat.
Trinitatea adunată cu Atenţia lucidă şi atotcuprinzătoare 30. PERFECŢIUNEA
Aşa suntem fiinţă-ntreagă cu însuşiri creatoare.

Cuvântul Perfecţiune nu-i Realitate-n sine,


Suntem noi perfect conştienţi când observăm sau ascultăm, atât
El fiind doar un simplu simbol, care-ncea rcă să exprime
lumea noastră interioară, cât şi lumea cea exterioară? Şi avem noi oare
acea limpezime a fiinţei şi percepere concretă când simţurile se unesc O Stare de „A Fi" trăită, dt1să la desăvârşi re
în acriunea directă? În totalitatea fiinţei, prin a ei acoperire.
lntrebările sunt absolut necesare atunci când ne aflăm în faţa unei
probleme, care pretinde a fi rezolvată cât mai grabnic posibil. Împlinire absolută printr-o Stare de Fiinţare,
lntrebarea se pune de către mintea veche ştiutoare. Dar, îndată ce este Drept un st1mmum perceput - ca certă realizare.
pusă întrebarea respectivă, noi intrăm spontan în interior. De-acum Aşadar, Perfecţiunea e un fapt realizabil
suntem Trinitate Unitară. Mintea veche tace, iar pacea sufletului sau Împlinit doar prin trăire, evident şi detectabil.
armonia in terioară ne cuprinde întreaga fiinţă. În aceastil linişte sur-
vine instantaneu Intuiţia, care ne oferă răspunsul respectiv - folosind La nivel de minte-activă, cuprinsă-n dualitate,
noi celule cerebrale. Nu-i decât o vorbă goală, nicidecum Realitate.
Viaţa - un alt cuvânt care semnifică Dumnezeu - se află în Şi de Ea, totuşi, vorbim numai dup-a Ei trăire
perma'.1e_nu1 mişcare, iar mişcarea înseamnă noutate de la o clipă Ja În Uniune totală - când real, suntem Iubire.
alta, v1zand o eternă evoluare. Or, toate acestea impun din partea
noastră o întâlnire adecvată. Adică, mintea şi creierul nostru sunt, real- Îndată ce-am întâlnit-O - drept firească ipostază,
mente, obligate să întâlnească mişcarea Vieţii în mod corespunz<'ltor, Spontan, O şi părăsim, când altă clipă urmează,
ca prospeţime, care se înnoieş te de la un moment la altul. Jar Adusă de-al Vieţii curs, în a Ei desfăşurare,
Momentul Etern Acum este singurul prilej de întâlnire, când noi şi Legată-n mod natural şi de perfecta urmare.
Du mn~zeu s~ntem într-~ perf~ctă.Uniune. Una fiind şi cu Viaţa, cu
semenu, ca ş1 cu Toate cate ex1st-ă m Imensul Necuprins. Acesta este,
Procesul desăvârşirii, strict legat de devenire,
de fap t,_Omul Real, drept Existenţă identică, aflată în fiecare făptură
Prin creare, recreare cu clipele-n contopire.
umană mtrupată . O asemenea entitate, funcţionând pe momente într-
Aşa fiind, Perfecţiunea nt1-ncetează niciodată,
o eternă schimbare, se manifestă ca Bunătate, Frumuseţe, Bucurie şi
Iubire atotcuprinzătoare. Realmente, ascensiune pe cărarea minunată!
Această performanţă o putem numi ca adevărată minune, care
singură prin ea în~ăşi, se împlineşte în contopire cu aqiunea benefic- La fel, O putem numi Stare de-Îndumnezeire,
transforma toare. In aceastil fericită conjuncturii, noi suntem doar Noi, ca parte din întreg, dispunem în mod concret de aceeaşi
însuşire
simp~i .spectatori, care privesc şi ascultă, filră să apa ră gânduri sau
1magm1 mintale, azvârlite în viitor. Cu alte cuvinte: O simplă Stare de Ca Sublimul Absolut- aflat peste Tot şi-n Toate,
„A Fi", care ne uneşte întreaga fiinţă cu Sublimul fără limite, când noi O Imensă Energie, prin Ea însăşi Puritate, precum şi Unicitate.
şi El înfăptuim acea atitudine de Conştiinţa Pură.
Un astfel de trăitor poate fi realizat instantaneu „Acum şi Aici" ca Cuvântul Perfecţiune nu reprezintă Realitatea în sine, El fiind d oar
Sacru Sine, care însumează trinitatea funcţională cu ajutorul Atenţiei un simplu simbol, care încearcă să explice Existenţa aflată în spatele
118 119
Scriitor şi cititor - s-ar zice deosebiţi,
~u ca simplă Stare de „A Fi", trăită ca desăvârşire într-o singură Însă doar la suprafaţă - în profund, perfect uniţi.
clipă.
Perfecţiunea es te deci, o împlinire absolut concretizată, prin fiin- Trup şi minte - clar distincte - totalmente diferite,
ţare ca un summum realizabil, prin percepere şi vădită comportare. La acest nivel lumesc, suntem structuri osebite;
Ea are loc numai când realizăm Unitatea întregei fiinţe - corp, minte şi Nu există doi în lume cu-aceeaşi înfăţişare,
Spirit - în Uniune perfectă cu Dumnezeu, Viata, semenii, ca şi toate Nici în cc priveşte mintea, prin a ei acumulare.
câte există. În acest context suntem, de fapt, absorbiţi în Eternitate şi
funcţionăm pe clipe în fireasca lor succesiune. Numai Viul - Sfânta Energie - ce-a existat totdeauna
Atunci când funcţionăm la nivel de minte activă cuprinsă în Ne e tuhtror comună, şi aşa va fi întruna!
dualitate, a vorbi de pe rfecţiune nu-i altceva decât simpla p.!!lăvră­ Asta ne şi-ndeptăţeşte să ne nu mim Dumnezeu
geală susţinută de către acu mulările memoriale. Este doar o atitudine Pe planetă întrupaţi cu-ntreg conţinutul său.
de simplu ştiutor, care singur îşi acordă importanţă, pe ceea ce a aflat
de la alţii, el comportându-se numai ca imitator sau repetitor. În noi toţi e ştiinţa lumii şi-a Întregului Univers,
Conştientizarea acestei deficienţe comportamentale face ca ea să Ce ne-ndeamnă s-o aflăm şi trăi în mod expres.
dispară . Iar în „vid ul", astfel survenit, - o adevărată fereastră deschisă Ştiutul şi cu trăirea definesc Înţelepciunea
spre Infinit - noi ne unim întreaga fiinţă şi, fără vrerea noastră, De om şi Divinitate - unite cu acţiunea.
devenim Absolutul care se manifestă Iubire fără condiţii. Clipa res-
pectivă, trăită în acest fel, o părăsim instantaneu, pentru a fi nou şi Corpul de asemeni, mintea sunt aspecte trecătoare,
şi,
proasp.!!t pentru clipa următoare, adusă de către mişca rea natural.!! a BlHrâneţea şi uzura le fac nefolositoare
Vieţii. Şi relaţia destramă. Sufletul le părăseşte,
Desăvârşirea spiritua lă este strict legată de devenire, prin creare Trecând într-o altă lume, unde altfel se trăieşte.
şi recreare, în contopire directă cu clipele etern schimbătoare. Aşa
fiind, Perfecţiunea nu încetează niciodată. O mai putem numi şi
„ Perfecţiune care se perfecţionează fără încetare". Ea mai poate fi
numi tă şi Stare de Îndumnezeire. Şi noi, ca fii de Dumnezeu, avem Şi aici, ca şi acolo, trezirea e necesară,
acea stă însuşire d e incontestabilă capacitate de autoperfecţionare. Iar Căci ne uneşte cu-Întregul prin fiinţare unitară.
Cunoaşterea de Sine, aplicată în mod corect, ne ajută să ne descoperim Pacea, liniştea profundă şi perfecta armonie
Nc1tura noastră Divină, care ne perfecţionează fără încetare modul În acest context s-a firmă ca nespusă bucurie.
nostru de comportare şi atitudine în această existenţă de Divinitate
întmpată. Toate astea laolaltă, permanent, ne demonstrează
Că suntem făpturi divine! Si-n această ipostază
Fondul fiecărui ins este absolut llllbire.
31. PERMANENTA TREZIRE Aşadar, suntem la fel - fără vreo deosebire.

Sunt eu Treaz şi Om Întreg când ascult şi când privesc: Când Legea Iubini-i călcată: prin gând, vorbă şi-acţiune
Oameni, lucruri şi-ntâmplări, care-n cale se ivesc?! Nu-i vorba de răutate, ci lipsă de-Înţelepciune.
Întrebarea e firească şi cu totul necesa ră, Infractorul nu-şi cunoaşte Sacrn lui Realitate,
Glei cum altfel am cunoaşte Viaţa cum se desfăşoară!? Copleşit de ignoranţă şi falsa dualitate.

Ce sunt eu şi ce eşti tu, fiinţe cu chip omenesc? Noi, oamenii: Una Suntem, cu Dlllmne.z eu laolaltă
Avem noi ceva comun, în acest context firesc? Şicu Toate câte sunt în Imensul Necuprins - Existenţa însumată.
121
120
Acest summum de-nţeles şi trăit în mod real, Trupul şi mintea ne deosebesc, desigur, pe unii de alţii. Nu există
Ne solicită-întruparea - efectiv şi natural. pe întreaga suprafaţă a Terrei doi oameni identici ca înfăţişare. De ase-
menea, aceeaşi distincţie există şi în privinţa acumulărilor memoriale.
Totul se desăvârşeşte prin Cunoaştere directă cu clipele-n uniune, Numai Viul sau Energia care n -are început şi nici sfârşit, este
Iar, ca loc de întâlnire în propriul interior, ca unică opţiune. elementul esenţial, comun tuturor fiinţelor umane. Această Energie,
Starea de Conştiinţă Pură în „A Fi" se-nfăptuieşte numită şi Spirit ne şi îndreptăţeşte să ne considerăm făpturi divine
Când Iubirea fără margini tot destramă şi sfinţeşte. incorporate pe această planetă. De fapt, datorită acestei Esenţe putem
afirma că în noi toţi - fllră nici o excepţie - se află întreaga ştiinţă a
Toate celelalte căi, socotite indirecte şi de oameni folosite, Imensului Univers, care, în mod permanent, ne îndeamnll să O
Cer efort şi siluire - şir de vieţi cu efecte-nchipuite. descoperim şi să-i dăm ascultare prin a noastră proprie trăire. Fiindcă
Astfel de căi îndrăgite, comode şi-nşelătoare numai prin trăirea a ceea ce cunoaştem ne defineşte Înţelepciunea de
Dau efecte pe măsură la fel de amăgitoa re. om şi Divinitate, unite în acţiune benefic-transformatoare.
Atât corpul, cât şi mintea sunt şi rămân aspecte trecătoare. Ele, în
Asta face omenirea din vremuri îndepărtate, mod obişnuit, se uzează prin îmbătrânire sau diferite degradări şi
Iar rezultatele sunt clare de-s cinstit apreciate. devin nefolositoare. tn final, relaţia dintre ele se destramă, iar Sufletul
Le vedeti oare ca mine - negative şi precare, le pllrllseşte, continuându-şi existen~a în alte dimensiuni, unde cu
"Eu" şi-~' al meu" apreciate, egocentrism de valoare!? totul diferit se trăieşte şi se acţionează. Dar, atât aici, cât şi în celelalte
dimensiuni, Trezirea este absolut necesarii. De fapt, cuvântul trezire
Oamenii-n conflict cu ei şi lumea-nconjurătoare, înseamnă perpetua atenţionare dacă funcţionăm sau nu ca Om Întreg
Căci pun preţ pe ce se vede - seci ficţiuni trecătoare. în acest Etern Moment.
Trist şi-amarnic rezultat, insul tot mai pervertit, Prin urmare, Trezirea ne tmeşte cu Viaţa sau Dumnezeu, când în
Prin ce ştie şi ce are, drept egou împătimit. noi înşine realizăm pacea sufletului şi armonia interioară, care se
învederează prin inerenta bucurie. Această ipostază ne demonstrează
Disperarea n-are sens, căci în oricare făptură - în mod sigur, excluzând orice fel de dubii - că suntem făp turi divine
Este, de fapt, Dumnezeu - Una cu-a Lui creatură şi că avem drept fond al fiinţei Iubirea necondiţionată. La acest nivel
Şi ne-ajută să creăm şi recreăm prin proces de devenire, de ex istenţă suntem cu toţii la fel, fraţi, ca fii ai aceluiaşi Tată Ceresc.
Un alt om: iubitor, bun şi cinstit prin întreaga lui simţire. Dacă această Lege a Iubirii este încălcată, dintr-un motiv sau altul
- prin gânduri, vorbe şi acţiuni - înseamnă lipsă de Înţelepciune.
în Cunoaşterea de Sine întrebările pe care noi înşine ni le punem Ad ică s untem copleşiţi de ignoranţă, care se manifestă în ipostaza
au un rol esential. Căci cum ne-am putea cunoaşte, dacă nu ne dualităţii.
întrebăm încă d~ la începutul experienţei, dacă suntem sau nu treji, Noi, cei care citim aceste rânduri, ca şi toţi semenii laolaltă,
prezenţi la prezent, ca om complet. . precum şi toate câte există în Imensul Univers, suntem Una cu Unicul
Aşadar, în contextul acestei teme, ne vom pune câteva întreblin'. Creator. Dar, acest summum o dată aflat la nivel de simplă informare,
absolut necesare în desfăşurarea minunatei descoperiri a Sublimului ne solicită să-l descoperim singuri, fiecare pentru sine şi să ne ridicăm,
Adevăr. Sunt eu cu adevărat Treaz şi Om Întreg când ascult şi privesc prin trăire individua lă, la măreţia şi grandoarea respectivă. Această
în jurul meu oameni, lucruri şi întâmplări, care mi se ivesc în cale? Ce minunată perspectivă singură se revelează prin Cunoaşterea de Sine,
~unt eu şi ce sunteţi dumneavoastră ca făpturi cu chip omenesc? în care întâlnim Starea de Conştiinţă Pu ră sau Starea de „A Fi" şi
Avem noi ceva în comun, când ne aflăm în această împrejurare de înfăptuim, când Iubirea ne conduce, inerentul proces al devenirii sau
scriitor şi cititor? Unii ar răspunde, în mod automat, că sunten1 evoluţiei spirituale.
deosebiţi. Scriitorul apreciat mai mult decât cititorul. Distincţia nt1 Toate celelalte căi, apreciate ca indirecte - folosite d e că tre ome-
este decât de ordin superficial, de suprafa!ă. În profunzime însă, Cil nire prin eforturi şi siluire - nu oferă altceva decât simple modificări
Esenţă a Naturii noastre, suntem în mod real, asemănători. ale sinelui fals sau ego-ului. Într-o asemenea conjunctură vom veni şi
122 123
reveni într-un şir imens de reîncarnări totdeauna impulsionate de Entitatea fiind centrată doar pe scopuri sufleteşti,
dorinţe înşelătoare, ca prizonieri ai acestei vieţi neînţelese. Asta face
Poate să ducă la crize cu efecte nefireşti:
omenirea din vremuri foarte îndepărtate, iar rezultatele se văd, căci ne Mintea, plutind în derivă, prin seci binecuvântări,
Singură se estimează, prin false evaluări.
stau în faţă · şi ne invită să aflăm singuri unde s-a ajuns, folosind
metode şi credinţe înşelătoare. întrebarea care survine în mod natural
şi firesc este aceasta: Vedeţi oare şi dumneavoastră această trista
Unii văd şi-apreciază pe ins părăsit de minte.
realitate aşa cum o vede autorul? Si, de fapt, asta şi este - adevăr prins în cuvinte,
· Datorită condiţionării tempo-spaţiale, oamenii, în general vorbind,
Pentru toţi cei dimprejur - c_e văd un trup chinuind,
Lipsit de hrană şi-odihnă - pe Golgota pătimind
sunt aproape în mod permanent în conflict cu ei înşişi, ca şi cu lumea
înconjurătoare. Habotnicia, bazată pe credinţe înşelătoare, ca şi
Aşa-zisul adevăr că Viaţa şi cu trupul nu au nici o legătură
r:ieschinăria şi egoismul sălbatic al celor care practică diverse metode
Nu-i decât mistificare - o stângace făcătură.
reprezintă oglinda fidelă al drumului greşit al întregii omeniri d~
La început, entitatea a trăit şi-acţionat prin trup supraes timat,
până acum. Faţă de această tristă realitate, nici disperarea şi nici
Iar acum, acelaşi trup, este desconsiderat.
resemnarea nu-şi găsesc vreo anume raţiune, drept atitudine umană,
întrucât în noi toţi - fără nici un fel de excepţie - se află Părintele
Noi, Omul adevărat, din trei părţi suntem format:
Divin, care ne ajută să creăm şi recreăm un alt om mai bun, mai cin..<>tit
Corp, minte şi Spirit - ca Un Întreg - laolaltă asamblat.
şi iubitor cu întreaga lui simţire.
Si-n această trinitate fiinţa noastră e-n măsură
Să cuprindă şi perceapă Viaţa în a Ei structură.
32. RĂSCRUCE DE DRUM
Doar Întregul fiinţei noastre, pe clipe realizat,
Perfect înţelege Viaţa, în contextul nou format.
Pe calea desăvârşirii Sufletului omenesc, În atare Uniune cu Sacru-n Comuniune
După un anume timp, apare în mod firesc, Suntem chiar Divinitate în deplină acţiune.
S' vădită' răsturnare de valori şi-aprecieri
In omul preocupat de-ale lui realizări. Ne creăm şi recreăm, vizând teluri tot mai fine
A Aceluia ce Suntem - Scânt~ieri Sacre Divine.
Corpu-şi pierde preţuirea, cu s uccesul său lumesc, În această conjunctură - contopiţi în Infinit
~l fiir:td chiar incriminat drept ispititor drăcesc. Totul este înţeles - totdeauna prin trăit - într-un mod desăvârşit.
In astfel de viziune, totul e exagerat şi foarte periculos,
Pentru ins şi-ntreaga lwne - derutant şi dureros. Iubirea fără de margini - necum condiţionată
De vreun scop sau interes - pe micul eu rezemată,
Mintea pilrăseşte trupul şi-ale lui nevoi reale, Singură se revelează- noi fiind Ea, Realitate

Totalmente neglijate de·aberaţii ideale. Fără-nceput sau sfârşit - Veşnică Unicitate.


Relaţiile, deci, cu el sunt de-acum abandonate:
Familia - ca celulă socială - este lăsatl! de-o parte; Pe calea desăvârşirii Sufletului omenesc apar în mod firesc o
seamă de răsturnări valorice sau aprecieri subiective ale omului,
MwKa-n silă abordata - chiar pe fond de lenevire preocupat de propria realizare. Adică, ceea ce am apreciat mai înainte,
că alegerea mea reprezintă cea mai bună opţiune, de-acum o părăsesc
Si-orice problemă de Viaţă tratată prin siluire.
Ţrupul, nemaifiind hrănit o anume perioadă,
.pentru că am întâlnit o altă îndrumare mai avantajoasă decât cea
~eche. Pentru o mai uşoară înţelegere aducem un exemplu, prin el
Işi pierde din. energie pe ideea cea neroadă,
IJ\suşi relevant: Într-o anumită perioadă din trecutul său îndepărtat
124 125
omul şi-a apreciat ca unică realitate corpul fizic. Drept urmare, toată un scop sau interes, singură se revelează, noi fiind Ea drept împlinire
atenţia şi grija de zi cu zi a fost acordată trupului, împlinindu-i toate de Veşnică Unicitate.
satisfactiile. Aşadar, întreaga viaţă a acordat-o nevoilor trupului său.
După o vreme însă, acel străbun itnpresionat de o seamă de efecte
33. REÎNCARNAREA
cu totul negative şi-a însuşit o altă evaluare, ca ideal de urmat. Şi
<1nume: acumulările memoriale şi dezvoltarea intelectului, adică a
sinelui fals sau egou. O dată cu noua viziune, corpul - de-acum total- !ată-ne din nou aici, înconjuraţi de iluzii,
mente desconsiderat - s-a mers până la o extremă cu totul condamnabila ln lumea materialll, dominată prin confuzii,
fiind învinuit ca duşman al proaspătului ideal. În acest sens amintim Care, realmente, îndeamnă să ne punem întrebări:
un singur exemplu - cunoscut de toată lumea: viaţa de anahoret sau Cine oare ne obligă să venim şi revenim într-un şir de
pus tnic. Mâncare foarte puţină, posturi severe îndelungate, nopţi de întrupări?
veghe şi multe privaţiuni pe care mintea le supraevaluează ca
aducătoare de foloase spirituale. Multe din imensul set de restricţii Nimeni altul decât noi, propria noastră dorinţă,
sunt apreciate chiar virtuţi duhovniceşti. Ce se vrea îndeplinită printr-o seacă năzuinţă,
Relaţia dintre corp şi minte se transformă într-o luptă neîncetată. Ca eu fals sau alterat, născut din obişnuinţe,
Comuniunea familiară - ca celulă socială - este lăsată de-o parte. Ignoranţa fiind temeiul aberantei neputinţe.
Munca pentru obţinerea celor necesare v ieţii este realizată în silă,
chiar pe fond de lenevire. Şi orice îndatorire impusă de Existenţă este Viaţa e o aventură într-o veşnică schimbare,
rezolvată p rin eforturi disperate şi siluire. Nicicând Ea nu se repetă, fiind pe clipe înnoitoare.
Datorită acestor atitudini şi practici cu totul nefireşti, corpul, Dar, Ea, în acelaşi timp, mereu şi evoluează
fiindcă nu mai este hrănit după propriile nevoi, îşi pierde energia - Înspre ferma neschimbare - după cum acţionează.
absolut esenţială - unei bune convieţuiri a întregului complex de
trinitate unitară. Entitatea fiind interesată doar de scopuri sufleteşti, Ea se creează pe Sine vizavi de trăitor,
poate să ducă la crize cu efecte chiar dis tructive. Mintea astfel Atitudini şi dorinţe fiind mereu însoţitori.
condiţionată pluteşte întocmai ca o barcă în derivă şi singură se Lămurirea abordată prin Cunoaşterea de Sine,
estimează pe fondul unor false evaluări. Unii semeni îi văd şi Propria noastră Natură de origine Divină.
apreciază pe aceşti idealişti ca lipsiţi de raţiune şi, de fapt, asta şi este,
pentru că idealul pe care ei îl urmăresc este cu desăvârşire greşit. De fapt, fiecare om e Dumnezeu întrupat,
Trupul chinuit, lipsit de hrană şi odihnă - imaginat de credul ca fiind Care-ncearcă să cunoască şi exprime Sinele adevărat,
un Crist pe drumul Golgotei. Aceşti rătăciţi, legaţi de o Viaţă terestră Prin comportări şi emotii, manifestări oarecare
neînţeleasă, apreciază că aşa-zisul adevăr şi existenţa trupului carnal în Împărăţia Gândirii, n'umită şi Dumnezeu - Existenţă Creatoare.
nu au nici o legătură. Totul nu-i decât o învederată mistificare, adicil o
mi11ciună sfruntată. La început, străbunul nostru îndepărtat a trăit -
Identitatea de astăzi, care pe ins defineşte,
aşa cum am menţionat mai sus - acţionând pe baza unui trup supra·
E legată de trecut, ce prezentu-I defineşte.
estimat. Iar acum, acelaşi tn.tp este profund desconsiderat.
În şirul de vieţi trăite - multe.lucruri l-au marcat:
Or, noi, Omul adevărat suntem format dintr-o perfectă trinitate,
A fost bărbat şi femeie; om bogat, apoi sărac;
formată din corp, minte şi Spirit. Adică Un Întreg asamblat ca perfectă
Unime. Şi numai în această Unime desăvârşită noi suntem în măsură
să cuprindem şi să înţelegem în mod corespunzător Eterna Viaţă în a Un conducător de oşti, vanitos şi-ncrâncenat
Ei desfăşurare, ca noutate absolută de la o clipă la alta. În acest Sau un călugăr smerit, de chilia lui legat.
context, toate câte le întâlnim în cale sunt perfect înţelese şi rezolvat~ Şi din toate a-nvăţat, despre cele trecătoare,

prin trăire adecvată. Iar, Iubirea fără margini şi necondiţionată de nic1 Niciodată mulţumit de propria comportare.

126 127
Trăind la acest nivel, am schimbat un rol cu altul - apreciat În această conjunctură, dispar sensuri de-ntrupare,
mai de seamă, Căci în Marele Neant, noi suntem numai Fiinţare.
Precum un artist de teatru, vizând propria lui faimă. Acest lucru înţelese, prin el, eficient
Si, de vom rămâne încă la-ngusta.mentalitate, Spirit-Suflel într-un trupe perfect independent.
Vom continua la fel şir de vieţi, în tipare programate.
Iar acum, la despărţire, un fapt clar de reţinut:
Dar, iată ce-acum aflăm: O înţeleaptă informare, Nu-i deloc simplă-ntâmplare mesajul ce l -aţi primit.
Ceva nemaiauzit în lunga noastră-ntrupare, El este şi pentru tine, că-l poţi real înţelege şi pune în aplicare,
Că Adevărata Viaţă se vrea prin Ea însăşi clar trăită,
Desprins de vechi înţelesuri - prin completa detaşare.
Când noi, trăitorul Ei, suntem însuşi Dumnezeu, prin a noastră
conduită. Încearcă ...
mereu... încearcă - cu-ndârjită insistenţă,
De-a pune în aplicare a ta Sacră Existenţă
în acest context, trăim în Unime cu Divinul Creator, Cu întregul flux al Vieţii - aşa cum se derulează.
Noi fiind El şi El fiind noi - împreună trăitor; Asta-nseamnă încontinuu devenire - fiinţa ta evoluează.
Şi Viaţa-i osplendoare, continuă, nelimitată şi frumoasă.
Asta pus în aplicare, drept Existenţă -nţeleasă . Nu se urmăreşte scop, în nici un fel, vreo schimbare,
Ci doar Una eşti cu Viaţa, în a Ei desfăşurare.
Or, ca să p utem percepe, prin trăire personală, În acest fericit caz, apare spontan Iubirea,
Cătuşele azvârlite - de noi, făptura banală,
Care curăţă, transformă, consfinţi nd Realizarea.
Rezemată pe ego-ul alterat, ignorant şi vanitos,
Care preţuind ştiutul, e anemic şi fricos. lată-ne din nou aici, pe Pământ, într-o nouă întrupare. Între-
ban~a care survine ca un laitmotiv este: A câta oară facem ca ea să
Iar Cunoaşterea de Sine, cale certă de vădită detaşare fie? Care este numărul de vieţi trăite anterior, legaţi de trup carnal?
De al nos tru sine fals - măsluit de greşita educare, Ne gândim la un număr de zeci de asemenea vieţi .. poate sute, mii
Moştenită de demult. Din vremi foarte-ndepărtate, sau, de ce nu, chiar zeci de mii!? Nu este nici o exagerare, dacă
Devenind, prin repetare, simplă mecanicitate. apreciem cu adevărat confuzia din noi şi la fel existentă pe întreaga
suprafaţă a planetei noastre. Cine oare ne obl igă să revenim într-un
umai o minte golita de-al ei întreg conţinut şir de încorporări?
Poate-ntâlni Noul Vieţii ca om liber, prin trăit. Răspunsul nu-i greu de dat, excluzând, încă de la început, orice
Creier nou şi minte nouă, astfel fiind realizate, risc de a greşi. Noi şi numai noi suntem automl revenirii la noua
_ e oferă prospeţimea, de-nţelegeri adecvate. întrupare. Aşadar, la temelia fiecărei întrupări se află propria dorinţă,
care urmăreşte cunoaşterea tuturor aspectelor legate de lumea
Trăind la acest nivel, al şaptelea socotit, materială. în viaţa anterioară, de pildă, am cunoscut prin trăire doar
Gândire Nelimitată - prin trăire-n Infinit, un anumit aspect al ei şi, conştient sau inconştient, am dorit sc'l fim şi
Viaţa, Spirit, Dumnezeu în constantă Uniune s.'I avem altceva decât ceea ce am trăit - fapt ce s-a înregistrat în
E realizare simplă, ca supremă opţiune. propriul Suflet ca obişnuinţă. Deci, această obişnuinţă, fondată pe un
gând, care se repetă, este aidoma unui puternic magnet, ce ne atrage
Tot ce ştim şi posedăm, drept mintal, lăsat de-o parte, sa o concretizăm prin trăire în asociere cu materia densă.
fa r în „golul" ce se-aşterne, devenim Eternitate. Viata este o adevărată aventură, care se desfăşoară printr-o
În postura de „A Fi" e fiinţare-adevărată, perman~ntă schimbare, ceea ce însemnă şi prospeţime înnoitoare de la
Numită Iluminare - desprins de Tot şi de Toate. o clipă la alta. Prin urmare, Viaţa nu se repetă niciodată! Iar, prin
schimbare, se produce o inerentă evoluare spre forme de existenţă tot
128 129
mai subtile. Exprimat şi <1ltfel: Viaţ<1 se creează pe Sine, vizavi de dată întrebuinţat, devine incapabil să întâlnească noul, adus de către
trăitor, o dată cu dorinţele şi atitudinile acestuia. ·şcarea Vieţii în clipa următoare. Pentru o cât mai clară înţelegere,
Iar Cunoaşterea de Sine lămureşte atât modul de implementare, deci, se moare la nivel psihologic vorbind, în interiorul unei clipe,
cât şi - atura noastră Divină. De fapt,'fiecare om este un Dunu1ezeu privind întregul nostru trecut - conservat memorial - şi se înviază cu
întrupat, care înce<1rcă în mod permanent să-şi cunoască Sinele 0 minte proaspătă, fondată pe material cerebral nefolosit încă. În acest
adevărat, prin comportări, atitudini şi emotii sau alte manifestări în sens, să mai precizăm, cc1 fiinţa umană în decursul întregei sale
Împărăţia Gândirii Nelimitate, numită şi Eristentă Creatoare. Identi- existenţe ca făptură întrupată nu foloseşte mai mult de 10-15% din
tatea noastră de astăzi, manifestă prin modul nostru de comportare, întreaga ei capacitate neuronală. Restul rămâne material inutilizabil.
este w1 rezultat fidel al şirului de existenţe trăite anterior. Am fost: Aşa fiind, avem posibilităţi aproape nelimitate de a fi totdeauna la
bărbat şi femeie; om bogat, apoi, în altă existenţă, un nevoiaş, adică întâlnirea cu Viaţa mereu proaspăt, înnoitor pe momente succesive,
sărac. Cândva am fost un conducător de oşti vanitos şi îndârjit. Apui, care se desfăşoară la infinit.
în altă întrupare, am trăit viaţa de călugăr sărac şi smerit, singur în Dacă trăim la acest nivel - socotit al şaptelea, drept Gândire
propria lui chilie. Din aceste ipostaze, ca şi din diferite şi multe alte Nelimitată, absorbit în Infinit cu Viaţa, Spirit, Dumnezeu, în constantă
ipostaze, am învăţat o multime de lucruri despre lumea trecătoare. Unime - este realmente o realizare, apreciată în mod categoric, drept
Dar, niciodată nu am fost mulţumiţi cu adevărat despre cele aflate şi supremă opţiune. Tot ce ştin1 şi posedăm ca minte să fie lăsate de-o
nici de propria noastră comportare. parte, iar în „vidul psihologic", care singur se aşterne, ca pace a
Or, trăind la acest nivel lumesc am preschimbat un mod de sufletului, noi devenim Eternitate sau Stare de Iluminare, ca desprinşi
existenţă cu altul, precum face un artist, vizând propria lui faimă. Iar, de Tot şi de Toate. În această fericită conjunctură, dispar sensuri de
dacă vom ri'imâne la îngusta mentalitate, vom continua la fel, încă un revenire la o nouă întrupare, fiindcă îndată ce ne aflăm în Imensul
şir nedefinit de încorporări, ca prizonieri închişi în tipare convenţio­ Neant stmtem şi ne manifestăm doar ca Fiinţare, adică Stare simplă de
nale, dinainte programate. „A Fi" şi nimic în plus!
Dar, iată că, în Viaţa actuală, ba chiar în acest moment când citim Dacă realizăm perfecta înţelegere a acestui summum funcţional
aceste rânduri, aflăm un lucru extraordinar, ceva nemaiauzit înainte şi atunci Spirit-Suflet, aflat într-un corp carnal, ne confirmă perfecta
anume: Că adevă rata Viaţă se vrea prin Ea însăşi trăită, când noi, independenţă şi detaşare de Tot şi Toate existente în această lume a
trăitorul Ei, suntem şi ne manifestăm drept Dumnezeu, prin a noastră materiei brute.
comportare. În acest context, noi trăim în perfectă Uniune cu Divinul Iar acum, La despărţire, încă un simplu şi relevant fapt de retinut.
Creator. Noi fiind El şi EI fiind noi, împreună trăitori, iar Viaţa este o Nu este deloc o simplă întâmplare acest mesaj, pe care mă străduiesc
splendoare, continuă, nelimitată şi de asemenea, frumoasă. Toate să vi-l transmit cât mai clar şi uşor de înţeles. Mesajul este şi pentru
astea au loc în m od sigur dacă noi ptmem în aplicare înţeleapta tine, căci îl poţi corect înţelege şi ai capacitatea de a-l pune în aplicare,
informare. Numai în aceste condiţii, noi înşine descoperim şi trăim ca desprins de vechiul şi greşitul comportament, o dată cu a ta
totodată Esenţa însăşi a Vieţii. completă detaşare de tot ce ştii, ai făcut sau ai practicat mai înainte. În
Or, ca să putem percepe, prin trăire individuală, cătuşele sau plus, încă un îndemn! Încearcă şi iarăşi încearcă de a pune în aplicare
tiparele memoriale care ne condiţionează, trebuie azvârlite. Ele stau la cu îndârjită insistenţă şi în Comuniune perfectă cu întregul flux aJ
teme lia ego-ului sau sinelui fals, format de către o educatie socială cu Vieţii aşa cum el singur se derulează! Această atentă funcţionare
totul greşită, care ne-a fost transmisă din vremuri foarte' îndepărtate. înseamnă şi o continuă devenire, în care se înfăptuieşte propria evoluţie
Acest om vechi, anemic şi fricos, manifest ca simplu ştiutor - sprijinit spirituală a fiinţei tale.
de mecanicitatea minţii - este şi rămâne un ignorant imitator sau Şi, iarăşi vă amintesc, cum adesea o fac în temele abordate: În
repetitor a ceea ce au exprimat alţii, fie verbal sau scris. Cunoaşterea directă nu se urmăreşte scop sau ţel ori o anumită
Numai o minte golită de întregul ei conţinut poate să întâlnească idealizare. Noi, cu întreaga fiinţă deschisă, suntem Una cu Viaţa în
noutatea Vieţii. În acest „vid psihologic" noi celule cerebrale intră în misterioasa Ei desfăşurare. În această fericită contopire apare, în mod
funcţiune şi cu ajutorul lor, putem întâlni şi înţelege cu adevărat spontan, Iubirea care curăţă şi transformă, oferindu-ne în final, inesti-
noutatea Vieţii. Acest mate rial cerebral, fiind de tmică folosinţă, o mabila Iluminare sau Eliberare.
130 131
34. REVELAREA LUI „A FI"
Asta-i desigur Esenţa care, practic, ne-nfrăţeşte,
Însă trupul şi cu mintea, ce pe ins îl defineşte,
Timpul scurs, evaluat în număr de api lumină, Sunt socotite veşmânt, care, prin timp se uzează.
De când Bunul Dumnezeu, prin concentrare deplină, Deci, asemenea aspecte sunt o falsă ipostază.
Dintr-un Punct de Energie - drept Esenţă adunată,
Creă Universul fizic într-o clipă, deci, deodată. Aşadar, să precizăm cu vigoare, că oricare acţiune
Determinată de Viaţă o-mplinim prin ~ni une,
Apoi, în continuare, din a Lui Dumnezeire, Cu „A Fi - Aici şi Acum" - trinitatea adunată,
Scântei din sacra Lumină - cu aceeaşi însuşire, Spiritul conducător cu Dumnezeu laolaltă.
Populă Tot Universul cu-nţeleapta misiune
De-a trăi experienţa, însoţită de-acţiune. În Sacra Comuniune Intuiţia ne-ndrumă, sfătuieşte
Ce să facem şi s-avem, practic, ce ne foloseşte,
Căci, ca-Întreg - prezent singular în Toate Vizând sensuri mai subtile de reală-înnobilare
N-avea cum să-şi preţuiască propria Realitate, A Aceluia ce Suntem în drum spre Iluminare.
Doar prin ceva separat şi imaginar creat.
În acest sens, noi - Scântei - adică Viul în materie plasat. Iar acest simplu „A Fi" e-mplinit prin concentrare
În interiorul fiinţei - fără nici o aşteptare.
Separarea e fictivă - să-i zicem de conivenţă, Atentia folosi tă - instrument la întâlnire,
O reală făcăturii - fals văzută drept prezenţă. Ce d~stramă-ntunecimi, ca şi orice-mpotrivire.
Dar, survenind demascarea, aceasta spontan dispare,
Iar în „vidul psihologic", ce-i Real, pe loc, apare. În această temă încerc să explic ipostaza în care se afla Dumnezeu
înainte de crearea Universului observabil şi cum anume s-a produs
Deci, Realitatea-n Sine, singură se revelează acest fenomen. Apoi, urmărind logica firească a lucrurilor, relatez şi
În postura lui „A Fi" - prezenţă ce-acţionează. despre apariţia fiinţei umane, destinată de către Divinul Creator ~
Care, de fapt, suntem noi - Spiritul potenţial, facă experienţa existenţei sale de individualitate în asociere cu matena
Parte din Dumnezeire, Omul Pur şi-activ Real. densă.
Aşadar, înainte de începutul creării, nu se afla decât această
Noi, în Starea de „A Fi" - Un Întreg funcţional, Unică şi Infinită Energie Cosmică în care nu se întâmpla nimic.
Ne definim însuşirea, ca deplin în actual Dumnezeu ca Existenţă Singulară şi atotcuprinzătoare se manifesta
De Dumnezeu întrupat într-o fiinţă pământească, doar prin aceste două mişcări : Sunt - Nu Sunt! Inspiraţie şi Expiraţie
Oferită ca destin şi sacră-mplinire cerească. în interior şi în exterior!
Si, iată şi începutul a altceva decât exista până atunci. Dumnezeu
O dată ce am aflat acest divin început, chiar de noi realizat, s-a concentrat în interiorul Său şi a format un Punctişor de Energie, pe
Îl vom folosi constant, precum ni s-a revelat. care L-a azvârlit în exterior. Acesta a fost începutul Universului fizic,
Orientarea-i precisă - necum risc de rătăcire, pe care oamenii de ştiinţă l-au numit Big-bang - apreciat ca ipotetică
Fiindcă mintea-i total lipsă, cu hoinara ei gândire. explozie. În continuare, Divinul Creator a desprins din Imensul Lui
Corp de Lumină infinite părticele de Scântei şi le-a trimis în ma:eria
Astfel aflăm, prin trăire, Dragostea Dumnezeiască, brută, dându-le şi uitarea a ceea ce, de fapt, erau ele. Aceste Scante1
Desprinsă de motivaţii sau năzuinţă lumească. suntem noi, o,1menii, care avem aceleaşi însuşiri ca şi Tatăl Creator. În
Fii de Dumnezeu suntem cu însuşiri s imilare acest fel a fost populat întregul Univers. •
Si, prin El, noi suntem fraţi - nicidecum vreo separare. Dunu1ezeu, care trăia şi funcţiona mai înainte ca Un lntreg -
Totalitate - nu avea cum să-şi in telcagă şi aprecieze grandoarea pro-
132
133
35. SCHIMBAREA CONŞTIINŢEI
priului Sine. Acum însă, prin creatia Lui - care formăm o sumă mai
mică decât Întregul, El are posibilitatea să-şi admire măreţia propriei
Sale Realităţi . Prin urmare, noi îl ajutăln pe El să se cunoască şi El ne în Întregul Univers e o veşnică schimbare,
ajută pe noi să ne descoperim adevi!rata Natură Divină. Şi cum se Evolutia înscrisă prin subtila transformare.
realizează practic această extraordinară performanţă? într-un mod Fiecar~ părticică din Imensul Necup~ins . .
incredibil de simplu, uşor şi pe neaşteptate. Dacă demascăm făcătura, Îşi preschimbă vechea stare - ţelul Sinelui ahns.
adică vraja sau iluzia în care trăim şi ne manifestăm, descoperim că
noi, Fiinţa Reală, nu suntem nici corpul şi nici mintea ştiutoare. Căci în Toate şi în Tot nu-i decât O Energie,
Aceasta simplă demascare ne oferă spontan "vidul psihologic", pacea Dinamică prin Ea însllşi, având Sursa-n Veşnicie;
absolută a sufletului sau simpla Stare de „A Fi". în acea clipă, Scânteia Forme infinite-mbracă - constant diferenţiate:
Divină din profunzimea fiinţei, singură ne revelează pe Acela ce De la piatră, pân-la om - în trei regnuri asamblate.
Suntem, drept Esenţă nemuritoare. Aceasta suntem noi făptura pură,
reală în continuă actiune. Dar, să revenim la noi - fiinţa cea mai dezvoltată,
În starea simplă de „A Fi" suntem şi ne manifestăm ca Un întreg, Care stăpâneşte Terra, ca fiind mai evoluată. .
care funcţionează în clipa actuală ca Dumnezeu întrupat într-un Ce-a făcut şi-ncă mai face, vizând al ei scop de-atins,
veşmânt pământesc, oferit de către Creator drept destin şi împlinire Propria desl!vârşire în întregul său cuprins?
cerească. Îndată ce am aflat despre divinul nostru început şi propria
realizare îl vom folosi în mod constant, după cum el însuşi ni se Ca să afle Cine Este - parte din D.ivinitate,
revelează. O astfel de orientare este precisă şi lipsită de riscul rătăcirii, Preţuieşte izolarea, propria singurătate,
întrucât mintea ştiutoare şi nesăbuita ei hoinăreală - fără de nici un Fie-nchisă-ntr-o chilie sau într-un aspru deşert,
folos - lipseşte cu desăvârşire. Numai funcţionând în această Chinuindu-şi propriul corp, cu mintea-n conflict frecvent.
modalitate noi ne întâlnim cu Dragostea Divină, desprinsă de orice fel
de motivare sau năzuinţă lumească. Suntem cu toţi semenii laolaltă fii Aşadar, aceste căi nicidecum nu~s potriv~te,
de Dumnezeu şi între noi fraţi cu adevărat, având acelaşi Părinte. De Privind sacre preschimbări de Viaţă ofente,
asemenea, suntem dotaţi cu însuşiri şi posibilităţi aidoma Creatorului Fiindcă nimic din afară - lumea cea exterioară:
Divin. Aceasta este Esenţa Naturii noastre care, de fapt, ne însu- Oameni şi împrejurări, ca şi tot ce ne-nconjoară,
fleţeşte.
În ceea ce priveşte mintea şi corpul - aşa cum am arătat mai Nu au cum să ne ajute, privind sacra împlinire,
înainte - ele sunt numai simple învelişuri care cu trecerea timpului Drept Lumină din Lumină, manifes.tă ca lub~re.
sunt supuse degradării. Iar în final, ele sunt părăsite de către Suflet şi Numai Starea de Conştiinţă, ce s-afirmă Puntate,
Spirit, care în Unime cu Dumnezeu îşi continuă fiinţarea pe alte E prin Ea transformatoare pentru fiinţele-ncamate.
planuri de Existenţă mai subtile.
Să mai precizăm că, atâta timp cât funcţionăm în această Sacră Şi Ea spontan ne cuprinde când făptura. se-ntregeşte,
Uniune suntem conduşi de către Intuiţie, care ne îndrumă şi sfătuieşte Formând acea Trinitate, ce pe om 11 defineşte:
ce să facem şi ce anume să avem în actuala întrupare, pentru a putea Corp, minte şi Spirit - Una, c~ Dui:mezeu întrupat,
înnobila pe Acela care Stmtem în drum spre desăvârşire spirituală. Iar Coborât la reîncarnare, de el msuş1 programat.
această sublimii Stare de „A Fi" se înfăptuieşte prin concentrare în
interiorul fiinţei - fărll nici o motivare anticipată - ajutându-ne în mod Practic, cum se împlineşte aceasta Sacră Unime
constant de Atenţia lucidll şi globală. Atenţia este singurul instrument Cu Sublimul laolaltă în eternă prospeţime?
care ne ajutll sl! realizăm perfecta întâlnire cu noi înşine. Această Simplitatea e simbolul ce-o defineşte perfect,
Atenţie, calitate a Spiritului, este întocmai ca un puternic reflector, care Când tace flecara minte - smerită în mod concret.
destramll orice fel de amăgire, confuzie sau eventuali! împotrivire.
135
134
omului de nici un folos. Dimpotrivă! Un corp anemiat în acest fel îşi
De-acum, ca Pură Conştiinţă, totul e văzut Cum este, . pierde energia necesară Întregului funcţional şi în unele cazuri
Doar ca simplă observare - făr-a pune etichete. survine chiar moartea prematură, autorul fiind chiar mintea, lipsită de
În această conjunctură suntem unică mişcare, cea mai elementară înţelegere.
Iubire fără condiţii şi atotcuprinzătoare. Pentru a ne schimba actuala conştiinţă deficit11ră, cuprinsă în
diferite tipare convenţionale, potrivit educaţiei mediului social în care
Schimbarea deci de Conştiinţă e proces de devenire, am fost educaţi, nimeni şi ,, imic din afara fiinţei noastre nu ne poate
Prin care evoluăm fără nici o siluire. ajuta.
Iar, „A Fi" - Aici şi Acum - prin trăire înfăptuit Pentru a uşuril înţelegere11 fenomenului, încă o întrebare: Cum ar
E cea mai rapidă cale şi uşor de-îndeplinit. putea o făptură umană să evolueze, dacă nu-şi cunoaşte mai înainte
toate elementele componente ale fiinţei sale? Progresul nostru etic,
În Întregul Univers, la toate nivelurile Sale existentiale, au loc în moral şi spiritual se realizează de la sine, numai cunoscându-ne p rin
moq permanent schimbări, care înseamnă, de fapt, tra~formări mai trăire trinitatea fiinţei proprii. Suntem deci, ca fond al fiinţei Spirit,

subtile ce definesc procesul inerent al evoluţiei. Aşadar, fiecare părti­ adică Esenţă Divină care ne conduce prin Iubire. Apoi, ca făpturi
cică din Imensul Infinit îşi preschimbă starea veche pe clipe în eterna întrupate, avem o minte şi un corp care ne ajută să facem experienţa
lor desfăşurare. cu materia bmtă. Numai când realizăm această Unitate a celor trei
Peste Tot, ca şi în Toate există O Unică Energie, dinamică prin E<1 fragmente, suntem şi ne manifestăm ca fii de Dumnezeu întrupaţi, în
însăşi, care are Sursa în Veşnicie. Nu a fost creată de nimeni, a existat Comuniune directă cu Creatorul sau cu Viata în eterna Ei mobilitate.
deci totdeauna. Ea îmbracă forme infinite Şi formele între ele sunt ln această ipostază, Conştiinţa noastră se afi;mă în mod consecvent ca
constilt dife renţiate. De la piatră până la om această Energie este Unitate care curăţă şi transformă prin înnobilare pe trăitorul încarnat.
înglobată în trei regn.uri: mineral, vegetal şi animal, în care este cuprins Pentru fiecare om, indiferent de capacitatea lui intelectuală sau
şi neamul omenesc. nivel de evol uţie, recomand următoarea cale care asigură sacra
Dar, să revenim la noi, fiinţa umană, considerată cea mai evo- Uniune şi în con tinuare, însoţirea cu Sublimul Adevăr. Se porneşte de
l uată. Ce a făcut şi ce face ea în continuare, vizând propria evoluţie, fiecare dată de la simpla conştientizare a mişcării minţii. Demascarea
adică desăvârşirea morală şi spirituală, ca ideal de atins? Încă din acestei minţi haotice, cu ajutorul Atenţiei-Lumină, o determină instan-
vremuri foarte îndepărtate, omul, folosindu-şi imaginaţia, a inwntat o taneu să tacă cu desăvârşire. far în „golul" sau „vidul psihologic",
seamă de metode, practici şi credinţe care pretind izolarea practic,rn- astfel survenit, ni se deschide o imensă fereastră spre Infinit, în care
tului de restul lumii. În acest context, insul respectiv funcţione<l/<1 noi ca Un Întreg, suntem absorbiţi de Sublimul Adevăr. De-acum,
folosind doar două fragmente din Întregul fiinţei sale şi .mume: suntem şi ne manifestăm Iubire atotcuprinzătoare. Aceste clipe,
mintea şi corpul fizic. Acesta este sinele fals, condus de către mintea realizate prin trăire, înscriu procesul de devenire prin care evoluăm,
ştiutoare, care îşi imaginează că prin ea poate atinge sfinţenia sau firi! nici un efort sau siluire. Această simplă şi nemijlocită Fiinţare -
Starea de Con.ştiinţi! Supremă. La acest nivel de funcţionare, insul prin „A Fi - Acum şi Aici" - este cea mai rapidă cale de a ne realiza
respectiv, neputând să înţeleagl! Măreţia Divinului, a coborât pe propria desăvârşire.
Dumnezeu la nivelul minţii sale, denaturându-i însuşirile, potrivit
modelului firii lumeşti. El este un părinte aspru, dur, gelos şi chiar
36. SEPARAREA
răzbunător. Mintea, ca factor conducător, a făcut din corp un veritabil
duşman, învinuindu-l ca piedică în calea realizării sale imaginare.
Datorită acestei viziuni aberante, s-a recurs la izolare. Practic<tntul, Separarea nu este decât un simbol, care încearcă să ne-arate
necunoscându-şi nici lntegrit11tea fiinţei şi nici modul corect de Cum că-n lumea ce-o străbatem am fi făpturi izolate,
funcţion11re, crede că stăpânirea prin violenţă a corpul ui îi va aduce Fiecare ins în parte - Sine individual,
mântuirea. El fuge de lume, îndrăgind fie viata de pustnic, fie închis Fără nici o legătură cu al lumii areal.
într-o chilie, apreciind in mod greşit că această însingurare îi va aduce
foloase duhovniceşti. Or, a priva trupul de cele necesare nu este 137
136
De fapt, suntem diferiţi numai ca înfăţişare. Era Raiul pe Pământ, prin Conştiinţă trăitoare,
Nu există doi în lume ca perfectă asemănare. Însă, unii dintre semeni - prinşi de falsa isteţime şi a lor
La fel, diferiţi ca minte - acumulări cerebrale. înfăţişare
Ambele deosebiri sunt aspecte personale. Si-au îndreptăţit puterea cu plăceri şi satisfacţii,
Devenind sfătuitori şi-ndrumători cu pretenţii.
Însă corpul şi cu mintea sunt aspecte trecătoare
De la o clipă la alta au o altă-nfăţişare; După un anume timp s-au creat comunităţi
Or, noi, Omul cel real, avem structură divină, Îndemnate să urmeze şi accepte - anume formalităţi,
Fondul fiecărui ins - Scânteie din Sacra Lumină, Cu pretenţia absurdă a fi practic, de folos şi preţuire,
Privind lumea cealaltă - drept naivă-nchipuire.
Care este Dumnezeu - Unica Realitate
Existentă peste Tot şi-n Toate - Eterna Imensitate. Astfel s-au format religii - ierarhic organizate,
El fiind Esenţa din Toate, deci, şi noi la fel ca El, Ca orice sistem lumesc, prin a lor însemnătate,
Având aceeaşi Esenţă. Iar noi, toţi- Unic model. Fiecare apreciată c-ar fi intermediară
Între om şi dumnezeu. O prezumţie precară!
Pentru bunul înţeles să reluăm demonstrarea:
Noi, ca oamenii întrupaţi, diferiţi suntem cu mintea şi firea, Rezultatele se văd - ele sunt destul de clare,
Dar nu suntem separaţi, ca fond şi paternitate. Totul este aITu'\gire - doar efecte-nşelătoare.
Realmente, fraţi cu toţii şi, la fel, Divinitate. Fiecare crez pretinde c-ar deţine Adevărul.
Lauda - fariseismul demască întreg misterul.

Nicăieri nu-i Adevărul în a Lui totalitate,


Dar, să vedem ce efecte a produs şi-ncă produce aberanta
Ci numai simple fragmente - mult, prea mult apreciate!
rătăcire?
Să le lăsăm deci de-o parte, ca fiind nefolositoare.
Concentraţi pe falsul sine, noi nu ştim ce e lubire
Spiritualitatea-însuşită ca certă realizare.
Şi ca interes meschin, lui îi devenim un sclav,
Prinşi de lumea trecătoare - suntem, practic, om bolnav.
Iar Cunoaşterea directă este cea mai simplă cale,
Căci oferă prin „A Fi" simple- împliniri reale:
În conflict cu noi şi alţii pe interese comune,
Ambiţia, violenţa, ca atitudini perene Starea Pură de Conştiinţă - în perfectă Uniune,
Se declanşează năvalnic în concursuri, competiţii Uneşte pe trăitor în sublima acţiune.

Cu invidii, sălbăticie şi ură, ca şi alte inepţii.


Lumea-întreagă se transformă în această conjunctură,

Lumea-ntreagă, univers ul încontinuu poluate Începând Acum cu tine - de-mplineşti sacra postură,
De energii negative, nebuneşte declanşate; Când dispare separarea suntem Dragoste curată,
Tot răul de pe planetă: crime, conflicte şi războaie sângeroase Fraţi cu toţii şi Uniţi cu Dumnezeu şi cu toate celelalte.
Au ca sursă ignoranţa prin greşeli dezastruoase.
Trăind la acest nivel - inima, fiinţa deschisă,
Iată şiun scurt istoric, ce-a condus la separare: O perfectă transformare de nimic - nimeni impusă,
La-nceput omul trăia într-o certă asamblare Ci, ca stare naturală şi perfect funcţională
În Unime cu Divinul şi lumea-nconjurătoare, Fără frici, griji, neputinţe - prin Fiinţare integrală.
Intuiţia, drept sfetnic şi forţa conducătoare.

138 139
Cuvântul separare nu este decât un simplu simbol, care încearcă un bolnav, care se vaită aproape z i de z i. Aflaţi în contradicţie cu
să ne demonstreze că noi, oamenii, am fi doar nişte singularităţi noi înşine şi cu alţi i , pe temeiul unor intere$e comune, ambiţia,
funcţionale, ca individualităţi fără nici o legătură comună între noi. invidia, violenţa, sălbă ticia şi ura nasc şi se dezvoltă în mod inerent,
Ca înfăţişare, privind alcă tuirea corpului - ca sex şi aspect în to t felul de concu rsuri şi competiţii, ca şi alte inepţii, născocite de
exterior - stmtem desigur deosebiţi. Pe întreaga suprafaţă a planetei deficita ra fiinţă omenească. ·
nu există doi oam eni la fel, nici măcar la nivelul amprentelor digitale, Lumea întreagă, ca şi Întregul Univers este poluat de energii
necum în ceea ce p riveşte restul înfăţişării fizice. Aceeaşi diferenţă negative, al căror autor nu este altcineva decât omul ig norant, care şi­
individuală există la nivelul minţii sau intelectului pe fondul acumu- a pie rd ut uzul raţiunii. Frecvenţa crimelor, conflictelo r sângeroase şi a
lărilor memoriale. Ambele aspecte, care ne separă pe unii de alp.i, sunt războaielor demonstrează, prin ele însele, decăderea etică, mora lă şi
caracteristici pur personale. Dar, atât corpul carnal, cât şi mintea sunt spirituală a neamului omenesc de la ora actuală.
fragmente trecătoa re, care se schimbă de la o clipă la alta. Unele dintre
aceste sch imbări pot fi detectate uşor cu ajutorul simţurilor. Altele
însă au loc la nivelul inconştientului şi pentru organele noastre
senzoriale sunt şi rămân un adevărat mister. Revenind la titlul temei, iată un scurt istoric al fenomenelor care
Fondul real al fiinte i umane - comun tuturor semenilor - este cu au condus la separare. La început, fiinţa umană trăia şi se manifesta la
totul diferit. Natura l~i este de Esenţă Divină, identică în fiecare nivelul întregei sale făpturi, în Uniune cu Divinitatea şi m ediul
dintre noi, ca Scânteie desprinsă din Imensa Flacără-Lumină, care este înconjurător. Iar Intuiţia îi era în mod permanent sfetnic şi real
Dumnezeu. Această Supremă Existenţă sau Adevăr Absolut se află conducător. Acesta era Raiul pe Pământ, drept Conştiinţă tră itoare pe
peste Tot, ca şi în Toate câte există, văzute şi nevăzute din Imensul clipe aflate într-o permanentă înnoire. Dar, asemenea existenţă, legată
Necuprins. Iar ca Unică Existenţă aflată pretutindenea Ea se află în de un corp dotat cu simpre carnală, nu putea să dureze prea mult şi
mod logic şi de necontestat, şi 1n fiecare făptură umană prin aceleaşi au apărut o ~eamă de contradicţii între minte şi structura fizică . Într-
însuşiri. un astfel de climat de nemulţumiri, contradicţii ş i conflicte a u apărut
Pentru a evita orice neînţelegere, să reluăm demonstrarea. Noi, ca o seamă de falşi isteţi şi profitori - interesaţi de glorie, renume -
entităţi întrupate, suntem deci deosebiţi ca minte sau intelect şi de oferind u-şi serviciile ca sfătuitori şi îndrumători ai celor aflaţi în
asemenea ca înfăţişare fizică. Dar, în nici un fel nu putem fi separaţi în dificultăţi psiho-somatice. Pentru a-i putea domina pe semenii aflaţi
privinţa fondului fiinţei şi nici a propriei paternităţi comune. Datorită în impas, aceşti prefăcuţi salvatori, au dus o muncă susţin ută de
fondului existenţei noas tre suntem Dumnezei întrupaţi şi fra):i între subminare a încrederii omului în el însuşi, oferindu-se în acelaşi timp,
noi, ca fii ai acel uiaşi Tată Ceresc. drept salvatori trimişi de divinitate.
„. Totul s-a produs într-o îndelu ngată perioadă de timp, în care
aceşti presupuşi mesageri ai cerului ca să salveze lumea s-au adunat
şi-au pus temelie unei comunităţi ierarhic organizate, la fel ca o rice
Dacă aceasta este realitatea luc rurilor, de care nu mă îndoiesc că o insti tuţie lumească. în continuare, e i au stabilit o seamă de îndrumări,
vede):i şi dumneavoastră la fel ca mine, să încercăm împreună a evaluate mintal, însoţi te de di,·erse formalităţi ca ritualuri. ceremonii
descifra aberanta rătăcire a sepan'!rii. Existenţa noastră în asociere cu şi repetări de cuvinte, menite să impresioneze mulţimile credule şi
materia brută ne-a condus cu trecerea vre milor la uitarea 1 aturii ignorante. Un accent deosebit s-a pus pe viaţa omului de după
noastre Divine. În locul Sinelui nostru real ne-am creat un s ine fals desprinderea lui de corpul fizic. În privinţa acestui misterios domeniu
sau egou, pe fondul unor a titudini şi însuşiri, diametral opuse de Viaţă de după Viaţă s-au făcut tot felu l de speculaţii, menite să
fiinţei reale. De-acum, dom inaţi de acest s ine ireal, noi nu mai ştim sperie oame nii şi astfel să-i atragă pe cât mai mulţi în sfera lor de
ce este adevărata Iubire. Interesele noastre cu totul subiective au influenţă.
făcut din noi un veritabil sclav al lor, care ne condiţionează şirul Într-o asemenea împrejurare au luat naştere diferitele religii,
nesfârşit al întrupărilor. Cuprinşi în vâltoarea acestei lumi meschine exis tente astăzi pe întreaga suprafaţă a planetei. Fiecare dintre ele
şi trecătoare a făcut de asemenea din noi şi un permanent suferind,
avâ nd pretenţia că posedă Adevărul Absolut şi că oferă credinciosului
140 141
cheia de aur, cu ajutorul căreia, la trecerea dincolo în lumea cealaltă, îl mi-am dat seama de marea rătăcire, am luat-o de la început, prac-
va ajuta să deschidă poarta paradisului imaginar prezentat. ticând simplitatea observării ~i ascultării minţii haotice, limitată şi
Care sunt însă rezultatele, dr~pt urmare a acestor instituţii agresivă, totdeauna condiţionată de nimicnicia calapoadelor, care îi
religioase? Efectele ne stau în faţă şi ne invită pe toţi să le observăm. defineau fictiva însemnătate.
Suntem noi oare cu adevarat sinceri, cinstiţi şi cu adevărat obiectivi în În tot ceea ce scriu şi discut cu semenii, care mă solicită, eu nu
măsură să le vedem aşa cum sunt ele cu adevărat? Iată doar câteva vorbesc despre nici o altă religie sau metodă în confruntare ca acelea
din aceste aspecte. În general vorbind, religiile împart oamenii, în loc care există pe Terra. Vorbesc şi scriu despre im aginara plafonare în
să-i înfrăţească, adesea învrăjbindu-i pe unii împotriva celorlalţi. Unii care se află - conştientă sau inconştientă - populaţia întregei planete şi
dintre fanatici, credincioşi, având minţile atât de întunecate de consecinţele dezastruoase inerente unei greşite abordări a Vieţii
preocupările propriei religii, îşi ucid semenii de altă credinţă, soco· cotidiene. Spre deosebire de simplii ştiutori, care doar vorbesc despre
tindu-i păgâni, cu absurda încredinţare că Allah le va oferi veşnica rătăcirea omului, eu ofer şi calea accesibilă tuturora - care conduce în
fericire la care aspiră orice fiinţă umană. mod sigur pe fiecare trăitor la descoperirea propriei Divinităţi, ca
În nici o religie nu există Adevărul Absolut, ci numai fragmente făptu ră întrupată în această viaţă limitată şi trecătoare.
de adevăr, pe care reprezentanţii religiilor respective, le speculează în Prin urmare, eu relatez despre Cunoaşterea directă, nemijlocită
mod grosolan, vizând propriile interese profane, egoiste, lumeşti. Să a omului, prin întâlni.Ţea cu el însuşi, folosindu-se în practica
le lăsăm deci de-o parte, ca fiind totalmente nefolositoare. Ca adepţi ai respectivă de unicul instrument: Atenţia lucidâ şi globală. Această
oricăror religii, metode sau practici oarecare, practicanţii respectivi Atenţie ne oferă Starea simplă de „ A Fi" - ca Un Întreg funcţional -
funcţionează doar ca făpturi dualiste. Adică, ei trăiesc şi acţionează Acum şi Aici - sau Stare de Conştiinţă Pură. În această conjunctură,
doar la nivel de corp şi minte, care împreună au pus temelie unui alt m inte.i veche, demascată, tace cu desăvârşire şi în „vidul psihologic",
sine: imaginar, închipuit, concentrat în mod permanent pe inte res care survine de la sine, Scânteia din noi singură ni se revelează şi în
egoist şi individual. Uniune cu Sublimul Adevăr, noi, ca trăitor, realizăm sfânta şi
Un astfel de credincios sau practicant al oricărei metode dacă şi­ sfinţitoa rea acţiune cu efecte benefi.c-transformatoare pentru noi şi
a r fi descoperit Natura sa Divină - existentă în fiecare făptură uma nă întreaga o me nire.
- ca Scânteie provenită din Unica Lumină Universală, ar cunoaşte şi Trăind cu insistenţă cât mai dese asemenea clipe, prin a noastră
practica Iubirea fără condi ţii, în mod simplu şi convingător. Iar, un Integrare, dispare orice separare, noi fiind Dragoste curată, în Unime
asemenea fericit trăitor ar fi considerat un Om universal de nimeni şi cu to!i semenii - fraţi ai noştri - şi cu Unicu l nostru Părinte Divin. În
de nimic plafonat. această inestimabilă Fiinţare, inima şi întreaga noastră structură, în
Or, atât religiile, cât şi metodele prestabilite închid practicantul - perfectă transparenţă de nimeni şi nimic impusă, ci ca stare naturală şi
după cum am arătat mai în.1inte - în tipare convenţionale, care îl
firească funcţionare, dispar temeri, griji şi tot soiul de neputinţe.
împiedică să ia contact cu ,1tura sa Divină care se află la temelia
În concluzie, acesta este rezultatul - drept corolar firesc - aplicării
fiinţei umane.
corecte a Cunoaşterii de Sine, care va conduce pe practicantul înce-
"Aflaţi Împărăţia Cerului în interioml vostru!", recomanda în
pător la fenomenul Iluminării şi întoarcerea grabnicii a acestui fiu de
mod insistent în urmă cu două mii de ani Divinul Isus Cristos. Printr-
Dumnezeu la Sursa, de unde fiecare provenim.
un asemenea îndemn, El a confirmat capacitatea fiecărui ins în parte
de a putea face această grandioasă descoperire.
Ne întrebăm iarâşi şi vă rog să o faceţi şi dumneavoastră, fiecare 37. SIMPLA STARE DE „A FI"
pentru sine: Urmează oare această calc a marei descoper iri acei condu-
cători imaginativi, ca şi cei îndrumaţi de aceştia, care se apreciază ca
Această Stare de-" A Fi" e prin ea uluitoare,
buni creştini? Nu este decât o simplă întrebare, pe care ar trebui să şi­
Căci deschide orizonturi de trăire sfinţitoare.
o pună fiecare practicant a l religiei creştine!
Şi eu am fost un credincios habotnic, mult mai îndârjit decât Mintea şi-ale ei reacţii - aici nu-şi găsesc vre-un ros t,
mulţi alţii înflăcăraţi de promisiunile mântuirii. Dar, din clipa când Ele fiind totdeauna doar aspecte de ce-a fost.
142 143
Aberantele reacţii , pe memorie bazate, zente, aduse de necontenitele mişcări ale Vieţii în eterna şi nemijlocita
Ne rup de clipa prezen tă şi a ei realitate Ei mişcare.
Şi ne-azvârle în trecut şi, la fel, spre viitor, De fapt, aces te reacţii mecanice, survenite în mod necuvenit,
Perturbând urzeala Vieţii, pe-al lor fond conservator. haotic ne rup de actualitatea vie şi prezentă şi ne azvârle în trecut sau
viitor, obligându-ne să trăim m omente vechi, înregistrate memorial.
Si-atunci, ce-ar fi de făcu t în a lor întâmpinare? În acest context, urzeala Vieţii noi şi proaspete în fiec11re clipă este cu
Nimica deosebit! Chiar nimic! Simpla conştientizare, desăvârşire încâlcită . A flaţi în această nefirească învălmăşeală, spon-
Făr-a urmări ceva - adică, un scop de-atins, tan vine întrebarea: Cc ar fi oare de făcut ca să putem întâlni şi trăi
Instantaneu le destramă, spulberându-le-n abis! Viaţa, p recum Ea singură ne iese în cale, ca noutate intrinsecă, adică
precum un permanent mister?
Iar în „vacuumul" creat, realizăm Unitatea, N u este nimic de făcut sau anticipat, adică de azvârlit înainte, ca
Stare de Îndumnezeire - Una cu Realitatea. scop sau ideal de a tins. Simpla conştientizare a minţii neastâmpărate,
Si, din această postură, ca Dumnezeu întrupat, jucăuşă şi fără rost, o determină să tacă în mod instantaneu. Atenţia
Noi creăm şi recreăm un Om Nou, neîncetat, lucidă şi globală cu ajutorul căreia o întâmpinăm îi destramă energia,
care o aduce în actualitate. Iar în „vacuumul" crea t în acest fel, noi
Care vizează continuu Sacrosanta Veşnicie, realizăm Unitatea funcţională a întregei fiinţe, ca Stare de Îndumne-
Sursa de unde-a venit - însotit de armonie. zeire care ne Uneşte cu Realitatea prezentă.. Si, din această postură de
Eu, prin propria trăire -câte'scriu - vă amintesc Dumnezeu întrupa t, noi creăm şi recwăm neîncetat un Om Nou în
Că sunteţi la fel ca mine - Om Sublim, Dumnezei(•sc, constantă şi necon teni tă evoluţie. Întregul proces al evoluţiei vizează
Sursa de unde am venit, ad ică din Trupul Tatălui Divin c11re îşi doreşte
Coborât la reîncarnare, in proces de devenire revenirea Acasă a tuturor copiilor Săi_
A Aceluia ce Sunleti - focar de Sacră Iubirc Autornl, prin prgpria trăire şi exprimare în scris, nu face altce va
O minunată Scânteie din făclia cea Divină,' decât să vă ream i ntească faptul că noi toţi suntem la fel, adică
Dumnezeu trăind prin noi, bucuria Lui deplină. Dumnezei întrupaţi, coborâţi la reîncarnare, pentru a face cxperienţa
în asociere cu materia densă. Şi, în această combinaţie, să ne desco-
El fiind noi şi noi fiind El, când prin „A Fi" ne Unim perim Nahira noas tră Divină, manifestă ca Iubire necondiţiona tă.
Cu semenii laola l tă şi cu Toate ce-ntâlnim! Aşadar, aflati aici ca trăitori veritabili, în această ex istentă ca
În această existenţă ne putem realiza, pământeni, Dum~ezeu ne aju.tă ca să ne descoperim originea ndastră
Depinde numai de noi: Doar „A Fi" şi-a ne crea. divină. Iar noi, îl ajutăm ca să -şi descopere şi trăiască bucuria şi
măreţia propriului Sine. Descoperirea lui Dumnezeu din noi se
Îndrăzniţi! Nu pierdl'ţi vremea! Cunoaşteţi calea cea dreaptă realizează în mod direct cu ajutorul Stării de „A Fi", când mintea tace
Si-ale ei pliniri rapide, prin trăire adev:lrati\! cu desăvârşire, oferindu-ne posibilitCltea Uniunii noastre interioare,
Lăsa ţi celelalte căi, zise căi pe ocolite, drept armonie desăvârşită .
Cu urcuşuri, coborâşuri - un şir de vieţi chinuite! În această postură Dumnezeu se m11nifestă în noi şi noi suntem cu
El laolaltă în perfectă Comuniune. Într-o asemenea înfăptuire noi
Starea simplă de „A Fi" este, prin însăşi natura ei firească, cu creă m şi recreăm Sta rea de Îndumnezeire.
totul uluitoare, pentru că ne deschide - pur şi simplu - orizonturi de Si, in final, doar un simplu şi frătcsc îndemn: Îndrăzniti nu
trăire prin ele însele sfinţitoare. Când realizăm această ipostază, în pierdeţi vremea, folosind alte căi, considerate indirecte, cu sui$~ri şi
care noi suntem şi ne man ifestăm veritabil trăitor, mintea veche. coborâşuri nenumărate, care amplifică numărul de vieţi întrupate! Vă
şt iuto11re nu-şi mai găseşte nici un rost, e11 fiind total absentă, o dat!\ puteţi realiza chiar în această existenţă, dacă folosiţi cu insistenţă
cu reacţiile ei, bazate pc trăiri de altă dată, în p rezent simple imagini. calea Cunoaşterii directe şi nemijlocite, revelată aici, ca şi în. toate
Aceste reacţii, de fapt, ne desprind în mod continuu de clipele pre- temele din ansamblul întregii lucrări .
144 145
38. SPIRITUL ÎNCHIS, LIMITAT Devenirea unui geniu este extrem de uşoară,
Fiind Gândire personală, fără margini, singulară.
Asta îl deosebeşte de omul obişnuit, închis în al său tipar,
Creierul nostru uman a fost astfef conceput Ce singur şi I-a creat, pe-al său fond deficitar.
Să capteze şi perceapă în ansamblu şi-amănunt,
Întreg şuvoiul de Gânduri după a lor densitate, lată ce-nseamnă un creier activ în totalitate:
Emise de Dumnezeu, prin frecvenţe adecvate. Poate să transforme corpul în Lumină, prin a lui activitate,
Să vindece într-o clipă sau să-i crească părti din sine amputate,
însă, acest creier, din păcate, nu este complet trezit. Orice ideal transformă, doar prin vizualitate.
Doar o treime din el este, practic, folosit,
Restul este adormit, oarecum, inexistent Fiecare Gând lăsat să pătrundă-n creier electrizat
în abordarea Vieţii - Viul ca-ntreg consecvent. Hrăneşte şi dă vigoare, întregul corp antrenat,
Îi opreşte îmbătrânirea prin certa regenerare.
Vina nouă ne-aparţine - educaţiei greşite, Asta ne oferă Gândul cel lipsit de limitare!
Căci respingem orice gând, necuprins de-a noastră minte,
Ca ego-uri programate de crezuri religioase Simplul fapt, aflat de corp că se poate vindeca, prin a lui
Sau felurite concepte, absolut neputincioase Integritate,
Face ca să izbucnească o puternică scânteie şi-un flux de
De-a cuprinde-ntregul Vieţii - Cunoaşterea integrală, electricitate,
În a Ei desfăşurare şi-nţelegere reală. Care prin sistem central nervos, este-ndată dirijat
Noi, din creier folosim: stânga-dreapta - partea cea superioară, Spre celulele stricate, ce-s spontan regenerate.

Aşadar,
,,
Iar din creierul cel mic - porţiuni - latura inferioar~.

din acest complex de gânduri, ce mereu ne bombardează,


Întreaga desfăşurare nu-i ceva miraculos, ci un fenomen normal,
Împlinire prin el însuşi în eternul actual.
Noi captăm doar pe cele acceptate - care ne interesează, Oamenii, în general, recurg la medicamente şi semeni
Restul sunt constat respinse în şuvoiul de gândire. vindecători,
Acest fapt ne demonstrează că trăim prin amăgire. Iar Cunoaşterea, efectul ce-i face încrezători.
în Divina Împărăţie nimic nu e imposibil, Si-apoi, în continuare, corpul să influenteze
Facultatea de-a gândi nelimitat e ceva realizabil. După propria dorinţă, precum să actioneze.
Orice lucru conceput, imaginat sau visat Astfel am fost concepuţi, ca să fim nelimitaţi,
Este deja existent - adică realizat. Iar corpu-înţelege asta - prin cunoaşteri integrati.

Creaţia-n al ei fond, realmente, începută prin impuls imaginar, Noi, în fiecare clipă din a noastră existenţă,
Iar noi, ce imaginăm vom atrage către noi, în mod clar un adevăr. Fie în stare de veghe sau somn - conşti entă - inconştientă,
În această-mprejurare, părţi din creier adormite, Primim Gânduri de nuanţe infinite
Prin expresia gândirii, s unt de-ndată activate. Chiar de Dumnezeu trimise şi devin realitate în cazul că sunt
primite.
Cu cât Gândul c prin El, real, mai cuprinză tor
Cu atât El dă impuls spre ceva şi mai mult înălţător. Noi, prin ele, ca ego-uri, iată cum real simţim:
Dorinţa nelimitată face ca să înflorească glanda cea pituitară, Suntem un nefericit, fricos, lacom, neiubit şi furios devenim.
Care înmulţind hormonii - creieru-I dinamizează şi-l desprinde Unde este Bucuria, Dragostea, Eternitatea, Dumnezeu cel Absolut?
de funcţiunea gregarti. Toate astea nu sunt deloc mai dep arte de un gând prins în cuvânt.
146 147
Acest clar şuvoi de Gânduri ce ne bombardează zilnic, Creatură protejată - mai degrabă - decât un explorator.
Corpul nostru luminos nu vrea să-l capteze, faptic, Practic, avem atitudini de-a cunoaşte tot ce este-nălţător.
Căci am deveni suveran, Dumnezeµ, nemuritor, omniscient La fel, de-a materializa un obiect oarecare,
Şi am ieşi din tipare, unde suntem sechestrat. Prin dorinţă concentrată şi fermă încredinţare.

Am renunţat la putere şi la suveranitate, Creierul nostru omenesc - o extraordinară uzină electronică în


Creieml l-am ferecat, uitând propria identitate. miniatură - a fost în aşa fel construit ca să capteze şi sa perceapă în
Dar, ce-nseamnă Dumnezeu pentru religii? Un mister adevărat, ansamblu, ca şi în amănunt tot şuvoiul de Gânduri emis de
Pe care omul-îl sondează în mod dârz, neîncetat, Dumnezeu pe diferite frecvenţe. Însă, din păcate, acest creier nu este
complet trezit şi, ca atare, el are o funcţionalitate redusă doar la o
Din nemuri îndepărtate fără certe rezultate. treime. Restul de creier, netrezit sau adormit, este ca şi inexistent în
Ele Gând şi calitatea Lui de-a se percepe în a Sa totalitate ceea ce priveste abordarea Vietii. Vina acestei deficiente revine fiecă­
Si-apoi de-a se dezvolta şi devenii, prin fiinţare. rui ins în pa;te, ca şi a mcdiuÎui social, care l-a forma't din punct de
El e totalitatea Gândirii, aşa cum prin Ea apare. vedere educaţional-moral. În general vorbind, întreaga educaţie este
fundamentată pe structura sinelui fals, în care egoismul ne domină -
Şinoi, oamenii, avem aceeaşi capacitate de a fi Dumnezeu total, conştient sau inconştient - în relaţiile inter-umane, ca şi restul lumii.
Prin creierul nostru trezit am ajunge-n mod real Acesta este, de fapt, efecrnl diverselor crezuri religioase, sociale,
La poMta Eternităţii şi-am cunoaşte prin trăire economice, politice sau diferitelor concepte idealiste, cu totul nepotri-
Orice lucru existent - fiind cu toate-n contopire. vite în educaţia omului spre a-l preg~lti şă înţeleagă integritatea Vieţii
în eterna Ei desfăşurare. Un creier condiţionat, pe fondul unor limitări
DM ego-ul alterat ne-a rupt de Divinitate imaginare, nu are cum să înţeleagă nici Integritatea fiinţei proprii şi
Şi refuzăm acceptarea de Sacră Rec1litate. nici Viata în ansamblul Ei pe momente trăitoare, aflate într-o
Ele, de fapt, anticristul, ce neagă Natura noastră Divină. permane~tă succesiune, ca prospeţime absolută. Înzestraţi cu o minte
L..1 fel, neagă că noi şi Tatăl - Una Suntem şi-mpreună. cuprinsă în diferite tipare, noi folosim din creierul mare doar o parte
din emisfera stângă şi dreapta partea superioară, iar din creierul cel
Anticristul - egou fals, denah1rat - are ca împărăţie conştiinta mic numai o porţiune din partea sa in ferioa ră.
socială, Aşadar, din complexul noian de gânduri, care permanent ne
Ce-ntreţine limitarea prin dogme, fricii, judecată, cu-aberatiile bombardează, nu interceptăm decât pe acelea care ne interesează în
sale. mod subiectiv, părtinitor. Celelalte gânduri sunt respinse în imensul
Cristul este vice-versa, omul exprimând puterea spiri tuală, circuit. Acest fapt ne demonstrează că trăim şi ne manifestăm într-o
Frumuseţea, Dragostea, Viaţa cea nelimitată şi de asemenea, inevitabilă amăgire.
sacrală. în Împărăţia lui Dumnezeu totul este realizabil, de către fiecare
trăitor, care Şi-a descoperit prin el însuşi, Realitatea fiinţei sale de
Cristul, ca şi anticristul împart acelaşi templu lumesc, făptură divină. A gândi nelimitat, ca şi orice gând conceput, imaginat
Tohil absolut e-n noi - trupul acceptâ lumesc şi Dumnezeiesc. sau visat este deja existent - fapt concret realizat.
Ul fel, Dumnezeu permite atât Vi,1 ţa cât şi moartea, Întregul proces al creaţiei începe printr-un impuls imaginar, mo-
Limitarea, precum şi f\:elimitarea - ambele alMurate. ment în care noi atragem în mod real către noi, un adevăr nemaiîntâl-
nit anterior. Jn această împrejurare, părţi din creierul adormit sunt
A fi Dumnezeu înseamnâ Cunoaştere nelimitată. atrase în mod inerent o dată cu extensia gândirii şi în acea clipă ele
A fi om, de fapt, înseamnâ creatu ră limitatc1, sunt activate.
Adicâ, spirit închis - mul ţumit cu teorii şi uitare-n aplicare, Iar dorinta nelimitată face ca să înflorească glanda cea pituitară,
Care se lasă-nvăţat, decât a fi învăţător, prin a lui realizare, aflată în creştetul capului, între cele două emisfere. Această glandă,
148 149
impresionată de Gândul Nelimitat, măreşte producţia hormonală şi în cazul în care funcţionăm la nivel de sine fals sau egou lucrurile
creierul, astfel dinamizat, se desprinde de funcţia lui gregară - care se petrec altfel. lată câteva dintre aceste aspecte, pe care le simţim ~n
caracterizează omul obişnuit. punct de vedere psihic şi so.matic: Sunt~m'. ~e ~ildă, un nemulţumit,
Devenirea unui geniu, în mod fr~cvent inventiv, are loc pe fond lacom, fricos, ambi)ios şi chiar phn d e mv1d1e ş1 ură. Unde este oare
de Gânduri personale, singulare şi nelimitate. Acest mod de activitate Bucuria, Frumuseţea, Bunătatea, Dragostea, Eternitatea, Dumnezeu în
îl deosebeşte de omul fictiv format, care funcţionează închis în diferite eterna Lui binecuvântare? Toate aceste exteriorizări comportamentale
tipare, ce singur şi le-a creat pe fondul său deficitar. nu sunt deloc distanţate între ele, decât de un infim spaţiu, dintre un
Pentru o şi mai clară în)elegere a fenomenului, iată ceea ce gând şi cuprinderea lui într-un cuvânt: . .
înseamnă un creier activ în totalitate funcţională. El poate să trans- Acest evident şuvoi de Gânduri, care z1ln1c ne bombardează,
forme corpul în Lumină, prin intensitatea activităţii sale; să vindece dacii ar fi captat de către corpul de Lumină al nostru, pr~n ~un~ta
într-o clipă sau să facil să-i crească păr)i diri. corp amputate. Practic, Stare de „A Fi", am deveni Dumnezei suverani, nemunton, omrus-
orice ideal transformă numai prin simpla vizualizare a operatorului la ..:ienţi şi, în mod spontan, am ieşi din propriile tipare unde suntem
nivel de Gândire Nelimitată. sechestraţi. . . , .
Fiecare Gând, lăsat să pătrundă în creierul electrizat, realmente, îl Într-o perioadă de timp din trecutul nostru tStonc, pe cand trăiam
hrăneşte şi-i amplific~ vigoarea,_ a~trenând în a~est f~I întregul corp încă la nivelul Gândirii Nelimitate, noi singuri am renunţat la putere
al trăitorului respectiv. Îmbătranirea este opntă pnn regenerare<\ şi suveranitate şi ne-am închistat propriul creier, uitând cu desăvâr­
întregului sistem celular. Toate aceste influenţe binefăcătoare, ne sunt şire identitatea noastră reală.
oferite în mod firesc - după cum am arătat mai înainte - de către Şi, pentru a uşura înţelegerea fenomenelor, socotim necesar ~ă-~e
simplitatea insistentă a Gândirii Nelimitate. Simplul fapt, aflat de corp punem iarăşi câteva întrebări. Ce înseamnă Dumnezeu pe~tru rehgnle
că se poate vindeca, prin a lui Integritate, face ca să izbucnească existente astăzi pe întreaga planetă? Dumnezeu este a~reciat d_e ele ca
puternice scânteieri, iar cu ajutorul curentului de electricitate sunt un mister, pe care omul dezorientat îi sondeazil existent~ ~n m~~
dirijate de către sistemul central nervos spre celulele alterate. La neîncetat din vremuri foarte îndepărtate fără rezultate plauzibile. N1c1
întâlnirea cu aceste scânteieri celulele degradate sunt instantaneu 0 religie nu îndrăzneşte să afirme că L-a descoperit, pentru că nu are
regenerate. Întreaga desfăşurare nu este ceva miraculos, ci un feno- cum să demonstreze un asemenea rezultat. Dogmele, ritualurile şi
men natural, care se împlineşte prin el însuşi, în comtmiune cu eternii ceremoniile, cu întreaga pălăvrăgeală reprezintă un obstacol imposibil
şi misterioasa clipă. Să ne amintim cât mai des că această străful­ de trecut pentru atingerea supremei performanţe.
gerare, numită clipă, este singurul timp real, pe care nu-l putem Iată şi ceea ce încercăm noi în această temă să demonstrăm:
întâlni cu adevărat decât în Comtmiune directă cu Dumnezeu, cu Dumnezeu este Gând Nelimitat, ca şi calitatea Lui de a se cuprinde
Viaţa, cu semenii şi, de asemenea, cu întregul areal. ~i percepe în totalitatea ce-L caracterizează. AJ?Oi, acest Gând, înseamnă
În mod obişnuit, oamenii, aflaţi în dificultate privind sănătatea dezvoltarea Lui şi devenire prin fiinţare. In final, Dumnezeu este
funcţională a corpului, recurg la medicamente sau semeni vindedltori. Totalitatea Gândirii aşa precum Ea apare. Iar noi, oamenii, avem
încrederea acordată de pacient, în oricare dintre aceste mooalităţi, ii aceeaşi capacitate de a fi în mod total Dumnezeu, prin crei~r~l
grăbesc vindecarea, prin această dorinţă nelimitată a corpului de a se nostru trezit. Numai în această conjunctură am a1unge uşor ş1 m
însănătoşi. Efectul placebo - adesea testat de către specialişti - este mod real la Poarta Eternitilţii şi am cunoaşte, prin trăire adevărată,
relevant prin el însuşi, adeverind puterea Gândului dSupra corpului orice lucru existent, noi realizând pe această cale Contopirea cu
carnal.
... toate câte există .
Dar, sinelc nostru alterat ne-a rupt de Divinitate şi refuzăm accep-
Noi, în fiecare clipă din întreaga noastră existenţă - fie în s tare de tarea noastră de Sfântă Realitate. De fapt, acest sine fals este realmente
veghe sau somn - conştient sau inconştient - primim Gânduri de anticristul, care neagă Natura noastră Divină, ca şi paternitatea cu
nuanţe diferite şi vibraţii de frecvenţe infinite, chiar de Dumnezeu Tatăl Ceresc, de care nu ne-am desprins niciodată. Anticristul - eul
trimise. Şi toate acestea devin pentru noi realitate, dar numai în cazul fals denaturat - are ca împărăţie conştiinţa socială care îşi întreţine
când le primim. limitarea prin dogme, frică, j udecată, ca şi numeroase alte aberaţii.
150 151
Aşadar, făloasa minte - drept egou înfumurat,
Cristul din noi este diametral opus. El ne oferă continuitatea Să-şi oprească vânzoleala, prin gândit imaginat!
funcţională, care exprimă Puritatea spirituală ca Frumuseţe, Bunătate, Tacă, deci, neapărat - fie smerită total,
Armonie şi Viaţă nelimitată prin forţa Spiritului. De-i spontan, avertizată în momentul actual!
Atât Cristul, cât şi anticristul împart acelaşi templu, adică trupul
nostru carnal. Totul este în mod absolut în noi. Trupul acceptă Dacă Sufletul îi spune, tace ea cu-adevărat?
atât ceea ce este lumesc, ca şi ceea ce este Dumnezeiesc. La fel face şi În mod sigur nu va tace, decât prin iluminat,
Dumnezeu. El permite atât Viaţa cât şi moartea, limitarea şi Nelimi- Atenţia folosită ca Scânteie, ce destramă
tarea - ambde alăturate. Confuzia din mintal şi fictiva panoramă.
A fi Dumnezeu înseamnă Cunoaştere nelimitată. A fi om obişnuit
înseamnă creatură limitată, adică spirit închis, mulţumit doar cu Iar în „golul psihologic", apărut în chip real,
ştiutul fără punere în aplicare. Acest ins mărginit se lasă a fi învăţat şi Dumnezeu se revelează - noi cu El - Un Tot global.
dirijat de alţii, decât a fi el însuşi propriul lui maestru, prin proprie În această conjunctură ne cunoaştem şi trăim
realizare. Se complace în a fi creatură protejată, decât să fie el însuşi Cu Sublimul laolaltă şi tot ce-ntâlnim iubim.
un îndârjit explorator. în mod practic, noi avem aptitudini de a
cunoaşte tot ceea ce este în mod cert înălţător. De asemenea, puterea Noi suntem, ca Trinitate, Dragoste neţărmurită,
de a materializa un obiect oarecare, printr-o dorinţă concentrată şi o Fiind Una cu Dumnezeu, deci Unime Infinită !
fermă încredinţare a înfăptuirii respective. Iar Unimea e spontană, când Acum şi Aici suntem
În postura lui „A Fi" - grabnic, Tot realizăm!

39. SUBLIMA REALIZARE Prin urmare, drag prieten, cu Sublima fulgerare


Într-un timp extrem de scurt, fără altă îndrumare,
Ca idee sau concept - Dumnezeu - cuvânt rostit, Vei destrăma falsul sine şi-ntâlni Eliberarea,
Ce survine ca surpriză o dată cu Integrarea!
Cu-nţeles sau neînţeles de insul cel mărginit.
S-a scris mult şi s-a vorbit, deseori în confruntare,
Realizarea Sublimă nu este altceva decât un simplu cuvânt, rostit
Teologi şi filozofi - mărginiţi prin înşelare.
adesea cu emfază de către sinele fals sau mărginit de propria
închipuire. Acelaşi fenomen este cuprins şi de alte două simboluri de
S-a pus preţ pe-acumulări - minte condiţionată, exprimare: Eliberare şi Iluminare. Despre acest subiect s-a scris mult
Dându-i credit şi valoare ca sursă adevărată, şi s-a vorbit şi adesea în confruntare: teologi, filozofi şi metodişti, fără
Investită să cunoască pe Sublimul Creator, ca să ofere în final, omului obişnuit îndrumarea corespunzătoare
Una cu Realitatea, încontinuu iubitor. acestei misterioase împliniri. Toate acestea sunt şi rămân simple
discuţii seci şi neroditoare, câtă vreme fiecare parte se rezumă pe
Însă, mintea, prin ea însăşi - fie cât de erudită, acumulări memoriale.
Nu e decât un fragment, pe imagini zămislită, Această extraordinară înfăptuire nu poate fi în nici un fel
Care ţâşnesc în prezent, ca reacţii, ce umbresc abordată, fără a o conexa cu existenţa Divinului Creator. Şi iată
Viaţa din eterna clipă - Adevărul cel firesc. motivaţia respectivei susţineri. Iluminarea sau Realizarea nu este şi
nici nu poate fi un rezultat determinat de acumulări memoriale. Nici
Ea, fiind veche, perimată, n-are cum să întâlnească o minte, fie ea cât de erudită, nu are cum să întâlnească şi să înţeleag~
Permanenta noutate şi cu ea să se unească, Unica Realitate, adică pe Dumnezeu şi nici să realizeze descoperirea
Realizând măreţia Om şi-a lui Divinitate, Naturii Divine, care fundamentează fiecare fiinţă umană întrupată . O
Sursa-Surselor a Toate - Unica Realitate. minte supradimensionată, potrivit conglomeratului de informaţii şi
153
152
cunoştinţe - din oricare domeniu ar fi ele - este şi rămâne totuşi menii noştri. Întreaga dificultate întâmpinată de oamenii interesaţi
limitată la nivelul respectivelor acumulări. e Sublima Realizare, constă în mecanicitatea minţii care reacţionează
Aşadar, încă de la bun început, ea este şi rămâne un obstacol de la tot ceea cc Viaţa ne scoate în cale, prin eterna Ei mobilitate. Şi cu cât
netrecut la întâlnirea reală cu Nemărgini rea, care se caracterizează această minte este mai aglomerată de cunoştinţe şi informaţii cu atât
prin Ea însăşi, ca eternă mişcare, adică noutate şi prospeţime de la o este mai greu de a-şi vedea neputinţa şi a se smeri în faţa Imensităţii
clipă la alta. Nu există Stare de Dumnezeu în nemişcare sau fixitate, de Necuprins. Deşi Sufletul îi cere sau îi porunceşte să tacă, ea nu va
căci dacă ar exista aşa ceva Întreaga Existenţă ar dispărea în mod putea să împlinească această recomandare - pur şi simplu, din cauza
fulgerător. Dumnezeu, prin eterna Lui mişcare, ca Gândire Nelimi- automatismelor care o condiţionează în mod autoritar.
tată, întreţine şi hrăneşte efectiv Viaţa din infinitele planete, constelnţi i În această ipostază, singurul in strument eficient, capabil să
şi galaxii. Pentru a înţelege şi mai uşor ceea ce este această Unică dizolve mişcarea haotică a minţii este Atenţia lucidă şi globală. Ea
Energie Cosmică o mai asociem şi cu simbolul Viaţă. Prin urmare, este, de fapt, o calitate a Spiritului, pe care o comparăm cu un puter-
această Viaţă, adică Dumnezeu este ca un imens fluviu de Energie nic proiector de lumină. Această Lumină la întâlnirea cu mişcarea
care curge totdeauna cu vadul plin. Ce s untem noi cu adevărat în faţa minţii o determină să dispară instantaneu, o dată cu instalarea
aces tei Energii, care se află peste Tot şi în Toate, adică şi în toate „vidului psiho-somatic". în acea simplă sclipire, noi, practicantul
fiintele umane? unoaşterii de Sine, funcţionăm ca Un Intreg - corp, minte şi Spirit în
' În aplicarea corectă a Cunoaşterii de Sine, noi descoperim că comuniune perfectă ca Stare simplă de „A Fi" sau Purii Conştiinţă. în
aceas ta este Natura noastră Divină, întrupată într-un corp de materie faţă avem Eternitatea cu care ne contopim. înfăptuirea cât mai deasă a
densă, care este supus vicisitudinilor timpului şi spaţiului unde îşi unor asemenea întâlniri vor conduce pe practicantul începător la
duce existenţa. Acest corp, potrivit propriei naturi, se uzează şi în destrămarea omului vechi şi înlocui rea lui cu Omul Nou, condus de
final, moare, prin îmbătrânire sau alimentaţie deficitară ori diverse Sacra Iubire.
accidente. Momentu l Eliberării apare ca surpriză absolută, fiindcă în
Realitatea fiinţei noastre nu este, deci, nici corpul şi nici mintea - practicarea Cunoaş terii de Sine nu se proiectează în viitor niciodatil
după cum am arătat deja mai înainte! Dar, simpla afirmare nu este rezultatul urmărit sau idealul de atins. În mod practic - simplu şi
destul! Problema cu care este confruntată întreaga omenire şi care se nemijlocit - doar se trăieşte în Comuniune perfectă cu toate câte ne
cere rezolvată fără întârziere, este următoarea: Cum anume ne putem oferă mişcarea Vieţii de la o clipă la alta.
descoperi Realitatea Naturii noastre? Mintea ştiutoare, veche şi
perimată nu este în nici o împrejurare capabilă să ne ajute, ea fiind o
adevărată piedică în calea descoperirii Adeviirului Absolut. Aşadar,
40. SUNTEM, DE FAPT, VĂZÂND CEEA CE NU SUNTEM
să o lăsăm de-o parte! Pentru că ceea ce a fost cunoscut altădată, nu
poate nici să cuprindă şi nici să înţele~gă prospeţimea Vieţii, cu totul Educaţia primită, practic, din copilărie:
diferită de la o clipă la alta. Fa'milie, şcoală, credinţă religioasă - înscrise ca teorie
Când realizăm tăcerea minţii - prin ea însăşi obţinută, pentru dl Faţă de un Creator: aspru, dur, imaginar
în stare smerită îşi vede singură neputinţa de a cuprinde şi înţelege Ne-a format un sine fals sau egou deficitar.
noutatea absolu tă a Vieţii - întâlnim „vidul psihologic" sau pacea
sufletului, concretizat printr-o perfectă annonie interioară. în această Dar, să vedem: Cine este o atare ficţiw1e?
fericită conjunctură, Spiritul - care reprezinta fondul real al fiinţei Ea-i cumul de informaţii, socotite înţelepciune!
p roprii - singur, El prin El însuşi, ni se revelează ca Pură Existenţă şi Cu.noştinţele-s utile de noi fiinţe întrupate
ne îndrnmă prin impulsuri intuitive. Ca necesităţi de Viaţă în diverse variante.
Mintea şi corpul fizic nu sunt decât simple fragmente care, în
asociere cu materia, ne ajuta să facem experienţa legată de această Însă, doar simplul ştiut nu-i decât o îndrumare,
lume iluzorie. Însă Acel „Cineva", care ni se revelează ca Simplă Care se vrea confirmată prin constantă aplicare;
Prezenţă, ·este de fapt Realitatea din noi, identică în oricare dintre
154 155
Practica îi dă valoare şi, realmente, confirmă. Limitată-n chip nevolnic de greşiia educare,
Aşadar, numai trăirea îi dă-nsuşirea deplină. Prin timp-spaţiu posedată de haotica fiinţare!

Să vedem şi cum se îmbină cele doUă estimări: Si-acum, fireasca-ntrebare - pusă de noi, fiecare,
Simplul ştiut, egocentric însumat, vine din acumulări Privind propria persoană - modul silu de comportare:
Ca vădită repetare, derutantă, înşelătoare, Care e calea cea bună, Calea cea adevărată,
Atât pentru ştiutor, cât şi lumea-nconjurătoare. De-a întâmpina Viaţa, aşa cum Ea ni s-arată?

Falsul sine - conştient, inconştient - îşi arogă importanţă Cu sinelc fals, nicicum! El fiind vechi, nepotrivit
Pe cc-au spus unii sau alţii - drept mentori de referinţă, Ca să-ntâmpine prezentul proaspăt, nou necontenit,
În general, socotiţi ca fiinţe evoluate Pe clipe înnoitoare în perpetuă mişcare!
Faţă de toţi ceilalţi - milrea lor majoritate. Noutatea, deci, pretinde, totalmente, o schimbare!

A ne mulţumi cu-atât, înseamnă de fapt, stagnare. Creier proaspăt, minte nouă, se cer astfel folosite,
Mai mult chiar, prin importanţa de sine, este chiar şi degradare, Ca să percepem corect darurile (de Viaţă) oferite!
Vanitatea şi orgoliul şi, de asemenea, trufia, în acest mod se înscrie. Drept urmare, tacă mintea cu bătrânul ei egou,
Autoaprecierea însumată, ca atare, nu este decât prostie. Fiind total neputincioasă cu-ntreg conţinutul său!

O r, dacă privim în jur, vedem cum s-afirmă lumea prin vorbit Tace oare la simpla noastră comandă? În mod cert nu se supune,
şi conformai;e 7 Fiindcă ea de mii de ani, ne domină, după cum ei îi convine,
Putem fi obiectiv, făcând doar o estimare?' far comanda e tot ea, sub o altă-nfăţişare.
Lumea singură ne arată cât suntem de-napoiaţi Mintea, prin ea însăşi, nu-i în stare să producă o totalâ
La nivel spiritual - prea puţin evoluaţi! transformare.

Omu, faţă-n faţă cu d însuşi şi lumea-nconjurătoare Dacă, însă, folosim simpla conştientizare,
Manifestă atitudini prin întreaga comportare, Văzând, practic, ce e ea - iluzie-nşelătoare,
De vădit primitivism şi chiar de sălbăticie, I11stantaneu, va dispare, iar în „golul" survenit
Depăşind lume-animală prin cruzi me, viclenie. Noi, total independent, formăm U n Întreg Un it,

Practic, ştiinţa pe plan fizic, a înregistrat succese, progresiv, Una fiind cu Absolutul - în El perfect integrat.
uluitoare, Asta-i propria natură de Dumnezeu întrupat!
Prin descoperiri măreţe, absolut folositoare. În fericita postură ne manifestăm Iubire
Însă, toate astea nu l-au făcut nici mai bun, nici mai cinstit. Frumuseţe, Bunătate prin gândire şi simţire.
Dimpotrivă! Ştiinţa, greşit folosită, l-a făcut şi mai cumplit:
În această împlinire nu-i nevoie de efort şi nici de anticipare.
Arme, bombe nucleare pot distruge însăşi Viaţa Folosim ca instmment doar Atenţia lucidă şi atotcuprinzătoare.
Chiar şi de mai multe ori de pe-a Terrei suprafaţă. Simpla-ntâlnire cu „ce este" - minte veche, posesivă-nşelătoare,
Acesta-i omul, de fopt, cu mintea lui dez\•oltată Aceasta, prin demascare, instantaneu, va dispare.
Pe acumulări mintale - soco tită înţeleaptă .
Asta-i tot! Nimic în plus! În acest context noi suntem stare
Dar, nu ştiinţa-i vinovată, ci folosirea greşită de Pură Conştiintă .
De insul ce nu-şi c unoaşte fiinţa sa nemărginită, Doar „A Fi" - Acum şi Aici - în Uniune cu Viaţa, '
156 157
După ce-a fost spulberată sid~a cea imaginata Dacă privim în jurul nostru - nu cu intenţia de a critica sau a
Vedem clar Ceea ce Suntem - Fiinţa cea Adevă rata! deca, ci ca un simplu observator obiectiv, pentru o justă evaluare a
a ce se întâmplă - vedem că lumea singură ne ara tă puţina ei
Educatia, pe care am primit-o încă d in copilărie, de la familie, vol uţie la nivel spiritual. Fiinţa umană, aflată faţă în faţă cu ea însilşi,
şcoală, religie, întreg mediul social în care ne-am născut, a fost ca şi cu lumea înconjurătoare, manifestă atitudini şi comportări de un
înregistrată în memorie ca simpla teorie. Ni s-a spus, de pilda, că incontestabil primitivism spirihtal şi chiar de sălbăticie, care depilşesc
Dumnezeu a creat lumea şi că El îşi impune autoritatea p rin duritate, prin cruzime, violenţă şi ură chiar şi pe cele mai feroce animale.
ca aspru judecător, gelos şi chiar răzbunător. Ştiinţa referitoare la lumea m.aterială, a înregistrat - mai ales în
Asemenea îndrumări, oferite tinerelor vlăstare, de către oamenii u ltimele două secole din al doilea mileniu - succese uluitoare, prin
maturi, cu pretenţia de înţelepţi conducători, nu putea să ne conducă de!'<:operiri folositoare pentru viaţa omu lui. Dar, toate aceste cuceriri
decât până la nivelul lor limitat de înţelegere. Nu judecam şi nici nu ştiinţifice nu l-au făcut nici mai bun, sincer, cinstit şi nici mai
trebuie sa condamnăm pe nimeni de felul cum am fost educaţi. Aici binevoitor faţă de lumea înconjurătoare. Dimpotrivă! Ştiinţa, greşit
nu facem altceva decât să scoatem în evidenţă realitatea faptelor, folosită, este astăzi în măsură să distrugă chiar de mai multe ori
referitoare la transmiterea fenomenului moral-educaţional. De fapt, întreaga viaţă de pe planetă, cu ajutorul arsenalului atomic existent.
educatorii noştri ne-au oferit şi ei ceea ce, la rândul lor, au moştenit de la Acesta este omul cu mintea lui aglomerată doar de simple
cei mai în vârstă decât ei. Educaţia, privitoare la Divinitate, este doar acu mulări memoriale. Desigur că, nu ştiinta, prin descoperirile ei, este
o copie fidelă transmisă de la o generaţie mai veche la alta mai tânări\ . vinovată ci folosirea greşi tă a aces tora de către om. Acesta, cu mintea
În desfăşurarea aces tei teme, ne interesează, de fapt, ceea ce lui dezvoltată pe fondul celor descop erite, este greşit apreciat ca
suntem noi în prezent ca sine fals sau egou. Cine es.te această ficţiw1e înţelept. Atâta vreme cât omul nu-şi descoperă Natura Divină se va
manifestă zilnic prin atitudini ş i comportă ri mai mult sau mai puţin
cfegradn şi mai mult, ca prizonier al gândirii sale confuze, haotice şi
convenţionale? Suntem un cumul de informaţii, pe baza cărora ne
tru faşe ,:ilre-i c,1r.Kterizează în treaga comportare.
acordăm importanţă psihologică de Vt'Stiţi ştiutori, identificând
Dacii fiecarl' dintre noi este conştient de impasul în care se află
simplul ştiut cu Înţelepciunea. Cunoştinţele, inforrnatiile ne sunt,
omenirea - din care facem şi noi parte, cu propria noastră atitudine
desigur, folositoare în această existenţă, pentm a ne câştiga cele
!'c1ll contribuţie - în mod natural se impune întrebarea: Ce ar fi de
necesare impuse de Viaţa cotidiană. Dar a rămâne doar la ştiut, care
făcut de fiecare dintre noi, ca membrii ai acestei societăţi, pentru
nu este decât o simplă îndrumare, nu este de ajuns. Ştiutul se vrea, în
redresarea ei morală şi spirituală?? Care ar fi calea cca mai bună,
mod natural, firesc, de a fi pus pe loc şi cât mai grabnic în aplicare.
.1devărată ca să întâmpinăm Viaţa aşa cum Ea singură ni se dezv,,-
Pentru că numai verificarea lui prin aplicare efectivă îi confirmă
luie? Cu sinele nostru fals nu O putem întâlni în nici o împrejurare!
valoarea sau eficienţa.
În continuare să vedem: Cum anume se îmbină cele doua
lntrucât el este vechi, iar Viaţa este proaspătă, înnoitoare de la o clipă
elemente? Simplul ştiut, egocentric însumat, provine din numeroase l.1 alta. Realitatea faptelor ne solicită, deci, o totalll schimbare.
repetări, care sunt derutante şi înşelătoare, atât pentru ştiutor, cât şi
Prin urmare, pentru a putea cuprinde şi percepe eterna pros-
pentru lumea înconjurătoare. În acest fel, falsul sine - în mod pepme a Vieţii, ni se cere să -i ieşim în întâmpinare cu o minte nouă şi
conştient sau inconştient - îşi arogă importanţă psihologică, pe ceea ce
creier proaspăt, nemaifolosit înainte. Se impune deci, ca mintea veche,
au spus unii sau alţii, ca mentori sau maeştri de referinţă. Toţi aceşti perimată să tacă în chip desăvârşit! Dar tace ea la invi taţia noastră sau

ştiu tori sunt apreciaţi ca fiinţe evoluate, în comparaţie cu restul la porunca, pe care încercăm să o punem în aplicare prin voinţă
semenilor. A ne mulţumi cu atât înseamnă în mod real o incon- dâ rză? fn nici o împrejurare mintea veche nu se suptme. Şi iată de ce
testabilă stagnare. Simplul ştiut cu care ne mul!umim este şi rămâne o nu o poate face: Ea ne stăpâneşte de mii de ani şi, prin repetare, ea se
falsă evaluare. Iar în cazul când, din ignoranţă, ne şi autoapreciem, impune potrivit automatismelor care o caracterizează. Este o primă
aceasta înseamnă degradare morală n uanţată diferit. În asemenea jus tificare, lată şi pe a doua: Intervenţi a noastră n u este decât tot o
condiţii apar: părerea buna despre noi înşine, vanitatea, orgoliul şi rninte veche, ca egou, camuflat sub o altă mască. Să reţinem, aşadar,
chiar trufia care însumate ne demască propria meschinărie. C4 min tea nu se poate schimba în mod total, prin propria ei activitate,
158 159
ci va lua o altă înfăţişare, numai de suprafaţă, drept viclenie sau Nimeni nu poate cu noaşte Sfânta Lui Împărăţie
ipocrizie, cu efecte în mod cert înşelătoare. Cât timp nu e Dumnezeu bărbat sau Dumnezeu femeie.
Pentru a demola această structură veche, adică bătrânul egou, Numai astfel noi pe Tatăl îl cunoaştem pe niveluri de trăire,
este nevoie de altă modalitate de func!'ionare căreia - pentru uşurarea Funcţionând ca Un Tot, cu imensa Lui Iubire.
înţelegerii - să-i dăm un nume: „Calea demascării irealităţii". Practica
se desfăşoară cu ajutorul Atenţiei-Lumină, ca unic instrument de care Noi ne cunoaştem ca gând, emoţie şi voinţă lucrătoare.
avem nevoie. Simpla conştientizare cu ajutorul Atenţiei a acestei minţi Tot la fel suntem Lumină, electroni şi materie - lentoare.
face ta ea să dispară instantaneu, întrucât nu este realitate, ci simple Şi întreaga-Înţelepciune de noi, astfel, însumată
imagini. Iar în „golul" sau „vidul psihologic", astfel survenit, noi, Ajutaţi de Creator, voia Lui desăvârşită.
total independenţi de trecut, formăm Un Întreg funcţional, Una fiind cu
Adevărul Absolut. Aceasta este Natura noastră Divină, de Dumnezeu Experienţa de om, cu necazuri, bucurii - diferit amestecate,
întrupat. Ne ajută, implicit, ca să cunoaştem Minunăţia Divină în a Ei
În această fericită ipostază, ne manifestăm ca Iubire atotcuprin- complexitate.
zătoare. Nu se anticipează nimic şi nici nu este nevoie de efort sau La Cer nu te poţi urca făr-a coborî în Viaţă!
siluil'e. Totul se înfăptuieşte doar prin simpla Stare de „A Fi" sau Cea mai înaltă şcoală prin trăire se învaţă!
Stare de Pură Conştiinţă, care, după ce a fost spulberată starea cea
imaginară - omul vechi, prin timp format - se afirmă Omul nou ca Viaţa-i Forţa ce menţine atomii în a lor sferă,
Divinitate întrupată. Iar Pământul pe orbită, ca şi-ntreaga atmosferă.
Si, ca principiu de bază - veşnică evoluare,
Ea nicicând nu se opreşte - fiind continuu în mişcare.
41. SUPERIORITATEA FIINŢEI UMANE
Iar scopul Vieţii noastre strâns legat de integrare
Omul, ca fiinţă-ntrupată, prin acest experiment, E acela de-a-nvăţa cu Ea în colaborare;
Socotit superior în mod cert şi evident, Apoi, de-a înnobila ceea ce am învăţat
Din întreaga creatură existentă-n Univers Si-n final să-l integrăm în fondul deja creat.
Evoluţia fiind testul şi-ndelungul săq proces.
Astfel, fiecare-n parte îşi ofer-a lui creare
Îngerii - Energie - Dumnezei, ne sunt net inferiori, Marelui Şuvoi al Vieţii şi sublima transformare.
Căci ei nu ştiu ce e mila, simpatia ca emoţie, fiori, Asta ne e deci menirea: Să cunoaştem prin a noastră vieţuire
Nefilcând experienţa cu materia-mpreună, Ceea ce e Dumnezeu - noi cu El în contopire.
Prin asocieri cu-n corp şi a lumii aventură.
Fiinţa umană este apreciată în unanimitate ca fiind cea mai
La-nceput am fost Gândire, care emitea Lumină, evoluată creatură de pe suprafaţa Întregului Univers. Această evoluare
Apoi, ne-am creat un corp, cu-nţelegerea deplină este fundamentată şi susţinută pe baza experienţei individuale, deci, a
De-a investiga Viaţa în a Ei totalitate, fiecărui ins în parte, în asociere cu materia densă - realizată prin
Ea fiind însăşi Dumnezeu, în a Lui Realitate. întrupare.
Îngerii, adică acele entităţi divine, care nu au făcut o astfel de
Azi; raportul dintre Gând şi materie compactă experienţă a încorporării, aşa cum am făcut noi pământenii, ne sunt,
A atins clar apogeul evoluţiei scontate. în mod categoric, inferiori. Ei nu cunosc ce este mila sau simpatia,
Împărăţia Divină mereu în expansiune, caracterizate ca emoţie sau înfiorare - efecte cunoscute de către om
Lumina fiind transformată prin constantă acţiune. numai în ipostaza aventurii Vieţii, legată de lumea materiei.

160 161
În continuare, să vedem ceea ce am fost mai înainte de a fi ceea re contribuind la Sublima transforrnilre. În concluzie, menirea noastră,
suntem acum. La început am fos t doar Gândire, care emitea jeturi de de făpturi întrupate, este aceea de a ne cunoaşte modul de viaţă şi
L um ină. Apoi, pentru a ne putea întelcge mai bine, ne-am creat un reillizarea Contopirii noastre cu Dumnezeu-Tatăl.
corp fizic, care ne ajută să investigăm Viaţa în totalitatea Ei multi-
funcţi omdll . Să precizăm că Viaţa şi Divinul Creiltor reprezintă una şi
42. ŞTIINŢA CUNOAŞTERII
aceeaşi Realitate.
Această grandioasă Împărăţie a lui Dumnezeu nimeni nu o p oate
cunooşte, dacă nu a făcut mai întâi experieni:a de Dumnezeu bărbat Ce e şi de unde vine o asemenea-mplinire
sau Dumnezeu femeie. Numai trăind atare experienţă pe diferite Care dă Integritilteil, mai presus de-nchipuire?
nivel uri de înţelegere, noi vom cunoaşte pe Tatăl Divin în om, funcţio­ Cunoilşterea este fondul a Toate câte există în imensul Univers,
nând co Un Tot, împreună cu imensa Lui Iubire. Noi ne cunoaştem pe Sursa Surselor a Toilte în desăvârşit consens.
noi !nşine ca gând, emoţie şi voinţă lucrativă. De asemenea, suntem
Lumină şi elc·ctroni cu sarcină electrică, precum şi materie cu mişcarea Ea ţâşneşte din Gândire - Spiritul lui Dumnezeu
ei mai anevoioasă. Numai trăind laol altă toate aceste aspecte vom Aflat peste Tot şi Toilte cu-în treg conţinutul Său,
atinge suprema Înţelepciune, fiind ajutaţi în mod permanent de Crentor, Existenţă Infinită - văzută şi nevăzută,
prin voia Lui cea desăvârşită. Fără-nceput sau sfârşit - pretutindeni ilŞtemută.
Experienţa de om obişnuit, cu necazuri şi bucurii amestecate,
precum timpul ni le scoate în cale, ne ajută în mod implicit, să E Lumină Absolută ca Energie vita lă,
cunoaştem Mă reţia Divină în întreaga Ei complexitate. Nu ne putem Este-n firul de nisip, plante, lumea animală
ridica la nivelul grandorii cereşti fără ca mili întâi să coborâm pe Si, de asemeni, fii iii Săi - directă colaborare,
Pământ în ilsociere cu trupul. Cei! mai înaltă şcoală se învaţă numai şi Fiinţa noastră cea umană - pururea însoţitoare,
numili p rin trăire adecvată.
Viaţa existentă peste Tot, cil şi în Toate, prin Forţa Ei extrnordina- În noi toţi, făpturi lumeşti - pe Pământ încorporate
ră, menţine iltomii în sfern specifică ii lor. Tot aşa Viilţa ţine Pământu l Si!u oriunde-n Necuprins, absolut, la fel dotilte
cu întreaga lui atmosferă, pe propriii lui orbită. Iar, Cil fapt esenţial , Cu O Scânteie- Lumină, drept Spirit însoţitor,
Viaţa are ca principiu de bază Eterna Evoluţie, care nu ilre un final,
Având însuşiri comune cu Iubitul Creator.
fiind într-o continuă mişrnre şi inerentă devenire.
Iar scopul Vieţii al fiecăruiil dintre noi, este acela strict legat de Gândul prin Spirit pătrunde şi ofe ră înţeles.
lntegritiltea fiinţei. Şi cum anume se realizează ilCeastă însumilre? Mai Noi, prin El, având de-acum libertatea de ales;
în tâi, noi învăţăm în colabornre cu Viaţa. Apoi, înnobilăm ceea ce am far frica, aflată-n noi, instantaneu va dispare
învăţat. După aceea - drept finalizilre - integrăm totul în fondul pe Nemilirămânând în noi, necum vr·e o ilmeninţilre,
care d eja l-am creat.
În continuare, fiernre component al întregii omeniri îşi oferă
Sau supunere ori de ce nu, intimidarea!
propria creare, mărind astfel Şuvoiul Vieţii şi Sublima trnnsformare.
O iltilre conjunctură oferă Iluminarea,
Acei\sta ne este deci menireil: Să cunoaştem prin proprie trăire ceea ce
Cilre-mpinge mai departe insistenta observare
este, de fapt, Dumnezeu, noi fiind mereu cu El în contopire.
Si, prin ea, lărgim mereu câmpul de investigare.
În sfârş it, să reţinem că cea m.ai rapidă cale de a învăţa în Uniune
cu Viaţii, începe prin a ne cunoaşte în mod direct, mai întâi Cinl'
Suntem cu adevărat. Iar, concomitent cu descoperirea, noi încontinuu Noi şi noi lucruri aflăm, prin această derula re
perfecţionăm tot ceea ce am aflat şi, de-ndată integrăm înnobilarea în Şi Cunoaşterea primită serveşte-n continuare
complexul nostru funcţional sau fondul d inainte creat. A:;;adar, fiecare Drept reală trambulină pentru alte noi cunoaşteri,
individ în parte îşi oferă propria creiln~ în Imensul Şuvoi al Vieţii, Când deplinătatea firii îşi lărgeşte proprii simţuri.
162 163
Dumnezeu e Tot ce Este - Cunoaştere şi Gândire - absolut
nelimitate, Altele, cu vibraţii de frecvenţă înaltă,
Calităţi şi-n noi aflate, care se cer aplicate,
Gânduri supraconştiente - firea-ntreagă luminată.
De El ajutaţi, desigur, prin eterna s:t Iubire,
Conştiinţa cea socială este grea şi-apăsătoare:
La foi de nelimitată, precum a Lui însuşire.
Gânduri dure, egoiste, lăcomie şi-nşelare.
„. Multe din ele legate de temeri, de sărăcie şi boală,
Precum şi frica de moarte, eşecuri - o imensă vânzoleală.
Fiecare entitate, lucru, obiect au în jur un înveliş luminos,
~iind atâta de pregnante - obiceiuri devenite,
Aură - de om numit - care protejează forma, fiind şi de real folos
Işi
fac drum spre câmpul aurei cu efecte inerente
La contact cu restul lumii. Ele emit gânduri şi primesc
De la mediul ambiant şi Suflul Dumnezeiesc, Care, practic, limitează şi, de asemenea, stresează
Atât individual, cât şi a lumii psihoză.
Acel şuvoi - Gând-Lumină - Sursa care le-ntretine
Şi la care se întorc, drept constantă prospeţime'. În ce priveşte frecvenţa Gândirii superioare
0-ntâlnim în armonie, Unitate, cu Iubirea-nsotitoare.
Conştiinţa de entităţi, lucruri e-n continuă schimbare,
Precum e şi Durrmezeu - Fluviul Gândirii - tot la felin dezvoltare. Viaţa prin Supraconştiinţă numai este împărţită,
Dualitatea dispare - fiinţa-ntreagă strict Unită.
Totul se-ntoarce la Sursă - dându-i eternă amploare,
Lw1g proces de devenire, adică evoluare. Si-acum, iată strategia întâlnirii cu Gândirea.
Dar, să revenim la acea aură, care fizicu-nconjoară: Care se vrea aplicată, vizând Îndumnezeirea:
Un câmp electromagnetic, pozitiv şi negativ, în perpetuă mişcare; Gândul întâi coborât la frecventa de Lumină
Întâlneşte propriul Spirit, Scfu1teia noastră Divină,
La un plan superior: plusul, minusul dispar
Si-atunci aura devine un Punct sferic de Lumină - un strălucit !n acest simplu contact Gândul, practic, explodează
Unitar. Intr-o jerbă de Lumină şi creierul invadează.
De-acum, e doar Energie Pură - Spiril din Spirit Divin, Aici, El e transformat în curent electric şi Lumină,
Cu care este-n contact, realmente ş i deplin. Un combustibil real de aceeaşi calitate precum Gândirea deplină.

Aşadar, cunoaştem lucrul prin Lumina lui captată,


În această conjunctură Fluviul Întregei Conşti inţe - încontinuu
sc-nvârtcşte,
Care a pătruns în creier, prin aura perforată;
Ne pătrunde, întregeşte şi progresiv, ne sfinţeşte. Creierul - un receptor, care captează, reţine şi amplifică Gândirea,
Noi atragem către noi gânduri, precum noi emitem Urmând ale ei frecvenţe, prin a lui alcătuire.
Şi ne-mplinim sau degradăm, după felul cum noi suntem.
O parte din creier, după a lui densitate,
Primeşte gânduri alese - superior socotite,
Precum corpule hrănit cu substante nutriti,·e adecvate
Ce sunt preluate de sânge şi-n cel~le transportate, ' Altă parte, cu densitate lichidă mai joasă,

La fel şi viaţa noastră încontinuu e hrănită Doar gânduri inferioare, de facturo!\ nevoioasă .
De acest şuvoi de gânduri, drept substanţă potrivită.
Un alt fapt de reţinut: Gândul nu creieru-I creează.
Gândurile-n general, au vibraţii diferite: Ele gazda ce-l primeşte şi constant îl activează,
Cele cu frecvenţă joasă - sociale socotite; Transformându-l în curent, prin tot corpul propulsat,
Pentru înţeles deplin a tot ce-i adevărat.
164
165
În acest scop, creieml este dotat cu o glandă, drept comandă, De-ntreg corpul celular, ca senzaţii - impresii conjuncturale,
Nu mită pituitară - având un complex sistem de circuit Devenind deci referinţe - efecte memoriale.
hormun,11 Memoria, prin urmare, se înscrie ca esen~ de amintire trăită
Plasată între cele două emisfere, zisă chakră sau pecete, ' Şi Sufletu-înregistrează emoţia survenită .
Cu scop de-a le activa la frecvenţe adecvate.
Când în corp apar senzaţii, Sufletul şi-le-nsuşeşte
Ea, fiind glandă endocrină de secreţii hormonale, Şi caut-asemănări în banca memorială - tmde, _ d e fapt, le găseşte,
Ce stimulează organe sau întregul organism, p rin secreţiile sale. Drept urme înregistrate de trăiri anterioare,
Cu cât valul de hormoni se dovedeşte mai mare Ajutat de intelect, p rin fireasca judecare (analizare).
Cu-atât frecvenţa de gânduri depăşeşte-a ei valoare.
Nici un gând nu poate fi înţeles şi cunoscut făr-trăi re repetată.
Hormonii, creaţi aici, sunt răspândiţi printr-o glandă similară, Senzaţi a,deci, permite calea identificării, prin întreg-corp
~enumită pineală, situată tot în creier - partea sa inferi oară. resimţită.
Intreg şuvoiul de gânduri, prin ea, este amplificat Aşadar,
în noi toţi, în prezent, fiinţe întrupate,
Şi răspândit în tot corpul într-un mod determinant. Avem poarta larg deschisă de-a cunoaşte Tot şi Toate,

Chakra (tradus) - roată activă - prin învârtire frecventă Fiindcă Flacăra din noi este asemănătoare
Face, practic, legătura dinspre s ubtil înspre fizic - materie brută . Cu aceea din atom sau din stea ori din celulă - existenţă
Aceste centre de energii subtile - vârtejuri în acţiune, oarecare.
Sunt deci glande endocrine legate prin conexiuni intime. Aşa că putem cunoaşte orişice, însă nu prin intelect,
Limitat la simple vorbe, ci prin trăire direct,
Echilibml hormonal, prin înalta lui valoare,
Oferă gânduri alese cu frecvenţe permanent superioare, În Uniune cu Viaţa şi a Ei iluminare,
Care, electrificate, coboară în coloana vertebrală Ce determină-înţelesul cu vibra rea-nsoţitoare.
Şi irigă-ntreg sistemul nervos şi substanţa celulară. Să vedem drumul parcurs de gând, ca experiment:
Corpul pineal, pecetea cunoaşterii în prezent:
Când un gând e transformat în flux electric
Ajunge într-o celulă ca scânteie-n sens eteric Cu cât gândule, prin el - ca frecvenţă - mai extins, mai ridicat
Şi creează duplicarea, adică împrospătarea. Senzaţia la fel resimţită şi-n Suflet gândul este-nregistrat,
Astfel corpul permanent este hrănit de Gândirea creatoare. Iar sentimentul, ce rezultă, în aură- răspândeşte,
Drept speranţă - ca Lumină - care practic străluceşte
Gândul hrăneşte continuu fiecare celulă din al nostru corp carnal,
Iar corpul firesc răsptmde fiecărui impuls electric, în mod util Si, ca un magnet, atrage lucrul, ca fapt de-mplinire.
şi rt'cll Înţelepciunea s-afirmă când faptul este-mplinit, prin impuls,uri
Şi efectul se resimte de celulă, ca senzaţii, sentiment, de Iubire.
Fiind înregistrat în Suflet, în mod clar şi evident. O dorinţă nu este decât un gând, legat de ce,·a anume:
Entitate, obiect sau experinlent în sine.
?uflctul e comparat c-m1 perfect ordinator, care totu-nregistrcaz,,,
ln mod absolut corect, tot, ce-n fapt, ne afectează. Când ne permitem simţirea unui gând - dorit ca realizare,
Emoţia, ce-o simţim, e efectul unui gând, ce-a străpuns acea El aura părăseşte şi se-ntâlneşte, cu suflul conştiinţei, ca atare
aură-Lumină Şi pe frecvenţa dorită , efectiv, se-nfăptuieşte ·
Şi de creier acceptat şi trimis în centrul nervos, e resimţit de celulă, Grabnic sau cu-ntârziere, după cum omul doreşte.
166 167
Cunoaşterea absolută, vibrând la cea mai înaltă treaptă, ceea ce El ne informează. În acel moment frica, prezentă în omul
Dă speranţei şi avânt şi străl ucire adecvată, obişnuit, dispare instantaneu şî nu mai rămâne nici o nuanţă de
Energiei fundament şi de grabnicli,-mplinire, ameninţare, supunere sau intimidare. O asemenea conjunctură ne
Urgenţa realizată de suprem-alcătuire. oferă iluminarea, care împinge şi mai departe insistenta observare şi,
prin ea, lărgim necontenit câmpul de investigare. În această moda-
Si-n final, o scurtă sintetizare - absolut folositoare: litate vom descoperi noi şi alte noi lucruri, nemaiîntâlnite anterio r. Iar
Avem darul de a face ca-ntr-o clipă să apară o Viată-ncântătoare cunoaşterea înnoitoare va servi ca o veritabil.\\ trambulină pentru alte
Creând pe acest pământ Împărăţia Cerească. ' ' şi m ereu alte noi descoperiri.
Ştiinţa Cunoaşterii e simplă, la fel şi Dumnezeiască . Dumnezeu est!:! Tot ceea ce există, adică Gândire şi Cunoaştere
Nelimitate. Toate aceste însuşiri se află şi în noi, oamenii. Şi ele se cer
Se începe, deci, cu Gândul, care devine Lumină, a fi trăite cu adevărat, noi fiind desigur ajutaţi mereu de către
Iar Lumina coborâtă, devine impuls electric, cu acţiune deplină. Dumnezeu, prin nemărginita Lui Iubire.
Si, impulsurile, încă mai jos coborâte, devin materie brută. Fiecare vieţuitoare, lucru sau obiect are în jurul său un înveliş
O asemeni descendenţă, fie permanent văzută! luminos, numit de către oameni aură. Acest înveliş protejează forma
fizică şi, totodată, el este de real folos la contactul cu restul lumii
Acelaşi proces şi invers, la fel, conştientizat înconjuri'îtoare. El emite şi primeşte gânduri de la mediul ambiant, ca
:;>i valabil pentru corp. Creierul rnptează gândul idealizat, şi de la Suf1ul său, Însufleţirea Divină. Acest şuvoi de Gând uri şi
Infăţişat ca Lumină. De-aici este transformat - clară electricitate, Lumini, ca ~i Sursa care le întreţine şi la care se întorc, d rept Con-
Iar curentul, deci gânditul ca senzaţie-n final, este înţeles ca fapte. ştiinţă de entităţi şi lucruri se află într-o continuă schimba re. În acest
mod funcţionează şi Dumnezeu ca Fluviu de Gândire într-o perpetuă
Iar, ca punct de încheiere, fără alte amănunte; dez voltare. Totul se întoarce la Sursa de unde a pornit, dându-i în
Când apare o dorinţă - acum, după cele cunoscute, acest fel o categorică amploare. Acesta este îndelungatul proces de
Să-i resimţim obiectul, iar senzaţia vădită devenire sau de evoluţie care, realmente, nu are un anume sfârşit.
Se-ntoarce la Dumnezeu şi dorinţa va fi simplu împlinită. Să re\·enim însă, la aura, care înconjoa ră corpul nostru fizic. Ea
este caracterizată drept un câmp electro magnetic pozitiv şi negativ, în
Ce este şi de unde vine această Cunoaştere, care se impune ca permanentă mişcare. La un plan superior, aura devine un Punct sferic
realizare înţeleaptil şi oferă Integritatea fiinţei umane? Ea este fondlll de Lumină şi de Pură Energie - ca Spirit din Spiritul Divin, cu care
sau temelia a Toate câte există în Imensul Necuprins sau Izvor al este în contact deplin şi nemijlocit. În această conjunctură Fluviul
Tuturor Existenţelor, care se află într-un desăvârşit consens. Întregei Conştiinţe capă tă însuşirea de rotire, care ne pătrunde şi
Cunoaşterea ţâşneşte fulgerător din Gândirea Nelimitată a Spiri- întregeşte, transformându-ne prin sfinţire.
tului lui Dumnezeu, existent pretutindenea cu întregul Său cuprin~. Noi atragem către noi gânduri asemănătoare, potrivit cu ceea ce
Nu a re început şi nici sfârşit. A existat totdeauna şi va dăinui în noi înşine emitem în exterior. În acest fel noi ne înnobilăm sau
veşnicie. O mai putem numi Lumină Absolută sau Energie vital.\\. F.a degradăm după cum suntem şi acţionăm sau nu ca fiinţă adevărată. Şi
poate fi întâlnită în bobul de nisip, firul de iarbă, plante, animale şi lci aşa cum un corp fizic îşi păstrează sănătatea şi vigoarea, dacă este
fel se află şi în noi, oamenii - fii de Dumnezeu - care ne aflăm în hrănit cu !<Ubstanţe nutritive adecvate, care ajung prin circuitul
colaborare directă cu Tatăl Ceresc. Ace;istă Divinitate, ca Gândire, sanguin până la celule, tot aşa existenţa Viului din noi este hrănită cu
există la fel în toate făpturile umane de pe planeta noastră sau în orice şuvoiul de gânduri, a căror calitate determină gradul nostru de
altă parte din Imensul Univers, sub form;i unei Scântei - Lumină, care evoluţie spirituală.
are aceleaşi însuşiri ca şi Iubitul Creator. Gândurile au diferite frecvenţe vibratorii. Acele care au vibraţii
În continuare, să vedem cum anume se derulează misteriosul joase, caracterizează conştiinţa socială, a cărei natură este grea şi
fenomen. Gândul Nelimitat pătrunde în noi prin Spirit şi ne oferă perm anent apăsătoare. Fimţa umană, dominată de o asemenea
posibilitatea înţelegerii. De asemenea, avem şi liber tatea de a alege conştiinţă, este împovărată de gânduri meschine: de ambiţie, duritate,

168 169
u pecete ori roată care se învârteşte. De fapt chakra este o glandă
lăcomie, înşelare, ură, egoism etc. Unele dintre ele sunt legate de
docrină, care secretă material hormonal ce stimulează întregul
temeri de sărăcie şi boală, ca şi frica de eşecuri sau frica de moarte -
rganism. Cu cât valul de hormoni creşte, ia amploare cu atât şi
cu un cuvânt: o imensă vânzoleală. Repetarea unor astfel de gânduri
venţa de gânduri se amplifică, ia proporţii ca număr şi calitate.
apăsătoare a creat obiceiuri comportamentale, care îşi fac drum spre
Masa hormonală, creată aici, este apoi dirijată spre o altă glandă
câmpul aurei, determinând efecte negative care stresează, atât pe
u rnită pinea lă, situată în partea inferioilră a creierului. Şi această
individ, cât şi lumea înconjurătoare.
landă este producătoare de material hormonal. De acum, şuvoiul de
În ceea ce priveşte frecvenţa de Gânduri superioare, acestea
ânduri - ilmplificat şi prin activitatea acestei glande - este răspândit
determină în mod real efectul Iluminare. Este întâlnită în pacea s ufle-
întregul corp.
tului, armonia interioară, când funcţionăm ca Unitate integrală, având
Să mai precizăm, că chakrele, prin activitateil lor de rotire, fac
ca însoţitoare Iubirea făn!I condiţii. Când Viaţa noastră este însoţită de
gătura dintre partea subtilă a fiinţei cu partea fizică, adică materia
Starea de Supraconştiinţi! stmtem ca Un Întreg funcţional, în care Fru-
ensă. Aceste centre de energii subtile - Cil vârtejuri în continuă acti-
museţea, Bucuria şi Bunătiltea îşi găsesc climatul de afirmare deplină.
itate - sunt deci, glande cu secreţie internă, care îşi varsă conţi nutul
***-
irect în sânge. Echilibrul hormonal, prin înalta lui valoare, oferă
ânduri alese, superioare, care dirijate în coloilna vertebrală, irigă
tregul sistem nervos, ca şi substilnţa celulară. Când un gând este
A vorbi numai de toate acestea nu înseamnă nimic altceva decât o
ansformat în flux electric şi ajunge într-o celulă ca scânteie (în sens
degradare în plus, determinată de importanţa ego-ului, pe fondul
teric) îşi creează duplicarea, adică împrospătarea. În acest mod
simplului ştiut. De această dată, să trecem la întâlnirea efectivă cu
rpul este permanent hrănit de Gândirea Creatoare.
pleiada de gânduri, car: se vor înţelese prin trăirea adecvată, vizând
Gândul, ilŞadar, hrăneşte în mod continuu fiecare celulă din
propria Îndumnezeire. ln continuare, iată cum anume se desfăşoară
rpu! nostru carnal. Iar corpul răspunde în mod util şi real la fiecare
s trategia întâlnirii autentice, prin ea însăşi revelatoare. Mai întâi,
Gândul coborât la frecvenţa Luminii, întâlneşte propriul Spirit, adică mpuls electric. Şi efectul se resimte de către celule cil senzaţii,
Scânteia Divină, aflată ca fond al fiinţei noastre. La acest simplu ntimente, fiind astfel înregistrate în Suflet ca ceva clar, evident.
contact, Gândul, în mod real, explodează într-o jerbă de Lumină şi fletul este considerat ca un perfect ordinator, care înregistrează în
invadează întregul creier. Aici, el este transformat în curent electric şi
od ilbsolut tot ceea ce ne afectează. Emoţia pe care o !'imte este
Lumină - ca un veritabil combustibil, precum este de altminteri şi fectul unui gând, cilre a străpuns aura - după cum am arătilt mai
Gândirea în ansamblul Ei. ainte - şi fiind acceptat de creier, a fost trimis în centrul nervos, iar
Prin urmare, cunoaştem lucrul prin Lumina lui captată, care a e aici, prin coloana vertebrnlă în întregul organism.
pătruns în creier, prin perforarea aurei. lilr creierul este un receptor. Prin urmare, gândul este resimţit de către celulă, ca şi de întreg1.1l
care CilpteilZă, adăposteşte şi amplifică Gândireil, potrivit propriilor rp celular ca senzaţie, emoţie con)'uncturală, devenind punct de
frecvenţe de alcătuire. O pilrte din creier - potrivit propriei densiti!ţi - ferinţă - efect memorial. Memoria deci se înscrie ca esenţă de
primeşte numai Gânduri superioare. O alti! parte, cu densitate lichidă, intire trăită, iar Sufletul înregistrează emoţia legată de această
deci, cu densitate mai joasă, primeşte gânduri inferioare, apreciate ca mintire. Atunci d ind în corp ilpar senzaţii Sufletul şi Ic însuşeşte şi
modeste şi nevoiaşe. ută asemănări în banca memorială, unde, de fapt, le găseşte drept
Un illt fapt de reţinut: Gândul nu este creaţie a creierului, el fiind e înregistrate de trăiri anterioare. ln acest context, Sufletul este
doar gilzda Cilre-1 primeşte şi conştient îl activează, transformându-l ·u tilt de către intelt.-ct prin analiză, comparare, judecare. ici un gând
în cuvânt, pe care apoi îl propulsează în tot co:Pui, pentru ii fi înţeles li poate fi înţeles şi cunoscut fără trăire repetată, iilr senzaţia permite
Cil ceva adevărat, de către alcătuirea trin i tară ii lntregului, care suntem !ea identificării, când ea este resimţită de către întregul corp.
noi fiinţil reală. Pen tru împlinirea acestui scop. creierul este dotat cu o În noi toţi, fiinţe omeneşti în prezent încorporate, avem infinite
glandă, numită pitu itilră, drept centru de comandă, care dispune de ibilităţi de a cunoaşte Tot şi Toate câte există, fiindcă avem în noi
un întreg sistem de circuit hormonal. Acest sistem hormonal este ea Flacără Divină, ilsemănătoilre cu aceea din atom, stea sau o celulă
plasat în creştetul capului între cele două emisfere. Este numit chakră
171
170
oarecare. Aşa că putem cunoaşte absolut orice, însă nu cu ajutorul 43. TEAMA
intelectului, care este limitat la nivel de simple vorbe. Realizarea
minunată se obţine numai prin trăire, efectivă şi directă în Uniune cu
O zvâcnire afectivă, care tulbu ră, stresează
Viaţa şi iluminarea Ei, ce determină înţelesul cu vibrarea care 0
Prin efecte negative - corp şi psihic - degradează;
însoţeşte, în mod inerent.
Se iveştc-ntr-un pericol - real sau imaginar,
Să vedem acum drumul parcurs de Gând ca experiment. Corpul
Declanşat în mod spontan drept egou deficitar.
pineal este pecetea cunoaşterii în prezent. Cu cât Gândul este prin El
însuşi ca frecvenţă mai extins, mai ridicat şi senzaţia este la fel de
Din ea mai derivă frica, spaima, groaza, ca şi alte variante,
resimţită, iar în Suflet Gândul este înregistrat. Şi sentimentul care re-
Mintea fiind sursa directă ce le-nglobează pe toate.
zultă se răspândeşte în aură, drept speranţă, ca Lumină ce străluceşte. Mai întâi, să lămurim: moartea, p rilej de teroare
Ea, ca un magnet, atrage lucrul ca fapt sau ideal de împlinit. Pentru omul întrupat, ca orice vieţuitoare.
Înţelepciunea se afirmă când acel fapt este împlinit în conexiune cu
impulsuri de Iubire. O dorinţă nu este decât un gând legat de ceva Ce înseamnă oare moartea? Este ea un fapt real?
anume: entitate, obiect sat1 un experiment oarecare. Când ne permi- Poate pieri Viul Vieţii într-un impact virtual?
tem simţirea unui gând - dorit ca realizare - el părăseşte aura şi se Dacă omu-ar dispărea după aşa-zisa moarte
întâlneşte cu Suflul propriei Conştiinţe şi, potrivit frecvenţei dorinţei, N-ar mai fi nici Dumnezeu - Eterna Realitate.
efectul se înfăptuieşte mai curând sau cu oarecare întârziere, după
cum ne-a fost dorinţa. Fiindcă noi, parte din El, avem şi-a Lui însuşire
Cunoaşterea absolută se obţine vibrând la cea mai înaltă treaptă, De Scântei nemuritoare, ce s-a firmă ca Iubire.
care dă speranţei un nemărginit şi dârz avânt, ca şi strălucirea Însă corpul şi cu mintea, realmente, trecătoare
adecvată propriei realizări. Energia, prin esenţa şi vigoarea ei, este Îşi găsesc propriul final, după a lor programare.
temelia care conduce la grabnica împlinire şi suprema alcătuire de
Unime funcţională, atemporall!. Olci ce are început va avea şi-al său final,
În final, o scurtă sintetizare cu totul folositoare pentru orice Încă din start s tabilit, ca ceva perfect normal.
practicant. Noi, cu toţii, avem capacitatea de a face ca într-o clipă să Spiritul deci se desprinde de cele doul! fragmente
apară o Viaţă cu adevărat încântlltoare la nivelul acestui plan, drept Şi trece în altă lume - alte legi şi alte aspecte.
Împărăţie Cerească, noi fiind cei care creăm. Ştiinţa Cunoaşterii este
simplă şi tot la fel este şi apreciatll ca fiind cu adevl!rat Dumnezeiască. Frica cea de Dumnezeu, de religii susţinută
Şi iată cum o putem realiza: Se începe, deci, cu Gândul care devine Este o altă eroare, drept părere închipuită .
Lumină. Iar Lumina coborâtă devine impuls electric cu acţiune interese pur !urneşti, puse-n joc, prin înşelare,
deplină. Impulsul coborât încă mai jos devine materie brută. O ase- Creatorul prezentat - ca făptură-ngrozitoare:
menea descendenţă se impune a fi în mod permanent conştientizată.
Acelaşi proces se derulează şi invers şi la fel, să fie conştientizat, fiind Drept tiran, ce dă porunci şi pedepse cât mai dure,
valabil şi pentru corp. Creierul captează gândul idealizat, înfăţişat ca Pentru cei care greşesc - încălcând a lui măsură.
Lumină. De aici, apoi transformat în clară electricitate şi curentul de
Un astfel de dumnezeu nu-i decât închipuire
După tipar omenesc şi-a lui proprie însuşire.
gândire, ca senzaţie, în final este înţeles ca fapt.
Jar ca punct de încheiere, fără alte amănunte, când apare o
dorinţă - după cele cunoscute şi expuse mai înainte - să-i resimţim
Cum poţi afirma, de pildă, de lmensa-i Bunătate
Şi de religii descris ca severă duritate!?
obiectul, iar senzaţia clară, vădită pe care în mod real o trăim se
întoarce la Dumnezeu şi dorinţa va fi în mod simplu împlinită. Ori Dragoste făr-de margini, necum condiţionată,
Cu zgârcenie-mplinită şi îndelung aşteptată!?
172 173
Frica deci şi cu Iubirea nu se-ntâlnesc niciodată. Să mai luăm un a lt aspect, întâlnit la acest nivel al existenţei
Unde-i una, cealaltă este prin ea-ndepărtată; planetare şi anume: frica de Dumnezeu, susţinută şi propagată de
Dimensiuni diferite le determină structura: către religii. Aceeaşi eroare o întâlnim şi în acest caz. Oamenii, din
În Sublim - Dumnezeirea, în lumest - sperietura. necunoaştere sau din cauza unor interese meschine lumeşti, puse în
jOC prin înşelare, au făcut din Creator o entitate dur<!, care împrăştie
Lucruri, fapte şi -ntâmplări, cu frică apreciate prin atitudinea Sa un permanent sentiment de frică. El este prezentat
Vor ven i-ndată spre noi, cu a lor nocivitate; ca un fel de tiran, care judecă şi pedepseşte pc toţi oamenii cei ce îi
Fondul fricii le atrage - ca magnetul pilitura, încalcă p oruncile sau greşesc în aplicarea legilor aspre impuse la nivel
Cu efecte similare legate de conjunctură . universal. Pe de o parte, ca loc de ispăşire, impune iadul, cu chinuri
îngrozitoare, impuse pe vecie celor care îi . încalcă misterioasele
Cum scăpăm de-acest impact şi nociva-ncurcătură? îndrumări. Iar, pe de altă parte, celor supuşi, umili şi ascultători el Ic
Numai printr-un singur fel - drept ripostă pe măsură: oferă, drept răsplată, raiul ca loc de desfătare şi bucurii fără sfârşit. Un
Trinitatea adunată şi perfect funcţională asemenea dumnezeu nu este altceva decât un produs al închipuirii
Ca Un Tot în armonie - fără de nici o-ndoială. omului, potrivit tiparelor de gândire pur l umească, în care interesul
egocentric omenesc este, prin el însuşi, absolut învederat.
Si-acest summum se-mplineşte fără efort, siluire, Cum poţi afirma că Dumnezeu este Iubire, Bunătate, Frumuseţe -
Tuturora la-ndemână, prin a minţii liniştire! pe de o parte; iar, pe de alta - ca fiind d uritate, asprime în judecăţile
În postura lui „A Fi" - Stare de Pură Conştiinţă, Sale?! Totul nu este decât o absurdă anormalitate! Si, din păcate,
Care spulberă, dizolvă: griji şi temeri, ca şi orice nepu tinţă. înalţii prelaţi, cu pretenţii de sfinţenie, nu o sesizează, nu o văd sau
pruite unii dintre ei, nu vor să o vadă, pentru a păstra aşa-zisa buna
Teama este o stare de îngrijorare, nelinişte provocată de un pericol orânduială moştenită de la înaintaşi!
real sau imaginar care ne poate face un ră u oarecare. Acest sentiment Frica şi lubirca nu se întâlnesc niciodată şi nici nu este practic
ne tulbură, stresează, determinând efecte negative, atât asupra psihicu- posibilă o asemenea întâlnire. Unde se află una dintre ele, cealaltă
lui, cât şi asupra corpului fizic. Din en deri\·ă şi alte nuanţe, cuprinse lipseşte cu desăvârşire, pentru că dimensiuni diferite Ic separă. Frica
i11 cm·intc ca frică, spaimă, teroare, groază etc. Mintea omului este, de se afla în dimen~iunca mărginită a lumescului, iar Iubirea se găseşte
fiecare dată, sursn directă care le determină şi înglobează drept în dimensiunea cea mai înaltă a Sublimului Adevăr. Aşadar, este vorba
atitudini deficitnre. de două împJ.răţii opuse: împărăţia lumească şi cea Dumnezeiască.
Mai întâi - conexat de această temă - să lămurim fenomenul Oricare dintre activităţile noastre, dacă sunt însoţite de sentimen-
moarte, care prilejuieşte acel efect de frică sau teroare pentru tul fricii vor atrage către noi efecte cu aceeaşi încărcătură emoţională .
individul întrupat, ca şi penh·u orice vieţui toare. Ce înseam nă de fapt Fondul fricii le atrage întocmai cum. un magnet puternic atrage pili-
moartea? Este ea un fapt real? Dacă omul ar dispărea - aşa după cum tura de fier.
omul obişnuit crede că după aşa-zisa moarte nu ar mai exista nimic
Prin urmare, problema cu care ne aflăm în confruntare şi se
altceva - atunci nu există nici Dumnezeu ca Veşnică Realitate! Pentru
impune a fi grabnic rezolvată este următoarea: Cum anume scăpăm
că noi, creaţia Lui, suntem părţi din Fiinţa Sa, având în mod ine rent
de acest impact sau încurcătură? Numai într-un singur fel: folosind o
aceleaşi însuşiri de Scântei nemuritoare, care se afirmă drept Iubire
ripostă pe măsura provocării tulburătoare. Intrăm spontan înăuntrul
nemărgi nită. Însă mintea şi corpul sunt, prin însăşi natura lor
fiinţei proprii şi realizăm, pe loc, Unitatea Trinităţii în perfectă
intrinsecă, trecătoare, perisabile. Ele au un anume început şi, ca atare
funcţionare - ca Un Tot în armonie. Atât numai! Nu imaginăm nici
în chip natural, firesc şi profund raţional, trebuie să aibă şi o finalitate.
scop şi nu este nici o aşteptare. Acest surnmum se împlineşte fără
Când aceste fragmente ale fiinţei noastre nu ne mai sunt de folos, noi,
Spiritul Divin, le părăsim şi ne continuăm existenţa în alte dimensiuni efor t sau siluire şi este la îndemâna tuturora, prin Cunoaşterea de
mai subtile, conduse de către alte legi şi având alte aspecte decât în Sine în postura simplă de „A Fi" sau Stare d e Conştiinţă Pură . Într-o
lumea iluziei a materiei brute. asemenea ipostază dispar, se d izolvă, pier: temeri, frici, ca şi orice
174 175
îngrijorare. Întregul experiment se desfăşoară şi împlineşte ca preţ al Cum stau lucrurile, deci, n-avem vârstă, după limbaj omenesc.
cunoaşterii omului de către el însuşi. Ca părţi din Imensu-Întreg - Tatăl nostru cel Ceresc,
Vă doresc succes!
Avem însuşiri ca El - Veşnicia Sa Divină.
Precum El, la fel şi noi, Eternitate deplină!
44. TINEREŢEA Ş I BĂTRÂNEŢEA
Dar, să revenim la vârstă, rânduit-aici în vers
Şi sa mergem mai profund, în al nostru interes.
în lumea ce o străbatem ca făpturi încorporate, Singuri să descoperim propria Eternitate,
Toate câte le-ntâlnim, pe loc, sunt apreciate Existentă-n orice ins, ca certă Realitate.
Pe fondul lor relativ - aspecte exterioare,
Vârsta fiind, în acest caz, o astfel de măsurare: Iar Cunoaşterea directă ne stă, practic, la-ndemână:
Ştiutul,prin aplicare, ne va oferi cununa
Prunc, copil, adolescent, om matur şi cel bătrân, în final. Realizării de Sine - fiinţa real creatoare,
Ţimpul, petrecut în trup, îi determină etatea din momentul actual, Cu efecte inerente - benefic - transformatoare.
Insă, omul nu e corpul şi nici mintea ştiutoare,
Ele fiind însoţitoare, drept veşminte trecătoare. În lumea pe care o străbatem, ca fiinţe încorporate într-un înveliş
pământesc, tot ceea ce întâlnim în cale apreciem potrivit aspectelor
Iar prin şirul de-ntrupări, multe ni se revelează, exterioare a lucrurilor. Or, asemenea evaluare, sprijinită doar pe ceea
Legate de existenţă ca gen şi ca ipostază. cc se vede la suprafaţă nu poate fi decât relativă. în cazul nostru
Sufletul într-o viaţă e bărbat, ca-nfăţişare, vârs ta este cup rinsă în diferite simboluri de exprimare: ca prunc,
Si-n alta, e femeie - alt chip şi-a ltă comportare. copil, adolescent, tânăr, matur şi în final, bătrâneţea. Timpul petrecut
într-un corp fizic determină deci vârsta din momentul actual.
Iată şi alte înţelesuri de vieţi în derulare: Însă, adevărata noastră fiinţă nu este nici corpul şi nici mintea,
Copilul, ce-acum se naşte, într-o altă întrupare, mai mult sau mai puţin ştiutoare, ambele fiind simple aspecte
A fost tată sau bw1ic al părintelui de-acum, din viaţa actuală. trecătoare şi nesigure. Iar prin şirul de întrupări multe lucruri ni se
Văzând astfel de aspecte - etatea e ireală! revelează legate de existenţa ca gen şi înfăţişare.
Sufletul într-o viată pământească a fost bărbat, iar în alta, femeie.
Asta vedem pe plan fizic - lumea mereu schimbătoare, Iată şi o alt; alternati,;ă, oferită de vieţile noastre succesive: Copilul,
La fel fiind şi-aprecieri, fără sens, fără valoare. care se naşte acum, a fost mama, tatăl ori bunicul sau bunica într-o
Dar, să ne-ntoarcem la Spirit, cu fireasca întrebare: existenţă anterioară, a părinţilor săi din această existenţă. Luând în
Are El anume vârstă - prins în o ricare fiinţare? scamă un asemenea fenomen, etatea, fiecăruia dintre noi, apare ca o
estimare cu totul ireală. Acest lucm îl întâlnim şi apreciem la nivelul
Spiritul nu are vârsta. El vine din Veşnicie planului fizic, unde lumea este mereu schimbătoare.
Si-ndreaptă spre Veşnicie, prin El însuşi Sursă Vie! Dar, să ne referim la Spirit, cu fireasca întrebare: Are El o vârstă
Întrucât n-are început, nu va avea nici sfârşit. anume socotită în ani după aprecierea noastră lumească? Spiritul,
în Esenţa, asta suntem şi vom fi la infinit! fiind Esenţa şi Natura reală a fiinţei noastre, nu are vârstă! El vine din
Eternita te şi se îndreaptă spre aceeaşi Eternitate, fiind prin El însuşi
În final, scurtă sinteză, deci o recapitulare: Sursă a Viului. Întrucât nu are început nu va avea, aşadar, nici sfârşi t.
La nivel de trup şi minte vârsta este-nşelă toa re, În final, o scurtă sinteză, pentru a uşura: atât înţelegerea infor-
Prinsă de om în simboluri, dup-a lui închipuire, maţiei, cât şi corecta punere în aplicare a ceea ce am aflat. La nivel de
Cu scop, practic, de-nţeles la nivel de gând-vorbire. făptură încorporată, etatea, apreciată în unităţi de timp, este pe cât de
convenţională, tot pe atât de înşelătoare. Trăind în acest climat totul
176 177
e.~te amăgire. Prinşi de cele trecătoare n-avem cum să ne întelegern
funţa noastră cea nemuritoare. ' Oamenii se învrăjbesc - părtaşi a unor sisteme:
Politic, social sau economic, prin atitudini nedemne;
Ce fenomen se ~ntâmplă dacă inţrăm înăuntrul fiinţei noastre? Minciuna şi înşelarea, ura, ca şi denigrarea
~eahzăm deodată, adică pc neaşteptate, Unitatea întregei noastre fiinte Sunt doar câteva din e le, ce-i definesc compo rtarea
~n aceast.11 1po~tază de Fiinţare Integrali! ne unim cu Întregul Vi;tii
mtr~o urnei! mişcare. Astfel vom descoperi originea noastră divină, de Pământeanului vremelnic, coborât la reîncamare
cop11de Dumnezeu, cu în~uşiri asemănătoare Tatălui nostru Ceresc.
Pentru scopuri mai utile şi de-o înaltă valoare:
Succesul este garantat prin Cunoaşterea de Sine, dacă este ptl S·ă 111

(" - Adevărul Absolut- sacra Lui descoperire,
ap 1care m mod corect şi cu insistenţa corespunzătoare.
Ce-i va oferi în schimb, propria sa mântuire.

45. TRANSPARENŢA Cei însetaţi de pute re fac promis iuni deşarte,


Deşi ştiu, de la-nccput, că nu vor fi o norate.
În politică, de pildă, minciuna-i apreciata înaltă diplomaţie,
Transparenţa, strict legată de om ca Divinitate, Rostitorii, prin ei înşişi, atestându-şi a lo r crasă inepţie
Atitudine deschisă faţă de Rea litate.
Corp, minte şi Suflet - Una, în perfectă Uniune Neruşinata morală, ce confirmă acest clar primitivism,
Se manifestă Iubire şi-Adevăr, drept opţiune. Prin Cunoaş terea directă, va pieri fulgerător, cu întregul
conformism.
(:>. fi sincer, transparent în oricare-mprejurarc,
Drept urmare, altă lume şi alt o m, de sublimă preţuire:
In relaţia cu Viaţa, lumea înconjurătoare,
Frumuseţe, Bun<'ltate şi reală Înţelepciune - însumate prin
Nu-i nicidecum ficţiune, ci fapt cert, realizabil trăire.
De un om cinstit cu e l şi în toate responsabil,

P~i1: gândire, vorbe, fapte - conjugate laolaltă, Şi tu poţi, prin ce-ai aflat - dacă pui în aplicare,
Să devii un pionier, prin întreaga ta fiinţare.
V1zand pr<:>pria menire de făptură întrupată.
Un astfel de tră itor, prin fireasca lui trăire, Realmente, fondatoru l unei alte omeniri,
Destrămând negativismul cu-ale tale însuşiri.
Pune temei altei lumi, de subtilă devenire.

Dar:asem:nea schimbare nu poate fi începută Transparenţa este o atitudine a fiinţei umane, strict legată de
Decat văzand clar „ce es te" - cum e lumea concepută, t•xistenţa sa pe acest plan, care se manifestă la nivel de Divinitate. Ea
Lumea-n care zi de zi ne stă-n faţă, confruntăm, -.e ca racterizează printr-o perfectă deschidere faţă de Realitate. În
Câmp real de bătălie, unde ne manifestăm. a..:est context, corpul, mintea şi Sufletul - într-o Uniune desăvârşită -
se afirmă ca Iubire şi Adevăr, drept supremă opţiune funcţională.
fată câteva aspecte, care-ndreptăţesc schimbarea: A fi s incer, deschis şi, totalmente, transparent în oricare împre-
[n~eresul pe:sonal d.e eg?u încrâncenat îi s tructureaz1! purtarea, jurare - în relaţia cu Viaţa şi lumea înconjurătoare - nu este nicidecum
Pnn care pnveşte V i aţa 111 a Ei desf<'lşurare; o ficţiune, ci un fapt sigur şi uşor realizabil, de că tre un om cinstit, mai
Grija, teama, rM1!cirea îi vor fi însotiloa re întâi cu el însuşi, la nivel de gândire, vorbire şi înfăptu ire, conjugate
' .
laolaltă. Acest fericit trăitor înseam nă că şi-a înţeles menirea, ca
Şi acei ce urmi!resc un interes similar întrupa t pe această planetă. Iar prin modul a les de trăire, el este un
Sunt s~otiţi adversari pe-al său fond imaginar. adevărat pio nier, care pune temelie unei a lte lumi diferită de cea
Acelaşi lucru se-ntâmplă şi la nivel general, actuală.
Mase-ntregi fiind antrenate de un fictiv ideal. O asemenea schimbare însă, nu poate fi începută decât pornind
de la conştientizarea a ceea ce este lumea actuală. Adică aşa cum este
178
179
!urnea concepută în momentul de faţă şi noi fiind în contact cu ea, ne Rezultatele create de propria noastră conştiinţă,
confruntăm zi de zi prin atitudini proprii de manifestare. Iată şi Care totul decantează din întreaga noastră fiinţă.
câteva aspecte ate acestei lumi, care îndreptăţesc şi justifică atitudinea Gândul clar şi insistent, oferă un rezultat,
noastră de transformare radicală. Mai întâi, este interesul personal, Care e dorit de noi - la un preţ evaluat.
egocentric structurat, care prin încrâncenarea ce îl caracterizează,
oferă un climat tulburător de griji, temeri şi suspiciuni. Toţi semenii
Grija, teama, înfricoşarea faţă de lucruri sau fapte
care urmăresc un interes asemănător, de pildă, cununa premiantului, Sunt la fel ca un magnet - şi-n destin implementate,
un câştig material etc., sun t apreciaţi între ei ca adversari - fiecare Fiind atrase către noi - conştient, inconştient;
Ne domină şi stresează - în mod cert şi evident.
însoţit de atitudini ce nu fac cinste unui om adevăra t. Acelaşi fenomen
se întâmplă şi la nivel general, când mase întregi de oameni urmăresc
Când „ceva" nu ne convine şi opunem rezistenţă,
unul şi acelaşi ideal fi ctiv. Oamenii se învrăjbesc între ei, ca părtaşi ai
Acel lucru ferm persistă, prin influx de violenţă;
unor sisteme distincte cu caracter politic, economic, social sau chiar
Iar, faptul ce-i doar privit, se topeşte-n mod vădit;
religios. Minciuna, înşelarea, denigrarea, ca şi ura sunt doar câteva
Si, de vrem, îl putem din nou crea şi recrea, la nesfârşit,
dintre aceste atitudini negative, frecvent întâlnite pe planeta noastră.
Acei semeni, însetaţi de putere, pentru atingerea intereselor lor Dacă este necesar, sau îl dăm complet uitării
meschine, fac promisiuni deşarte, deşi sunt convinşi că nu le vor Ca ceva fără valoare, în procesul destinării.
respecta niciodată. În politică, spre exemplu, minciuna este apreciată Si-n final, tot ce alegem - trăim ca experienţă.
ca înaltă diplomaţie. Iar aceia care o folosesc cu insistenţă, datorită Toate astea strâns unite, dau a noastră existenţă.
obişnuinţei create, nu-şi dau seama de propria lor degradare morală şi
spi rituală, ca şi de crasa inepţie, ce îi caracterizează. Acest destin, strict legat de lumea materială,
Această morală neruşinată, care confirmă, fără nici un fel de Suntem noi - ins întrupat - în viaţa actuală,
îndoială, primitivismul spiritual în care ne aflăm, poate fi dizolvată - Iar întreaga comportare demonstrează inerent
în mod fulgerător - prin aplkarea corectă a Cunoaşterii de sine. Gradul de evoluare, cuprins în acel moment.
Concomitent cu di spariţia omului vechi, apare un alt om, de o înaltă
preţuire morală care se manife<;tă ca Bunătate, Frumuseţe, Sinceritate Prin Cunoaşterea de Sine - cu trăirea adecvată,
şi totală Transparenţă Toate aceste în~uşiri sunt însumate prin Acest destin se destramă! Iar fiinţa eliberată
înţeleapta trăire pe clipe în eternă desfăşurare. Se va întoarce la Sursă - Corpul Tatălui Ceresc.
Înda tă ce ai luat cunoştinţă de acest material informativ şi tu poţi Adică, la el Acasă, în Căminul Părintesc!

să fii un veritabil pionier al unei alte lumi. Pentru că noi toţi suntem
de aceeaşi Esenţă Div ină, pe care descoperind-O, Ea operează trans- Nici un Suflet nu ratează această realizare,
formări de Îndumnezeire a fiinţei noash·e întrupate. Ea fiind constant însotită de Iubirea creatoare.
Realmente, o Sfinţire ~ricărui om acordată
Pe aceeaşi temelie - necum diferenţiată.
46. TRĂIR EA PROPRIULUI DESTIN
Căci Părintele Divin pe toţi, la fel, ne iubeşte,
Dragoste fără condiţii, care orişice sfinţeşte!
Destinul oricărei fiinţe e lucrare personală, Asta-i şi Natura noastră - fondul nostru sufletesc,
Un dat cert, prin timp creat - faptă individuală. Ce ne face pe toţi fraţi - în sens pur Dumnezeiesc.
Si-n această existenţă avem prilej să-l trăim,
Acordându-i toată grija, după cum îl împlinim. Destinul fiecărui ins este un rezultat firesc, înregistrat prin timp,
de către fiinţa umană ca făptură întrupată. Aşadar, fiind o înfăptuire
180 181
individuală, în această existenţă el se găseşte în noi şi, în mod natural,
47. UNICA REALITATE
suntem datori să-l trăim - aşa cum el singur ni se dezvăluie, oferindu-
ne efecte potrivit propriului său conţinut. Iar, prin trăire adecvată
totul se decantează, precum o limpezire a apelor tulburate. Fiecare Dacll peste Tot ca şi-n Toate nu-i decât O Energie,
gând clar şi insistent oferă un rezultat care este dorit de noi şi evaluat Noi în Ea şi Ea în noi, ca sublimă armonie.
la un anumit preţ. Dar, ştiutul, informarea n-are-n sine vreo valoare,
Grija, teama, înfricoşarea, faţă de lucruri sau fapte, sunt atrase Câtll vreme n-0-ntâlnim cu trăirea-nsoptoare.
înspre noi, aidoma piliturii de fier de către un magnet puternic şi
implementate în structura propriului destin. Această operaţie poate fi Omul i-a dat multe nume, dup-a lui închipuire,
realizată conştient sau inconştient. Efectul asupra minţii se dovedeşte Păstrându-i, constant, Esenţa, ca fiind Eternă Iubire.
a fi acelaşi în ambele cazuri. Orice gând sau sentiment, ce se ivesc în conştiinţă,
Să vedem, în continuare, ceea ce se întâmplă când pe oglinda Ea, desigur, le e Sursa - după propria-i dorinţă .
propriei conştiinţei apar aceste reziduuri memoriale. Când ceva nu ne
convine, dacă opunem rezistenţă acel lucru rămâne în continuare şi la Dar, să-i zicem Dumnezeu - cuvânt generalizat
rândul său, opune rezistenţă. Totul se petrece la nivelul mintalului, în Şi mai uşor de-nţeles, de insul cel întrupat;
care două gânduri se află în confrun tare. Iar voinţa, care înseamnă El e Întregul şi noi Parte, cu aceleaş i însuşiri,
violenţă, prin intervenţia ei va determina pe învingător. O astfel de Iar ce vine de la El - clar îndemn de împlinire.
soluţionare nu este nicidecum indicată, întrucât produce sechele
psiho-somatice. Şicare-i răspunsul nos tru la tot ce ne scoate-n cale?
Dar, ce se întâmplă dacă îndreptăm flacăra Atenţiei înspre faptul, Noi folosim filtrul minţii, cu înscrisurile sale,
sentimentul sau gândul apărut intempestiv? El dispare, se dezagregă Propria experienţă, ca şi propriul adevăr cu decizii şi alegeri,
chiar pe loc şi pacea se instalează în întreaga noastră fiinţă. Acel gând Ca şi exprimarea clară de concluzii şi-nţelegeri.
îl putem oricând crea sau recrea, dacă este necesar, iar de nu, îl dăm
uitării, ca ceva fără valoare sau interes, legat de propriul nostru destin.
În acest proces continuu de reală devenire
In final, tot ceea ce noi alegem, trăim ca experienţă, iar această Noi alegem ce să facem, urcând spre desăvârşire.
însumare constituie calitatea propriei existenţe. Destinul nostru este Acesta-i sensu-ntrupării, de creare, recreare
desigur strâns legat de lumea materială, în care noi, ca ins, suntem Pe Cel care vrem să fie, prin a lui realizare.
întrupat în viaţa actuală. Iar atitudinile şi comportările noastre cotidi-
De noi şi-a noastră dorinţă depinde evoluarea,
ene determină, prin ele însele, gradul sau nivelul de evoluţie exprimat
Fiind independenţi şi liberi, firea ne e creatoare,
în acel moment.
Ca dar al lui Dumnezeu, de la-nceput oferit,
Folosind deci Cunoaşterea de Sine - printr-o trăire corespun -
Drept sfârşit de întrupări - legat şi de propriul merit.
zătoare - acest destin se destramă clipă de clipă. Jar, în final, un as tfel
de practicant printr-o insistentă şi corectă aplicare a Cunoaşterii, se
Dumnezeu nu dă sol uţii şi nimic nu ne impune,
eliberează. Şirul întrupărilor a luat sfârşit şi Spiritul se întoarce la
Liberul arbitru - legea, care, practic, ne-aparţine;
Sursă - Corpul Părintelui Divin - adică la El Acasă.
Vrem sau nu s-o folosim - răspunderea-i personala,
Nici un Suflet nu ratează această sublimă realizare, pentru că Cauzele, prin efecte, vădesc propria greşeală,
Dumnezeu îşi iubeşte copiii fără nici un fel de diferenţiere. Iar, această
Dragoste a Lui - fără condiţii şi cu însuşiri sfinţitoare - o avem şi noi, Cu revelări pe potrivă: amăgiri şi suferinţe,
ca moştenire de la Tatăl Creator. Acest model w1ic de Iubire determina Ce ne-ndeamnă să vedem propriile neputinţe
comuniunea şi înfrăţirea cu toţi semenii - fără nici o discriminare - şi Si-n acelaşi timp ne-nvaţă ca să u rmăm Legea Iubirii cea sfântă,
ne conduce în mod implicit la propria Îndumnezeire. Care curăţă, transformă mintea egoistă, brută.
182 183
oricât de des l-am repeta, nu are nici o valoare câtă vreme nu întâlnim
O rice om e destinat s-atingă Iluminarea această Ene rgie prin trăire, adică la nivelul şi calitatea existenţei Sale.
Şi numai de el depinde: Unind Viaţa cu trăirea! Omul, în îndelungata lui istorie desfăşura tă pe această planetă'. l-
Temelia fiintei noastre e Puritate Di vină, a numit pe Dumnezeu în multe feluri, păstrându-i totuşi acea umc_ă
Care mereu 'ne îndeamnă să-i aflăm a Ei tulpină. însusire de Iubire neconditionată. Fiecare gând, dorinţă sau senb-
ment, care se ivesc la suprafaţa propriei noastre conştiinţe, îşi au
Astfel de descoperire schimbă om şi omenire. izvorul în această Realitate sau Dumnezeu. Drept urmare, noi, fiinţele
Să grăbim acest proces prin gând. vorbă şi simţire, u mane, suntem parte din El cu însuşiri asemănătoare. Iar to~ ceea ce
Desprinşi de tot ce-am făcut, după greşite-ndru mări, ne vine de la El reprezintă m 1 îndemn, spre împlini rea respechvă.
O ferite de religii, filozofi, ca şi a lţi sfătui tori! Şi care este răspunsul nostru la tot ceea ce ne apare în cale? La
••„ toate câte ne scoate în cale Viaţa - în eterna Ei desfăşurare - noi
folosim filtrul minţii noastre, potrivit acumulărilor memoriale. Aşa­
în tot timpul cât trăim în lumea cea relativă d ar, necontenita noutate, adusă de derularea Vieţii, este interpretată,
Dumnezeu în noi, prezent, ca Existenţă activă, înteleasă şi tradusă de către mintea noastră veche, fondată pe
El trăind experienţa de Sine ca noi, cu noi şi prin noi, e;perienţe şi trăiri anterioare. Or, cee_a ce ştim ~o~ nu se po~veş~e ~u
Căci nu are altă cale decât ficţiunea ,,lui doi". Realitatea, mereu nouă adusă de Viaţă . Aflaţi, m mod ob1şnwt, m
această confruntare, noi dispunem de capacitatea Innăscută de a ne
Aşadar, ca parte din noi, El observă tot cc facem adapta mereu noutăţii, renunţând la vechiul_ ştiut. In acest fe~ urcăm,
Ca un simplu spectator. Şi câte prin noi concepem prin devenire de la un anumit n ivel de tră i re la altul supenor. Ş1 o
Şi p unem în aplicare, drept greşel i , ca şi păcate, facem datorită independenţei şi libertăţi i totale, date nouă de către
Sunt văzule clar de El şi de-asemeni, acceptate, Divin ul Creator, de a alege şi trăi ceea ce apreciem noi că este în
folosul evoluţiei noastre spirituale. Aces ta este meritul nostru, de a
GIC'i Tubirea nestemată niciodată nu condamnă, face distincţie între două sau mai m ulte opţi uni, pe calea îndelun-
Ci doar înţelege fapta - prin măsura Lui divină: gah1lui proces al evoluţiei. Acest proces de e\·oluţie este continuu.
Făptaşul, ca ignorant, n-are-n sine nici o \·ină. Dar, dacă nu-l începem aici, în asociere cu trupul cama!, la trecerea
Cândva, el îşi va cnnoaşte Realitatea deplină, dincolo \·a fi mult mai anevoios şi de înţeles şi de pus în aplicare.
Mecanicitatea mintii individuale, cu care părăsim actuala exis-
Fiindcă-n lumea, ce-o străba tem, n-a\'em cum să ne cunoaştem tentă ne oferă în lum~a astrală efectele iadului, pe o perioadă mai
Decât văzând ipostaza a Acelui ce nu suntem; mu'1t'sau mai puţin îndelungată, potrivit condi ţionării noastre tempo-
Ăsta-i jocul existenţei, în lumea dualitilţii, spaţiale, care ne însoţeşte o dată cu părăsi rea ~ccst<_:i vieţi. Toată
Carc-n final, ne oferă Bucuria plinălă!ii. nădejdea să o punem deci, în actuala întrupare ş 1 să mcercăm a ne
elibera de omul vechi, struch1rat pe fondul unor îndrumări amăgi­
În Absolut când ajungem - toţi suntem acel mister, toare. Ignoranţa şi teamă sunt cauzele esenţiale numărului imens de
Stare de Pură Conştiinţă - ca trăitor - giuvaer. încorporări pe această planetă. .
Doar atât! Aici nimic nu se-ntâmplă, nu au loc evenimente. ·oi toti avem darul oferit de Dumnezeu, ele a ne crea ş1 recrea,
Aici Cunoaşterea e sfântă în toate-ale ei aspecte. vizând pro'pria Îndumnezeire. De asemenea, în noi există îndemnul
de a reveni la Sursa de unde am coborât, pentru a face experimentul
în general vorbind, toată lumea afirmă că în Întregul Univers se în asociere cu materia b ru tă . Dunrncze u nu ne dă soluţii şi nici nu ne
află OUni că Energie atotcuprinzătoare, numită şi Dumnezeu Sflll
imp une să facem sau nu ceva anume. Ţinând ~eama .de ace~t adevăr
V iaţă.Ea fiind peste Tot şi în Toate, văzute şi nevăzu te, în mod s igur incontestabil, ni se cere să avem mereu în faţ!I legea hberuhn arbitru,
se află şi în noi fiinţele umane. Dacă această Sursă se află în noi (~ când ne confruntăm cu efectele, a căror cauze se află în trecutul nostru
Realitate Absolută şi noi suntem implicit în comuniune directă ş1 - noi fiind creatorul lor. Numai de noi d epinde folosirea aces tei
permanentă cu Ea, prin însăşi existenţa noastră . însă, simpluJ ştiut,
185
184
libertăţi, pentru a întâmpina în mod corespunzător, efectele propriilor Aşadar, Divinul Tată, Creator a tot ce es te în Imensu l .
fapte, cu care ne întâlnim clipă de clipă. Amăgirea şi suferinţa ne Necuprins,
demonstrează p ropria neputinţă. Iar, impactul determinat de către Are doar un unic tel de-a fi El în El cu prins,
aceste efecte, ne învaţă ca să urmăm întocmai Legea Iubirii, care Dând totală libert~te lucrurilor să fiinţeze
curăţă şi transformă radical mintea îngustă, egoistă şi deficitară. Fiecare·n felul său, cum vrea să acţioneze.
Fiecare om este destinat să atingă Iluminarea, care se ob)ine numai
într-un singur fel: Unindu-ne propria trăire în comwuune cu mişcarea Doar aşa evoluăm, noi prin noi, şi dezvoltăm
Vieţii. Temelia fiinţei noastre fiind Puritate Divină, tot timpul Ea ne întregul proces al Vieţii, după cum acţionăm;
îndeamnă să-i aflăm a Ei .s acralitate. Numai când realizăm această Dumnezeu fiind Tot ce Este - lucrurile-n întregime
descoperire - adică Realitatea întâlnită şi trăind în contopire cu Ea, ne Vibrând ele între ele, în W-Uson, ca Unime.
schimbă radical - atât pe noi, cât şi omenirea în ansamblul desfăşurării
Sllle. Să grăbim deci acest proces la nivel de gânduri, vorbe şi simţire. Viata este fără un anume sens, după care să trăim,
ca desprinşi de toate câte am făcut anterior, prin îndrumări greşite, Ea doar E şi ne permite să ne exprimăm, să fim,
oferite de către credinţe, filozofi sau metodişti ca falşi sfătuitori. După propria dorinţă, crea tor, ca şi Lumină
În tot timpul cât trăim legaţi de lumea cea relativă Dumnezeu Prin a noastre atitudini şi-n liberta te deplină.
este prezent în noi ca Existenţă activă. El trăieşte experienţa propriului
Sine ca noi, cu noi şi prin noi. Şi face acest lucru fiindcă nu există altă Dumnezeu n-a creat legi privind scurgerea Vieţii în a Ei
cale decât ficţiunea duală, adică a „lui doi" - ca separare. Aşada r, desfăşurare,
Dumnezeu, ca parte din noi, El observă tot ceea ce facem, ca un Căci ne-ar fi luat libertatea proprie de exprimare
simplu spectator. Şi tot ceea ce prin noi concepem şi punem în Si-ar fi sursă limitată, ca şi un sfârşit fatal.
aplicare - ca greşeli sau păcate, apreciate - sunt văzute de El şi O r, El, ca Eternitate, n-a re nicicând un final.
acceptate aşa cum sunt ele. Penfru că Iubirea lui neţărmurită niciodată
şi în nici o împreju rare nu judecă şi nici nu condamnă, ci doar înţe lege
Noi, numai prin libertate, vom putea ca Să-L cunoaştem
fapta în sine, prin dimensiunea Lui divină. Iar omul, ca ignorant, nu
Şi cu El din nou să fi m şi-mpreună să petrecem! . .
arc ca sine nici o vină. Cândva, după un anumit timp, va ajunge în Atunci numai vom percepe, prin trăire, Dragostea Nebrrutată
mod sigur să-şi cunoasd! Realitatea sa deplină. Şi acest fenomen se
Ceea ce, de fapt şi suntem - fiinţa cea adevărată.
întâmplă astfel, pentru că în lumea în care ne aflăm acum nu poate fi
cunoscut decât văzând şi cunoscând ipostaza a Ceea ce nu suntem.
Aceasta este, de fapt, lumea dualităţii care, în final, ne va oferi în Liberul arbitru dat omului, drept aju tor,
De-a putea crea cu gândul, în mod cert, folositor
mod categoric bucuria deplinătăţii sau Unicităţii . Atât numai! De·
acum, aflaţi în Im.ensul Absolut nimic nu se întâmplă. Şi nici nu au loc Orice crez sau adevăr, atitudini pertinente,
evenimente. În concluzie, Cunoaşterea aplicată prin trăire este sfântă Unei mai bune-nţelegeri a Vieţii existente.
în toate infinitele ei aspecte.
Dar, din păcate, legile în a lor majoritate
Sunt făcute fără milă, restrictive, limitate,
48. V I AŢA N U ESTE DIRIJATĂ D E LEGI. Care reduc la sclavie om şi-ntreaga omenire.
Un asemenea climat degradează orice fire.
ViaţaViului în Sine în perpetuă mişcare,
Neputinţa de-a trăi fără legi imaginate
Absolută Existente'\ pretutindeni schimbătoare,
Naşte din a ei teroare şi slăbiciuni însumate
Numită şi Dumnezeu, Energie Infi.tută cuprinsă-n Imensitate,
Pe fondul uitării sale - că e făptură divină,
Manifestă prin „A Fi" în eternă noutate.
Moartea fiind doar o himeră - apreciere naivă.
186 187
Devenind realitatea celui ce-i dă importanţă.
Dacă Dumnezeu e Totul, în ansamblu şi amănunt, Dacă hotărâm să credem că există rău sau bine,
Toate lucrurile-n sine, sunt divine - precum sunt! Atunci, propria credinţă, realitate devine.
Şi când noi apreciem ca rău, un anu.me lucru-n sine,
Atunci Dumnezeu e rău, prin a noastră opţiune. Dar ea e doar personală şi n icidecum generală,
Care va dura cât timp o socotim ca reală .
Si, desigur, că nu este! Dar El nu este nici bun, Când îi retragem crezarea, această realitate va dispărea de la sine.
Căci atare-apreciere e cu răul în comun. Asta, simplu, demonstrează c-am trăit o ficţiune.
El nu e nici bun, nici rău şi nu este nici perfect,
Ci doar calitatea Vieţii, în eternul Ei aspect. Iar, în „vidul psihologic" întâlnim Realitatea,
Făptura noas tră divină - Una cu Eternitatea.
Omul este ce-l ce judecă pe om - şi, nicidecum, Dumnezeu. Frica de moarte dispare - Via ţa reconsiderată
în creaţia meschină, îndemnat de-al său cgou, în Uniune cu clipa, drept fiinţare-adevă rată
A inventat ipotetic, balanţa de cântărire:
Bine, rău - aprecieri, după-ngusta lui trăire, Fiecare entitate, prin propria sa trăire,
Arc prilej să-mplinească minunata fericire.
Semenii înfricoşaţi prin crezuri religioase Totul doar de ea depinde - de cum simte şi gândeşte,
Sau legile unei ţări, tot la fel de riguroase. Dorinţa şi cu voinţa - drept temei ce-o consfinţeşte.
Asta se-ntâmplă în lume din vremi foarte-ndepărtate,
Insul - făptură divină - e lipsit de libertate. Când voinţa inci tă o entitate să ucidă real sau imaginar,
Doar în suflet, prin gândire - amândouă sunt egale, aşada r,
Când cineva face asta are-n sine consecinţă, Căci acel egou în sine şi-a dorit acea-mplinire
Căci e şi-mpotriva lui - limitând a lui conştiinţă, Legat de-anume persoană, atras prin a lui simţire.
Pentru că norma fixată obligă şi pe-autor
Să judece şi supună textului îndrumă tor. Dar, şi dctima p rin al ei propriu destin
Si-a dorit experienta, cu efectul respectiv.
Omul nu-i rău ca structură suJletească, Prin urmare, între victimă şi ucigaş - atragerea-i mutuală,
Dar, privit la suprafaţă în haina lui pământească Nevoia cea din adâncuri este, deci, conjuncturală.
E cu totul diferit: rău, viclean şi ignorant,
Ascuns sub diverse măşti, ce-l fac şi mai degradant. În Inteligenta Divină absolut nimic nu-i rău,
Totul e experiment, ce procură-Înţelepciune în întreg
Totuşi răulnu există! Ce vedem e aparenţă! cuprinsul său.
Existădoar teatrul Vieţii, drept Reală Existenţă, În această viziune, Dragostea este-nţeleasă
Ce acordă tuturora de-a alege şi juca propriul rol. De noi, ca Divinitate, prin fiintare-armonioasă,
Aşadar, întregul joc este-n sine benevol!
Una fiind cu Creatorul în Unime absolută
Unica Realitate este - prin Ea însăşi evidentă! Pe momente trăitoare de Viaţă-desăvârşită.
Dumnezeu astfel permite omului de-a fi creată Karma, în acest context, pierde orice-adeverire,
Iluzia cea de rău - p rin superstiţii, credi nţe religioase Doar credulul o acceptă, prin a lui închipuire.
Şi-atitudin i limitate, ce-nchid omul în tipare nebuloase.

Trecutul deci se afirmă numai ca Înţel epciune


Tot mereu observând şi judecând acea credinţă în rău - În Unire cu Viaţa pe clipe - drept prospeţime;
răul prinde existenţă,
189
188
Suntem în acest moment suma întregii cunoaşteri ~osedaţi de-ngusta minte, prin ştiut - mereu de trecut legaţi,
Şi pregătim viitorul, pe fondul de înţelesuri. Jn conflict cu noi şi alţii, tot la fel de-ncorsetaţi,
Nu avem o altă cale de trăire adec vată,
Astfel c reăm ceva nou şi o nouă aventu ră, Decât abordând acea Gândire care e Nelimitată.
Prin emoţie tră ită, vizând propria structură,
Ca s urplus de-Înţelepciune, pe cărarea m i nunată Dorinţa noastrăfierbinte, de supremă libertate
Spre Căminul Părintesc - Sursa cea Nel imi tată. Şiexprimare corectă în Unitate şi pace, ca şi bucurie, laolaltă
adunate,
Să reţinem, aşadar, ca extrem de important: Ne vor duce efectiv la suprema devenire.
Numai prezentul există, ca fapt cert, adevărat, Asta e Unica Lege, de-acceptat cu-ntreaga fire!
Noi deci fiind al său produs - ca Viaţă - din acel Etern
Moment, Să-nţelegem clar, precis: că din viaţa actuală sau din cea
Creând propriul viitor - drept Dumnezeu consecvent. anterioară,
N-avem nici o datorie sau reproşa vreo greşală,
Cind descoperim că prezentule, prin el, Unicitate, Căci iertarea cea de sine şterge orice culpă, condamnare
Noi decidem să trăim experienţa dictată de sentimente, De memorie păstrate - drept surse de alterare.
Cu elemente inedite şi-Înţelepciune crescută.
Acesta-i unicul ţel - fiinţa veşnic renăscută.
Unica vină a noastră a fost, de fapt, inventată de credinţă :
Că am săvârşit un rău prin a noastră preferinţă !
Suntem în această
lume după propria dorinţă şi frecventa
Să ne iubim încontinuu, ascultând al nostru Suflet
împlinire,
Şi ce vrea El ca să afle, să-mplinim prin propriul cuget.
Spicuind Înţelepciune<i şi Cunoaşterea Vieţii, prin gândire
şi simţire;
Să-nvăţăm tot ce se poate-nvăţa din această încarnare,
Iluziile folosite, precum Sufletul do reşte,
Vizualizând continuu Absolutul ce-l sfinţeşte . Plictiseala fiind semnalul de vădită saturare,
Care ne avel't i zează să păşirri la o nouă aventură .
Când emoţiile fiinţei vor fi toate cunoscute, Deci, spre un real urcuş, cu o Viaţă pe măsură!
Revenirea, pe-acest plan, încetează de la sine - cu-nscrisuri
deosebite. A trăi fără vreo lege, nu înseamnă imprudenţă, nepăsare,
De-acum, suntem Dumnezeu - în Unire cu Întreaga Existenţă, Ci, practic eliberare de cătuşe-înrobitoare:
Cu Divinul Creator - ce-I în orice creatură, prin eterna Lui Crezuri, dogme şi metode, care de fapt limitează
prezenţă. Propria noastră fiinţare, ca egou ce degradează.

Dar, atenţie prieteni! Astfel de realizare, În final, privind cele relatate: Ce-ar fi oare de făcut?
Cere, p retinde, obligă totala dezrădăcinare Nimica deosebit! Liberi de-ntregul ştiut,
Ce legi, credinţe religioase, ca şi practici rituale, Noi realizăm fiinţarea pe momente trăitoare,
Cc ţin l umea-ncătuşată din vremi imemoriale. Una fiind cu Dumnezeu şi Viaţa, în a Ei desfăşurare.

Toate astea, laolaltă, a u cuprins lumea în tipare, Suntem simplă Stare de „A Fi", într-o eternă schimbare,
Calapoade diferite de h·ăire şi la fel, încă t uşare, La-ndemâna tuturora - ţel suprem de-înnobilare.
De-o gândire limitată, incapabilă s-afirme Atenţia folosită ca instrument de trezire
Şi, prin ea, să şi înţeleagă Viaţa - etern prospeţime. A întregii capacităţi, manifestă drept Iubire.
190
ViaţaViului în Sine se află într-o permanentă mişcare ca Existenţă sunt decât aprecieri incerte, după îngusta lui trăire. Semenii sunt
Absolută, într-o veşnică schimbare. Ea mai este numită şi Dumnezeu înfricoşaţi de către crezuri religioase sau de legile unei ţări, tot aşa de
sau Energie I nfinită, cuprinsă în Imensitate ca simplă Stare de „A Fi", riguroase. Această stare de lucruri se perpetuează din vremuri foarte
drept eternă noutate. Aşadar, Iubitul .Creator a Toate câte există în îndepărtate în care insul, ca făptură divină, este lipsit de libertate.
Imensita tea Necuprinsă are numai un singur ţel: Acela de „A Fi", El Când cineva face aceste lucruri, reflectă în el însuşi consecin ţe care
în El cuprins, oferind o totală libertate lucrurilor şi fiinţelor - să sunt şi împotriva lui, fiindcă îi limitează propria conştiinţă. Adică,
trăiască şi să acţioneze după propria lor vrere. norma astfel fixată, obligă şi pe autorul ei să judece şi să se supună
Numai în acest fel, noi oamenii, putem să evoluăm şi să ne textului îndrumător. Omul nu este rău în structura sa sufletească
dezvoltăm întregul proces al Vieţii, după cum noi înşine acţionăm. În profundă, însă, dacă îl privim la supra faţă, în haina lui pământească,
acest context, Dumnezeu este Tot Ceea ce Este, Întregul Existenţial, este cu totul diferit: dur, viclean, arogant şi ipocrit - ascuns sub
vibrând în uniune cu Unimea Universală. diverse mllşti, care îi dau o şi mai mare degradare morală.
Viaţa, deci, nu are un anumit sens, după care să trăim. Ea doar Totuşi răul, ca atare, nu există. Tot ceea ce vedem nu este decât o
Este şi ne permite ca să fim şi să ne exprimăm după propriile noastre simpl!I aparenţă. Există, de fapt, teatr ul imens al Vieţii , care acordă
dorinţe - drept creator, ca şi Lumină, potrivit atitudinilor noastre tuturora libertatea de a alege şi juca propriul său rol, pe imensa scenă
exprimate în deplină libertate. Dumnezeu nu a creat legi, privitoare la a acestui teatru. Aşadar, întregul joc este un fapt benevol. Unica
scurgerea Vieţii în a Ei desfăşurare. Dacă ar face, acest lucru ne-ar lua Realitate este numai prin Ea însăşi evidentă. Iar Dumnezeu permite
nouă libertatea de exprimare. Totodată ar fi şi sursă limitată, urmată omului ca să creeze iluzia răului: p rin superstiţii, credinţe religioase şi
de un fatal sfârşit. Or, El este nelimitat şi nu are nicicând un anume atitudini limitate - care închid omul în tipare nebuloase. Observând şi
sfârşit. judecând în continuu, c redinţa aceasta în rău prinde consistenţă şi
Iar noi, oamenii, numai dispunând de o totală libertate, vom fi în devine realitatea celui care îi dă importanţă. Noi, deci, hotărâm că
măsură să-L cunoaştem şi să fim din nou cu El în Comuniune. Abia în există r!lu şi bine şi, credinţa noastră devine realitate. Dar, ea este
această fericită împrejurare vom fi în măsură să-i înţelegem, prin persona lă şi nicidecum generală. Şi astfel va dura atâta timp cât o so-
tră ire, Dragostea Nelimitată, care de fapt există şi în noi, fiinţa noastră cotim noi ca reală. Când îi retragem încrederea, ea, realmente, dispare
adevărată. Liberul a rbitru ne-a fost dat ca ajutor, pentru a putea crea de la sine, fapt care demonstrează că am trăit o ficţi une.
cu gândul, în mod sigur şi cu folos, orice crez sau atitudini pertinente Iar în „vidul psihologic", astfel instalat, Realitatea făptu rii noastre
unei mai bune înţelegeri a Vieţii, pc care o trăim ca făptură întrupată. divine se afirmă ca Eternitate. Frica de moarte dispare, iar Viaţa este
Din păcate însă, legile, în marca lor majoritate, sunt făcute de reconsiderată în uniune cu clipa, ca fiinţa re sau trăire adevărată .
către om fără milă, restrictive, limitate, care, în mod ine rent, conduc la Fiecare entitate, prin propria sa trăire, are posibilitatea şi prilejul să
sclavie şi, drept consecinţă, totul dezechilibrează, ca şi firea înfăptuiască minunata Fericire. Totul depinde de ea, de felul cum
omenească . Neputinţa noastră de a trăi fără legi izvorăşte din teamă şi simte şi gândeşte. Iar dorinţa, ca şi voinţa sunt temeiul de consfinţire.
slăbiciune - însumate - pe fondul uitării omului că este făptură Ori de câte ori voinţa incită o entitate să ucidă real sau imaginar,
divină, iar moartea nu este decât o himeră, adică o ficţiune bazată pe o doar în suflet prin gândire, - amândouă sunt la fel, căci acel egou în
afirmare naivă. sine şi-a dorit acea împlinire, fiind legat de acea persoană, atât la nivel
Dacă Dumnezeu este Totul - în ansamblu, ca şi în amănunt - de gând, cât şi la nivel de si mţire. Dar şi victima, prin al ei propriu
atunci când noi apreciem un lucru ca fiind rău, în acest caz şi destin, ş i-a dorit experienţa cu efectul respectiv. Prin urmare, intre
Dumnezeu este rău, prin opţiu nea noastră. Si, în mod sigur, nu este victimă şi ucigaş atragerea este mutuală, determinată de nevoia aflată
aşa' El nu este nici bun, fiinddl o asemenea evaluare este dată în î'n adâncuri - respectiv conjunc turală.
comparaţie cu ceea este rău. De asemenea, nu este nici perfect, ci doar În Inteligenţa Divină nimic nu-i rău. Totul este experiment care,
calitate a Vieţii în eternul Ei aspect pe momente înnoitoare. î n fina l, procură Înţelepci une în înt regul său cuprins. În aceas tă
Omul este cel ce jud ecă pe om şi nicidecum Dumnezeu. Şi el o v iziu ne Dragostea este înţe leasă de noi numai în ipostaza de
face datori tă creaţiei meschine, îndemnat de ego-ul său, care a Di vinitate, realiza tă prin trăi rea noastră a rmonioasă, Una fiind cu
inventat o balanţă ipotetică de cântărire, ca bine-rău. Toate astea mi Creatorul î n Uniune perfectă pe momente trilitoare, ca Viaţă
192 193
desăvârŞită. În această împrejurare karma îşi pierde orice realitate. memorie - ca sursă de alterare a propriei conştiinţe. Unica vină a
Numai credulii o acceptă, prinşi de a lor închipuire. Trecutul în noi se noastră a fost, de fapt, inventată că am săvârşit vreun rău determinat
afirmă numai ca Înţelepciune, în Uniune cu Viaţa pe clipe, ca de o preferinţă a noastră. Să ne iubim încontinuu, dând ascultare
prospeţime în permanentă înnoire. Noi suntem în acest moment suma propriului nostru Suflet şi toate câte El le doreşte să le împlinim cu
întregii Cunoaşteri şi pregătim viitorul pe fondul de înţelesuri. În întreaga noastră cugetare. Să învăţăm tot ceea ce se poate învăţa în
acest fel creăm ceva nou şi o nouă aventură, prin emoţie trăită, vizând această încarnare. Şi când apare plictiseala, ea fiind semnul saturaţiei,
propria structură ca surplus de Înţelepciune pe cărarea minunată de care ne avertizează să o părăsim pentru o altă aventură. Adică, spre
întoarcere la noi Acasă, adică la Sursa Surselor - Unica Divinitate. un real urcuş şi cu o Viaţă pe măsura înaintării respective.
Să reţinem, aşadar, acest mare adevăr, ca extrem de important în A trăi fără vreo lege nu înseamnă imprudenţă sau nepăsare, ci
călătoria noastră de întoarcere Acasă, adică în Căminul nostru Divin. practic, eliberare de cătuşele înrobitoare - crezuri, dogme şi metode -
Numai prezentul există ca fapt real, relevat ca Adevăr Absolut. Noi care de fapt ne limitează propria noastră existenţă ca ego-uri, ce ne
fiind de fapt al său produs, ca Viaţă Divină din acel etern moment. În degradează.
această modalitate creăm propriul nostru viitor ca Dumnezeu consec- In final, privind cele relatate: Ce ar fi oare de făcut? Nimica
vent. Îndată ce am aflat că prezentul este, prin el însuşi Unicitate, noi deosebit! Să ne eliberăm de întregul ştiut! Să realizăm trăirea pe mo-
decidem să trăim experienţa dictată de sentimente cu elemente inedite mente înnoitoare, Una fiind cu Dumnezeu şi cu Viaţa în permanenta
şi Înţelepciune mereu crescândă. Acesta să ne fie unicul nostru ţel, Ei desfăşurare! Suntem doar o simplă Stare de „A Fi" într-o eternă
drept fiinţă mereu trează şi pe clipe renăscută. schimbare! Această practică este la îndemâna tuturor oamenilor, ca ţel
Ne aflăm îp această lume după propria dorinţă şi firească împli- suprem de înnobilare sufletească. În aplicarea ei folosim Atenţia lucidă
nire, spicuind Înţelepciunea şi Cunoaşterea Vieţii cu ajutorul gândirii, şi globală, ca instrument de trezire şi înţelegere comportamentală,
dublată de simţire. Iluziile sunt folosite după cum Sufletul doreşte, care se manifestă ca Iubire fără margini.
vizualizând în continuu Absolutul care, de fapt, ne şi sfinţeşte. În
momenhtl în care toate emotiile fiintei vor fi în întregime cunoscute,
revenirea pe această planetă încete~ză de la sine cu revelări deose- 49. VIAŢA DUPĂ ZISA-MOARTE
bite. De acum suntem Dumnezeu în Uniune cu Întreaga Existenţă şi
cu Divinul Creator, care se află în orice creatură, prin eterna Lui Moartea, care dă fiori şi pe oameni îi stresează,
prezenţă. Nu-i decât sperietoare care, practic, demonstrează
Dar, atenţie prieteni! Această grandioasă realizare solicită o totală • Cât de ignorante insul, ca făptură încorporată,
dezrădăcinare de legi, credinţe religioase, ca şi practici rituale, care ţin Socotindu-şi propriul trup fiinţa lui adevărată.
omenirea încătuşată din vremuri imemoriale. Toate acestea laolaltă au
cuprins lumea în tipare, calapoade diferite de gândire şi trăire, precum Însă corpul nu e fiinţa, ci doar haină planetară,
şi de încătuşare . O gândire limitată este incapabilă să perceapă şi să
Care după folosire, e sortită să dispară.
afirme prin ea însăşi Viaţa ca eternă prospeţime. Posedaţi de îngusta In schimb, Viaţa, prin Ea însăşi, ca Energie vitală,
noastră minte, prin ştiutul legat mereu de trecut - în conflict cu noi şi Nu va pieri niciodată, căci e Sursă atemporală.
altii, la fel de încorsetati - nu avem o altă cale de trăire adevărată
d~cât însuşindu-ne Gândirea Nelimitată. Dorinţa noastră de supremă Această Forţă vitală din om, ca şi animale
libertate şi exprimare corectă unitară de pace, bucurie şi fericire, E un ansamblu de gânduri şi stări emoţionale,
adunate laolaltă, ne vor conduce efectiv la superba devenire. Aceasta Numit personalitate, care-mbibă corpul fizic,
este Unica Lege pe care trebuie să o acceptăm cu întreaga noastră La fel, denumit şi Suflet sau înveliş psihologic.
fiinţă.
Să înţelegem clar, precis că din Viaţa actuală sau din cele ante- Ea dă trupului vigoare, existenţă şi valoare,
rioare nu avem de împlinit nici o datorie sau reproşat vreo greşală, Nimeni n-o poate distruge, fiind continuu trăitoare;
căci iertarea cea de sine şterge orice culpă sau condamnare păstrată de
194 195
Iar când corpul nu-i în stare, ca să-şi plinească menirea Când Dragostea intervine, ca-nţeles şi exprimare,
Sufletul îi e retras - Spiritu-îndrumând plecarea. Un alt fond s-a!că tuieşte de vibrări superioare.
Cerul, unde ne vom duce - legat de-a noastră conştiinţă.
O dată cu părăsirea totu-i paşnic, liniştit; Spiritul nosh·u atras de vibrări, după propria putinţă.
Dispar, pe loc, suferinţe, precum şi propriul instinct,
Moartea fiind ca un leşin - pier senzaţii corporale: Aşadar Viata noastră de-aici, ca şi după zisa-moarte,
Teama, setea, frici şi anxietăţi mintale. Este ab~olut legată de gânduri, în conştiinţă reflectate!
Si-acum, în continuare, să-ncercăm a explica Viaţa cum
Când Sufletu-i chemat afară, se desfăşoară
Acesta urcă spre creştet- glanda cea pituitară; În acele şapte planuri, după-a lor înfăţişare:
Si-o dată ieşit din corp, devine un Suflet liber,
Iar corpul îndată moare - se stinge precum un fulger. Primul plan este cel fizic, legat de corpul carnal,
Dumnezeu fiind înţeles pe-acest fond material,
Tot procesul, într-o clipă se produce şi este fără durere. Impus de conştiinţa trează şi o mare stăpânire
În clipa eliberării de materia cea densă - e o vădită schimbare: A reacţii lor minţii şi seaca închipuire.
Noul plan în care-ajungem - existenţă de Lumină,
Unde suntem numai Spirit şi emoţie deplină. Aici toate planurile-s prinse, prin constantă integrare,
Unde Dumnezeu, ca martor, $-afirmă prin relevare,
Iar corpul, care-i Lumină - variază în funcţie de gândire Drept Iubire fără margini, nicicum condiţionată,
Acceptată de acea formă de Lumină, propria noastră simţire; Noi, real trăind cu El, ca Unime consacrată .
De-aici pornind, se va merge în acele şapte ceruri,
În funcţie de-atitudini emotive şi de propriile gânduri. Planul secund sau astral - o altă dimensiune,
Din materie mai fină, alte legi, ca şi mod de acţiune.
Cerurile variază în funcţie de viaţa dar trăită la diferite niveluri. După ce părăsim corpul - Spirit - Suflet împreună
Primul nivel fiind aici pe plan fizic, cu succese şi eşecuri; Aici retrăim trecutul existenţei de pe urmă,
Şi când vom părăsi corpul, ne \"Om duce prin atracţii adecvate
Filmul ultimei vieti, întocmai desfăşurat:
La nivelul de vibraţii al conştiinţei şi-nţelegerii prezente,
Cu durere, remuş~ări, învinuiri - după cum ne-am comportat.
Şi din efecte-nvăţăm, vizând propria sfinţire,
Zestrea cu care plecăm de aici, de pe pământ,
Urcând treaptă după treaptă în a Sinelui sl ăvire.
Modul nostru de trăire, fiind acolo, drept monedă, ca avut,
De-acces în acele ceruri de frici şi de suferinţă,
Planul trei, numit mintal - la nivel inferior,
Ori de anume puteri sau Dragoste resimţită sau trăită.
Este legat de putere - de propriul interior,
Dornic să-şi domine fraţii, prin sclavie, posedare,
Dumnezeu văzut în astea, e şi Viaţă, în eterna Lui prezenţă.
Orgoliul, făţărnicia - încontinuu însoţitoare.
Să reţinem deci punctarea, El e de fapt însăşi Viaţa
Şi orice gând considerat şi-mbrăţişat - pentru bunul înţeles,
În acea dimensiune doar convingerea rămâne,
Are anume vibraţii cu frecvenţe-n mod expres.
A face pe altul să spună ceea ce ţie-ţi convine;
Propriul său punct de vedere, o vădită repetare
Toate astea, fiind trăite permanent, ca sentimente!
Complet lipsită de sens, tot la fel şi de valoare.
Când ne opunem durerii, creăm gânduri inerente,
Care vor mări durerea, chiar prin a lor limitare, Planul patru, socotit drept mintal superior,
Fiindcă, prin natura lor, dau vibrări inferioare.
Unde s-afirmă ştiutul, la fel ca un vrăjitor;
196 197
Se cunoaşte ce-i Lumina, Iubirea, fără a fi exprimată, Planul şapte, în final, Sublim Cer Spiritual.
Faţă de Tot şi de Toate - doar prin vorbe măsurată. Aici totu-i strălucire - un climat suprareal,
Unic Izvor de Lumină - Ocean în expansiune
Lauda, fariseismul şi cu masca însoţitoare De Energii sfinţitoare ca eternă prospeţime.
Aici îşi găsesc climatul şi falsa realizare.
Se rostesc cuvinte mari - fără vreo acoperire, Şi din Inima Luminii, care emite Lumină,
Spusele fiind văduvite de-a lor reală trăire. Cineva din Ea apare - Un Om făptură divină,
Ce meditează-contemplă acea Sacră strălucire,
Planul cinci, fiind cauzal, manifest drept paradis. El devenind ce contemplă, propria înfăptuire.
Aici totul e Lumină, un climat de splendid vis:
Orice gând e împlinit, drept Iubire nesfârşită, Acest Cer, toţi pământeni destinaţi să-l cuce~ească,
Armonia, frumuseţea peste tot sunt întâlnite; Ca-nţeles şi-Înţelepciune - emotiv să se-mplmească,
De trăit şi dezvoltat al Vieţii potenţial.
Palate nemaivăzute, Ia fel, grădini suspendate Avem totul la-ndemână, de creat în mod real,
Şi o muzică divină în consens perfect cu toate.
Sufletele - ajunse aici - vrăjite de-acest climat, În pragul acestui Cer Trinitatea adunată:
Uită de propriul destin - un timp foarte-ndelungat, Corp, minte şi Spirit - Una - cu Dumnezeu laolaltă
Şi cu fiinţele de-o seamă, ca şi toate c~lelalte...
Fiindcă toate se-mplinesc, după vrere, aşteptare. Iar Cunoaşterea directă ne îndrumă sigur paşu pe momente
Mii de ani rămân aici, copleşiţi de-mbelşugare. adecvate.
Totuşi, la un moment dat, cineva-şi pune-ntrebarea:
De unde vine Lumina, muzica şi îndestularea? Fenomenul moarte, care tulbură, stresează şi pe oameni îngrozeşte,
nu este altceva decât o sperietoare, care, în mod real, demonstrează
Si-n final, el descifrează minunata Energie, lipsa de înţelegere a fiinţelor încorporate, ce îşi apreciază trupul ca
Existentă pretutindeni în perfectă armonie; realitate.
Un flux manifest al Vieţii, deopotrivă prins în Toate, Corpul nu este decât o simplă haină, pe care ~ îmbr~căm pentru a
Căci nimic nu-i separat în Marea complexitate. putea face experienţa în asociere cu lumea _maten~lă. Cand a~est veş­
mânt se deteriorează, noi, fiinţa adevărată, 11 părăsim, contmuandu-ne
Iar, când aceşti fericiţi cunosc astea, prin a lor sacră Iubire, existenţa în alte dimensiuni. . • . .
O înţeleg şi O exprimă, cu-a lor proprie trăire. Noi omul adevărat suntem Energie Vitală, O Scante1e dm Imensa
De-acum, ei văd Unitatea dintre entităţi şi lucruri, Flacără Divină, care nu va pieri niciodată, căci avem însuşiri asemă­
Fiind cu toţii pregătiţi de urcuş spre alte piscuri. nătoare Divinului Creator. Şi această Forţă Vitală este un ansamblu de
gânduri şi stări emoţionale, care formează _pro~ria i~divid~alitate, ce
Planul şase, numit cer spiritual, îmbibă corpul fizic, numită şi Suflet sau m~el~ş psiho~og1c. Această
Unde vădită-i Unirea a tot ce-i esenţial, Scânteie - Omul adevărat - imprimă trupulw vigoare ş1 valo~re lega~
Precum Tot ce e Viaţă-devenind poartă deschisă de această planetă. Nimeni şi nimic nu O poate distruge, Ea fu_n~ d~
Către planul următor - drept împlinire precisă, nemuritoare. Iar când corpul fizic nu mai este în stare să-ş1 un_pli-
nească menirea de gazdă, Sufletul este retras din această locuinţă
Căci tot ce percepe omul ca Real înfăţişat temporară - urmând întocmai sfaturile Spi:it.ului. . „. .
Şi ştie că eReal, în mod cert cu-adevărat, O dată cu părăsirea trupului, totul se hmşteşte. DLSpar gn11, nevoi,
El aceasta şi devine, negreşit şi integral, suferinţe şi temeri. Moartea este apreciată ca un leşin în care pier: fo~­
Fiindcă asta este legea şi al ei efect fatal. mea, setea, ca şi toate anxietăţi.le mintale. Când Sufletul este chemat m
198 199
afară - după cum am arătat mai înainte - El urcă spre creştetul necondiţionată de ceva anume. Şi noi trăim real cu El în Uniune
capului la glanda pituitară şi îndată ce părăseşte corpul, devine un consacrată.
Suflet liber. Iar trupul, lipsit de Energia Vitală, îndată se stinge, moare. Planul secund sau astral este o altă dimensiune. Formată d in
întregul proces se desfăşoară într-o clipă ş1 este fără durere. materie mai fină, cu alte legi şi un alt mod de acţiune. După ce
În acea clipă a eliberării de veşmântul pământesc, are loc o părăsim corpul fizic - Spirit şi Suflet împreună şi laolaltă, ca un alt
schimbare radicală. Noul plan în care ajungem este prin el însuşi o corp de materie astrală, vom retrăi la fel ca un film în derulare, ulti~
Lumină, iar noi, ca Suflet şi Spirit, funcţionăm într-un corp luminos - noastră existentă. Acest trecut va fi punctat cu duren, reproşuri ŞI
copie fidelă a corpului cama!, pe care l-am părăsit. Acesta este corpul remuşcări, după cum noi înşine ne-am comportat. în acest mod, din
nostru astral, dublură a struchuii fizice, format din infinite particule efectele suportate acolo, drept suferinţă, învăţăm să nu mai greşim
d e Lumină. vizând propria noastră sfinţire.
Pornind de la acest nivel ne vom ridica înspre cele şapte niveluri Planul trei, numit mintal inferior, este însoţit de însemnătatea
sau ceruri în funcţie de gândire şi atitudini emoţionale. Iar cemrile puterii, venită din interior prin dorinţă, de a ne domina semenii, ca
variază în funcţie de Viaţa clar trăită la diferite niveluri. Dar, să sclavie şi posedare - orgoliul şi făţărnicia încontinuu însoţitoare. în
începem, în mod firesc şi logic vorbind, numai despre primul plan, această dimensiune doar convingerea rămâne, de a face pe altul să
acela trăit la nivel fizic, cu succese şi insuccese. În momentul când declare şi să susţină ceea ce nouă ne convine. Iar punctul nostru de
vom părăsi acest plan, o dată cu desprinderea de corpul cama!, vom fi vedere nu este decât o permanentă repetare, lipsită complet de sens,
atraşi - aidoma unui magnet puternic - la nivelul de vibraţii al propriei ca şi de valoare.
conştiinţe şi zestre memorială, cu care plecăm de aici de pc Pământ. Planul patru, socotit ca mintal superior, unde se afirmă ştiutul ca
Aceste însuşiri vor determina deci nivelul nostru de existenţă în acea un faimos vrăj itor. Aici se cunoaşte ce este Lumina, precum şi Sfânta
dimensiune, ca monedă sau avuţie. Acolo, vom suferi sau ne vom bu- Iubire, fă ră a fi exprimată faţă de Tot şi de Toate. O asemenea
cura, potrivit însuşirilor înmagazinate din Viaţa legată de pe pământ, cunoaştere este exprimată doar la nivel de cuvinte, văduvite de trăire.
pe care am părăsit-o. Lauda, fariseismu l şi masca înşelătoare în aces t nivel îşi găsesc
în acest context, să reţinem că Dumnezeu este însuşi Viaţa în climahtl, ca şi falsa realizare. Se rostesc cuvinte fără vreo acoperire.
eterna Lui prezenţă. Şi orice gând al nostru, considerat şi astfel îmbră­ Aroo-antele afirmări sunt în întregime lipsite de trăire şi simţire.
0
ţişat, pentru a fi mai bine înţeles, are anumite vibraţii cu frecvenţe rJanul cinci sau cauzal este definit ca paradis. Aici totul este
distincte, pc care noi le trăim ca emoţii sau sentimente. Când ne Lumină, un ade\ ărat climat de· splendoare ca şi de îndtipuire şi vis.
opunem, de pildă, durerii, creăm gânduri care vor amplifica durerea Orice gând este împlinit drept Iubire nesfârşită. Armonia, Frumuseţ.e~
deja existentă, fiindcă acestea au vibrări cu frecvenţe inferioare. Dacă, aici peste tot sunt întâlnite. Palate nemaivăzute, la fel _grădm1
d impotrivă, intervenim cu ajutorul Dragostei, însoţită de înţelegere şi ~uspendate şi o muzică divină în consens perfect cu mtreaga
exprimare, ia naştere un alt fond de vibraţii de calitate net superioară. ambiantă. Sufletul care ajunge aici, vrăjit de acest climat, uită de
Iar cerul unde ne vom duce este strict legat de calitatea propriei propriu'! destin un timp foarte îndelungat,. fi~d~ă toa~e ~~rinţ:te i se
conştiinţe. Spiritul, cu învelişurile Lui este atras, aşadar, de vibraţii, împlinesc după propria aşteptare. Un venta~il ideal 1S~1titor m car~
datorită calităţii însuşirilor respective. în concluzie, calitatea Vieţii Sufletul este real copleşit de îmbelşugarea ce 11 suprasahsface. Totuşi,
noastre de aici de pe Pământ, ca şi după zisa-moarte, este s trict legată la un moment dat, cineva îşi pune fireasca întrebare: De unde vine
de propria gândire, care se reflectă în conştiinţa noastră individuală. Lumina, muzica încântătoare, precum şi copleşitoarea îmbelşugare?
In continuare, să vedem cum anume se desfăşoară Viaţa noastră Un flux permanent al Vieţii deopotrivă prins în Toate şi că nimic nu-i
pe cele şapte niveluri sau planuri de existenţă: separat în lmensil complexitate! Cân d acest fericit tră~tor . cunoaşte
Primul plan este cel fizic, legat de corpul carnal. La acest nivel de toate aceste aspecte, prin Iubire, îşi înţelege propriul deshn Şt de-acum
existenţă Dumnezeu poate fi înţeles în mod real de o Conştiinţă treaz~ e~le pregătit de urcuş spre alte piscuri. El revine pe Pământ, interesat
şi o totală stăpânire a reacţiilor minţii, dominate de închipuire. Aici de un alt gen de trăire. Desprins de îmbelşugare, el :ir.măreşte
întâlnim toate planurile, pe care le trăim concomitent cu Integritatea constant ce este reala Fericire în Unime cu Tatăl şi Eterna lrnpărăţie,
fiinţei. La acest nivel Dumnezeu se afirmă ca Iubire fără margini şi ca şi Iubirea fără de margini, ca unic ţel de proprie împlinire.
200 201
Planul şase, numit Cer spiritual, este o poartă deschisă către Un fapt logic, prin el însuşi absolut justificat,
planul următor, ca şi împlinire precisă. Căci, tot ce percepe omul ca Fiindcă nu putem cunoaş te ceea ce-i Nelimitat
ceva Real înfăţişat şi ştie că este Real -in mod cert - cu adevărat - el Înainte de-a cunoaşte ce-i aceea limitarea,
aceasta şi devine negreşit - Om Integral. Aceasta este de fapt şi legea Decât trăind fenomenul - cu el în colaborare.
împlinirii, care se desăvârşeşte prin ea însăşi în mod logic - considerat
ca fapt fatal. Nu putem ca să-nţelegem, în a Lui totalitate,
Planul al şaptelea, deci, final, considerat implicit ca Sublim Cer Propriul Sine, care este, făr-a şti ce numim Imensitate,
Spiritual. Aici totul este strălucire, un climat suprareal, ca Unic Izvor Realmente, Dumnezeu - Gândire imaculată,
de Lumină, un Imens Ocean în expansiune de Energii sfinţitoare, Faţă de-a noastră gândire - dură, restrictivă, dereglată.
drept eternă prospeţime. Si, din Inima Luminii, care emite Lumină,
cineva din Ea apare, un Om - Făptu ră Divină - care meditează, Nu se poate înţelege Bucuria, Libertatea şi, la fel, Imensitatea,
contemplă acea Sacră Strălucire. El devine ceea ce contemplă, proprid Fără caîntâi să ştim ce e irealitatea,
înfăptuire! Drept suferinţe şi piedici, ca şi iluzia morţii,
Acest Cer este destinat tuturor pământenilor, ca să-L cucerească Toate astea socotite drept impuneri ale sorţii.
prin înţeles şi Înţelepciune şi, de asemenea, cu emop.a respectivă,
fiecare să se împlinească. Pentru a trăi şi dezvolta acest grandios în lume, prinşi de iluzii, noi, ca artişti veritabili,
potenţial al Viepi, avem toate însuşirile necesare ca să-l ducem la bun Jucăm diferite roluri - implicaţi indispensabil,
sfârşit. În pragul acestui Cer - sau în faţa Eternităţii - iată ceea ce avem De-a-nvăţa, edifica şi-nţelege, prin efort şi pasiune,
practic de făcut: Unitatea fiinţei noastre - corp, minte şi Spirit, adunate Scop suprem fiind recompensa - propria înţelepciune,
laolaltă! Si, ca Un Întreg funcţional, suntem şi Una cu Divinul Creator
în perfectă Comuniune. În această simplă Stare de „A Fi" sau de Ea-i comoară făr-de preţ a Sufletului omenesc,
Conştiintă Pură ni se deschide poarta Eternităţii şi descoperim, prin Drept cumul de sentimente - adunate-n chip firesc
trăire, Iubirea fără de margini faţă de semeni, ca şi Întreaga Existenţă. De-aventurile trăite în Împărăţia Gândirii,
Prin suişuri - coborâşuri, drept însuşiri ale firii.
50. VIRTUŢILE EXPERIENŢEI
Împărăţi,1 lui Dumnezeu, ultimul bun preţios,
Pe care-l vom lua cu noi, ca fond de real folos
Nimic mai de preţ în lume, real şi folositor Când vom părăsi Terra. Tot ce-aici am adunat
Ca întâmpinarea Vieţii, noi, pe clipe-nnoitor; În urma noastră lăsate, ca test, ce ne-a subjugat:
Unica modalitate de-a cunoaşte, prin trăire,
Marele mister al Vieţii, drept constantă devenire. Haine scumpe, bijuterii, vile, maşini scumpe, bani, avere
Ele vor rămâne-aici, cu sau făr-a noastră vrere.
Noi, făpturile umane, fără vreo deosebire, Dar ce-anume luăm cu noi? Doar a noastre sentimente,
Suntem, de fapt, Dumnezei - o eternă alcătuire, Ce singuri ni le-am cules în vieţi antecedente.
Coborâtă pe Pământ, într-un înveliş carnal,
Cu scop bine definit, prin el însuşi natural. Ele sunt limbajul Vieţii, adică Ceea ce Suntem, de fapt,
Ce-a-nvătat umanitatea şi-n memorie păstrat,
Noi am hotărât cândva acest clar experiment, Prin tira~ii şi restricţii, impuse de religii, guvernări,
Conduşi de un gând divin - adoptat, independent Ca şi separă ri de rase sau bărbaţi - femei, fraţi - surori.
De-a cunoaşte şi-nvăţa lucrurile omeneşti
În raport cu Dumnezeu şi asocieri fireşti. Toate astea, laolaltă, în mod ferm considerate,
Cea mai mare înjosire faţă de Divinitate,
202 203
Aduse de om vreodată prin seci aventuri lumeşti, Noi, distinse entităţi, prinse-n capcana eului denaturat,
Drept îndemnuri ipocrite şi, de asemenea, prosteşti. Avem mai mare valoare decât jocul aberant.

Acest mod de vieţuire a fost totuşi necesar, Dincolo, în profunzime, suntem Sacră Frumuseţe!
Fiindcă nu puteam percepe ce înseamnă: a lovi un adversar, De-am fi ştiut toate astea, în a noastre existenţe,
Un război sau bătălie sau priva pe cineva de propria-i libertate Nici blesteme, judecăţi şi nici alte alterări
Sau coborî bărbaţi, femei la nivel de animale-fără de însemnătate. Nu ar mai fi avut loc, prin a noastre comportări.

Asemenea comportări nu le-am fi putut cunoaşte, în a lor realitate, Eu am fost la fel ca voi şi, voi, toţi veţi deveni
De n-am fi fost: atât creatorul lor - prin vise, de noi inventate, Propria voastră Lumină, realmente, împlini.
Cât şi trăitorul lor în şir, moment de moment, Indiferent ce sunteţi sau faceţi în haina cea planetară
Şi viaţă după viaţă, cu elan şi îndârjire - totdcam1a insistent. Eu vă iubesc, căci în voi eu văd pe Tatăl - Esenţa voastră Sacrală.

Din păcate, această realitate, atât de intens trăită Eu Sunt Tot Ceea ce Slillt, prin „A Fi" - Pură Conş tiinţă,
Încât, o mare majoritate, de ea a fost copleşită O eternă simplitate - tuturora drept putinţă,
Şi s-au iscat întrebări: U nde este Dumnezeu? Cum de astea Pentru orice nevoiaş, care vrea ca să-şi cunoască
le permite? Certa lui Realitate - firea cea dumnezeiască!
Unde-i Dragostea Lui faţă de atrocităţi cumplite?
l ată şi alte capcane, egocentric demtante,
Dumnezeu prezent tot timpul în iluzii, ca şi visuri, Care ne ţin prizonieri, drept tipare posedante:
Căci El fiind numai lubire a permis orice-nţelesuri, Ce-i eşec şi ce-i succes, drept ori fals sau perfect - imperfect.
Precum şi-a noastre intenţii, liberi fiind ca să alegem Toate astea, ca proprii aprecieri sau prin alţii indicate,
Si, la fel, cum noi dorim - fructul Vieţii să-l culegem.
Lăsaţi-Ic de oparte, fiindcă-s, de fapt, încărcate
Noi, prin proprie dorinţă, am ţesut iluzii şi legende triste, De reproşuri ?i regrete ori aspecte-nflăci'irate,
Distrugând a noash·c corpuri prin drugmi şi buruieni otrăvite. Ca1e prin natura lor, absolut imaginată,
Am adorat diverşi idoli, unii pe-aţii criticat, Au împiedicat progresul omului prin timp - durată.
Ne-am judecat şi urât, apoi ne-am înfricoşat.
u există nimic rău şi, de asemenea, nici bun,
Aroganţi şi posesivi, mai tot timpul violenţi, Ci experimente de Viaţă! Atât doar, ceva comun!
Deseori, ră.zbunători şi de-asemeni, hrăpăreţi. Ele ne-au făcut Ce Slilltem - entităti deosebite!
De ce oare am fost aşa? Noi am vrut să fim astfel, Estimarea stă-n prezent - drept împliniri evidente!
Iar ca ultim rezultat!? Iată şi sacrul model,
Nici greşa lă, nici virtute - ambele fie-ntâlnite,
Care ne-a fost revelat de un sfânt realizat: În mod simplu, făr-a le prinde-n cuvinte,
Toate astea le-aţi făcut, în mod clar justificat, Precum ni le-aduce Viaţa în a Ei desfăşurare.
Vizând imortalitatea - a trăi în Veşnicie În mod simplu deci, privite drept în faţă, în fireasca lor mişcare!
Şi-a-nţelege ce-i Divina Împărăţie.
Să ne iubim propriul corp, dându-i cele necesare:
A ne privi faţă-n faţă şi -n acest mod, a cunoaşte şi-a afla O hrănire potrivită, cu substanţe de valoare;
Că privim pe Dumnezeu - El fiind noi şi noi fiind El, în Dacă ştim să-l ascultăm, el ne oferă îndrumări
Integritatea Sa. De tot ce are nevoie, prin proprii evaluări;
204 205
Îmbrăcămintea cât mai comodă, ca firească protejare, În vasul conştiinţei golit - apare Iluminarea,
Corespunzătoare cu clima şi vremea cea schimbătoare; Ce s-afirmă-n mod spontan, fără vreo anticipare!
În sfârşit, un adăpost necesar pentru odihnă
Şi refacere de forţă şi sănătate deplină. Cel ce ştie şi cunoaşte că-Împărăţia Cerească
Este-n el, asta-I face să trăiască
Acela ce ne iubeşte cel mai mult şi ne-a însoţit mereu, Veşnica Înţelepciune, pe clipe înnoitoare,
Încă de la început, Suntem Noi, adică Sublimul Eu, Care-l menţine deplin cu fireasca integrare.
Care ne va şi-nsoţi, lăsând în urmă ţărâna,
Adică trupul carnal - destinat ca să rămână.
Prin insistentă Fiinţare, glanda cea pituitară
Se deschide şi-nflo'reşte, mărind sursa hormonală,
De fapt, noi, Cel care Suntem şi manifestăm plenar:
Cu implicaţii vădite, ca şi bune rezultate
Gândire, cunoaştere şi-acţiune, împlinite voluntar,
În întregul organism şi a lui activitate.
Sunt însuşiri încontinuu devenire,
Pe momente trăitoare, vizând propria menire.
Din clipa când ne-am născut, noi, cu toţii am ştiut întreaga
istorioară
Mai presus de legi şi dogme - normele societăţii,
Întocmite ca modele pe fondul dualităţii, A acestei întrupări, ca reală aventură, cum în trup se desfăşoară.
Drept conştiinţă socială - derutantă, posesivă, Dar, a apărut uitarea, ca ceva strict natural.
Împărăţia lumească, prin iluzii, agresivă. Totuşi, ceva ne-a rămas - In tuiţia Sacr'1lă,

Realmente, noi toţi suntem Centrul propriului destin, Care-ndeamnă, sfătuieşte, privind cele necesare
Iar realizarea Lui şi-al Tatălui Divin, Evoluţiei normale, legate de tot ce-am fost în vieţi anterioare,
Acest summum al Vieţii, care este şi S-afirmă Un anume plan atins, dă impuls şi sfătuieşte,
Ca Sublimă Existenţă cu Iubirea împreună, Vizând un nou plan, urcuş, precum omul şi-l doreşte.

Dunmezeu, ce reprezintă toate lucrurile-n Sine, Aici s w1tem ca să ne-nţelegem Gândul, cu emoţia cuplaţi;
Este Ce Suntem şi noi, prin a noastră acţiune; Nu doar unul, ci întregul şir de Gânduri de asemenea legaţi;
Nimic nu are sfârşit şi nimic nu-i absolut! Pentru fiecare Gând - acceptat şi resimţit,
Totul revelat pe clipe în eternă devenire! Sufletul ne angajează, să facem experienţa, aşa precum a dorit.

Nu ne lăsăm subjugaţi de momentele trecute sau, cumva, intimidaţi! De ce oare? Pentru a putea-nţelege toate-aspectele Gândirii,
Există un dmm mai bun, când suntem cu el cuplaţi,
Cu emoţie însoţite, ca reflecţii ale firii,
Să fim liberi de trecut, ca-n Spirit să vină gânduri,
În mod permanent ne-ajută să facem experienţe,
Care să ne lumineze, prin noi şi noi adevăruri.
Să ne dezvoltăm în Viaţă, prin diverse existenţe,

Să privim simplu, în faţă, nemintoasa limitare,


Cum ea vine nechemată, ca seacă vizionare; Urmând creativitatea şi-ale ei manifestări:
Fiind doar martori - Simplă Prezenţă, De la Gânduri, la Lumină; de la Lumină la materie cu-ale ei
Limitarea va dispărea de la sine. Noi, de-acum, doar Existenţă! înregistrări;
De la materie, la formă şi de la formă la gând;
Asta demolează vechiul - reziduurile ancestrale, De la Iubire, la bucurie, la invidie, la ură, suferinţă şi de acolo
Care ne aduc mereu în structuri materiale. bucurie - rând pe rând.
206 207
Astfel Sufletul ne-ndeamnă din nou, ca să facem Să nu ne simtim vinovati, necum rău apreciaţi,
Noi şi noi experienţe şi singuri să ne-nţelegem, Fiindcă, luat~ - cum su~t ele - ne duc în Eternitate!
Din aventură-n aventură, pentru propria-mplinire
Şi cunoaştere deplină a tot ce-nseamnă Gândire. Nimic din câte-am făcut - ca greşeli sau ca păcate,
Să constituie-n prezent, pricini de-a fi-încriminate,
Când Sufletul e-nfometat de lucruri necunoscute, Căci, la vremea respectivă, ele au fost necesare
Asta-nseamnă acelaşi lucru - experienţe dorite Şi chiar perle socotite, în scop de evoluare.
Si, de asemenea, nevoia de informări emotive,
Ce singur şi le oferă, drept atitudini captive, Ele au fost mărturii ale Focului din noi, ca eternă înflăcărare
A-nţelegerii depline a Vieţii în a Ei desfăşurare,
Care-atrag şi-ntreaga fiinţă într-o nouă aventură. În raport cu fiinţa noastră, de Dumnezeu întrupat,
Altfel zis: experienţe de înaltă a nvergură. Ce-şi caută înţelesul pe clipe eternizat.
Si, cu a ei terminare - emoţiile potolite,
Ne-am ales cu o comoară - preţ al celor petrecute. Indiferent ce-am făcut, noi de-apururea rămânem
Dumnezeu în actiune - Cel ce-a fost şi real Suntem,
Ea, în noi se-nregistrcază ca plus de Înţelepciune. În „A Fi" - Acu~ şi Aici - Un Întreg funcţional,
După acest fenomen Sufletul, singur, ne spune: Viaţa şi cu noi fiind - Una - în momentul actual.
Că nicicând în viitor nu-i nevoie de un alt experiment,
Căci Cunoaşterea-i prezentă în acel sublim moment. Să iubim, să-mbrăţişăm tot ce Viaţa scoate-n cale,
Căci astfel de atitudini dau înţelesuri reale,
Dup-aceia, altă foame ne-atrage la o altă aventură, Sufletul va dobândi ştiii;iţa Vieţii-n întregime,
Căci Focul din profunzime ne incită pe măsură, Prin trăire virtuoasă, ca etemă prospeţime.
Să cunoaştem, să-nţclcgem prin fiinţare permanent
Noul, adus de Viaţă, încontinuu-n mod frecvent. A iubi Tatăl Divin în a Lui totalitate,
Înseamnă a fi chiar El - Sacra Lui Realitate.
Şi ci, prin natura lui, c atât de excitant Asl<l desigur, implică a itibi şi-întreaga lume· în totala ci
Încât îl îndeplinim, chiar când ştim că e riscant; amploare,
Noutatea ne atrage, prin a ei descoperire„ Fiecare ins, în parte - legat de al lui destin - cum, de fapt,
La fel, curiozitatea, interesul şi-ncântarea - cauze de urmărire. se desfăşoară.

Chiar dacă o aventură - prin ea însăşi - aduce o suferinţă, Când vedem în orice semen propria-i Divinitate,
Ca un magnet ea ne-atrage - vindecând o neputinţă; Atunci, tot ce face el, pentru Dumnezeu o face şi a Lui deplinătate.
Apoi, vine la rând alta, ce ne-ncântă, oferind o bucurie. Acest mod de abordare, fiind şi-a noastră comportare;
Asta e mişcarea Vieţii - proces de ucenicie. în acest caz fericit, vom izbuti să iubim fără condiţionare.
În fiecare minut, Viaţa merge înainte, se dezvoltă, ia amploare, De vom iubi, aşa cum Tatăl Divin ne iubeşte
Oferind, oricărui ins, şanse de evoluare. Şi vom vedea, ceea ce El vede-n noi, ca şi în toate de obşte,
Niciodată n-am greşit! Rău n-am făcut niciodată! Când vom putea privi în oricine - profunda lui Frumuseţe
Toate cele săvârşite fiind doar cale spre Dumnezeu îndreptată. Suntem pe drumu-înălţării înspre alte existenţe

Ucenicia, Înţelepciunea o numim Iluminare, Să trăim deci, adevărul propriilor sentimente


Căci, ce-am făcut şi ce facem sunt acţiuni necesare. Şi să iubim entitatea care, practic, le resimte,
208 209
Fiindcă ea si~te n~voia exprimării şi-mplinirii adecvate, câştigăm recompensa - adică Înţelepciunea. Aceasta este comoara
Oferindu-ne, m schimb, o splendidă ,aventură cu bucurii înzestrată. inestimabilă a oricărui Suflet omenesc, formată din sentimente,
adunate în mod firesc, din aventurile trăite în Împărăţia Gândirii
A da curs la sentimente, asta înseamnă, de fapt, Viaţa cea personale - înregistrate prin suişuri şi coborâşuri, după cum ne ·este
adevărată;
propria fire.
Iar atunci când ne opunem firea-ntreagă-i bulversată. La plecarea noastră din această lume, vom lua cu noi doar ceea ce
Boală, nevroză, disperare sunt efecte inerente, am realizat, potrivit atitudinilor şi împlinirilor Împărăţiei Cereşti. Iar
Date de către refuz, prin neputincioasa minte. în urma noastră vom lăsa tot ceea ce ne-a subjugat - drept test al
înţelegerii. Aşadar, vom abandona: haine scumpe, bijuterii, maşini,
Va veni, cândva, o vreme - fie-n viaţa actuală, case, palate, vile, bani, avere etc. Ele vor rămâne aici, cu sau fără
Fi:-n al.ta ~iitoare - de sentimente trăite - ca Viaţă ideală, vrerea noastră. Dar, ce anume vom lua cu noi? Numai sentimentele
Cand rum1.c nu vom mai face. Doar „A Fi"! Nimic altceva în plus! noastre, pe care singuri ni le-am cules, atât în această viaţă, cât şi în
în această ipostază, de Sublimă contopire, ego-ul total exclus, şirul de vieţi anterioare. Ele sunt de fapt limbajul real al propriei vieţi.
Dacă privim în jurul nostru, apoi, ceva mai departe - ca privire
Nu v?m mai avea pornirea de-a judeca, blestema sau condamna: de ansamblu - pe întreaga suprafaţă a planetei, ce anume observăm?
Prostituata sau hoţul, asasinul, ţara agresoare. Dar nici, cumva, Tot ceea ce a învăţat umanitatea se găseşte înregistrat şi păstrat, drept
aproba. depozit memorial. Aici aflăm efectele tuturor tiraniilor, care au
T?tul văz.ut şi-nţeles - Stare de Pură Conştiinţă, condus omenirea în decursul istoriei sale multimilenare. Tot la fel
Cand Iubirea fără margini copleşeşte-ntreaga fiinţă. găsim restricţiile aberante ale religiilor sau altor guvernări, ca şi
separarea oamenilor în funcţie de rase ori aceea dintre bărbaţi şi
. . C':a mai de ~eamă virtute a omului este aceea de a realiza _ ca femei. Toate aceste separări sunt considerate ca cea mai mare înjosire
fiinţă integrală ş1 cu o minte mereu nouă - întâmpinarea noutăti. adusă vreodată de către om Divinităţii prin seci aventuri lumeşti - ca

Vieţii fe clipe în eterna lor desfăşurare. Aceasta este, de fapt, uni~~ îndemnuri ipocrite şi marlifestări cu adevărat prosteşti.
modalitate
• de a cunoaşte prin trăire personală marele mister al v·IU]Ul,· Acest mod de vieţuire dură, haotică şi nebuloasă a fost totuşi
a fl at mtr-un necontenit proces de devenire sau evolutie. necesară. Pentm că nu am fi putut întelege ce înseamnă: a lovi un
Noi, toţi, fiinţele umane -· fără de nici o deosebire - suntem ca ad\·ersar, a ucide în bă tălii şi războaie, a priva pe cineva de propria
Esenţă a _alcătuirii noastre, Dumnezei întrupaţi, coborâţi pe această libertate ori a coborî bărbaţi - femei la nivel de animalitate, complet
planetă, mtr-un ~orp m~terial cu un scop bine precizat, firesc şi lipsite de orice consideraţie şi însemnătate. Asemenea comportări nu
natural. Fiecare dmt~: n01 a hotărât să facă această inedită experienţă, le-am fi putut cunoaşte în deplina lor realitate, dacă nu am fi fost noi
pent~u a cunoaşte ş1 mvăţa lucrurile iluzorii, trecătoare, în raport cu înşine: atât creatorul lor - împinşi de închipuirea noastră - cât şi
~ealttate~ ~~solută. Totul se încadrează într-o logică perfectă şi trăitorul lor, prin suferinţe şi stresuri însoţite de frică, umilinţă şi

mte~r~l 1ustificată. Nu putem, de pildă, să cunoaştem ceea ce este revoltă.


Neltm1tat, dacă nu am cunoscut mai înainte limitarea, prin trăire în Toate acestea, din păcate,lumea, în marea ei majoritate, nu le-a
~olaborare cu acest fenomen. De asemenea, nu este posibil să înţeles. Şi neînţelegerea a dat naştere la diverse interogaţii: Unde este
mţelege.m propri~l Sine î~ a Lui totalitate, fără a şti şi a cunoaşte ceea Dumnezeu? Cum de permite El toate acestea? Unde este Dragostea
ce nuoum Imensitate, adică Dumnezeu, prin Gândirea Lui imaculată Lui faţă de atrocităţile săvârşite de către unii oameni? La aceste
f~ţă de a n?astră gândire. Tot aşa, nu se poate .înţelege Bucuria: întrebări obsesive, iată răspunsul: Dumnezeu este prezent în tot
~1be'.tatea ş1, la fel, Imensitatea, fără ca mai întâi, să cunoaştem timpul atât în iluzii, cât şi în tot felul de visuri. întrucât El este Inima
1reahtat~a ai:_estora ca suferinţe, piedici, precum şi iluzia morţii. Iubirii a permis şi permite orice gen de înţelesuri. De asemenea, El ne
. Tră~d. m acea~t.l! lume a lluziilor, noi, ca nişte adevl!raţi artişti, permite să avem intenţiile noastre personale şi să alegem tot ceea ce
J~căm dîfente rolun m care ne-am implicat benevol. Scopul acestui ·oe noi vrem, vizând orice fruct al Vieţii, în raport de satisfacerea
fond acela de a învl!ţa şi înţelege, ca în fînal, prin efort şi pasiune) să propriilor plăceri şi satisfacţii. Datorită acestei totale libertăţi, noi ne-
210 211
am însuşit iluzii şi legende triste, distrugându-ne corpul fizic, prin când n,i le scoate în cale desfăşurarea Vieţii. Să le privim drept în faţă
droguri şi buruieni otrăvitoare. Am adorat diverşi idoli, ne-am în fireasca lor mişcare. Simplitatea întâlnirii le determină să dispară în
judecat şi criticat unii pe alţii, am ·invidiat şi urât, apoi ne-am mod instantaneu.
înfricoşat la tot pasul, confruntaţi cu o Viaţă neînţeleasă . Aroganţi şi Să ne iubim propr.iul corp şi să-i oferim cele necesare: o hrănire
posesivi, mai tot timpul violenţi. Deseori am ales calea răzbunării şi, potrivită cu substanţe de valoare. Dacă ştim să:! ascultăm, el ne oferă
în mod frecvent, hrăpăreţi. De ce oare am fost aşa? Noi am vrut să fim îndrumări potrivite de toate câte are nevoie. Imbrăcămintea acestui
aidoma cum ne-am purtat! corp să fie cât mai comodă şi firească protejare, corespunzătoare cu
Iar ca ultim rezultat, iată şi sacrul model, care ne-a fost revelat de clima, ca şi vremea cea schimbătoare. Si, în sfârşit, un adăpost pentru
. către un Spirit Iluminat, aflat în lumea de dincolo şi transmis printr- a-l feri de intemperii şi ca loc de odihnă pentru refacerea Forţei vitale
un mediu de către acel Spirit binevoitor: şi a sănătătii fizice.
Tot ceea ce am făcut noi oamenii, are o adâncă justificare, privind Acela' care ne-a iubit cel mai mult şi ne-a însoţit tot timpul
propria imortalitate, adică trăirea în Veşnicie şi a înţelege totodată suntem noi înşine, adică Sublimul Eu sau Sinele nostru adevărat, care
Împărăţia Divină. Să ne privim drept în faţă unii pe alţii! Acest mod ne va însoţi după desprinderea de lume, lăsând în urmă ţărâna -
de privire ne oferă cunoaşterea că noi privim pe Dumnezeu, EI fiind adică trupul nostru carnal. De fapt, noi suntem fiinţa adevărată, aceea
noi şi noi fiind El în imensa Lui Integritate. Noi, ca distinse entităti, care se manifestă în mod plenar ca Gândire şi Cunoaştere în acţiune -
prinşi în capcana ego-ului sau eului fals, avem o valoare infinit m~i împlinite prin voinţa noastră - drept însuşiri aflate într-un proces de
mare decât jocul aberant. Coborând în profunzimea fiinţei noastre permanentă devenire, vizând propriul destin.
suntem sacră Frumuseţe şi Bunătate infinite. Dacă, mai înainte, am fi Noi, ca fiinţe unitare suntem mai presus de legi şi dogme, adică
cunoscut toate astea nu ar mai fi avut Ioc: judecata, blestemul, vio- de normele societăţii, care fixează modele de trăire pe fondul fictiv al
lenţa şi nici a lt gen de alterări - determinate de comportarea noastră dualităţii, drept conştiinţă socială, prin esenţa ei derutantă şi posesivă.
din această existentă. Aceasta este împărăţia lumească, car_e în întregul ei este ih,1zionistă şi
În final, iată ~e ne mai destăinuieşte acel sfânt din lumea spi;i- tot timpul manifestă prin agresivitate.
telor: „Şi eu am fost ca voi, şi voi toti veti deveni ca mine având Noi toţi, ca şi fiecare în parte, suntem Centrul propriului destin.
propria Lumină - realmente împlinită. 'indiferent ce sunteti a;um sau Iar Realita tea acestuia este şi a Tatălui Ceresc, ca un s ummum al
faceţi în haina voastră planetară, „Eu vă iubesc pentru c~ eu văd în '.'ic~i i. Ea c <;le şi se afirmă ca Sublimă Existenţă în asociere cu Iubirea
voi pe Tatăl Creator - Esenta voastră sacrală". a.tolcuprir1.L.~1toare. ~~-1..1..:...u1 .....1.:eu, Litre reprezintă toate lucrurile în Sine,
Eu Sunt Tot ceea Ce S~nt, prin „A Fi" - Pură Conştiintă! O Eternă este Ceea ce Suntem noi, prin ceea ce facem, gândim şi acţionăm.
Simplitate!AŞi orice om, fie el cât de nevoiaş, poate, potrivit dorinţei Totul este revelat pe momente într-o eternă devenire. Nu ne lăsăm
sale, să se Indumnezeiască, în mod real într-un timp extrem de scurt copleşiţi sau intimidaţi de către momentele trecutului, trăite de noi
din actuala existenţă. odinioară. Cel mai bun drum este când ne cuplăm cu clipa prezentă
' Iată şi un alt gen de capcane egocentric-derutante, care ne ţin şi, ca liberi complet de fictivul trecut, permitem ca în Spirit să vină
prizonieri, prin tipare ce ne limitează şi înrobesc. Ce sunt oare: eşec şi gânduri şi adevăruri mereu noi, în fofosul propriei ilun1inări. Să privim
succes, real şi fals ori perfect, imperfect - decât proprii aprecieri sau cu simplitate nemintoasa limitare, aşa p recum vine ea, nechemată,
împrumutate de la alţii, noi rostindu-le ca simplii repetitori?! Să Ie nedorit;!!., cu scaca ei vânzoleală - noi fiind doar simplii martori şi o
lăsăm de-o parte, fiindcă prin natura lor imaginativă sunt încărcate: trează şi atentă prezenţă! Limitarea va dispărea de la sine ~i noi, de-
fie de reproşuri sau regrete, fie de înflăcărare. Or, toate aceste aspecte acum, realizăm simpla Stare de „A Fi" sau Pură ExistenţŞ. ln această
au împiedicat progresul omului în decursul trecutului său istoric de ipostază este demolat vechiul, adică reziduurile ancestrale, care ne-au
fiinţă raţională. Nu există nimic rău şi nimic bw1, ci doar simple adus mereu în şinil de reîncarnări . Iar în vasul conştiinţei golit apare
experienţe de Viaţă. Atât doar! Simple fenomene comune care ne-au Iluminarea - fără vreo anticipare. Acela care ştie şi cunoaşte, prin
făcut Ceea ce Suntem, adică entităţi deosebite. Întreaga evaluare are trăire, că Împărăţia Cerească se află în el, acest adevăr de necontestat
loc în clipa prezentă, ca împlinire evidentă. Tot aşa nu există nici îl determină să trăiască eterna Înţelepciune pe clipe înnoitoare, care îl
greşală şi nici virtute, fără ca să fie nevoie să le cuprindem în cuvinte, menţin să fie deplin cu minunata Integrare. în acest context glanda
212 213
pituitară se deschide şi înfloreşte, mărind sursa hormonală cu noi până în acea clipă. Iar suferinţa este aidoma unui antidot sau leac
implicaţii dare şi influente benefice asupra întregului organism, ca şi vindecător.
a lui activitate. • În fiecare clipă, Viaţa curge, se dezvoltă, ia amploare şi prin
. ~în clipa câ~,? ne-am născut am cunoscut antidpat întreaga necontenita Ei mişcare, ne oferă şanse de evoluare. Dacă functionăm
istorioară a acestei mtrupări. Dar, a apărut uitarea desfăşurării în timp ca Un Întreg, în perfectă comuniune cu mişcarea Vieţii, realiză~ calea
ca ceva natural şi firesc. Totuşi ceva a rămas şi anume: Intuiţia, care cea adevărată înspre Sursa Surselor, adică Sânul Tatălui Ceresc ori
ne în~eamnă, sfătuieşte privind tot ceea ce este absolut necesar pentru Căminul nostru Pă.rintesc. Ucenicia şi Înţelepciunea le numim Ilumi-
propna noastră evoluţie spirituală. nare. Iar tot ceea ce am făcut şi facem sunt acţiuni necesare. Să nu ne
• Existenţa noastră de făpturi întrupate la acest nivel, are ca scop simţim niciodată vinovaţi de ceea ce am făcut în trecut. Orice gând,
mţelegerea tuturor Gândurilor, în asociere cu emotiile care le însotesc care ne atrage în viaţa din trecut, de fapt, ne desprinde de prezent şi
urmărind creativitatea şi ale ei manifestări. De I~ Gând, la Lurrtlnă: 'Întrerupem calea care ne conduce spre Eternitate. Aflaţi deci în
apoi de la Lumină la materia densă şi ale ei înregistrări. În continuare, prezent, să nu pierdem vremea, ducându-ne în trecut şi să facem
de la materie la forme şi de la forme, iarăşi la gând. Precum şi de la diverse comentarii, privitoare la greşeli şi păcate săvârşite, trăgând
Iubire la bucurie, apoi la invidie, la ură, la suferinţă şi de acolo, rând concluzii de auto-incriminare. Fiindcă, la vremea respectivă, ele au fost
pe rând, la bucurie etc... În acest fel Sufletul ne îndeamnă fără necesare pentru evoluţia spirituală . Toate acele impulsuri interioare
în~e~ar~, să fa.cern noi şi noi experienţe şi singuri să ne înţeleg~m pe au fost mărturii ale Focului din noi, interesat de înţelegerea Vieţii în
noi mşme, dm aventură în aventură, pentru propria împlinire şi deplinătatea Ei funcţională, faţă d e fiinţa noastră ca Dumnezeu
cunoaştere deplină a tot ceea ce înseamnă Gândire. întrupat într-un veşmânt pământesc, care îşi caută înţelesul pe clipe ca
Când propriul Suflet este însetat de lucruri necunoscute - care Eternitate. Indiferent ce am făcut în tre~u t, noi suntem şi rămânem
~sea~ experienţe dorite, ca şi nevoie de informaţii emoţionale - El Dumnezeu în acţiune. Aceasta am fost şi în mod real suntem în
s~gur. ş1 le oferă prin atitudini captive. Toate acestea atrag întreaga postura lui „A Fi" - Acum şi Aici - Un Întreg funcţional în Uniune cu
funţă mtr-o nouă aventură sau experienţă de înaltă anvergură. Si, 0 Viaţa în desăvârşitil comuniune în „Eternul Moment Actual".
dată cu terminarea lor - emoţiile se potolesc. Iar noi, trăitorul lor, ne- Să iubim şi să îmbrăţişăm toate câte ni le scoate în cale eterna
am ales cu o comoară, ca preţ al celor petrecute. Toate astea se mişcare a Vieţii, pentru că numai astfel de atitudini şi comportări ne
înregistrează în Sufletul nostru, ca plus de Înţelepciune. Un astfel de oferi! înţelesuri reale. Iar Sufletul n ostru va dobândi ştiinţa Vieţii în
fenomen, însăşi Sufletul, ne spune că nu mai este nevoie de un alt integritatea Ei, prin !răirea lui virtuoasil ca permanentă prospeţime.
experiment, căci Cunoaşterea este prezentă de acum în fiecare Faptul simplu de a iubi pe Dumnezeu în totalitatea Lui, înseamnă a fi
moment. După aceea, o altă foame ne atrage la o altă aventură, căci chiar El în realitate. Acest lucru implică desigur şi a iubi, de
Focul din profunzime ne incită pe măsură să cunoaştem şi să asemenea, întreaga lume în imensa ei amploare.
înţelegem - prin trăire permanentă - noul adus de Viată încontinuu Atunci când vedem în fiecare semen propria lui Divinitate, tot
în mod frecvent. Iar acest nou este, prin însăşi natu;a sa, atât d~ ceea ce face el - o face pentru Durrmezeu şi propria Lui deplinătate. În
excitant încât îl îndeplinim, cu toate riscurile pe care eventual le poate acest mod de abordare, comportarea acelui semen este şi a noastră!
aduce. Noutatea, deci, ne atrage prin descoperirea ei, însoţită de Drept urmare, în acest caz fericit, vom izbuti să iubim şi noi - ca şi
curiozitate, interes şi încântare, drept cauze incitatoare, care ne Dumnezeu - fără nici un fel de condiţii. Dacă vom iubi aşa precum
dinamizează întreaga fiinţă, pentru a duce la bun sfârşit această Tatăl Divin ne iubeşte şi vom vedea ceea ce El vede în noi, ca şi noi în
experienţă a Vieţii. toate de obşte, dacă vom putea privi în oricine şi orice profunda lui
Viaţa în eterna Ei desfăşurare este, pentru fiecare dintre noi un Frumuseţe suntem pe drumul înălţării unei alte Existenţe. Să trăim,
m~unat proces de ucenicie, care ne atrage ca un magnet pute;nic, aşadar, adevărul propriilor sentimente! Să iubim entitatea care,
obligându-ne să-i urmăm direcţionarea. Cuprinşi în această aventură practic, le resimte, căci ea simte nevoia exprimării, ca şi a împlinirii
n~i me~gem înainte chiar şi atunci când ne oferă suferinţe. Pentru că'. adecvate, ea oferindu-ne, în schimb, o frumoasă aventură ţesută cu
dm trăirea unei suferinţe se învaţă mult mai mult. Aflaţi în faţa unui bucurii şi satisfacţii. A da curs la sentiment echivalează cu Viata adevă­
asemenea fenomen, ne descoperim o neputintA, un defect, ignorat de rată, care ne îmbie să O trăim. În cazul când ne opunem, atitudinea
214 215
Iar Cunoaşterea de Sine - oricărui om la-ndemână,
noastră bulversează întreaga fire. Boală, nevroză, disperare sunt efecte În mod sigur, ne oferă, calea cea mai oportună
inerente, date de acest refuz de către neputincioasa minte. Să destrămăm falsul sine, permanent încătuşat
După înşiruirea unui număr însemnat de virtuţi, pe care autorul, De poveri egocentriste, ce prin timp s-au adunat.
prin proprie trăire, a încercat să le explice - folosind cuvinte obişnuite
şi pe înţelesul tuturor celor interesati de fenomenul Cunoaşterii de Toate temele tratate asta -ndeamnă şi demonstrează:
Sine - iată, în final, rezultatul, ca perspectivă uşor detectabilă de către Că fiind cuplaţi cu prezentul - Divinul acţionează,
fiecare practicant cu adevărat serios. Va veni, cândva, o vreme - fie în Dizolvând, prin transformări - fără efort, siluire
această Viaţă, fie în alta viitoare - când fiecare fiinţă umană va întâlni Vechitil ins denaturat, prin nefireasca lui fire.
cu adevărat Viaţa ideală, tuturora destinată. Ea va fi împlinită ca
Sublimă Integritate a fiinţei, pornind din Starea simplă de „A Fi", Practic, cum realizăm Uniunea cu prezentul,
când ego-ul, cu tot ceea ce a făcut el mai înainte, va dispărea cu Viata în a Ei mişcare- în Unime cu momentul,
desăvârşire. Adlcă Starea de „A Fi" sau proprie Existenţă
La acest nivel de trăire nu vom mai avea îndemnuri de a blestema, Prin succesiuni de clipe - noi în Stare de Conştiinţă?
judeca sau condamna prostituata, hoţul, asasinul, ţara agresoare. Dar,
nici nu le vom aproba pe toate astea. Toate vor fi văzute şi înţelese în Cu Atentia-Lumină, noi, în perfectă trezire,
Stare de Conştiinţă Pură - ipostază în care Iubirea fără margini ne Conştie~tizăm „ce este" - fără de închipuire!
copleşeşte întreaga noastră fiinţă. Mişcarea minţii dispare şi-n „golul psihic" ivit
Fiinţa nonstră, prin trăire, se extinde-n Infinit'

51. ÎNCHEIERE De-acum, ru Întregul - Una - trăim Viaţa adecvată,


Fărll ieri şi fără mâine - prin Acum realizată.
Şi această încheiere, la fel ca şi celelalte, Astfel de clipe trăite, vor conduce, în final,
În cuvinte cât mai simple şi armonios asamblate, La eliberarea fiinţei de trecutul ancestral.
Încea rcă să vă ofere - cât mai grabnică-mplinire,
Prin Integritatea fiinţei, propria-Îndumn ezeire. Aşadar, Iluminarea apare ca un dar Dunmez.eiesc,
Noi creând numai condiţii de trăire-n mod firesc
Titlul cărţii nu-i de minte stabilit, Cu ce-i nou şi-nnoitor, cu Viaţa-n derulare,
Prospeţime permanentă - prin etema Ei mişca re.
Ci el singur s-a impus - intuitiv survenit.
Suntem, de fapt, Dumnezei, fără de nici o-ndoială.
Acesta-i fondul structurii - Natura noastră Reală. încheierea acestei ultime lucrări, nu este distinctă, ca stil şi
abordare fată de cele apărute anterior. Aşadar, şi aici încercăm să
sintetiză~ p~in cuvinte cât mai simple, întregul mesaj cuprins în titlul
Corpul şi cu mintea - însumate laolaltă,
respectiv. _ . .
Învelişuri trecătoare şi nu fiinţ-adevărată.
Acest titlu, spre deosebire de titlurile celorlalte cărţi, 1-nm pnrrut
Dar, ele sunt necesare, cât timp vom funcţiona ca făpturi cu multă întârziere şi anume: după ce-am scris ultima temă. El nu este
încorporate, un rezultat al frământărilor mele mintale, ci a venit intuitiv, ca un
Coborâte pe Pământ, cu lumescu-asamblate. fulger, din profunzimea fiinţei mel~ şi s-a impus autoritar, fără să
intervină nici un fel de comentarii. In mod real, el este un autenb.c
În aces t context se-nscrie Viaţa în al Ei cuprins, corolar a tot ceea ce am scris - concomitent cu trăirea spontană a
Evoluţia fiind ţelul înspre Absolut extins, fiecărui fenomen cuprins în cele cincizeci de teme, cât conţine
De revenire la Sursă - Veşnicul Izvor a Toate, lucrarea.
Divinul nostru Părinte - manifest Unicitate. 217
216

S-ar putea să vă placă și