INFLUENTA TRASATURILOR DE PERSONALITATE ASUPRA COMPORTAMENTULUI AGRESIV

LA VOLAN
Cristian Ilie*

Intensificarea arterelor de circulatie si creºterea frecventei vehiculelor in unitate de timp, la care

se adauga diversitatea tipurilor de maºini si a traseelor de deplasare ridica probleme serioase
pe linia asigurarii si prevenirii accidentelor, a organizarii si dirijarii , a pregatirii si selectiei
personalului. In acest context se evidentiaza cu deosebita pregnanta necesitatea cercetarilor
psihologice pentru rezolvarea optima a acestor probleme.
Lucrarea de fata propunându-si relevarea trasaturilor de personalitate, puternic accentuate si cu
valente disfunctionale majore, care s-ar putea constitui in cauze ale manifestarii agresivitatii la
volan. se înscrie in una din directiile de cercetare care încearca sa raspunda unor cerinte
practice legate de siguranta, respective de securitatea traficului

I) Introducere

Statisticile evidentiaza, in 80% din accidentele de trafic, participarea semnificativa a factorului

uman, care constituie deci elementul cel mai important in determinismul lor. Chiar daca aparent
accidentele se considera datorate nerespectarii regulilor de circulatie, cum ar fi mai ales: viteza
excesiva, depaºirea excesiva, depaºirea neregulamentara si altele se constata de fapt ca starea
de sanatate sau comportamentul persoanei, echilibrul bio-psiho-social, influenteaza in mod
pozitiv sau negativ conducerea in conditii de securitate rutiera, sau, dimpotriva, expun la
accidente. Particularitatile structurii psihice, exprimate in comportamentul celor ce utilizeaza
drumul public, sunt considerate factorii primordiali in geneza unui accident, datorita solicitarilor
pe care le implica, ca o conditie ce favorizeaza relevarea unor factori psihologici dizarmonici.

II) Aspecte metodologice

Obiectivele cercetarii. Demersul investigativ are in vedere doua tipuri de obiective:

OBIECTIVUL TEORETIC al prezentei lucrari îl constituie:studiul relatiilor intre trasaturile de
personalitate si comportamentul agresiv la volan adoptat de conducatorii de autovehicule
militare in procesul desfasurarii activitatii
OBIECTIVELE APLICATIVE ale lucrarii vizeaza : identificarea instrumentelor necesare elaborarii
unei metodologii adecvate de investigare a diferitelor comportamente agresive la volan,
identificarea unor trasaturi importante in construirea unui profil de personalitate al oamenilor
care manifesta conduite agresive la volan, identificare ,in ce masura anumite trasaturi ale
personalitatii influenteaza adoptarea, de câtre conducatorii de autovehicule, comportamentului
agresiv la volan in conditiile controlarii (eliminarii) influentelor altor factori situationali precum
tipul maºinii, caracteristicile demografice sau nivel de educatie.

Ipotezele cercetarii

1)Cu cat conducatorii de autovehicule au un nivel mai scazut al constiinciozitatii, al agreabilitatii

si un nivel mai ridicat al nevrotismului cu atât mai mult ei tind sa adopte un comportament
agresiv la volan.
2)Cu cat conducatorii de autovehicule au un nivel mai ridicat al "cautarii impulsive a senzatiei",
al ostilitatii si al anxietatii cu atât mai mult ei tind sa adopte un comportament agresiv la volan.

Subiectii cercetarii

Cercetarea a fost efectuata pe 81 de subiecti care au fost înregistrati cu accidente in timpul

desfasurarii activitatilor specifice. Accidentele s-au produs datorita: imprudentei pe timpul
conducerii; vitezei excesive de deplasare si neadaptarea la conditiile meteo-rutiere; efectuarea
incorecta a manevrei de depaºire,neacordarea prioritatii la trecere; conducerea sub influenta
bauturilor alcoolice. Experienta subiectilor in conducerea autovehiculelor variaza intre 1 an si 16
ani, media situându-se in jurul valorii de 5 ani. Vârsta subiectilor variaza intre 20 si 38 ani
având media in jurul valorii 27,4 ani.Dupa tipul de autovehicul pe care sunt încadrati lotul
cercetarii este impartit astfel: 72,8 % conduc autoturisme din import, iar 27,2 % conduc
autoturisme autohtone.In functie de nivelul studiilor avem urmatoarea distributie: 72% au
absolvit liceul, iar 28% au absolvit liceul si ºcoala postliceala. Lotul este omogen din punct de
vedere al genului( sunt toti de genul masculin).

Descrierea probelor psihologice utilizate

Chestionar de agresivitate
AUTORI:Autorii acestui chestionar sunt Buss, A.H. si Perry, M.
OBIECTIV: Masurarea agresivitatii
NORME: C. A. a fost dezvoltat pe un eºantion de 612 studenti de gen masculin, media a fost de
77,8 iar abaterea medie 16,5
DESCRIERE Testul CA reprezinta o perfectionare a Inventarului Ostilitatii , un test folosit curent
care a fost elaborat de primul dintre cei doi autori, acum treizeci de ani.Testul CA a utilizat un
set intial de 52 de intrebari, dintre care cea mai mare parte faceau parte din Inventarul
Ostilitatii, facând apel la analiza factorului component principal si analiza factorului de
confirmare testul permite sa se stabileasca in ce masura cineva manifesta agresivitatea in baza
punctajului general.
FIDELITATE Acest test format din 29 temi prezinta un nivel de încredere foarte bun, coeficientul
alfa fiind de 0.89, iar coeficientul de fidelitate test-retest este de 0,80.
VALIDITATE Validitatea de construct a fost scoasa in evidenta de corelatiile dintre CA si
observatiile asupra agresivitatii, sociabilitatii si timiditatii
SCORARE: Fiecare item este completat printr-un grad de de la 1 → 5 (nimic → maxim).
Scorurile sunt însumate prin adunarea scorurilor la toti itemii si are valori cuprinse intre 29 si
145.
REFERINTA INITIALA: Buss, A.H. si Perry, M. in anul 1992 fiind preluat din Journal of Personality
and Social Psychology, 63,425-459.

Chestionarul de personalitate NEO-PI-R

AUTORI:Autorii acestui chestionar sunt Costa si McCrae
OBIECTIV: Poate fi utilizat in medicina comportamentista si a sanatatii mentale, in consiliere
vocationala si in selectie organizationala sau industriala, pentru cercetari in psihologia
educationala, pentru cercetari asupra personalitatii.
NORME: Etalonare pe populatia româneasca: 500 de subiecti ;vârste intre 20 si 85; 89% cu
studii medii si superioare.
DESCRIERE NEO-PI-R se bazazeaza pe un model teoretic in care trasaturile sunt dispuse in
ierarhii, de la trasaturi foarte largi - si generale, definita ca „domenii" - si trasaturi relativ
specifice, care apar in test sub forma fatetelor
FIDELITATE coeficientul Alpha variaza intre .75 si .89
VALIDITATE studii de validitate a diferitelor fatete prin metoda criteriului extern.
SCORARE: Fiecare item este completat printr-un grad de de la 1 → 5 (nimic → maxim).
Scorurile sunt însumate prin adunarea scorurilor la toti itemii fiecarei trasaturi.
REFERINTA INITIALA: Professional Manual, Revised NEO Personality Inventory, P.T.Costa,
R.R.McCrae

Chestionarul de personalitate ZKPQ

AUTORI:Chestionarul este construit de un grup de autori, condus de M., Zuckerman,Kulman D.,
Joireman J.,Teta P., Kraft M in 1993.
OBIECTIV: Scalele sunt considerate a masura dimensiuni de baza a personalitatii inclusiv a
temperamentului .
NORME: Etalonare pe populatie româneasca.
DESCRIERE Autorii îl considera un model Big Five alternativ la cel derivat
psiholingvistic.Majoritatea scalelor utilizate in cercetare a fost utilizata in studii de tip psiho-
biologic.Chestionarul are 89 itemi de continut si 10 adaugati pentru o scala de raritate menita a
semnaliza tendinta de a disimula sau de raspunde neglijent.
FIDELITATE coeficientul Alpha variaza intre .73 si .84
VALIDITATE studii de validitate a diferitelor fatete prin metoda criteriului extern.
SCORARE: Fiecare item este completat printr-un grad de de la 1 → 5 (nimic → maxim).
Scorurile sunt însumate prin adunarea scorurilor la toti itemii fiecarei trasaturi.
REFERINTA INITIALA: M., Zuckerman,Kulman D., Joireman J.,Teta P., Kraft M, 1993.Journal of
Personality and Social Psychology, 65,757-768.

Prezentarea, prelucrarea si interpretarea rezultatelor

In aceasta lucrare pentru verificarea ipotezelor am utilizat regresia in scop explicativ, in
asemenea situatii, regresia multiliniara reprezinta metoda prin care se încearca stabilirea unei
relatii nedistorsionate intre variabile independente si variabila dependenta, in conditiile
controlului statistic al altor variabile de interes.

In cazul acestei lucrari pentru ca ne-am propus sa observam care este influenta factorilor de
personalitate asupra conducerii agresive a autovehiculului, trebuie sa tinem seama de o serie de
aspecte intermediare care pot afecta relatia dintre ei.In absenta capacitatii de manipulare a
acestora, ne ramane posibilitatea controlului efectelor altor variabile posibile asupra variabilei
dependente.De pilda, tipul de maºina, experienta profesional, educatia si vârsta subiectilor sunt
factorii care pot influenta conducerea agresiva a masinii.Pentru a controla aceºti factori vom
exercita un control statistic asupra influentelor acestor factori in relatia dintre trasaturile de
personalitate,ale fiecarui test, si agresivitatea conducatorului de autovehicul .Analiza
reprezentarilor grafice a datelor, sub forma de histograma, a relevat distributia normala a
variabilelor in cadrul lotului de subiecti, deci exista o probabilitate mare ca trasaturile
psihologice sa fie semnificativi sub aspectul unei bune predictii a comportamentului agresiv la
volan.Conditiile de aplicare a corelatiei sunt îndeplinite deoarece pe langa caracterul numeric al
datelor, din analiza norilor de puncte vom constata atat liniaritatea relatiei, punctele par a
evolua dinspre stânga jos spre dreapta sus indicând o asociere liniara pozitiva, cat si
homoscedascitatea relatiei ( punctele par a forma un nor de puncte de grosime similara pe
întreaga amplitudine a evolutiei celor doua variabile), in cazul valorilor nevrotismului. Din
analiza norilor de puncte pentru agreabilitate si conºtiinciozitate vom constata atât liniaritatea
relatiei, punctele par a evolua dinspre stânga sus spre dreapta jos indicând o asociere liniara
negativa, cat si homoscedascitatea relatiei ( punctele par a forma un nor de puncte de grosime
similara pe întreaga amplitudine a evolutiei celor doua variabile).

Correlations FIG 1

agresivitate agreabilitate conºtiinciozitate nevrotism

Pearson
1.000 -.591** -.203* .579**
Correlation
agresivitate Sig. (2-
. .000 .049 .000
tailed)
N 81 81 81 81
Pearson
-.591** 1.000 .387** .282*
Correlation
agreabilitate Sig. (2-
.000 . .000 .011
tailed)
N 81 81 81 81
conºtiinciozitate Pearson
-.203* .387** 1.000 .123
Correlation
Sig. (2- .049 .000 . .275
tailed)
 N 81 81 81 81
Pearson
.579** .282* .123 1.000
Correlation
nevrotism Sig. (2-
.000 .011 .275 .
tailed)
N 81 81 81 81

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

* Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Am utilizat ca indicator statistic coeficientul de corelatie al ui Pearson si am obtinut o asociere

inversa intre nivele de conºtiinciozitate, agreabilitate si agresivitate. Nivelul scazut la
agreabilitate si conºtiinciozitate ducând la un nivel crescut da agresivitateDe asemenea din fig.1
se poate observa si o asociere pozitiva intre nivelul de nevrotism si nivelul de agresivitate
putându-se afirma ca nivelul ridicat de nevrotism duce la un nivel ridicat de agresivitate. Din
analiza valorilor pragurilor de semnificatie putem sa afirmam ca exista o foarte scazuta
probabilitate de a obtine datele observate in conditiile in care nu ar exista o asociere intre
agreabilitate,conºtiinciozitate, nevrotism si agresivitate. In cazul de fata se observa o
probabilitate de 1 la 1000 (<. 001) , in cazul nevrotismului si agreabilitatii, si 5 la 100(<.05) in
cazul constiinciozitatii.Prin analizarea coeficientilor de determinare vom reuºi sa surprindem
valoare magnitudinii relatiilor dintre fiecare variabila independenta si variabila dependenta. In
cazul datelor obtinute in aceasta cecetare s-au obtinut pentru agreabilitate un coeficient de
determinare de 0.36 ceea ce înseamna ca ceva mai mult de o treime din dispersia agresivitatii
este influentata de trasatura agreabilitate ( in raport de sensul asocierii de lipsa de
agreabilitate), pentru trasatura nevrotism un coeficient de determinare de 0.32 ceea ce
înseamna ca o treime din dispersia agresivitatii este influentata de nivelul ridicat al trasaturii
nevrotism, iar pentru trasatura conºtiinciozitate avem un coeficient de 0.04 care indica in acest
caz o influenta mai redusa a acestei trasaturi. In consecinta intre trasaturile de personalitate
nevrotism, agreabilitate, conºtiinciozitate si agresivitate exista o legatura, datele ofera sprijin
ipotezei privind influenta acestora asupra adoptarii unui comportament agresiv la volan

Model Summary FIG2

Adjusted Std. Error

R Change
R R of the
Square Statistics
Square Estimate
R Square F Sig. F
Model df1 df2
Change Change Change
1 ,750 ,563 ,540 2,8583 ,563 24,471 4 76 ,000
2 ,850 ,723 ,696 2,3224 ,160 14,040 3 73 ,000

a Predictors: (Constant), experienta, TIP MASINA, EDUCATIE, VARSTA

b Predictors: (Constant), experienta, TIP MASINA, EDUCATIE, VARSTA, conºtiinciozitate,
nevrotism, agreabilitate

Prin intermediul rezultatelor oferite de S.P.S.S. 8 si prezentate in figura 2 vom încerca relevarea
contributiilor trasaturilor de personalitate la explicarea conduitei agresive la volan in conditiile in
care vom controla influenta factorilor demografici care afecteaza comportamentul conducatorilor
de autovehicule .Se constata ca 56,% din evolutia dispersiei rezultatelor la agresivitate poate fi
explicata de caracteristicile autovehiculelor si ale ºoferilor ( tip maºina, vechime, educatie si
vârsta).Acest procent creste daca luam in calcul si cele trei trasaturi de personalitate, astfel
incat nu mai putin de 72,3% din dispersia variabilei dependente agresivitate poate fi pus pe
seama actiunii comune a factorilor demografici, a tipului de maºina si a acelor trei factori de
personalitate selectati. Mai mult diferenta dintre cele doua valori ale coeficientului de
determinare multipla R2 schimbare este de 16% .Toata aceasta creºtere a puterii explicative a
modelului estimativ poate fi pusa exclusiv pe seama influentei celor trei dimensiuni de
personalitate asupra agresivitatii. Rezultate similare vom obtine si daca vom tine seama de
valorile ajustate ale coeficientilor de determinare multipla. Se poate observa de asemenea, ca
acest plus explicativ adus de introducerea trasaturilor de personalitate in explicarea agresivitatii
la volan aduce o schimbare semnificativa statistic, F(3,73=14,04, p<.001), dupa ce modelul
intial, bazat doar pe factorii demografici ai ºoferilor si tipul de maºina, constituie o solutie
predictiva semnificativ mai buna decât cea bazata doar pe studiul mediei F(4,76=24,47,
p<.001).In concluzie, deºi factorii demografici si tipul de maºina contribuie semnificativ la
predictia nivelului de agresivitate la volan, controlând influenta acestor factori, dimensiunile de
personalitate aduc un plus explicativ pentru nivelul agresivitatii la volan.

Coefficients FIG3

Unstandardized Standardized
t Sig.
Coefficients Coefficients
Std.
Model B Beta
Error
(Constant) 73,488 5,162 14,238 ,000
TIP MASINA -2,773 ,894 -,294 -3,100 ,003
1 VARSTA ,101 ,227 ,096 ,447 ,046
EDUCATIE -4,193 1,049 -,445 -3,998 ,000
experienta -,225 ,219 -,219 -1,030 ,036
(Constant) 38,265 7,339 5,214 ,000
TIP MASINA -2,762 ,727 -,293 -3,798 ,000
VARSTA ,135 ,187 ,127 ,723 ,047
EDUCATIE -2,321 ,909 -,247 -2,555 ,013
2
experienþa -,168 ,181 -,163 -,929 ,037
nevrotism ,315 ,064 ,334 4,939 ,000
agreabilitate -,306 ,088 -,269 3,475 ,001
conºtiinciozitate -,311 ,071 -,278 -,201 ,041

a Dependent Variable: agresivitate la volan

Daca la nivelul global lucrurile sunt clare, din figura 3 vom încerca sa explicam , la nivel analitic,
care dintre variabilele incluse in studiu ca variabile independente contribuie semnificativ statistic
la explicarea nivelului de agresivitate la volan. In primul model, doar trei
predictori( educatie,experienta si tipul de maºina) iau valori semnificative, fapt ce poate fi
interpretat ca fiecare dintre aceºti factori contribuie semnificativ la evolutia variabilei
dependente. Fiind mai putin interesati de estimarea agresivitatii la volan, ci mai mult de
prezenta sau absenta unui efect in sine, in regresiile cu scop explicativ accentul se muta dinspre
coeficientii nestandardizati,dependenti de scalele de masurare utilizate, spre coeficientii de
regresie standardizati. Astfel, in ceea ce priveºte primul model se observa ca, mai ales ºoferii
cei mai tineri, cu nivel de educatie si experienta mai scazut si conducatori ai unor autoturisme
din import, sunt cei mai susceptibili sa conduca agresiv automobilul. Dintre predictori se pare ca
educatia exercita cea mai mare influenta( beta=-.445) , urma de predictorii tipul de masina
( beta=-,30 ) si experienta (beta=-,21) in timp ce vârsta contribuie cel mai putin( beta=.10) la
estimarea tipului de comportament adoptat la volan. Daca vom analiza rezultatele obtinute din
cea de-a doua ecuatie de regresie, vom observa ca toate variabilele contribuie semnificativ la
explicarea agresivitatii la volan. Mai mult, datorita utilizarii metodei ierarhice, putem
concluziona ca dimensiunile de personalitate nevrotism agreabilitatea si conºtiinciozitatea
contribuie semnificativ la explicarea conduitei agresive a ºoferilor la volan , in conditiile in care
au fost eliminate influentele determinate de vârsta, nivele de educatie, experienta profesional si
tipul masinii. Valorile negative ale coeficientilor de regresie asociate variabilelor independente
agreabilitate si conºtiinciozitate semnaleaza ca persoanele care au un nivel scazut la
conºtiinciozitate,agreabilitae si crescut la nevrotism vor avea tendinta de a adopta un
comportament mai agresiv decât persoanele care nu au aceste caracteristici psihologice, chiar
in conditiile in care eliminam influenta factorilor demografici asupra conduitei la volan.
Rezultatele obtinute in acest studiu se afla in concordanta cu alte studii care s-au orientat
asupra riscului de accident si au aratat ca factorii de personalitate asociati cu accidentele includ
un nivel ridicat de al agresivitatii si ostilitatii, competitivitatea, impulsivitatea si asumarea
riscurilor( Assum,1997; Miles si Johnson,2003 ).In concluzie prima ipoteza se confirma .

In verificarea celei de a doua ipoteza am urmat aceeaºi logica de cercetare,dar subiectii au fost
examinati cu chestionarul de personalitate ZKPQ.

Correlations FIGURA 4

cautarea
anxietate
agresivitate impulsiva a ostilitatea
nevrotism
senzaþie
Pearson
1,000 ,578** ,559** ,502**
Correlation
agresivitate Sig. (2-
, ,000 ,000 ,000
tailed)
N 81 81 81 81
Pearson
,578** 1,000 ,668** ,656**
cautarea Correlation
impulsiva a Sig. (2-
,000 , ,000 ,000
senzaþiei tailed)
N 81 81 81 81
Pearson
,559** ,668** 1,000 ,695**
Correlation
anxietate
Sig. (2-
nevrotism ,000 ,000 , ,000
tailed)
N 81 81 81 81
Pearson
,502** ,656** ,695** 1,000
Correlation
ostilitatea Sig. (2-
,000 ,000 ,000 ,
tailed)
N 81 81 81 81

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Analiza reprezentarilor grafice a datelor, sub forma de histograma, a relevat distributia normala
a variabilelor in cadrul lotului de subiecti, deci exista o probabilitate mare ca trasaturile
psihologice sa fie semnificativi sub aspectul unei bune predictii a comportamentului agresiv la
volan. Conditiile de aplicare a corelatiei sunt îndeplinite deoarece pe langa caracterul numeric al
datelor, din analiza norilor de puncte vom constata atat liniaritatea relatiei, punctele par a
evolua dinspre stanga jos spre dreapta sus indicând o asociere liniara pozitiva, cat si
homoscedascitatea relatiei , punctele par a forma un nor de puncte de grosime similara pe
întreaga amplitudine a evolutiei celor trei variabile. De asemenea din fig.4 se poate observa si o
asociere pozitiva intre nivelul de impulsivitate,anxietate nevrotism, ostilitate si nivelul de
agresivitate putându-se afirma ca nivelul ridicat al acestor variabile independente poate duce la
un nivel ridicat de agresivitate. Din analiza valorilor pragurilor de semnificatie putem sa afirmam
ca exista o foarte scazuta probabilitate de a obtine datele observate in conditiile in care nu ar
exista o asociere intre impulsivitate,ostilitate, anxietate-nevrotism si agresivitate. In cazul de
fata se observa o probabilitate de 1 la 1000 (<. 001) .Prin analizarea coeficientilor de
determinare vom reuºi sa surprindem valoare magnitudinii relatiilor dintre fiecare variabila
independenta si variabila dependenta. In cazul datelor obtinute in aceasta cecetare s-au obtinut
pentru impulsivitate un coeficient de determinare de 0.33 ceea ce înseamna ca ceva mai mult
de o treime din dispersia agresivitatii este influentata de trasatura impulsivitate, pentru
trasatura anxietate-nevrotism un coeficient de determinare de 0.33 ceea ce înseamna ca o
treime din dispersia agresivitatii este influentata de nivelul ridicat al trasaturii nevrotism, iar
pentru trasatura ostilitate avem un coeficient de 0.25care indica in acest caz o influenta mai
redusa a acestei trasaturi.

Model Summary FIG5

Std.
Adjusted
R Error of Change
R R
Square the Statistics
Square
Estimate
R Square F Sig. F
Model df1 df2
Change Change Change
1 ,750 ,563 ,540 2,8583 ,563 24,471 4 76 ,000
2 ,817 ,668 ,636 2,5430 ,105 21,671 3 73 ,000

a Predictors: (Constant), experienta, TIP MASINA, EDUCATIE, VARSTA

b Predictors: (Constant), experienta, TIP MASINA, EDUCATIE, VARSTA, ostilitatea, cautarea
impulsiva a senzatiei, anxietate nevrotism

Prin intermediul rezultatelor oferite de S.P.S.S. 8 si prezentate in figura 5 vom încerca relevarea
contributiilor trasaturilor de personalitate, evaluate cu chestionarul de personalitate ZKPQ, la
explicarea conduitei agresive la volan in conditiile in care vom controla influenta factorilor
demografici care afecteaza comportamentul conducatorilor de autovehicule .Se constata ca
56,3% din evolutia dispersiei rezultatelor la agresivitate poate fi explicata de caracteristicile
autovehiculelor si ale ºoferilor ( tip maºina, vechime, educatie si vârsta).Acest procent creste
daca luam in calcul si cele trei trasaturi de personalitate, astfel incat nu mai putin de 66,8% din
dispersia variabilei dependente agresivitate poate fi pus pe seama actiunii comune a factorilor
demografici, a tipului de maºina si a acelor trei factori de personalitate selectati. Mai mult
diferenta dintre cele doua valori ale coeficientului de determinare multipla R2 schimbare este de
10,% .Toata aceasta creºtere a puterii explicative a modelului estimativ poate fi pusa exclusiv
pe seama influentei celor trei dimensiuni de personalitate asupra agresivitatii. Rezultate similare
vom obtine si daca vom tine seama de valorile ajustate ale coeficientilor de determinare
multipla. Se poate observa de asemenea, ca acest plus explicativ adus de introducerea
trasaturilor de personalitate in explicarea agresivitatii la volan aduce o schimbare semnificativa
statistic, F(3,73=21,67, p<.001), dupa ce modelul intial, bazat doar pe factorii demografici ai
ºoferilor si tipul de maºina, constituie o solutie predictiva semnificativ mai buna decât cea
bazata doar pe studiul mediei F(4,76=24,47, p<.001).In concluzie, deºi factorii demografici si
tipul de maºina contribuie semnificativ la predictia nivelului de agresivitate la volan, controlând
influenta acestor factori, dimensiunile de personalitate aduc un plus explicativ pentru nivelul
agresivitatii la volan.

Coefficients FIG6

Unstandardized Standardized
t Sig.
Coefficients Coefficients
Model B Std. Error Beta
1 (Constant) 73,488 5,162 14,238 ,000
TIP MASINA -2,773 ,894 -,294 -3,100 ,003
 VARSTA ,101 ,227 ,096 ,447 ,050
EDUCATIE -4,193 1,049 -,445 -3,998 ,000
experienta -,225 ,219 -,219 -1,030 ,030
(Constant) 51,943 6,532 7,952 ,000
TIP MASINA -2,810 ,818 -,298 -3,434 ,001
VARSTA 7,110E-02 ,205 ,067 ,347 ,039
EDUCATIE -3,454 ,952 -,367 -3,627 ,001
experienta -,116 ,199 -,112 -,584 ,045
2 cautarea
impulsiva a ,229 ,263 ,242 ,869 ,038
senzatie
anxietate
5,747E-02 ,330 ,056 ,174 ,048
nevrotism
ostilitatea 6,771E-02 ,165 ,064 ,411 ,046

a Dependent Variable: agresivitatea

Daca la nivelul global lucrurile sunt clare, din figura 6 vom încerca sa explicam, la nivel analitic,
care dintre variabilele incluse in studiu ca variabile independente contribuie semnificativ statistic
la explicarea nivelului de agresivitatea la volan. In primul model, toti cei patru
predictori( vârsta,educatie,experienta si tipul de maºina) iau valori semnificative, fapt ce poate
fi interpretat ca fiecare dintre aceºti factori contribuie semnificativ la evolutia variabilei
dependente. Fiind mai putin interesati de estimarea agresivitatii la volan, ci mai mult de
prezenta sau absenta unui efect in sine, in regresiile cu scop explicativ accentul se muta dinspre
coeficientii nestandardizati, dependenti de scalele de masurare utilizate, spre coeficientii de
regresie standardizati. Astfel, in ceea ce priveºte primul model se observa ca, mai ales ºoferii
cei mai tineri, cu nivel de educatie si experienta mai scazut si conducatori ai unor autoturisme
din import, sunt cei mai susceptibili sa conduca agresiv automobilul. Dintre predictori se pare ca
educatia exercita cea mai mare influenta (beta=-.45) urmata de tipul de maºina (beta=-,29) si
de experienta( beta=-,22) in timp ce vârsta contribuie cel mai putin( beta=-.10) la estimarea
tipului de comportament adoptat la volan. Daca vom analiza rezultatele obtinute din cea de-a
doua ecuatie de regresie, vom observa ca aparent sunt doua variabile, anxietate-nevrotism
(beta=,056) si ostilitate (beta=0,064), care nu contribuie semnificativ la explicarea agresivitatii
la volan .Analizând valorile celor doua variabile independente vom observa ca acestea sunt
aproximativ egale, aceasta datorita corelatiilor mari intre cele doua variabile. In asemenea
conditii este dificil de pronuntat asupra nivelului de influenta in explicarea evolutiei criteriului.
Pentru a elimina situatia de multicoliniaritate sunt disponibile câteva solutii, unele vizeaza
creºterea numarului de subiecti, altele alcatuirea unui scor compozit din cele doua variabile, dar
astfel se vor pierde efectele separate, sau o ultima solutie, acreditata de unii autori, eliminarea
unei variabile. In acest caz am ales eliminarea variabilei anxietate-nevrotism deoarece coreleaza
semnificativ cu nivelul valorilor variabilei neuroticism masurata cu NEO-PI-R. Datorita utilizarii
metodei ierarhice, putem concluziona ca dimensiunea de impulsivitate-cautarea senzatiei
contribuie semnificativ la explicarea conduitei agresive a ºoferilor la volan , in conditiile in care
au fost eliminate influentele determinate de vârsta,nivele de educatie, experienta profesional si
tipul masinii.Valorea pozitiva a coeficientilor de regresie asociate variabilelor independente
semnaleaza ca persoanele care au un nivel crescut la cautarea impulsivita a senzatie,anxietate-
nevrotism si ostilitate vor avea tendinta de a adopta un comportament mai agresiv decât
persoanele care nu au aceste caracteristici psihologice, chiar in conditiile in care eliminam
influenta factorilor demografici asupra conduitei la volan. In raport de datele prezentate se
poate concluziona ca si a doua ipoteza se confirma .

Concluzii finale
Cercetarea realizata nu are pretentia de a fi tratat exhaustiv problematica rolului trasaturilor de
personalitate in adoptarea unui comportament agresiv la volan.

Ea reprezinta doar un demers in investigarea unor trasaturi de personalitate, utilizând

instrumente de tip BIG FIVE, in investigarea comportamentului agresiv la volan, demersurile
ulterioare constând in cercetarea si a altor aspecte, ceea ce ar largi baza de predictie. Prin
confirmarea celor doua ipoteze se poate afirma ca agresivitatea la volan in toate formele sale
este rezultatul actiunii conjugate a unor factori de natura psihoindividuala, dar alaturi si de cei
de natura psihosociala, socioculturala si conjuncturala. Aceste trasaturi luate izolat nu constituie
in mod necesar cauze imediate ale manifestarii agresivitatii, insa intr-o anumita configuratie,
dau naºtere unui sindrom agresiv care se manifesta ca predispozitie spre manifestarile violente.
Estimarea rolului factorilor psihologici in conducerea autovehiculelor pe drumurile publice
permite urmatoarea concluzie: ceea ce pare hazard sau accident intr-o împrejurare neplacuta
legata de trafic, este in realitate o greºeala umana la care participarea factorilor subiectivi,
deseori neglijati sau ne luati in seama, este semnificativ de importanta, de la reactiile senzoriale
ale omului pana la trasaturi specific umane de altruism, anticiparea a riscurilor,etc.

Bibliografie

1. Assum,1997,Atitudes and road accident risk, vol 29,no. 2,pag. 153-159

2. James,L., Nahl,D., (2000) Aggressive Driving is Emotionally
http///www.driving.
3. Mizell, L. (1997). Aggressive driving. Washington, D.C.: American.
4. Minulescu,M.(2005). Psihodiagnoza moderna chestionarele de personalitate,
Editura Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti.
5. Sava,F. (2004) Analiza datelor in cercetarea psihologica, Cluj: ASCR

OMUL LA VOLAN - PARTICULARITATI PSIHOLOGICE

Rodica Popoiu*

I. Consideratii generale

"Omul de la volan" a ajuns punct de interferenta si "obiect de studiu". Motivele sunt constituite
de implicatia sa directa. În cotidianul socio-economic general, precum si din pacate cresterea
numarului de accidente, urmate de pierderi economice, de infirmitate sau chiar pierderi de vieti
omenesti. Acest ultim aspect, în special prin tragismul dimensiunilor sale, precum si datorita,
caracterului sau irecuperabil, a retinut în mod deosebit atentia.
Istoric vorbind, accidentele, asa zise de circulatie rutiera sunt mentionate din cele mai vechi
timpuri, de pe vremea carelor romane, a trasurilor cu cai, sau, mai aproape, de la începuturile
erei automobilistice (prima cursa automobilistica -Franta 1884).
Studiile înteprinse atât la noi cât ti în strainatate incrimineaza factorul uman în producerea a
circa 80 -90% din accidentele de circulatie, factorilor tehnici sau rutieri, revenindu-le doar 10
-20% din cazuri.
Literatura de specialitate mentioneaza faptul ca într-un minut, un conducator auto care ruleaza
în conditii medii de viteza si trafic rutier, ia aproximativ 80 de decizii si executa 60 de actiuni.
Fiabilitatea sistemului om - masina - mediu respectiv (sofer - autovehicul - mediu rutier),
depinde de fiabilitatea fiecarui element component în parte, pe primul loc situându-se însa omul
de la volan cu defectele si calitatile sale. Un autovehicul cu parametri tehnici ridicati da rezultate
diferite în functie de persoana care îl foloseste si întretine.
II. SCOPUL pe care si-l propune lucrarea de fata este acela de:

- a evidentia unele particularitati de natura psihologica a conducerii autovehiculelor;

- a stabili un limbaj comun între factorii tehnici, omul de la volan si psihologul de ramuras
- a observa comportamentul în situatii conflictuales
- a pune la îndemâna celor interesati un material informativ privind domeniul de referinta.

III. Obiectul si metodele psihologiei în transporturile auto

"Psihologia conducatorului de autovehicule" a aparut ca o ramura a psihologiei aplicate, fiind

încadrata psihologiei muncii.
Diversificarea permanenta a tipurilor de autovehicule, perfectionarea, modernizarea si
adoptarea continua de noi solutii tehnico-economice, impun elaborarea de noi probe de
investigare, readaptarea celor clasice la noile conditii, cercetari aplicative eficiente.
Metodele aplicate sunt în general cele cunoscute ca fiind de baza în psihologia auto: anamneza,
masurarea unor calitati aptitudinale prin teste creion-hârtie, aparatura, aplicatii informatizate,
calitati caracteriale sau afectivitate (de exemplu coordonarea complexa a miscarilor, tendinta de
risc, echilibrul emotional, analiza produselor activitatii, metoda biografica, observatia - cu accent
pe acele aspecte care scot în evidenta specificul profesiei).
De asemenea, importanta acordata investigarii anumitor functii psihice duce la prioritatea
componentelor atitudinale asupra celor aptitudinale.
Aptitudinea sau inaptitudinea pentru conducere auto este rezultanta unui rationament complex
asupra datelor psihologice.
stiindu-se ca unele deficiente sau alterari functionale pot fi suficiente ori compensate, chiar
inaptitudinile nu trebuie considerate în mod absolut.

IV. Etalonarea si validarea probelor psihologice aplicate în examinarile conducatorilor

auto

În desfasurarea cercetarilor s-a avut la dispozitie un esantion experimental format din 215
conducatori auto din care 25 instructori auto si 40 conducatori auto care au produs evenimente
rutiere cu gravitate diferita. La selectionarea acestora s-au avut în vedere unele criterii:
- vârsta cronologica;
- experienta profesionala tradusa în numarul anilor vechime în activitatea de conducator auto;
- faptul daca au comis sau nu accidente de circulatie.
Acestui esantion de conducatori auto i s-a aplicat un numar destul de ridicat de probe
psihologice diferentiate dupa cum urmeaza:
- teste de randament;
- probe psihologice de comportament;
- teste de alegere.
La rândul lor testele de randament cuprind:
- teste de dezvoltare;
- teste de aptitudini;
- teste de inteligenta;
- teste de cunostinte.

În organizarea demersului investigativ într-o prima instanta s-a dispus aplicarea pentru acelasi
proces sau functie psihica a unui numar variind de la 3-5 probe

În cercetarile pe care le-am efectuat am cautat pe cât posibil sa evitam interpretarea eronata a
comportamentului celor 215 conducatori auto prin atribuirea artificiala de semnificatii vreunui
act de conduita sau, dimpotriva prin neglijarea unor aspecte conportamentale major implicate în
activitatea de conducere a autovehiculelor.

Pentru validarea setului minimal de probe psihologice de laborator si constituirea acestuia ca

strategie de investigare a aptitudinilor în conducerea autovehiculelor am cuantificat semnificatia
"produselor muncii" conducatorilor auto dupa o scala valorica în 7 trepte.
S-a procedat în aceasta maniera pentru mai multi indicatori ai activitatii de conducator auto
printre care:
- cunoasterea si aplicarea prevederilor Decretului si Codului rutier privind circulatia pe drumurile
publice;
- cunoasterea regulilor de exploatare a autovehiculului;
- consecintele directe ale actului de conducere a autovehiculului pe drumurile publice;
- pozitia sub raport sociometric a unor conducatori auto în cadrul grupului de munca;
- starea disciplinara a grupului de munca din perspectiva:
+ punctualitatii membrilor grupului;
+ numarului de recompense si pedepse în cadrul unui grup de munca pe o secventa temporala;
+ durata medie a erorilor ca raport dintre timpul total (în zecimi de secunda) de stationare în
eroare si numarul mediu de erori.

Din perspectiva calitativa ne intereseaza evolutia curbelor de:

- timp;
- erori;
- durata medie a erorilor;
- eficienta psihomotorie pentru fiecare tura de lucru.

În sfârsit la unele probe de laborator (proba de circulatie, polireactiometrul de tip Pierre Dufour
etc.) pe lânga valorile mentionate intra în calcul si numarul de omisiuni raportat la un set
standard de stimuli.

Cu toate ca reprezinta un instrument de lucru indispensabil în psihologie, instrumentul statistic

trebuie abordat cu o ... "îndoiala metodica" pentru ca asa cum arata Mihai Golu, valorilor
diferitilor indicatori trebuie sa li se dea un sens relativ deoarece atât în calcularea propriu-zisa
cât si în situarea lor în cadrul scarii generale de masuratori pot sa intervina anumite
inadvertente.

Validarea unei strategii de investigare psihologica cuprinde si momentul efectuarii corelatiilor

statistice.

În acest sens esantionul care nu a produs accidente de circulatie (adica 175 conducatori auto -
din care 25 instructori la conducere) pe lânga alte probe psihologice li s-a aplicat si o proba de
reactivitate complexa.
La un numar de 50 stimuli optici si acustici subiectii trebuiau sa elaboreze un set de raspunsuri
în functie de un instructaj si o învatare prealabila.

Dupa fixarea semnificatiei stimulilor si a modalitatilor de elaborare a raspunsurilor subiectilor li

se aplicau trei programe de lucru, dupa cum urmeaza:
- stimuli optici în autotetnpo;
- stimuli optici în regim automat;
- stimuli optici si auditivi în autotetnpo.

Rezultatele obtinute de cei 175 conducatori auto sunt prezentate în continuare într-o diagrama
de împrastiere pentru calcularea coeficientului de corelatie "r" simpla Pearson, corelatie dintre,
pe de o parte, asa cum am aratat, rezultatele obtinute la proba de reactivitate complexa si
rezultatele concrete obtinute în conducerea autovehiculelor pe o perioada de timp variind între 1
- 5 ani.

Am aratat mai înainte modul de cuantificare a rezultatelor activitatii conducatorului auto, iar în
continuare prezentam modalitatile de calculare a coeficientului de corelatie "r" Pearson pentru
cele doua serii de masuratori. (Tabelul nr.1). Aplicându-se formula
unde: x' si y' sunt deviatiile (pentru x si pentru y) ale valorilor codate de la mediile seriilor de
masuratori x si respectiv y.,
mx' si my' sunt mediile valorilor codate x' si y',

sunt deviatiile standard ale lui x' si y' .

Dupa introducerea în formula a datelor prin diagrama de împrastiere si efectuarea calculelor
necesare s-a obtinut un coeficient de corelatie de 0,815 ceea ce indica o foarte puternica
legatura între proba psihologica aplicata si rezultatele concrete ale conducatorilor auto obtinute
în activitatea lor.
Daca vom tine seama de faptul ca lotul de subiecti în cazul de fata este destul de mare, cu atât
mai mult rezultatul acestei corelatii poate fi considerat de exceptie.
În aceasta maniera s-a procedat si la validarea celorlalte probe necesare examinarilor
psihologice de laborator, dar coeficientii de corelatie au variat între 0,518 (proba de întelegere a
raporturilor mecanice) si 0,762 (viteza perceptiei vizuale determinata în miimi de secunda pe un
tahistoscop electronic).

V. Concluzii

Practica a sugerat ca succesul într-una sau alta din îndeletnicirile umane, nu depinde univoc de
totalitatea insusirilor psihice, ci se datoreaza prezentei unei anumite combinatii de însusiri (ca si
absenta altei însusiri cu semnificatie psihologica de contradictie), cercetarile întreprinse,
confirmând aceasta supozitie, alcatuindu-se psihogramele activitatilor respective.
Consideram ca munca psihologului practician, în majoritatea cazurilor fiind una de selectie, se
oglindeste si la nivel de grup (colectivitate sociala) prin reducerea numarului de accidente.
La nivel individual, aportul psihologului se poate concretiza prin aplicarea unor metode
psihologice preventive de studiu si modelare a unor personalitati accentuate, ce constituie
pericole potentiale pentru circulatie. De asemenea, si munca de recuperare psihologica
individuala prin metode psihoterapeutice specifice.

DIAGRAMA DE ÎMPRASTIERE

x 10- 15- 20- 25- 30- 35- 40- 45-

0-4 5-9 fy y, fy, fy2 + -
4 14 19 24 29 34 39 44 50

10 13 13 11 37 2 74 148 144 0

9-8 13 10 11 2 26 1 26 26 18

7-6 8 21 19 6 54 0 0 0 0

5-4 16 5 7 19 2 47 1 -47 47 61 -2

3 7 1 3 11 2 -22 44 68

fx 7 17 11 31 51 31 14 13 175 fy, fy2 291 2

x, -4 -3 -2 -1 0 1 2 3
f(x)=-34
fx, -28 -51 -22 -31 0 31 28 39

fx2 112 153 44 31 0 31 56 117 fx2=544

+ 56 54 6 15 36 54 72 291

- 0 0 0 0 2 0 0 2
 Bibliografie

1. Baborik P., Accidente de automobil si tipurile de reactie a conducatorilor, J. Appl. Psychol,

1968;
2. Bergeret J., La personnalite normale et pathologique, Dunod, Paris, 1974;
3. Berger G., Omul modern si educatia sa, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973;
4. Bricout J., Les sociopathes. Essai de caracterisation de la personnalite sociopathique.,
Editions A. Lacassagne, Lyon, 1990;
5. Chelcea S., Chelcea A., Din universul autocunoasterii, Ed. Militara, Bucuresti, 1990;
6. Frunza V., Psihologia circulatiei rutiere, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1975;
7. Ghergut L., Atitudine si personalitate, Revista de Psihologie, nr.4, Tom 19, 1973;
8. Golu M., Receptia senzoriala, Probleme fundamentale ale psihologiei, Vol. I, Ed. Academiei,
1980;
9. Michaut G., Conducere auto. Rapiditate. Precizie, Travail humain, 31 nr. 1 -2, 1968;
10. Neveanu P.P., Interactiunea atitudini-aptitudini, Probleme fundamentale ale psihologiei, Ed.
Academiei, 1980;
11. Novak A., Metode statistice în psihologie, Ed. Didactica si Pedagogica, 1977;
12. Novak A., Statistica sociala aplicata, Ed. Hyperion, 1995;
13. Radu I., s.a., Metodologie psihologica si analiza datelor, Ed. Sincron, 1993

Psihologia transporturilor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secţiune are bibliografia
incompletă sau inexistentă.
Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Consideraţii generale cu privire la psihologia transporturilor

Conducerea unui autovehicul este o activitate dinamică, complexă şi presupune existenţa

unor aptitudini specifice solicitărilor acesteia. Această profesiune trebuie realizată după
asigurarea unor criterii psihologice minimale. Calitatea şi siguranţa transportului de
călători şi de mărfuri, depind în mare măsură de modul de selecţie, de instruire, de
perfecţionare şi de consiliere a absolvenţilor cursurilor şcolilor de profil. Caracteristicile
activităţii de conducere auto sunt diferite în funcţie de conţinutul, felul transportului şi de
tipul de autovehicul (autocar, microbuz, autocamion, autoturism etc.).

Există trei factori care interacţioneză şi duc la efectuarea în condiţii de siguranţă a

activităţii de conducere: omul, autovehiculul şi condiţiile de trafic (calitatea şoselei,
condiţiile climatice, etc.). studiul interrelaţinării acestor trei factori devine din ce în ce mai
important, având în vedere şi celelalte domenii ale cunoaştereii cum ar fi medicina care
este direct interesată de scăderea numărului de accidente şi implicit a numărului de răniţi,
psihologia prin studiul stresului din trafic fie el realizat cu scopul relaxării, fie în interes de
serviciu, tot psihoholoa interesată de studiul comportamentului uman în anumite situaţii,
aceasta fiind una specifică determinând comportamentul la volan.

PSIHOLOGIA MUNCII - ANALIZA MUNCII SI PROIECTAREA FISELOR DE

POST

Vizite: ? Nota: ?

Introducere d3b10bj
Analiza muncii ocupa un loc central in managementul personalului. In mod obisnuit pana cand nu sunt identificate precis cerintele
fata de detinatorul unui post de munca, aceasta sub aspectul sarcinilor si al comportamentului solicitat, nu se poate proiecta un
sistem de selectie profesionala, un program de instruire profesionala sau structura unui sistem de evaluare a personalului. Un
patron trebuie sa stie ce tip de posturi are si in ce numar acestea sunt disponibile, in ce constau sarcinile de munca specifice
fiecarui post, care este dificultatea acestora, ce deprinderi de munca, aptitudini si alte particularitati individuale necesita un post
de munca pentru ca acesta sa functioneze la parametri de eficienta maxima etc. Aceste informatii el le obtine numai pe baza unei
minutioase analize a activitatilor de munca din compania sa. Levine (1988) aminteste de 11 implicatii ale analizei
muncii la nivel de organizatie. Analiza muncii este o activitate continua pe care departamentele de resurse umane
sunt obligate sa o desfasoare. Posturile de munca se caracterizeaza prin dinamicitate, isi schimba continuu continutul, apar sarcini
noi, implicatiile psihologice se restructureaza si ele, ori, deciziile de personal, organizarea cursurilor de instruire etc., nu sunt
posibile fara a reactualiza analiza muncii si a desprinde din aceasta elementele de care avem nevoie. Analiza muncii este adesea
inteleasa gresit, perceputa ca o “corvoada” sau simplu transformata intr-o activitate formala de catre patroni si departamentele
de resurse umane. Numai dupa un timp se fac resimtite efectele tratarii cu superficialitate a acestei actiuni, ulterior se dovedeste
ca s-au comis greseli adesea generatoare de conflicte organizationale majore. In linii foarte generale, analiza muncii isi aduce o
contributie substantiala la (a) reorganizarea fortei de munca dintr-o companie; (b) la structurarea mai rationala a salariilor; (c)
identificarea trebuintelor de instruire (Smith & Robertson, 1993).

Un exemplu. Compania ElectroBeta SA producatoare de componente electronice s-a privatizat, noul patron fiind interesat in
redresarea productiei si rentabilizarea companiei. Pentru aceasta el a initiat un studiu constatativ (diagnoza organizationala)
pentru a-si da seama de situatia companiei sub aspectul utilajului existent, piata de desfacere a produselor si eficienta
concurentei, calificarea personalului si implicarea sa in realizarea obiectivelor companiei. Avand acest tablou, patronul impreuna
cu alti factori de raspundere, a schitat un plan de schimbare al managementului vechi. Punctele sale de atac s-au referit la
retehnologizarea procesului de productie, dezvoltarea unui proiect de marketing mai agresiv si o politica de personal mai
eficienta. Totusi, startul l-a facut prin departamentul de resurse umane care a procedat la o redefinire a posturilor de munca si la
declansarea unei actiuni ample de analiza a muncii si proiectare a fiselor de post. In urma acestei actiuni, fiecare detinator al unui
post de munca a primit fisa postului respectiv pe care studiind-o stia clar ce indatoriri are si care este comportamentul pe care
compania il asteapta de la el.

Incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

• De ce patronul companiei ElectroBeta SA si-a inceput activitatea cu reconsiderarea posturilor de munca, analiza muncii si
redactarea fiselor de post?
• Ce puteti spune despre fisele de post din organizatia in care sunteti angajat?
• Daca vi s-ar cere sa alcatuiti fisa postului pe care il ocupati, ve-ti putea sa o faceti?

Raspunsurile la aceste intrebari le primiti numai daca studiati cu atentie acest capitol.

3.1 Un cadru conceptual al analizei muncii

Intr-o acceptiune generala, un post de munca poate fi definit ca o colectie de sarcini afectate unei pozitii dintr-o structura
organizationala (Cole, 1997). Totusi, dintr-o perspectiva psihologica, postul de munca reprezinta mult mai mult. El inseamna si
responsabilitati, pentru munca prestata, asumarea de roluri din partea detinatorului postului, implicarea unor aptitudini si
deprinderi etc.

Analiza muncii este de fapt un proces de colectare sistematica de date care descriu sarcinile aferente unui post de munca,
precum si cunostintele, deprinderile, aptitudinile si alte particularitati ale muncii, care atribuie unei persoane calitatea de a
indeplini sarcinile impuse de acesta. Actiunea in sine constituie una din cele mai importante si complexe activitati ale
managementului resurselor umane, cu numeroase valente interdisciplinare (Manolescu, 1998). Virtual, pe analiza muncii este
construit intregul sistem al managementului resurselor umane (Butler & Harvey, 1988). Costurile legate de analiza muncii si
sustinere a unui sistem curent de analiza a muncii, sunt estimate de la 150 000$, la 4 000 000$ pentru companiile mari (Levine,
Sistrunk, McNutt & Gael, 1988). Landy (1989) leaga analiza muncii de activitatea de construire a criteriului din psihologia muncii
si organizationala care reprezinta o cale de descriere a factorilor de succes (criteriul are rol de variabila dependenta asupra careia
se fac predictii). Analiza muncii este o metoda de descriere a unui post de munca si a atributelor umane necesare ocuparii
postului respectiv (Spector, 2000).

Punerea bazelor unei companii inseamna, printre altele, crearea organigramei cu ansamblul de posturi de munca si functiile
detinute de angajati. Fiecare post de munca reprezinta perceptia superiorului direct si a managerului, chiar a patronului, despre
ce este el, ce sarcini revin detinatorului postului respectiv, ce responsabilitati are acesta, care este nivelul de competenta solicitat
etc. Departamentul de personal este antrenat nemijlocit in proiectarea pentru fiecare post de munca a fisei postului respectiv.
Daca avem de-a face cu o companie nou infiintata, fisa postului este discutata cu superiorii directi, dar pentru fiecare post este
necesara si o documentare tehnica utilizand documentatiile existente, alte fise proiectate pentru posturi similare din alte companii
etc. Exista chiar dictionare care prezinta succinte descrieri ale profesiunilor existente si care pot ajuta la redactarea fiselor de
post. Cel mai popular dintre aceste dictionare este Dictionary of Occupational Titles (DOT), editat de catre Ministerul Muncii din
USA si care pe langa nomenclatorul de profesiuni existente, prezinta si o scurta descriere a fiecarei profesii dupa un standard
recunoscut. La noi in tara a fost editat de putin timp nomenclatorul autohton de profesii Clasificarea ocupatiilor din Romania
(1995). Subliniem insa ca fisa postului este personalizata, ea difera de la o companie la alta, este deci construita pentru compania
in cauza si reflecta perceptia companiei legata de postul respectiv de munca. De exemplu, postul de economist presupune
existenta unor sarcini si responsabilitati diferite cand este vorba de o banca, o companie, un liber profesionist si o intreprindere
mica. Deci, elaborarea fiselor de post este posibila numai prin realizarea unei atente analize a muncii.

Analiza muncii este activitatea sau procesul prin intermediul caruia sunt studiate posturile de munca dintr-o organizatie cu scopul
identificarii elementelor componente specifice ale acestora, adica indatoririle angajatului pe post, responsabilitatile fata de
produsele create, rezultatele asteptate, sarcinile majore, relatiile postului de munca cu altele din ierarhia organizationala etc.
(Cole, 1997). Multe lucrari care se ocupa de analiza muncii ne prezinta o viziune reductionista care se opreste la ceea ce a fost
numita descrierea muncii. Punctul nostru de vedere este diferit, cadrul conceptual al analizei muncii depasind aceasta sfera
ingusta. Exista un cadru psihologic al fiecarui post de munca pe care nu-l putem neglija, relatia om-post de munca nu este doar
una mecanica, ci si una psihologica. Deci acesta este punctul nostru de vedere pe care il vom respecta pe tot parcursul acestei
lucrari.

Psihologul sau specialistul in analiza muncii din cadrul departamentului de resurse umane este preocupat de patrunderea in
intimitatea unei activitati de munca cu scopul de a gasi cele mai eficiente mijloace de a o perfectiona sau de a mari performantele
celor care sunt angajati in practicarea activitatilor respective. Daca cineva intentioneaza sa-si deschida o companie, este interesat
sa-si angajeze un personal performant si sa fixeze salariile dupa dificultatea muncii prestate. Problema nu este simpla, un patron
trebuie sa stie ce tip de posturi si in ce numar vor fi ele create, in ce constau sarcinile de munca pentru fiecare post, care este
dificultatea sa, ce deprinderi de munca, aptitudini si alte particularitati individuale presupune practicarea fiecarei profesii etc.
Aceste informatii el le obtine numai pe baza unei minutioase analize a activitatilor de munca din compania pe care o conduce.

In linii foarte generale, analiza muncii descrie aspectele importante ale unei activitati de munca, elementele sale componente
discrete, cu scopul de a ne ajuta sa o distingem de alte activitati de munca si de a evalua munca respectiva. Ea consta intr-un
studiu de profunzime a unui post de munca atat sub aspectul sarcinilor sau a cerintelor profesionale, cat si sub acela al
exigentelor comportamentale. Analiza muncii sta la baza tuturor deciziilor cu caracter organizational.

Analiza posturilor de munca poate fi privita dintr-o perspectiva functionala ca fiind o preconditie pentru numeroase activitati
specifice managementului resurselor umane (Ash & Levine, 1980; Lees & Cordery, 2000; Ombredane & Faverge, 1955):
• Planificarea RU
• Utilizarea eficienta a RU
• Proiectarea planurilor de cariera
• Managementul evaluarii performantelor
• Recrutarea si selectia profesionala
• Instruire si dezvoltare
• Managementul cunostintelor
• Descrierea posturilor de munca
• Proiectarea si reproiectarea muncii
• Managementul sanatatii si protectiei muncii
• Clasificarea si gruparea posturilor in familii de posturi
• Evaluarea muncii si compensatiile
• Cerinte legale/cvasi-legale privitor la munca.

Planificarea RU este rezultatul traducerii obiectivelor economice ale companiei in obiective care privesc resursele umane ale
acesteia. Pentru a implementa un plan strategic operational de RU trebuie sa cunoastem fluxul personalului din interiorul si spre
exteriorul organizatiei (mobilitatea si fluctuatia de personal). RU sunt angajatii organizatiei care sunt caracterizati prin cunostinte,
aptitudini, deprinderi, diferite trasaturi de personalitate etc. Migrarea de la un post de munca la altul sau parasirea organizatiei,
inseamna si deplasarea acestor particularitati individuale impreuna cu persoana respectiva. Din acest motiv, gestiunea resurselor
umane presupune mai mult decat simpla denumire a postului ocupat sau numarul de marca al ocupantului unui post; analistii de
RU fac descrieri ale detinatorilor de posturi de munca in termeni de cunostinte deprinderi, aptitudini, competente si performante.
Astfel ei vor sti care sunt pierderile si in cat timp vor fi ele recuperate prin parasirea unui anume post de munca sau a altuia.
Utilizarea eficienta a RU inseamna prezentarea precisa a calitatilor pe care postul de munca le pretinde ocupantului, repartitia
optima a angajatilor pe posturi. Cerintele postului relativ la calitatile detinatorilor lor pot fi derivate numai pe baza unei foarte
atente analize a muncii, ele situandu-se la baza actiunilor de selectie si repartitie (clasificare) a personalului. Pe baza lor este
stabilit nivelul cunostintelor necesare practicarii eficiente a muncii, continutul si procedeele de identificare/masurare a acestora.
Proiectarea planurilor de cariera defineste pachetul de cunostinte, deprinderi aptitudini si alte dimensiuni de personalitate ale
angajatilor in vederea determinarii oportunitatilor de avansare in carierea, de reconversie profesionala etc. Multe organizatii isi
construiesc adevarate baze de date de personal care includ o serie de date psihologice (profile de personalitate), date asupra
absolvirii unor cursuri de specialitate, evolutii ale aprecierilor profesionale periodice etc. Astfel, aparitia unor cerinte de personal,
reorganizarile tehnice si tehnologice, sunt rezolvate mult mai usor in ceea ce priveste necesarul de personal. Totodata, angajatii
pot fi consiliati stiintific in contextul ca doresc schimbarea profesiei din diferite motive personale sau impuse de unele motivatii
aferente procesului de schimbare organizationala.
Managementul evaluarii performantelor. Evaluarea performantelor este unul din factorii motivatori importanti. Prin analiza muncii
sunt stabilite criteriile sau standardele de performanta specifice diferitelor posturi de munca, stabilirea si intelegerea a ce
inseamna un occupant al unui post cu performanta buna si cu performanta slaba. Fireste, analiza muncii ne ofera informatiile
necesare proiectarii sistemelor de apreciere a personalului.
Recrutarea si selectia profesionala. defineste procesul complex de identificare a acelor particularitati individuale ale potentialilor
candidati pentru angajarea pe un post de munca. Recrutarea si selectia profesionala sunt practici mai vechi dar care nu si-au
pierdut din importanta, aceasta cu atat mai mult cu cat contextul tehnic si tehnologiile de varf au avansat de o asa maniera incat
in zilele noastre se recunoaste ca nu oricine poate presta orice activitate de munca. Anumite posturi de munca din ce in ce mai
multe, solicita un pachet de exigente psihologice de o complexitate tot mai mare.
Instruire si dezvoltare. Una din utilizarile cele mai ample ale analizei muncii este implicarea ei in organizarea instruirii profesionale.
Un sistem sau curs de instruire profesionala este inoperant daca nu se bazeaza pe o serioasa analiza a trebuintelor de instruire.
Desigur, analiza trebuintelor de instruire nu inseamna a face analiza muncii, ea priveste o serie de interviuri, studiul rapoartelor
de productivitate, a aprecierilor periodice de personal etc., dar alcatuirea structurii si continutului cursului utilizeaza rezultatele
analizei muncii. Analiza muncii este prezenta in toate etapele de organizare a unui curs de instruire profesionala.
Managementul cunostintelor. Managementul performant al unei organizatii inseamna, printre altele si operarea cu baze mari de
cunostinte. Ne referim in acest context, atat la cunostinte fizice legate nemijlocit de productie, dar si la cunostinte mai putin
tangibile care privesc RU. Este vorba de evantaiul cunostintelor profesionale, deprinderile de munca ale personalului, potentialul
aptitudinal etc. O imagine clara, globala, a acestora permite formularea unor predictii privind implementarea unei retehnologizari,
lansarea unor produse noi pe piata, restructurarea organizatiei sau potentialul profesional al RU existente.
Descrierea posturilor de munca este o activitate care de-a lungul timpului a cunoscut abordari diferite. Intr-o acceptiune mai
simpla, ea consta in redactarea unor descrieri succinte a continutului postului de munca sub forma sarcinilor si responsabilitatilor
detinatorului postului de munca respectiv. Aceste descrieri ale unui post de munca au dus initial la cunoscutele interventii
tayloriene de rationalizare a muncii si care au ajuns ulterior la descoperirea benzii rulante. In prezent, analiza cognitiva a
sarcinilor de munca este o preocupare majora atunci cand se are in vedere studiul muncii in vederea proiectarii unei relatii cat
mai compatibile intre om si munca.
Proiectarea si reproiectarea muncii. Procesele de schimbare la nivel de organizatii, includem aici si fenomenul tranzitiei ca
variabila moderatoare cu implicatii dure care se succed intr-un ritm neobisnuit de rapid, inseamna proiectarea si reproiectarea
unor organizatii de un tip uneori complet diferit fata de ceea ce a fost sau exista intr-o maniera similara. Ei bine, aparitia de
posturi de munca noi, reconfigurarea celor vechi presupune apelarea la procedurile de analiza a muncii si apoi la reluarea
acestora cu o periodicitate mare. Aici adaugam si ritmul accelerat al dinamicii lumii profesiunilor care acorda mereu noi valente
locurilor de munca.
Managementul sanatatii si protectiei muncii. In general, responsabilii de calitatea sanatatii personalului si de protectia muncii
redacteaza simple “colectii” de indatoriri si recomandari pentru evitarea incidentelor si accidentelor de munca. Ele sunt frecvent
imprumutate si au un caracter destul de general. Orientarea lor trebuie sa se faca pe un post de munca specific, ori, pentru
aceasta, analiza muncii ne aduce informatiile necesare.
Clasificarea si gruparea posturilor in familii de posturi. Numarul profesiilor contemporane este imens. Practic, lumea profesiunilor
este extrem de dinamica: apar profesii noi si dispar altele. In acest caz a aparut necesitatea gruparii profesiilor in familii de
profesii, adica profesii care au o orientare relativ similara, atat sub aspectul continutului, cat si al particularitatilor individuale
solicitate. In ultimul timp, tinand seama de continutul sarcinilor de munca si caracteristicile individuale ale acestora, au fost
construite diferite sisteme de grupare a profesiilor in familii. Desigur, acest aspect duce la o mai buna gestionare a fortei de
munca, la o largire a ariei de cuprindere a pregatirii profesionale si totodata la optimizarea ocuparii fortei de munca si reducerii
somajului.
Evaluarea muncii si compensatiile. Salariul este frecvent o sursa de conflict social. Acesta este motivul pentru care multe
organizatii sunt foarte atente in proiectarea sistemelor de salarizare. Dar, a proiecta un sistem de salarizare transparent, usor de
inteles si bazat pe reguli stiintifice, inseamna sa fie dezvoltata o procedura de ierarhizare a posturilor de munca si de traducere a
ierarhiei acestora in salar dupa o grila cat mai obiectiva. Analiza muncii este tocmai aceea care ajuta la ierarhizarea posturilor de
munca si la acordarea de ponderi in functie de investitia pe care o solicita din partea detinatorului acestuia fiecare loc de munca.
Cerinte legale/cvasi-legale privitor la munca. Sunt putine tarile care nu au o legislatie a muncii care sa legifereze activitatea
organizatiilor privitor la managementul resurselor umane. Sub incidenta legii intra, in multe tari, insasi activitatea specialistilor in
resurse umane, aici adaugandu-se si aceea a psihologilor industriali/organizationali. Astfel, sunt prevenite abuzurile care pot sa
apara in diferite actiuni de personal. Pentru analiza muncii, sarcina este de a oferi legiuitorului materialul de baza pe care sa se
sprijine legile in cauza.

McCormick si Tiffin (1979) si mai recent, Cascio (1991) ne prezinta un tabel sintetizator al utilizarii informatiilor rezultate in urma
analizei muncii la nivel organizational si in care regasim si domeniile mentionate de psihologii francezi Ombredane si Faverge
(1955), completate cu cele care caracterizeaza procesele contemporane de munca (Lees & Cordery, 2000) (Tabelul 3.1).

Tabelul 3.1
Utilizari ale analizei muncii
Controlul administrativ Administrarea personalului Proiectarea muncii si echipamentului Alte utilizari
Organizarea resurselor umane Evaluarea muncii Proiectarea inginereas-ca Orientarea profesionala si in cariera
Planificarea fortei de munca Recrutarea de personal Proiectarea locului de munca Consiliere pe probleme de recuperare
profesionala
Definirea rolurilor in organizatie Selectia personalului Optimizarea metodelor de munca Sisteme de clasificare a profesiilor
Repartitia personalului Siguranta muncii Cercetari de personal
Instruirea profesionala
Aprecierea profesionala
Promovari si transfer
Planificarea evolutiei carierei
Relatiile de munca

De la inceput se impune o precizare. Analiza muncii este o tehnica de investigare obiectiva efectuata cu instrumente si dupa o
metodologie bine precizata. J.M. Faverge, la timpul sau a respins ceea ce se numeste metoda eseista de descompunere si
traducere artificiala a operatiilor de munca in aptitudini sau prelucrarea simpla de interviuri (Ombredane & Faverge, 1955). El
sustine necesitatea ca in analiza muncii problema studiata sa fie formulata clar, obiectivul studiului fiind definit fara ambiguitati.
Un alt aspect asupra caruia se opreste J.-M. Faverge, este acela al continutului informational al muncii si legat de acesta, al
limbajelor de comunicare (Karnas, 1991).

3.2 Profesia, continut si dinamica

In mod obisnuit, viata cotidiana ne pune in contact cu persoane care au o anumita pregatire profesionala si care practica o
anumita profesie. Termenul de profesie are o conotatie precisa, el presupune o indeletnicire cu caracter permanent exercitata in
baza unei calificari corespunzatoare.

Intr-o acceptiune psiho-pedagogica, profesia desemneaza un complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc
pregatirea unei persoane (Dictionarul explicativ al limbii romane, 1975). A practica o profesie inseamna operarea cu un ansamblu
de cunostinte, priceperi si deprinderi, insusite intr-un cadru organizat si care se concretizeaza prin actiuni bine precizate. Rezulta
ca premisa fundamentala a practicarii unei profesii este pregatirea profesionala. Totusi, un rol important apartine si calitatilor
aptitudinale care faciliteaza procesul formarii profesionale sub aspectul reducerii timpului de instruire si al calitatii prestatiilor.
Studierea unei profesii impune cunoasterea ei in profunzime atat sub aspectul continutului de cunostinte necesare practicarii ei, al
priceperilor si deprinderilor utilizate, cat si acela al constelatiei de aptitudini necesare. Este pe deplin justificata conturarea
prezenta a unor noi discipline, ca aceea a psihologiei profesiunilor sau psihologia carierei (Super, 1978; Super & Bohn, 1971).

Dar, un aspect deosebit de important cu care se confrunta lumea profesiunilor este marea lor dinamicitate. Dinamica profesiunilor
este un fenomen care se caracterizeaza prin disparitia sau restrangerea unor meserii sau profesii. Au fost afectate mai ales
profesiile mestesugaresti datorita introducerii mecanizarii, automatizarii si informatizarii.

Cascio (1991) enumera trei tipuri majore de schimbari care stau la baza dinamicii profesiilor:

1. Schimbari determinate de timp. Progresul tehnologic a produs mutatii masive in continutul unor profesii, unele chiar au
disparut iar altele noi si-au facut aparitia in lumea profesiunilor. De multe ori, cauza disparitiei sau reconfigurarii unei profesii nu
se datoreaza cresterii complexitatii ei, ci dimpotriva, banalizarii activitatii respective. Lampagiul si sacagiul sunt profesii care au
disparut nu pentru ca le era greu celor care practicau profesiile in cauza sa invete electrotehnica sau mecanica fluidelor, ci pentru
ca lumina electrica si apa au devenit utilitati atat de la indemana incat nu se cere o specializare pentru a folosi un comutator
electric sau un robinet de apa. In prezent, datorita procesoarelor de text asistam la o reconfigurare a profesiei de secretara;
profesia de operator la calculator va dispare datorita reconsiderarii activitatilor din care este compusa si care pot fi practicate de
oricine care lucreaza cu un calculator personal. Obisnuit, pe parcursul vietii profesionale a unui individ se produc doua sau trei
schimbari sau reconfigurari ale profesiei. Ceea ce este insa important e ca toate aceste modificari se pot anticipa din timp, prin
tehnicile de analiza a muncii fiind posibila descifrarea exigentelor comportamentale solicitate si astfel pregatite actiunile de
orientare, selectie si formare profesionala.

2. Schimbari determinate de angajati. In unele profesii particularitatile individuale ale celor care le practica (aptitudini, deprinderi,
atitudini, preferinte, valori etc.), interactioneaza cu caracteristicile muncii. Astfel, munca respectiva isi va redefini dimensiunile sub
actiuni mai mult sau mai putin constiente. Ne intrebam adesea de ce unele intreprinderi prospera intr-o economie de piata si
altele nu. Adesea cauza o gasim in conceptia sau strategia manageriala a unora si a altora. Unii directori proiecteaza strategii de
lucru bazate pe convingeri si o experienta invechita care, transpuse in situatii noi se dovedesc a fi incompatibile cu noile
transformari sociale si economice. Strict vorbind nu munca de conducere se schimba, ci aceasta este ceea ce face detinatorul
postului de munca din ea. Acest fenomen se manifesta in activitatile caracterizate printr-o mare latitudine de expresie (director de
companie, profesor, cercetator, antrenor de fotbal etc.). Unde exigentele procedurale ale profesiei sunt mai rigide, acest fenomen
nu apare (slefuitor de lentile de ochelari, operator la calculator, controlor de calitate, ceasornicar etc.).

3. Schimbari determinate de situatie. Acest tip de schimbari sunt greu de anticipat deoarece sunt multicauzale, pot fi derivate din
mediul contextual in care se face munca. Cand ia foc un vapor, intregul personal, indiferent de functiile detinute, va participa la
stingerea incendiului ca oricare alt pompier.

Analiza muncii este implicata in toate cele trei tipuri de schimbari care pot surveni la nivelul profesiei prin identificarea
informatiilor relevante privitor la o anumita activitate de munca.

GLOSAR
In domeniul managementului resurselor umane vom gasi un anumit jargon, specific oricarui domeniu profesional. Cativa dintre
termenii pe care ii vom utiliza mai frecvent, o sa-i definim in cele ce urmeaza (Cascio, 1991; McCormick & Tiffin,1979; Costin &
Pitariu, 1997).

Element: unitate primara in care poate fi divizata o activitate de munca (incarcarea unui program in calculator).

Sarcina (task): o activitate de munca distincta care urmareste un obiectiv precis (lucrul cu o baza de date pe calculator,
dactilografierea unei scrisori de catre o secretara).

Obligatii, indatoriri (duty): un segment mai larg de munci prestate de o persoana, poate include si cateva sarcini de munca
(luarea unui interviu, consilierea personalului, participarea psihologului la expertiza unui accident de munca).

Post de munca (position): consta din una sau mai multe obligatii, sarcini, prestate de o persoana dintr-o companie la un moment
dat. Intr-o companie intalnim tot atatea posturi de munca, cati muncitori avem (secretar 1, otelar 2).

Profesie (job): un grup de posturi de munca similare prin obligatiile solicitate. O profesie poate fi indeplinita de una sau mai multe
persoane (macaragiu, strungar).

Familie de profesii (job family): un grup de doua sau mai multe profesii care presupun aceleasi exigente din partea persoanelor
care le practica sau care constau din sarcini de munca paralele, determinate prin analiza muncii (prelucratori prin aschiere).

Ocupatie: un grup de profesii similare identificate in diferite organizatii in momente diferite (electricieni, operatori calculator,
tipografi).

Vocatie: orientare spre o anumita profesie, inclinatie (vocation, vocational occupation): similara cu ocupatia, termenul in sine este
utilizat mai mult in legatura cu un muncitor cu o anumita pregatire profesionala, decat referitor la un angajat.

Cariera (career): termenul acopera o secventa de posturi de munca, profesii, sau ocupatii detinute de o persoana de-a lungul
istoriei sale profesionale. In zilele noastre se discuta tot mai mult despre orientarea spre o cariera decat despre orientarea
profesionala. La nivel organizational se discuta despre ‘planuri de cariera’ care reprezinta secventa de posturi de
munca/promovari pe care le poate realiza detinatorul unui post de munca pe baza experientei castigate si a performantelor
profesionale obtinute.

Meserie este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare pentru executarea anumitor operatii de
prelucrare a obiectelor muncii sau pentru prestarea anumitor servicii (COR).

Functia este activitatea desfasurata de o persoana intr-o ierarhie functionala de conducere sau executie (COR).

Orientarea scolara (OS) consta intr-un complex de actiuni desfasurate in scopul orientarii copilului spre formele de invatamant
care ii convin, care sunt conforme cu disponibilitatile si aspiratiile sale si care ii permit dezvoltarea la maximum a posibilitatilor.
Orientarea scolara are in vedere asigurarea dezvoltarii armonioase a personalitatii aflate in formare, tinand cont atat de
posibilitatile si predispozitiile individului, cat si de cerintele sociale caracteristice epocii si societatii date (Popescu-Neveanu, 1978).
Orientarea scolara constituie un set de actiuni concentrate ale familiei, scolii si societatii, care actioneaza de la intrarea in scoala si
pe tot parcursul scolarizarii, obiectul fiind asigurarea unei integrari eficiente in viata social-economica. Ea asigura baza favorabila
orientarii profesionale prin care, de fapt, se continua. Pe parcursul scolarizarii, orientarea scolara se imbina cu diferite proceduri
de selectie impuse de trecerea de la o gama de instruire la alta. In momentul in care copilul sau tanarul este orientat catre o
forma de instruire care ii ofera a calificare profesionala (de exemplu, o scoala profesionala, o facultate, o scoala postliceala de
calificare), actiunea poate fi considerata ca fiind orientare profesionala.

Prin orientare profesionala (OP) se intelege acel complex de actiuni destinate sa indrume o persoana catre o profesie sau o
familie de profesii, in conformitate cu interesele si aptitudinile sale. Orientarea profesionala are ca scop identificarea, pentru
fiecare individ, a profesiei celei mai potrivite (Popescu-Neveanu, 1978). De obicei, orientarea profesionala se face catre o familie
de profesii, cel in cauza avand posibilitatea de a alege profesia pe care o considera ca fiind aducatoare de satisfactii maxime.
Pe plan social orientarea profesionala contribuie la atenuarea dezechilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, alegerea
unei profesii de catre un individ facandu-se si in functie de pozitia si de perspectivele profesiei pe piata fortei de munca.

Reorientarea profesionala are loc in momentul in care, din diferite motive (insatisfactie profesionala, imposibilitatea gasirii unui loc
de munca, dorinta de castig material) o persoana decide sa-si abandoneze profesia si sa se pregateasca pentru o noua profesie,
sa se recalifice profesional. Alegerea unei forme de invatamant sau a unei profesii si, cu atat mai mult, schimbarea profesiei
reprezinta decizii importante in viata unei persoane, cu repercusiuni majore asupra viitorului sau profesional.

Formarea profesionala continua, intelegand prin aceasta pregatirea profesionala pe tot parcursul vietii active si chiar dupa
pensionare, a devenit un principiu universal recunoscut. Evolutia stiintei si tehnicii este atat de rapida in zilele noastre, incat, fara
un efort continuu de acualizare a cunostintelor, nimeni nu mai poate face fata schimbarilor care se petrec in lumea profesiilor.
Daca se accepta caracterul de continuitate al formarii profesionale, acelasi atribut trebuie asociat si orientarii profesionale, ca
proces care precede, in mod logic, orice decizie privind cariera.

3.3 Un model general de analiza a muncii

Abordarea sistemica a activitatii de munca presupune studierea binomului om-masina sau om-munca dintr-o perspectiva unitara.
Intre cele doua subsisteme se impune existenta unei compatibilitati, de calitatea ei depinzand performanta sau productivitatea
muncii. Exista numeroase sisteme de abordare a analizei muncii, mai mult sau mai putin structurate.

Sperandio (1984) propune un model de studiu al muncii, in care se au in vedere doua niveluri de analiza: analiza sarcinii,
descriptiva si diagnostica, si analiza conduitelor operatorii, care se refera la cunoasterea regulilor dupa care actioneaza operatorul.
Dar, un model multinivelar bine structurat si fundamentat, este sustinut de Leplat si Cuny (1977) (Figura 3.1).

Figura 3.1 Schema generala a conditiilor si consecintelor activitatii de munca

(citeste a ? b, b depinde de a).
I Nivelul conditiilor de munca;
II Nivelul activitatii operatorului;
III Nivelul rezultatelor activitatii.

Pentru J. Leplat si X. Cuny, obiectul central al analizei psihologului este conduita muncitorului sau operatorului (activitatea sau
conduita sunt termeni sinonimi; intr-o acceptiune generala, pentru psiholog, munca reprezinta o conduita sau o manifestare
comportamentala).

Activitatea operatorului (conduita) depinde de conditiile de munca, adica de ansamblul factorilor care determina conduita
operatorului. Acesti factori sunt constituiti din cerintele impuse operatorului: obiective (sortarea unui set de piese dupa calitate),
conditii de executie (mijloacele tehnice utilizabile, ambianta fizica, regulile de supraveghere etc.). Astfel, sarcina operatorului este
definita ca ansamblul exigentelor pe care operatorul trebuie sa le satisfaca printr-un anume comportament (conduita). Notam ca
notiunea de sarcina este definita la nivelul exigentelor (al cerintelor), in timp ce notiunea de activitate este raportata la
comportament sau conduita.

Comportamentul sau conduita (activitatea de munca) depinde si de caracteristicile sau particularitatile individuale ale operatorului
uman (fizice, de personalitate, intelectuale si de cunostinte, experienta etc.). In mod firesc, sfera componentelor conditiilor de
munca este mult mai larga, ea poate include la fel de bine o serie de factori externi care influenteaza activitatea de munca, cum
sunt de pilda facilitatile de transport, conditiile de locuit, chiar si complexul de contraindicatii profesionale.

Activitatea operatorului, ca raspuns la cerintele formulate, si in functie de particularitatile sale individuale, va antrena un set de
consecinte (incarcare, oboseala, stres, satisfactie etc.). Acestea, la randul lor pot influenta si chiar modifica anumite insusiri ale
personalitatii, rasfrangandu-se nemijlocit asupra conduitei sale. In consecinta, comportamentul sau activitatea de munca se va
traduce in performanta care poate fi cuantificata pe baza anumitor criterii. La randul sau, performanta operatorului este
dependenta si de alti factori cum sunt materia prima care i se pune la dispozitie sau echipamentul pe care lucreaza. Performanta
este confruntata apoi cu obiectivele, abaterile constatate devenind un motiv al autoreglarii activitatii operatorului si astfel al
indeplinirii sarcinilor de munca sau al normei. Nivelurile specificate in Figura 1-1 se gasesc deci intr-o stransa interdependenta, se
conditioneaza unele pe altele. De fapt, asa trebuie inteleasa notiunea de analiza a muncii privita dintr-un unghi de vedere
sistemic.

Conditiile de munca sunt dihotomizate in conditii interne (particularitatile individuale ale operatorului antropometrice, sex, varsta,
calificare, experienta, personalitate etc.) si conditii externe sau particularitati ale mediului muncii (conditii fizice, tehnice,
organizationale, socio-economice etc.).

Intr-un astfel de context, ceea ce am numit activitatea operatorului, ne apare ca raspunsul individului la ansamblul conditiilor de
munca. Ea se poate aplica atat propriului corp sau obiectelor materiale, dar si reprezentarilor. In primul caz se discuta despre o
activitate fizica sau manuala, observabila. In al doilea caz, se discuta despre o activitate de reprezentare sau mentala (sau
cognitiva ori intelectuala), inobservabila si care trebuie dedusa pe parcursul diferitelor trasee de derulare (Leplat & Cuny, 1977;
Leplat, 1980). Hoc (1979), la randul lui insista asupra necesitatii unei articulari intre sarcinile si comportamentul/conduita de
munca. (Conduita este in acelasi timp comportament observabil si procese inobservabile; Sarcina presupune ansamblul conditiilor
obiective pe care operatorul trebuie sa le ia in considerare in vederea construirii unui raspuns sau manifestari comportamentale.)
Conduita, raspunsul sau comportamentul, se bazeaza atat pe mecanismele cognitive de care dispune operatorul cat si pe
caracteristicile sarcinii care trebuie executata. Aceste doua componente trebuie studiate in corelatie, ele constituie in final o
unitate fundamentala a analizei psihologice a muncii si care reprezinta situatia de munca. Cu alte cuvinte, analiza muncii din
perspectiva psihologica opereaza cu un model al sarcinii asociat unui model al conduitei.

Rolul teoriei cognitive in analiza muncii

“Revolutia cognitiva” a modificat multe din campurile de aplicare ale Psihologiei muncii si organizationale. Analiza muncii, pana nu
de mult, a fost tributara conceptiei behavioriste; era considerata ca un domeniu pur tehnic de culegere de date despre un post de
munca. Se poate chiar afirma ca analiza muncii a rezistat un timp indelungat asalturilor teoriei cognitive, desi multi cercetatori au
constientizat importanta unei restructurari si in aceasta sfera. Modelul lui J. Leplat si X. Cuny este un exemplu, iar in domeniul
metodologiilor, Chestionarul de Analiza a Postului (PAQ) (McCormick, Jeanneret & Mecham, 1972) a insemnat un pas important
spre o abordare cognitiva a analizei muncii.
Spector, Brannick si Coovert (1989) mentioneaza ca sunt putine studiile care sa analizeze cum este utilizata informatia de catre
specialistii in analiza muncii si detinatorii posturilor de munca pentru elaborarea unei analize a muncii. Astfel de preocupari au
devenit insa mai frecvente in ultimul timp. Sanchez si Levine (1988) au studiat maniera in care 60 de angajati proveniti de la
patru posturi de munca evalueaza pe un inventar de sarcini de munca cat de critica este ea pentru activitatea prestata,
responsabilitatea, dificultatile de invatare si timpul dedicat instruirii. Cercetatorii au constatat ca dificultatea invatarii si cat de
critica este ea pentru activitate in sarcina respectiva, sunt cele mai importante aspecte in efectuarea unei activitati de munca.
Desi studiul a fost criticat, el a subliniat importanta realizarii unei conexiuni intre ceea ce este obiectiv intr-o sarcina de munca si
ceea ce poate fi numai evaluat subiectiv. Alte studii s-au ocupat de compararea intre abordarea statistica in analiza muncii si
abordarea holista (descompunerea sarcinii pe baza unei analize calitative sau clinice). Intre cele doua abordari nu s-au identificat
diferente semnificative. Landy si Vasey (1991) a comparat evaluarile efectuate de experti in analiza muncii, astfel reusind sa
descopere unele mecanisme care pot afecta rezultatele analizei muncii. Lindell, Clause, Barandt si Landis (1998) au studiat
varianta diferita obtinuta in evaluarea diferitelor aspecte ale muncii atunci cand se utilizeaza grupuri de experti constituite din
persoane cu formatie diferita. Mai mult ei demonstreaza incidenta reciproca a relatiilor dintre contextul organizational si evaluarea
sarcinilor de munca. Au putut astfel sa fie detectate unele corelatii semnificative intre evaluarea sarcinilor de munca si unele
dimensiuni ale contextului organizational sau intre detinatorii postului de munca studiat si analistii specializati. Exista bineinteles si
deosebiri sau absenta corelatiilor semnificative in numeroase contexte. Pe aceasta linie se inscrie si un studiu cu caracter
metaanalitic care abordeaza problema surselor sociale si cognitive de imprecizii potentiale manifestate in analiza muncii
(Morgeson & Campion, 1997). Autorii au plecat de la ideea pragmatica cum ca impreciziile in analiza muncii pot avea consecinte
extrem de importante de natura financiara si umana pentru organizatie. Astfel, exagerarea sarcinilor de munca aferente unui post
poate crea un impact advers, cresterea costurilor de recrutare si selectie, ridicarea costurilor de instruire etc. Impreciziile de
evaluare a posturilor pot genera nemultumiri legate de distribuirea salariilor, crearea unor inechitati etc. Autorii au dihotomizat
sursele de imprecizie in sociale si cognitive. Sursele sociale de imprecizie sunt create de presiunile normative emanate de mediul
social si reflecta faptul ca indivizii actioneaza la nivelul unui anumit context social. Sursele cognitive, pe de alta parte, reflecta
probleme care rezulta in primul rand dinspre indivizi ca procesori de informatii si care au unele limitari inerente. Autorii studiului
amintit au colectionat 16 tipuri de surse de imprecizie in derularea activitatilor de analiza a muncii:

Surse sociale
• Procesari legate de influentarea sociala
• Presiuni pentru conformitate
• Schimbari extreme
• Pierderea motivatiei

Procesari influentate de autoprezentare

• Managementul impresiei
• Dezirabilitatea sociala
• Efecte ale solicitarilor
Surse cognitive
Informatii limitate privitor la procesarea sistemelor
• Incarcarea cu informatii
• Euristici
• Categorizari
Distorsiuni privitor la procesarea informatiilor sistemice
• Grija exagerata
• Informatiile venite din exterior
• Informatii inadecvate
• Efectele de ordine si contrast
• Efectul de halou
• Efectul indulgentei si severitatii
• Efectele metodei

Autorii descriu si efectele probabile ale impreciziilor mentionate asupra analiza muncii. Desi studiul respectiv este o sinteza
bibliografica, el reuseste sa ofere numeroase sugestii pentru proiectarea unor cercetari ulterioare.

Desigur, investigarea proceselor cognitive care stau la baza evaluarilor privind analiza muncii sunt abia intr-un stadiu incipient.
Este inca neclar ce fel de informatii utilizeaza expertii in analiza muncii ca sa faca evaluari, cum le proceseaza, tipurile de erori pe
care le comit si motivatia lor cauzala etc. Ceea ce este o certitudine, este ca analiza muncii se indreapta spre o fundamentare
teoretica mai solida, spre desprinderea de artificiile empirice care adesea au dus-o la interpretari simpliste incongruente cu
cerintele tehnicilor si tehnologiilor avansate.

Algera si Greuter (1998) atrag atentia asupra faptului ca analiza muncii a dus uneori la concluzii false. Ei discuta despre o
modalitate de discriminare directa si o discriminare ca efect. In ambele cazuri, este vorba de stoparea de la practicarea profesiei a
unei categorii de candidati la un anumit loc de munca. In cazul discriminarii directe se aminteste ca anumite particularitati
individuale sunt incorect mentionate ca relevante pentru practicarea unei profesii. De pilda, pana nu de mult, o cerinta definitorie
pentru a fi politist a fost “forta fizica”. Aceasta a dus la o respingere a femeilor de la practicarea acestei profesii. In prezent, in
profesia de politist se pune un accent tot mai mare pe prevenirea conflictelor si solutii nonagresive din punct de vedere fizic
(rezolvarea problemelor prin negocieri).

Este adevarat ca practicarea cu succes a unei profesii solicita o serie de calitati individuale. Practica a demonstrat ca bazarea pe
aceste calitati ca repere, de exemplu in selectia de personal, poate, in anumite cazuri, sa excluda de la practicarea unei profesii
anumite grupuri de candidati. De exemplu, adesea intalnim in situatii de selectie persoane cu studii superioare si medii care
opteaza pentru un anumit post de munca. La un test care masoara capacitatile intelectuale, de genul Matricilor Progresive
Avansate, ne asteptam ca cei cu studii superioare sau inginerii fata de filologi, sa obtina performante superioare. In acest context
este vorba de o discriminare ca efect. Deci, psihologul care face selectia de personal trebuie sa fie foarte atent la astfel de
distorsiuni.

Discriminarea directa este mai putin problematica decat discriminarea ca efect; discriminarea directa este rezultatul unei analize
incorecte a muncii, aspect care e corectabil. Discriminarea ca efect este mult mai problematica, ea poate duce la conflicte
serioase. Ceea ce se poate face in acest caz este o interventie la nivelul standardelor de selectie, oferirea unor cursuri
suplimentare de instruire pentru cei defavorizati etc. Vizavi de problemele discriminarii si implicatiile lor, psihologul trebuie sa fie
foarte atent si sa evite posibilele distorsiuni.
Analiza muncii este o metoda prin intermediul careia putem sa descriem sarcinile, activitatile si responsabilitatile aferente unui
anumit post de munca. Este vorba deci de analiza muncii orientata pe postul de munca. Dar analiza muncii are ca obiectiv si
identificarea exigentelor umane implicate in efectuarea activitatilor specifice postului respectiv de munca; analiza muncii orientata
pe particularitatile psihice asteptate din partea detinatorului postului de munca. Distingem deci doua orientari majore in analiza
muncii: (1) Analiza muncii orientata pe postul de munca (Job description) si (2) Analiza muncii orientata pe detinatorul postului de
munca (Job specifications).

3.4 Analiza muncii orientata pe postul de munca (Job description)

Analiza muncii orientata pe postul de munca nu este altceva decat o activitate de colectare de informatii cu privire la natura
sarcinilor si indatoririlor sau responsabilitatilor care trebuiesc indeplinite in contextul unui anumit post de munca. Este o incercare
de a defini munca la nivelul a ceea ce am subliniat ca sunt conditiile de munca. Acestea, noi le-am grupat in trei elemente
fundamentale:
(1) obiective de indeplinit,
(2) particularitati ale mediului muncii si
(3) exigente privind particularitatile individuale ale operatorului.

Primele doua se refera la analiza muncii orientata pe postul de munca. Particularitatile individuale solicitate detinatorului postului
de munca, apartin analizei muncii orientata pe operatorul detinator al postului respectiv de munca. Trebuie sa subliniem faptul ca
atat descrierea sarcinilor de munca, cat si solicitarile psihologice ale acesteia caracterizeaza postul respectiv, ele fiind
independente de cel care se angajeaza pe postul in cauza.

Sperandio (1984), enumera cateva puncte pe care trebuie sa le includa analiza conditiilor sau sarcinilor de munca:
• Delimitarea sistemului om-masina care face obiectul studiului;
• Elaborarea unui crochiu de ansamblu care defineste operatorul, masina, informatiile, actiunile;
• Descrierea dinamica a functionarii sistemului;
• Identificarea exigentelor/cerintelor muncii;
• Reperarea eventualelor disfunctiuni si contraindicatii.

Analiza cognitiva a sarcinii de munca: o orientare de actualitate. Solutiile oferite de diferiti autori in relatie cu analiza sarcinilor de
munca sunt diferite. Ceea ce se poate afirma este faptul ca problematica analizei sarcinilor de munca s-a dezvoltat in paralel cu
progresul tehnic. De numele lui F.W. Taylor se leaga primele incercari de studiu a sarcinilor de munca, Frank si Lillian Gilbreth
mergand pana acolo incat au descompus activitatea de munca in unitati foarte marunte (therblings). Studiul muncii a devenit la
timpul respectiv foarte popular prin aceea ca se realiza o rationalizare a muncii operationalizandu-se la nivelul factorilor
motivationali si ai satisfactiei profesionale. Desi activitatea acestor analisti ai muncii a avut numeroase fisuri, psihologii fiind
impotriva practicilor respective, totusi ideile tayloriene au avut o contributie pozitiva in domeniul proiectarii productiei industriale,
al activitatilor ingineresti, al normarii si al analizei muncii (Algera, 1998). In timp, metodele de analiza a sarcinilor de munca au
evoluat. Pe masura ce natura muncii s-a schimbat, munca fiind caracterizata prin transformari marcante la nivel tehnologic,
transport si comunicatii, prin instaurarea unor noi ierarhii tehnologice dominate de tehnologiile de varf si modul de analiza a
muncii a trebuit sa se schimbe. Analiza cognitiva a sarcinilor de munca este, in actualul context, o procedura de obtinere a datelor
despre sarcinile pe care le au persoanele care le indeplinesc si dobandirea unei intelegeri de profunzime a continutului lor (Welie
van, 2001). La baza schimbarilor produse la nivelul naturii muncii, in prezent stau doua aspecte noi: aspectul cognitiv al muncii si
munca in echipa. Ca un rezultat al acestor schimbari, psihologii industriali au initiat proceduri de analiza cognitiva a sarcinilor de
munca (Reynolds & Brannik, 2001). Initial directia de interventie a psihologilor industriali si a proiectantilor a fost captata de
reducerea efortului fizic. In prezent asistam la o augmentare a cerintelor cognitive in derularea procesului de munca (Goldstein,
1993). Activitati de munca odinioara rutiniere si predictibile, acum presupun diagnoze, monitorizare si luare de decizii. In
economia curenta, avantajele competitivitatii se bazeaza pe cunostinte, calitate, viteza si flexibilitate. Ca urmare, ne confruntam
cu orientari legate de selectia echipei de munca, aprecierea performantei echipei, structuri de recompensare a echipei, instruirea
echipei etc. La baza acestor activitati sta analiza muncii orientata spre ceea ce se numeste analiza cognitiva a sarcinilor de munca
a echipei.

Analiza cognitiva a sarcinii a fost utilizata intens in proiectarea interfetelor om-calculator. Metodele utilizate vizeaza intelegerea
modalitatilor de operationalizare a cunostintelor, implicarea proceselor de gandire, descifrarea modelului mintal al utilizatorului
unui calculator etc. (Haan de, 2000; Veer van der, 1999; Welie van, 2001). O serie de metode si tehnici de analiza de sarcina au
fost dezvoltate si experimentate. Astfel datele utilizate in analiza de sarcina sunt obtinute prin tehnica interviului, observatii,
protocoale verbale si studii etnografice ale locului de munca. In afara de aceste tehnici, de altfel cunoscute, redactarea,
modelarea si structurarea lor este o problema majora. Procesul de structurare a datelor si obtinerea unei imagini globale este
ceea ce se numeste modelarea sarcinii. Modelul sarcinii este “produsul” intregii activitati de analiza de sarcina. Una din primele
metode de analiza utilizate este Analiza ierarhica de sarcina (Hierarchical Task Analysis -; HTA). Mai recent, a fost initiata Analiza
de sarcina a grupului (Groupware Task Analysis - GTA (Veer van der, Lenting & Bergevoet, 1996). Ideea de la care au plecat
autorii GTA este ca rareori utilizatorii folosesc sistemele proiectate izolat. Prin urmare, GTA pune accent pe studierea activitatilor
unui grup sau organizatii. In acest context au fost proiectate o serie de produse informatice pe baza carora se realizeaza modelele
respective precum si diferite limbaje de modelare (Haan de, 2000; Pitariu, Valcea, Rapauzu & Lapadatu, 1990; Veer van der,
1999; Welie van,2001).

Analiza de sarcina orientata pe principii cognitive nu trebuie inteleasa ca un substitut al analizei muncii de tip clasic, ea este o
metoda intensiva superioara care se va limita la acele sarcini de munca despre care se poate afirma ca au o componenta
cognitiva largita precum si la aspectele complexe ale muncii in echipa. Analiza muncii traditionala nu este asa de bine echipata
pentru a analiza procesele cognitive ale sarcinilor de munca. Cognitia este mai dificil de observat, intervievat sau autorelatata,
oamenii nerealizand mecanismele de gandire care stau la baza efectuarii unei sarcini de munca. Daca ne gandim la demersul pe
care analistul il face cand descifreaza un protocol verbal legat de remedierea unei disfunctiuni sau incident de munca, realizam ca
traducerea actiunilor in mecanisme cognitive nu este de loc simpla. Mai mult, analiza muncii obisnuita, este centrata pe
indeplinirea unei sarcini si nu pe interconexiunile dintre sarcinile de munca, pe mecanismele gandirii operatorului sau pe modelul
mintal al acestuia. Pentru psihologia muncii si organizationala, analiza cognitiva a sarcinilor de munca ramane inca un deziderat,
cercetarile in acest domeniu fiind inca reduse (Landy, Shankster-Cawley, L., Moran, S.K. (1995).

Descrierea sarcinilor de munca presupune efectuarea unei incursiuni in ceea ce este specific pentru un anumit post de munca.
Aceasta inseamna apelarea la o serie de metode de culegere si sinteza a datelor relativ la postul respectiv de munca. In practica
existenta in tara noastra, descrierea posturilor/sarcinilor de munca, o gasim sub denumirea de Fisa postului de munca. Pentru a
nu se face confuzii, am pastrat aceasta denumire pe tot parcursul lucrarii.

Tehnicile de culegere a datelor si de descriere a lor cunosc o varietate foarte mare (principalele tehnici si metode de lucru vor fi
descrise intr-un paragraf separat). Un aspect asupra caruia atragem atentia este limbajul adoptat in descrierea faptelor. Acest
lucru este important deoarece exista multe tehnici de descriere care pot oferi portrete sensibil diferite ale sarcinii de munca
analizate. De pilda, descrierea dinamica a unui sistem in termeni procedurali sau nonprocedurali, ne poate furniza doua imagini
diferite ale sistemului studiat. Limbajul utilizat va duce la modalitati diferite de intelegere a fenomenului studiat cu repercusiuni
nemijlocite asupra masurilor practice de amenajare a muncii, de proiectare a instruirii, de formulare a obiectivelor de atins etc.

Analiza muncii orientata pe postul de munca consta in culegerea de informatii despre natura sarcinilor solicitate detinatorului
postului respectiv de munca. Aceste informatii pot fi simple descrieri sau enunturi ale sarcinilor respective. Ele pot fi insa
completate si cu informatii despre particularitatile sarcinilor. De exemplu, o sarcina pentru un agent de circulatie rutiera este:

Completeaza un raport dupa amendarea unui contravenient

Aceasta este una din sarcinile obisnuite ale agentilor de circulatie. O particularitate a activitatii postului de agent de circulatie este
:

Utilizeaza creioane si pixuri

Particularitatile sarcinii, asa cum se vede in exemplul dat, nu putem spune ca reprezinta o sarcina specifica, ele sunt ceva comun
dar care contribuie la realizarea sarcinii. Analiza muncii are menirea de a surprinde o ierarhizare a sarcinilor de munca in functie
de importanta pe care o are fiecare dintre ele. Descrierea sarcinilor de munca ne ofera o imagine a ceea ce detinatorii unui post
de munca fac. Ceea ce am vazut ca sunt particularitatile sarcinii de munca ne permite sa realizam comparatii legat de natura unei
sarcini de munca prezente in mai multe posturi de munca. Atat agentul de circulatie cat si profesorul utilizeaza creioane si pixuri
intr-o maniera similara, dar pentru realizarea unor sarcini de munca diferite.

Nu toate sarcinile de munca au o pondere egala in prestarea acesteia. Apoi, fiecare sarcina poate fi descompusa in subsarcini si
acestea, la randul lor in unitati mai mici. Acest lucru a dus cu multi ani in urma la dezvoltarea unor tehnici de studiu al muncii
promovate de F.W. Taylor si Frank si Lillian Gilbreth (la timpul lor, psihologii si-au manifestat dezacordul fata de utilizarea acestor
tehnici ca baza pentru instruirea profesionala in vederea cresterii randamentului muncitorilor; tehnicile respective mai sunt
utilizate in prezent doar in unele experimente de laborator sau de catre specialistii in probleme de normare si organizare a
muncii). Levine (1983) a propus o procedura care poate fi folosita pentru a genera o ierarhizare a componentelor muncii. Astfel,
el a impartit functiile majore ale unui post de munca in patru nivele specifice (Tabelul 3.2)

Tabelul 3.2
Procedura de ierarhizare a componentelor muncii a lui Levine (1983)
1. Responsabilitate/indatorire
2. Sarcina
3 Activitate
4 Actiuni/Elemente

O indatorire/responsabilitate este un grup de sarcini orientate toate spre atingerea unui obiectiv specific pentru un anumit loc de
munca. Un luptator antitero, printre alte indatoriri o are si pe aceea de:

Arestare a unui terorist

Fiecare indatorire/responsabilitate presupune indeplinirea unui set de sarcini sau obiective specifice. Una dintre sarcini poate fi in
cazul nostru:

Deplasarea la locul incidentului cu masina politiei pentru a prelua teroristul capturat

Fiecarei sarcini ii pot corespunde o familie sau grup de activitati orientate spre indeplinirea acesteia. Un exemplu de activitate
legata de arestarea teroristului capturat, poate fi:
Punerea catuselor teroristului

Dar, la randul ei o activitate este compusa dintr-un numar mai mare sau mai mic de actiuni sau de elemente. Astfel, luptatorul
antiterorist va efectua o suita de activitati ca:

Desprinde catusele de la centura

Prinde catusele cu mana dreapta
Deblocheaza catusele cu mana stanga
Plaseaza catusele pe incheietura mainii teroristului
Inchide/blocheaza catusele

Retinem faptul ca posturilor de munca le sunt caracteristice un anumit numar de indatoriri/responsabilitati, in general nu prea
multe; fiecareia dintre acestea, pentru a putea fi indeplinite, le corespund cateva sarcini;. fiecarei sarcini ii sunt asociate cateva
activitati; si, fiecare activitate poate fi descompusa intr-un numar de actiuni/elemente. Este usor de realizat faptul ca in contextul
analizei muncii se opereaza cu un numar mare de informatii despre un post de munca, informatii care trebuie sistematizate intr-
un asa-numit raport si dupa principii bine definite. In functie de obiectivul urmarit, acest raport este mai detaliat sau mai restrans.
De obicei, activitatea de descriere a postului de munca este prezentata sub forma unui eseu sau printr-o enumerare pe puncte
cand se pune problema fiselor de post (Cascio, 1991; Levine, 1983; Muchinsky, 1990; Smith & Robertson, 1993). Analiza muncii
orientata pe postul de munca, o intalnim in fisele de post care sunt inmanate unui angajat in momentul ocuparii viitorului sau
post de munca.

In general, pentru realizarea unei analize a sarcinilor de munca au fost mentionati sase pasi (Smith & Robertson, 1993):
1. Colectarea si analiza documentelor privitor la postul de munca analizat, astfel ca manuale de instructiuni si instruire, fise
tehnice etc., tot ce poate oferi informatii privitoare la postul de munca in cauza.
2. Interpelarea managerilor avizati despre specificul postului de munca respectiv. Este vorba de obiectivele postului de munca,
activitatile pe care le presupune acesta, relatiile detinatorilor postului cu alti angajati pe alte posturi de munca.
3. Interpelarea detinatorilor postului de munca si a sefilor nemijlociti relativ la probleme similare solicitate. Uneori se procedeaza
la obtinerea de la detinatorii posturilor a unor inregistrari detaliate in scris a activitatilor prestate o anumita perioada de timp.
4. Observarea detinatorilor postului a modului in care lucreaza si inregistrarea evenimentelor mai importante. De obicei, aceste
observatii se fac cateva zile la rand, uneori apelandu-se la tehnici de inregistrare mai sofisticate (camera video, tehnici de
fotografiere a zilei de munca, cronometrarea secventelor de munca etc.).
5. Incercarea de a presta activitatea de munca impusa de postul de munca respectiv. Desigur, cand aceasta implica o anumita
doza de risc, se poate apela la tehnica invatarii mentale a activitatilor de munca.
6. Redactarea descrierilor activitatilor de munca specifice postului respectiv (Fisa postului de munca). Pentru aceasta au fost
proiectate o serie de scheme sau formate de redactare. Un ghid posibil de redactare a fisei postului de munca este cel de mai jos.
Desigur, paragrafele nu sunt fixe, dupa necesitati se mai pot adauga si altele.

1. Date despre postul de munca

Denumirea postului de munca. De obicei, denumirea unei profesii este luata din nomenclatorul national al profesiilor, referiri
facandu-se si la nomenclatoare ori lucrari de referinta internationale, cum este Dictionarul de titluri profesionale (DOT) editat in
SUA sau Clasificarea Ocupatiilor din Romania (COR)(1995). Numarul persoanelor care sunt angajate pe postul respectiv si
persoana responsabila de intreaga activitate. Fisa postului de munca nu include numele detinatorilor acestuia. Ea este o descriere
a sarcinilor care revin oricarui detinator al postului de munca in cauza.

2. Obiectivul principal al postului de munca

Este trecuta o singura propozitie care sa clarifice obiectul postului de munca in cauza.

3. Integrarea postului de munca in structura organizationala.

Este vorba de pozitia postului de munca in structura ierarhica a organizatiei. Sunt definite pozitiile de subordonare, distanta fata
de posturile superioare pe cale ierarhica, relatiile cu posturile invecinate etc. Informatia este utila in vederea stabilirii unui plan de
promovare sau de rezolvare a unor probleme critice ori pentru realizarea unor aglutinari de posturi de munca.

4. Responsabilitati, Sarcini, Activitati, Actiuni/Elemente

Aceasta sectiune contine lista de obligatii care revin detinatorului postului de munca si de care acesta trebuie sa se achite. Sunt
listate responsabilitatile detinatorului postului de munca fata de oameni, materiale, bani, unelte, echipamente etc. Este util sa se
mentioneze si rezultatele indeplinirii responsabilitatilor si sarcinilor respective. De exemplu, cantitatea minima de produse
realizate, standardele de calitate, utilizarea eficienta a resurselor, cerintele de instruire etc. Cu alte cuvinte responsabilitatile de
munca ce vor fi inregistrate reprezinta un grup de sarcini si activitati care se cer efectuate de catre angajat pentru a raspunde
obiectivului postului de munca respectiv. Redactarea responsabilitatilor

COPILUL UNIC CARE VREA SA COMANDE

Vizite: ? Nota: ?

s4m14mr
Institutorul S. relateaza cazul unui baiat in varsta de 11 ani, care nu se intelege cu nimeni si care deranjeaza sistematic procesul
de invatamant. A furat de la mama sa 50 de creitari. Principala plangere se refera la faptul ca nu poate fi in compania altor copii
fara a se certa cu ei, dorind ca el sa-i comande. Este copil unic la parinti.
Randamentul sau scolar este mediocru, cu toate ca pare inteligent.
Nici o informatie asupra situatiei familiei copilului.
Copil unic si rasfatat din cauza ca toti din familie se ocupa de dansul, nu poate avea contacte cu ceilalti copii, fapt care a
impiedicat dezvoltarea sentimentului sau de comuniune sociala. imi exprim dorinta de a sta de vorba cu mama copilului.
Mama sustine ca baiatul are parti bune, dar ca se lasa prea mult influentat de catre ceilalti. Sunt zile cand nu vrea sa stie de
nimeni si de nimic. Niste baieti i-au raportat mamei ca el le-ar fi spus ca „n-are chef sa faca ceea ce ii comanda mama lui".
Adesea il prinde cu minciuna si il pedepseste. Uneori il „plesneste", alteori il priveaza de lucrurile care fac bucuria lui. O anumita
perioada s-a aflat sub ingrijirea unei doici, unde a fost bine tratat. Acasa este inca si mai bine tratat, nelipsindu-i nimic. Mai
inainte, cand era pedepsit, isi cerea iertare; acum face mutre si raspunde rautacios. ii place sa o faca pe stapanul casei si are o
tendinta spre fanfaronada. Actualul sot al mamei nu este tatal copilului, dar se poarta foarte binevoitor cu dansul; de altfel baiatul
nu stie ca nu este tatal sau adevarat. Cand acesta e acasa, baiatul chiar ca isi face de cap, profitand de bunatatea iesita din
comun a barbatului. Institutorii l-au consiliat sa fie sever. Copilul, pe de alta parte, nu are prieteni, pentru ca nu s-ar putea
intelege cu dansii. Este autoritar si ceilalti nu-1 iubesc. isi face lectiile singur.
in saptamana din urma a constatat ca ii lipseau 50 de creitari din portmoneu. L-a facut pe copil raspunzator de furt. Acesta a
negat ca ar fi luat banii, dar mama i-a gasit la dansul. NU-si da seama de ce i-a furat el acei bani.
Copilului ii place sa schimbe si sa colectioneze diferite obiecte, cum ar fi chitante, poze, creioane etc. Mama i-a cerut sa inceteze
cu aceste schimburi, promitandu-i, drept compensatie, ceva bani de buzunar saptamanal. Asta i-a facut mare
placere. incolo el este dragut, o ajuta cu placere, fara a-i pretinde ca si ea sa-1 ajute.
Cat priveste visele, mama spune ca intr-o zi, pe cand faceau o calatorie cu vaporul, pe Dunare, baiatul a avut un cosmar. Visul
avea in capul lui o atat de puternica impresie de realitate, incat l-au gasit pe puntea navei, catarat pe cos si mort de frica sa nu
cada de acolo, exact ca in visul de groaza pe care il avusese. Cu acel prilej si-a exprimat dorinta de a se face capitan sau pilot de
nava, iar altadata a spus ca i-ar face placere sa comande pe tot vaporul.
Este econom. Mama baiatului se plange de obiceiul copilului de a minti si de nesociabilitatea sa. Drept pedeapsa, adesea il bate.
Discutie cu mama: Ca a furat cei 50 de creitari, nu-i un capat de tara; nu ar trebui sa-i mai pomeniti de aceasta. Ati procedat
foarte bine dandu-i bani de buzunar. Stiind ca poate conta pe acesti bani, se va linisti. in locul dumneavoastra, nu i-as mai aplica
nici o pedeapsa corporala. Baiatul crede ca prin minciunile si fanfaronadele lui va izbuti sa atraga atentia celorlalti si ca va deveni
astfel punctul lor de atractie. Indicat ar fi sa atenuati si chiar sa desfiintati orice pedeapsa, reducandu-le treptat. Ar trebui, de
asemenea, sa-1 faceti sa se gandeasca la viitorul lui, explicandu-i ca profesiunea de capitan de vapor, pe care el si-a ales-o din
vanitate, nu este o ocupatie potrivita pentru dansul. Daca m-as gasi in locul dumneavoastra, nu l-as mai coplesi atat cu grija
materna. S-a obisnuit sa va aiba mereu in spatele lui. Daca ii place gimnastica, lasati-1 sa o practice, ca sa se poata intalni in felul
acesta cu alti copii. Eu l-as face sa simta ca nu mai e copil, ceea ce i-ar da mai multa incredere in sine. Are impresia ca este
stingherit, ca i se pun bete
in roate; de aici se trage ultimul incident. Copilul ar dori sa aiba sentimentul ca este cineva, sa se convinga ca are rostul lui in
viata.
Dr. A (adresandu-se auditoriului, dupa ce mama a plecat): Avem de-a face cu un baiat care vrea sa se afirme, dar care este
stanjenit de comportamentul mamai sale.
DrA (adresandu-se copilului, care tocmai a intrat): Esti un bun matematician! Ce ai dori sa te faci mai tarziu?
Copilul: Capitan de transatlantic. As vrea sa calatoresc la Hamburg.
Dr. A: Ai putea-o face la varsta de 15 sau 16 ani. Aceasta inainte de a deveni capitan. Pana atunci trebuie sa inveti o multime de
lucruri. De ce iti place profesiunea de capitan de vapor? Ai fost pe vreun vapor? Ce iti place acolo atat de mult?
Copilul: Ca acolo poti sa comanzi.
Dr. A: Dar in momentul de fata ce faci? De ce nu faci ceva care sa-i placa mamei tale si care si la scoala sa te faca pretuit?
Copilul: ii comand pe ceilalti.
Dr. A: Daca vrei sa fii capitan, trebuie sa comanzi cu intelepciune, pentru ca fiecare sa spuna ca este bine ce faci. Dar intre copii,
la scoala, nu esti capitan si nu-i bine sa-i comanzi. Nu inteleg de ce vrei tu sa comanzi la scoala. E sigur ca din cauza aceasta nu
vei avea prieteni. Copiii au dreptate, ei nu se afla acolo ca sa le dai tu ordine. Asta o vei face mai tarziu; acum trebuie sa fii
amabil, sa incerci sa-ti faci prieteni. Capitanul este amabil cu pasagerii si, de asemenea, trebuie sa stie sa faca si alte lucruri, in
afara de a comanda. Trebuie ca el sa aiba prieteni. Daca ceilalti nu-1 au la inima, daca il detesta, nu-i vor asculta comenzile.
Trebuie sa inveti sa te comporti cat mai amabil cu ceilalti copii. A comanda este a o face pe laudarosul. iti place sa faci schimburi
de obiecte si sa cumperi. iti place sa fii cineva, ai vrea ca toata lumea sa se uite la tine ca la un capitan. Ce-ti amintesti tu,
grozav, de pe vremea cand erai mic de tot?
Copilul: Am vazut o data cum niste oameni ridicau un clopot sus in clopotnita. Aveam trei, ori patru ani.
Dr. A: Te-a interesat?
Copilul: Mi-a placut sa vad cum faceau oamenii aceia ca clopotul sa ajunga in varful turnului.
Dr. A: Ti-a placut sa priveste cum se ridica ceva? Eu as dori ca tu sa ai prieteni. Nu ai vrea sa frecventezi o asociatie de asistenta?
Mama ta te va lasa, poate, sa inveti sa faci gimnastica. Totul poate fi invatat. La asociatia de asistenta iti vei putea face temele;
ar fi cat se poate de amuzant. Ce vrei sa faci cu banii pe care ii economisesti?
Copilul: Sa-i am acolo, in caz de nevoie.
Dr. A: iti este teama ca ai sa te gasesti la ananghie? Ca ai sa pierzi totul si ai sa decazi? Daca esti muncitor, este mijlocul cel mai
bun ca sa nu cazi in mizerie. Sa stii ca a avea bani nu inseamna cea mai mare siguranta. iti place sa o faci pe grozavul.
Copilul: Da.
Dr. A: Ar trebui sa te lasi de acest obicei. Daca vrei sa ajungi capitan, nu ai voie sa minti. Mama ta si institutorul te iubesc mult;
daca te pui pe treaba cum trebuie si devii un om cinstit, poti sa speri totul. Iar ca sa devii capitan, iti trebuie o buna baza de
plecare. Voi reveni dupa o luna de zile si sa-mi povestesti atunci daca ti-ai si facut prieteni, daca mai tulburi orele de lectii si daca
inca mai comanzi.