Bine aţi venit in lumea video.

Aceste tutoriale au fost scrise atât pentru începătorii din acest domeniu cât și pentru
cei mai avansaţi. Aici sunt descrise o serie de tehnici care sunt aplicabile indiferent cu
ce tip de camera lucraţi. Nu contează dacă eşti un producător de filme amator sau un
operator de cameră „de carieră". Aceleaşi principii de bază sunt aplicate.

Pentru a învăţa cât mai mult din aceste tutoriale ai nevoie de două lucruri:

1) O cameră video funcţională, pe care să o poţi porni şi opri, în care să poţi să

introduci o casetă, al cărei buton de rec. să funcţioneze )

2) Răbdare. In acest domeniu dacă ceva nu îţi "iese" de la bun început nu înseamnă că
nu poţi. E vorba doar de experienţă.

Nu contează ce tip de cameră foloseşti. Este totuşi recomandabil un model care să

aibă cât mai multe funcţii manuale. Nu ai nevoie nici de echipament în plus, dar nu ar
strica să foloseşti din când în când un trepied sau un microfon extern ).

E inevitabilă, dacă eşti serios, învăţarea câtorva termeni specifici camerelor video.
Din fericire nu e prea complicat. Pentru început iată câţiva termeni esenţiali.

--------------------------------------------------------------------------------

Cadru: Toate filmările sunt alcătuite din cadre. Un cadru începe din momentul în
care apeşi butonul rec. până în momentul în care termini înregistrarea. Ca şi
fotografiile care alcătuiesc un album, cadrele alcătuiesc materialul video.

--------------------------------------------------------------------------------

Încadrare şi Compoziţie: "Încadrarea" este imaginea pe care o vezi în viewfinder

(sau pe un monitor). "Compoziţia" se referă la tot ceea ce se afla într-un cadru: care
este subiectul, poziţia lui în cadru, în ce direcţie priveşte, fundalul, lumina, etc.

Când "încadrezi", ajustezi atât poziţia camerei cât şi zoom-ul pentru a avea încadrarea
dorită.

1
 Există un set general de reguli în industria video care descriu cum să încadrezi.
Deocamdată vom prezenta o serie de încadrări standard, începând cu cele mai simple
cum ar fi acestea...

Plan General (Situează subiectul în spaţiu)

Plan Întreg(Arată subiectul în întregime)

Prim Plan (Arată un detaliu al subiectului)

Tranziţie: Cadrele sunt legate (editate) într-o secvenţă pentru a „spune" o poveste.
Modul în care două cadre sunt legate între ele se numeşte tranziţie. De obicei (în
special în secvenţele filmate de amatori) aceste tranziţii vor fi simple "cut" (tăieturi),
unde un cadru se schimbă instantaneu cu altul. O variaţie ar fi un "mix" (amestec) sau
un "dissolve" (dizolvare), unde un cadru este înlocuit gradat cu altul. După aceea vom
trece la "wipes" (ştergeri) şi "digital effects" (efecte digitale), unde cadrele se schimbă
în tot felul de moduri care mai de care mai interesante şi mai ciudate. O mişcare de
cameră poate de asemenea fi considerată o tranziţie de la o încadrare la alta (ex. o
panoramare de pe un subiect pe altul).
Totuşi nu modul în care tranziţiile sunt concepute tehnic este important, ci
modul în care cadrele „curg" dintr-unul într-altul, cum se îmbină într-o succesiune
logică şi spun o „poveste".
O tranziţie este foarte importantă în lucrul cu camera, deoarece nu trebuie uitat în nici
un moment, cum fiecare cadru se potriveşte între cel precedent și cel care urmează.

Iată câtiva termeni importanţi. Aceştia vor fi explicaţi în detaliu mai târziu.

Panoramare (Pan): Mişcarea camerei dintr-o parte în alta (ex. stânga - dreapta)

Lift: Mişcarea în sus şi în jos a camerei.

Zoom: Mişcarea de apropiere sau de depărtare de subiect.

Iris (Exposure): Deschiderea care lasă lumina să intre în obiectivul camerei video.
Cu cât irisul este mai deschis, cu atât imaginea este mai luminoasă.

Balansul de alb (white balance): Ajustarea culorilor în scopul obţinerii unei imagini
naturale, cât mai apropiată de realitate.

Obturator (Shutter): Analogul obturatorului la aparatul foto.

Acesta este cel mai important pas, şi poate cel mai dificil de stăpânit. Aici ar
trebui dirijată cea mai mare parte a energiei investite într-un proiect.
2
 Mânuirea camerei nu este decât unul din lucrurile importante pentru ducerea la bun
sfârşit a unui produs finit. Pentru a fi bun în mânuirea camerei, trebuie sa ai o vedere
de ansamblu asupra întregului proces şi cel puţin o idee asupra modului în care ar
trebui să arate şi să sune produsul finit.
Dacă există un lucru care îi separă pe amatori de profesionişti, este că amatorii
„încadrează şi filmează", pe când profesioniştii „planifică şi filmează". Bineînţeles
că există situaţii în care nu ai timp să te pregăteşti dinainte de a filma. Câteodată
acţiunea începe când te aştepţi mai puţin şi trebuie pur şi simplu să filmezi. În acest
caz trebuie să planifici în mers.

Oricum trebuie ţinut minte - planificarea e cea mai importantă.

Când vine vorba de lucrul cu camera, iţi poţi împărţi planul în două:

1) Planificarea filmării
2)Planificarea unghiurilor de filmare

PLANIFICAREA FILMĂRII

Dacă iei orice înregistrare făcută, ca fiind parte din filmarea ta şi ai un plan
pentru fiecare cadru, atunci eşti pe calea cea bună spre a avea un material bine
organizat.
Mai întâi trebuie să iţi fie clar scopul fiecărui cadru. Vorbind la general, tot
ceea ce faci trebuie să aibă ca scop final planul tău iniţial.

Dacă faci un film, planul tău pe termen lung e sa aduni filmările cerute de scenariu.

Dacă faci o filmare "de familie", planul pe termen lung ar fi crearea unei "arhive"
cronologice pentru generaţiile viitoare (vezi filmările de familie)

Dacă filmezi un eveniment (cum ar fi o nuntă) trebuie să ţii seama de implicaţiile pe

termen lung ale acestui proiect.

Să planifici înseamnă să adopţi o atitudine care să te ajute să deţii controlul. Când îţi
instalezi camera video, în loc să te întrebi „Va arăta bine pe caseta?" și să începi să
filmezi tot ce se întâmplă, gândeşte „Cum vreau să arate pe casetă(DVD) ?". Apoi
filmezi (şi dacă e necesar, regizezi) acţiunea pentru a-ţi atinge scopul.

Planifică durata aproximativă a filmării. Cât material trebuie să ai la sfârşit şi cât de

mult îţi trebuie să-l aduni.

3
 Planifică ţinând seama că va trebui să editezi

Acesta este un lucru foarte important. Dacă tu consideri că nu se aplică la tine, ei bine,
te înşeli. Toate cadrele trebuie să fie filmate cu gândul că urmează să le editezi.

Exista doua modalităţi de editare de bază: „Post-producţie" şi „din cameră".

Editarea „Post-Producţie”

Înseamnă să iei materialul filmat şi să îl reasamblezi, utilizând echipament

adecvat. Aşa lucrează profesioniştii - iţi permite mult mai multă flexibilitate când
filmezi şi obţii rezultate mult mai bine finisate. Pentru a putea face post-producţie
simplă, nu ai nevoie decât de o cameră video, un video recorder, un monitor şi câteva
conexiuni. A fi capabil să editezi în post-producţie iţi dă libertatea de a-şi concepe
planul de filmare în orice mod doreşti. În momentul în care editezi, „tai" bucăţile care
nu sunt bune şi le asamblezi pe cele reuşite în orice mod doreşti. Bineînţeles că îţi ia
ceva timp să te deprinzi cu tehnica asta (mai ales daca nu ai echipament specializat),
dar de obicei merită efortul.

Editarea „din camera"

Înseamnă pur şi simplu că vei avea ca produs final exact ceea ce filmezi - nu
exista post-producţie. Chiar şi aşa încă mai este vorba de a edita. Trebuie să decizi
ordinea cadrelor şi dacă un cadru merită să apeşi "rec" sau nu. Diferenţa constă în
faptul că trebuie să iei aceste decizii în timp ce filmezi si nu în post-producţie. Nu e
un lucru uşor si adeseori nu iţi "iese" cum trebuie. Ai nevoie de planificare,
imaginaţie, simt artistic şi nu în ultimul rând, experienţa.

Nota: Există însă şi o altă situaţie: filmarea live cu mai multe camere. În această
situaţie e vorba de mai multe camere conectate la un mixer de imagine. Directorul de
imagine e cel care alege ce cameră "intră" in direct. In cazul acesta se poate considera
ca e vorba de editare in timp real.

Orice metoda de editare foloseşti există reguli fundamentale ce trebuie urmate. Spre a
înţelege aceste reguli trebuie mai întâi să cunoşti tipuri de filmări si încadrări motiv
pentru care voi reveni mai târziu asupra acestui subiect.

Planificarea unghiurilor de filmare

4
 Odată ce ai un plan de filmare, eşti gata sa începi planificarea cadrelor individuale.

Mai întâi de toate trebuie sa ai un motiv pentru fiecare cadru. Întreabă-te: Ce încerc sa
pun in evidenta cu acest cadru ? E necesar cadrul acesta ? Am deja un cadru care se
aseamănă cu acesta ? Îl interesează pe privitor acest cadru ?.

Odată ce ti-ai răspuns la aceste întrebări caută cea mai buna modalitate de a obţine
cadrul potrivit. Pentru asta e nevoie de cunoaştere si experienţa, dar pana când vei
ajunge la sfârşitul acestui tutorial vei fi acumulat cunoaşterea necesara pentru a începe
un proiect.

Întreabă-te ce informaţie vrei să transmiţi privitorului prin cadrul ales si mai ales ai
grija sa il capturezi intr-un mod in care sa înţeleagă ce vrei sa transmiţi.

Nu te grăbi şi foloseşte tot timpul de care ai nevoie pentru a înregistra fiecare cadru
corect, mai ales daca e vorba de un cadru important. Daca e necesar (si daca editezi in
post-producţie), "trage" mai multe versiuni ale aceluiaşi cadru pentru a putea sa îl
alegi pe cel mai bun când editezi.

De asemenea, în vederea editării, lasă cel puţin 3 secunde de imagine la începutul şi la

sfârşitul fiecărui cadru.

In sfârşit, încă un sfat. Înainte de a planifica sau de a filma , încearcă să îţi imaginezi
cum va arăta produsul final.
_____________________________________________________________

Trecem acum la partea tehnica dar nu îţi face griji - nu trebuie sa fii o persoana
tehnica. Totuşi, cu cât ştii mai bine cum funcţionează camera ta cu atât vei lucra mai
bine cu camera.

Marea parte a camerelor video "de casa" au aproape toate funcţiile automate. Tot ceea
ce ai de făcut e să porneşti camera, să încadrezi şi să apeşi rec. De cele mai multe ori
totul funcţionează bine, dar funcţiile automate au limitări serioase. Daca vrei sa îţi
îmbunătăţeşti lucrul cu camera trebuie, să înveţi să deţii controlul camerei tale. Asta
înseamnă să foloseşti funcţii manuale. De fapt camerele profesionale au foarte puţine
funcţii automate, iar operatorii profesionişti nu vor folosi niciodată (ca regula de bază)
auto-focus sau auto-iris.

Acum cei mai mulţi începători se întreabă "De ce nu ?" Auto-focus-ul camerei mele
funcţionează bine, imaginile mele arată bine".

5
 Iată două răspunsuri:

1. Deşi auto-focus-ul se comportă bine de obicei, vor exista anumite situaţii când nu
se va întâmpla aşa. În acest caz vei sfârşi cu material inutilizabil dacă nu treci pe
control manual.

2. Camera ta nu poate şti ce vrei. Deseori va trebui să treci pe focus manual pentru a
obţine un anume efect.

Cele mai folosite funcţii ale camerei video sunt enumerate mai jos. Învaţă-le pe rând
lăsându-le pe celelalte pe automat.

De reţinut: Deşi uneori e mai practic să foloseşti funcţii automate, ca regulă generală
ar trebui să ai cât mai multe funcţii posibil pe modul manual.

Zoom: Aceasta este funcţia care "mişcă" punctul tău de vedere mai aproape sau mai
departe de subiect.

Cele două mecanisme de zoom sunt evidenţiate în imaginea alăturată:

1. Manual zoom (inel). Acest inel se afla pe obiectiv si se poate roti manual cu
ajutorul degetului mare şi a celui arătător al mâinii stângi.

Avantaje: Viteza; nu are nevoie de energie electrică pentru a funcţiona

Dezavantaje: Mai dificil de controlat; mai dificil de obţinut zoom-uri constante.

2. Servo zoom Se afla poziţionat în aşa fel pe obiectiv, încât poate fi operat cu degetul
arătător şi mijlociu al mâinii drepte. Apăsând partea din față a acestui buton
"apropiem", apăsând partea din spate "depărtăm". Camerele ieftine au de obicei o
viteza constanta a zoom-ului pe când un bun servo zoom va avea viteze variabile - cu
cat apeşi mai tare cu atât viteza creşte. Acest buton poate de asemenea fi marcat T
(tele), W (wide).

Avantaje: Uşor de folosit în cele mai multe cazuri, zoom-uri constante.

Dezavantaje: Foloseşte energie electrică, poate fi limitat ca viteza.

Mai este o importantă caracteristică de care trebuie să ţii cont când foloseşti zoom-ul.
6
Cu cât "apropii" mai mult cu atât va fi mai greu sa tii imaginea "nemiscata". Pentru un
zoom maxim un trepied este esential. Daca intampini dificultati in a tine camera
stabila este mai indicat sa te apropii de subiect decat sa folosesti zoom-ul. In acest
mod vei avea aceeasi incadrare dar o imagine mai stabila.

Focus: Auto-focus-ul este strict pentru amatori. Spre deosebire de fotografie, nu e

posibil ca autofocus-ul să ajungă la masura aşteptărilor unui operator de cameră video
serios. Mulţi găsesc că auto-focus-ul este dificil de folosit dar dacă vrei să fii bun la
ceea ce faci, stăpânirea focus-ului este esenţială.

Cel mai întâlnit mecanism de focus manual este un inel montat pe obiectiv. Dacă
roteşti inelul în sensului acelor de ceas obţii un focus în plan mai apropiat iar în sensul
contrar acelor de ceas obţii un focus în plan mai depărtat. Pentru a obţine cel mai bun
focus, zoom pe subiectul pe care vrei să ai focus, ajunstează inelul de focus apoi
revino la incadrarea dorită.

Vei observa că în anumite condiţii e mai greu să realizezi un focus bun. Cu cât intră
mai multă lumină in obiectiv, cu atat este mai uşor de obţinut un focus corect(asta are
legatură cu "adâncimea de câmp", despre care vom vorbi mai târziu). Evident că va fi
mai greu de obţinut un focus bun cu lumina puţină. Dacă nu ai de ales şi nu ai nici
cum să adaugi mai multă lumină încearcă aceste lucruri:

Asigură-te că butonul care controleaza shutter-ul este pe pozitia "oprit".

În cazul in care camera ta foloseşte filtre asigură-te că îl foloseşti pe cel corect pentru
"low-light". Scoate irice filtre ai avea montate pe obiectiv.

Adaugă lumina în plus cu ajutorul funcţiei "digital gain"(notă: digital gain

compromite calitatea imaginii)

Nu folosi zoom-ul. Ţine cadrul cât mai "deschis" cu putinţă.

Una dintre cele mai frustrante caracteristici ale auto-focus-ului este că decide singur
pe ce element din imagine să se stabilească. Asta poate să fie un lucru bun in anumite
circumstanţe dar dezastruos în altele.

In prima imagine auto-focus-ul camerei alege sa se stabileasca pe planta din prim-

plan. Pentru focus pe alt subiect, dezactiveaza auto-focus si ajusteaza focus-ul
manual.
7
 Dacă vrei să obţii un efect deosebit încearcă să începi cadrul cu focus pe planul cel
mai apropiat şi ajunsează-l manual până când subiectul tău va fi clar (în focus).

Iris-ul este o deschidere ajustabilă care controlează cantitatea de lumină care intră în
obiectiv (expunerea). Irisul camerei video funcţionează în acelaşi mod în care
funcţioneaza cel al unui aparat foto - cu cât deschizi irisul mai mult cu atât imaginea
va fi mai luminoasă. Camerele profesionale au un inel montat pe obiectiv
corespunzător acestei funcţii. Pentru a "închide" irisul trebuie învârtit în sesul contrar
acelor de ceas iar pentru a-l "deschide" învarte în sensul acelor de ceas.

Înainte de a folosi irisul manual trebuie să ştii cum trebuie să arate expunerea corectă
în viewfinder (dacă poţi să ajustezi viewfinder-ul, ăsta e primul lucru pe care trebuie
să îl faci). Pentru început pune camera pe auto-iris şi filmează un subiect cu o lumină
uniform distribuită. Ţine cont de cât de luminoasă este imaginea apoi setează iris-ul
pe manual. Majoritatea camelor vor reţine irisul pe care îl aveau când se aflau pe
setarea automată. Închide şi deschide irisul apoi încearca să revii la valoarea iniţială.
Înregistrează câteva cadre în condiţii diferite de lumină apoi analizează-le pe un
monitor pentru a vedea cât de corectă este luminozitatea imaginii.

Ţine minte că auto-irisul poate fi folosit ca ghid. Dacă nu eşti sigur de expunerea ta
"treci" pe iris automat şi vezi ce "părere" are camera, apoi treci înapoi pe manual. Cu
timpul vei ajunge să ai încredere în tine mai multă decât în auto-iris.

O situaţie dificilă este des întâlnită atunci când avem de a face cu scene cu lumina
neuniform distribuită. Lumina puternică ce "vine" din spate este o durere de cap
pentru cameraman - situaţia în care subiectul se afla in faţa unei ferestre prin care
intră lumina.

În primul exemplu camera este pe auto-iris.Camera ajustează expunerea după lumina

puternică din fundal ceea ce face subiectul să arate ca o silueta. Unele camere video
au o funcţie numită "backlight" (lumină din spate) care e de ajutor în această
problemă dar care nu lucrează la fel de bine ca irisul manual.

Să spunem că nu poţi schimba încadrarea şi nici nu poţi să "pui" mai multă lumină pe
subiect, singură opţiune este să deschizi irisul până când subiectul este expus corect.
Asta va însemna ca fundalul va fi foarte luminos dar e mai bine decât ca subiectul să
fie prea întunecat.
8
In cel de-al doilea exemplu irisul manual este deschis pana cand subiectul este corect
expus. Desi esti inca departe de expunerea ideala, macar este o imbunatatire fata de
efectul de silueta.

De fapt situatia este foarte intalnita - in televiziune vei vedea adesea o fereastra care
este prea luminoasa, dar de obicei nu iti dai seama pentru ca tu privesti subiectul la
interior.

De retinut: Ca regula pentru controlul irisului, ajusteaza irisul dupa subiect. Restul
imaginii sunt elemente secundare.

Balansul de alb: Cand vorbim de balans de alb vorbim de fapt de balansul de

culoare. Este o functie care spune camerei cum trebuie sa arate fiecare culoare,
oferindu-i ca punct de referinta un "alb real". In momentul in care camera stie cum
arata albul, va sti si cum trebuie sa arate celelalte culori.

La camerele "de familie" balansul de alb este facut in mod automat fara ca operatorul
sa-si dea măcar seama de existenta acestei funcţii. Culoarea arată bine in majoritatea
cazurilor, dar vor exista si anumite situatii care nu sunt acceptate de auto balansul de
alb.

Iată câteva exemple de balans de alb incorect:

Balans de alb corect

Balans de alb cu tenta albastra

Balans de alb cu tenta galbena

Iata cum se face balansul de alb. Indreapta camera spre o suprafata de culoare alba, de
preferinta mata, si incadreaza in asa fel incat cea mai mare parte a imaginii (daca nu
este posibil toata) sa fie alba. Regleaza irisul si apasa butonul de balans de alb. Ar
trebui sa vezi un indicator in viewflnder care sa iti spuna cand s-a terminat balansul de
alb. Daca nu functioneaza incearca sa reajustezi arisul, sa schimbi filtrele sau sa
9
 gasesti alta suprafata pe care sa repeti operatiunea.

Ar trebui sa faci balansul de alb in mod regulat, in special cand conditiile de lumina se
schimba (ex. cand filmezi la interior si apoi la exterior)

Nota: Operatorii de camera profesionisti "pacalesc" camera facand-o sa "citeasca" un

balans de alb "fals" pentru a crea imagimi mai "calde" (cu nuante portocalii) sau mai
"reci" (cu nuante albastre).

Audio: In mod normal toate camerele "de familie" au un microfon incorporat care de
obicei este hi-fi stereo. Acestea lucreaza foarte bine si sunt indeajuns de bune pentru
majoritatea situatiilor.

Sa obtii rezultate bune cu partea audio este destul de dificil, si vom acoperi acest
domeniu mai pe larg in tutorialul "Introducere in Tehnici Audio".

Pentru rezultate mai bune incearca sa conectezi un microfon la camera ta (in cazul in
care are un conector corespunzator). Sunt 2 motive pentru care merita sa faci asta.

1. Poti folosi un microfon care se potriveste mai bine cu tipul de sunet pe care vrei sa
il capturezi.

2. S-ar putea sa trebuiasca sa pozitionezi microfonul in alt loc fata de camera. De

exemplu, cand filmezi un vorbitor, camera ar trebui sa se afle in capatul opus al
incaperii si un calbu sa fie intins de la camera pana la microfonul care se afla pe stativ
pe scena.

Nivelul audio la care e inregistrat sunetul tau e deasemenea important. Majoritatea

camerelor au ceea ce se numeste "auto gain control" (ajustare automata a nivelului).
Daca insa ai si optiunea de a controla nivelul manual, foloseste-o. Vei obtine rezultate
mult mai bune.

Pe cat posibil, încearcă să minimizezi zgomotul ambiental prin poziţionarea corecta a

microfonului.

Asculta ce spune interlocutorul tau. Nu porni si nu opri inregistrarea in timp ce cineva

vorbeste. Nu e nimic mai rau decat un material video plin de jumatati de propozitie.
Atentie la zgomotul provocat de vant. Chiar si cea mai mica adiere poate distruge o
inregistrare. Multe camere sunt dotate cu un filtru pentru frecvente joase. Acesta
poate fi de ajutor dar cea mai buna solutie este sa impiedici vantul sa ajunga la
microfon cu ajutorul acelor bureti care se aplica peste microfon.

10
 Shutter: La nivelul de incepator nu prea ai nevoie sa stii cum sa folosesti shutter-ul
dar totusi merita o mica atentie. Are aplicatii variate, mai ales cand filmezi
evenimente sportive sau actiuni care se deruleaza cu viteza. Principalul avantatj
consta in faptul ca frame-urile individuare sunt mai clare (lucru critic pentru reluari cu
incetinitorul)

Shutter-ul poate deasemenea fi folosit pentru a controla expunerea.

Daca nu stii sa il folosesti efectiv e recomandabil sa il dezactivezi.

Efecte: Multe camere "de familie" au incorporate o suita de efecte digitale cum ar fi:
still-uri digitale, mix, strobe. Acestea pot sa arate foarte bine dar in acelaşi timp pot
deveni foarte enervante. E nevoie de o anumita experienţa pentru a le aplica in mod
corespunzător. Ca multe alte lucruri legate de domeniul acesta, să le foloseşti moderat
este cheia: aşa că, dacă nu ai un motiv bine întemeiat, nu le folosi prea frecvent.

Când filmezi, esenţial este modul în care compui imaginea. E mai degrabă vorba de a
asambla, de a compune, decât de a îndrepta camera către subiect şi a apăsa butonul
rec . După cum am menţionat anterior, încadrarea este procesul de compunere a
imaginii.

Note:

Tehnica incadrarii este foarte subiectiva. Ceea ce o persoana gaseste ca dramatic, o

alta poate considera fara rost. Ceea ce pentru cineva este interesant poate fi confuz
pentru altcineva. Vom arunca o privire la cateva incadrari acceptate ca standard de
catre industra de specialitate.

Regulile de incadrare video sunt in esenta aceleasi ca pentru fotografie.

Incadrari de baza:

Exista o convenţie generala in industria video care desemnează nume pentru cele mai
comune tipuri de încadrări. Numele acestora si sensul exact poate varia, dar
următoarele exemple constituie un ghid in forma bruta destul de folositor. Scopul nu e
atât in a cunoaşte numele acestor încadrări (ceea ce ar fi folositor) cat in a le înţelege
şi a le înţelege scopul.
11
Toate tipurile de încadrări sunt denumite cu referire la subiect. De exemplu, un "prim
plan" trebuie sa fie un prim plan cu "ceva". Un cadru cu un prim plan al unei persoane
poate, de asemenea fi descris ca un cadru general al unei fete sau ca un cadru foarte
larg al unui nas.

In exemplele următoare subiectul este fata care stă în faţa casei.

Plan extrem de larg: camera se afla la o distanta atât de mare faţă de subiect încât
acesta nici măcar nu este vizibil. Scopul acestei încadrări este de a arata împrejurimile
subiectului. Acest cadru se foloseşte pentru a încadra subiectul in "poveste", pentru a
arata privitorului unde urmează sa se petreacă acţiunea.

Plan general: Camera se afla mult mai aproape de subiect. Fata abia daca se vede
aici, dar accentul se pune încă pe a plasa subiectul în locul unde se petrece acţiunea.

Plan intreg: Subiectul ocupa intregul cadru. In acest caz picioarele fetei se afla la
marginea de jos a cadrului iar capul in marginea de sus a cadrului. Bineinteles ca nu
trebuie incadrat pana la limita inaltimii cadrului deoarece trebuie tinut cont de
marginile de siguranta pentru a nu "taia" din subiect. Considera spatiul de deasupra
capului si de sus picioare ca spatiu "de siguranta". Ar arata inconfortabil daca am
incadra subiectul pana in marginea imaginii.

Plan mediu: Planul mediu arata mai in detaliu o parte din subiect. Cu acest cadru
inca "aratam" destul ca privitorul sa aiba impresia ca priveste subiectul intreg. De fapt
aceasta este o aproximatie a cum am vedea o persoana "in carne si oase" daca ar fi sa
avem o conversatie fata in fata. Nu am da atentie la partea de jos a corpului, prin
urmare partea aceea de imagine nu e necesara.

Prim plan mediu: Acest cadru arata fata mai in detaliu fara a se apropia inconfortabil
de mult.

Prim plan: In prim plan o anumita trasatura a subiectului ocupa intreaga imagine. Un
12
 prim plan al unui subiect de obicei inseamna un cadru cu fata acestei persoane.

Prim plan extrem: Folosit pentru a arata un detaliu extrem.

Cateva reguli de incadrare

Atentie la liniile verticale si orizontale din cadru (ex. stalpi, orizont, etc.) Fii atent ca
liniile acestea sa fie drepte. Asta daca nu vrei sa obtii un anume efect cand cadrul este
inclinat in mod voit.

Regula celor trei. Aceasta regula imparte ecranul in noua parti. Lucrurile importante
din imagine ar trebui sa se gasesca mai degraba la 1/3 si la 2/3 decat pe centrul
imaginii. In cea de a doua imagine cladirea ocupa 1/3 din imagine iar cerul cealalta
parte. Subiectul in aceasta imagine e bineinteles cerul senin.

In majoritatea cadrelor cu persoane principala linie care ne intereseaza este linia

imaginara care trece prin dreptul ochilor subiectului. In acest cadru ochii sunt plasati
la aproximativ 1/3 din imagine. In functie de tipul de filmare nu este posibil sa plasam
ochii in acest mod.

Spatiul liber de deasupra capului sau cel din fata subiectului este lasat in mod
intentionat. E vorba de spatiul in care se taraste bebelusul sau spatiul in care se uita
mama acestuia. Fara acest spatiu liber incadrarea ar fi inconfortabila. O greseala care
se intalneste in mod frectent in filmarile facute de amatori este ca acestea au prea mult
spatiu deasupra capului, subiectul fiind pozitionat pe centrul imaginii ceea ce nu arata
bine.

Tot ceea ce se afla in cadrul tau este important, nu numai subiectul. Cum arata
fundalul ? Cum e lumina ? Exista ceva in cadru care e posibil sa atraga atentia de la
subiect ? Atentie la marginile cadrului tau. Evita sa ai jumatati de obiecte sau de fete
de oameni in imagine. Deasemenea evita sa "tai" oamenii la incheieturi - partea de jos
a cadrului poate sa "taie" o persoana de la mijloc dar nu de la genunchi. Pur si simplu
13
 nu arata bine.

Dupa ce te-ai familiarizat cu ce e bine si ce nu e bine poti deveni mai creativ.

Gandeste-te la cel mai bun mod de a exprima de vrei sa arati cu imaginea. Daca e
vorba de un bebelus care se taraste, intinde-te pe podea, si vezi lucrurile din punctul
lui de vedere. Daca e vorba de un joc de rugby trebuie sa alegi ca punct de filmare un
loc inalt pentru a vedea toata actiunea.

Cauta unghiuri interesante si cadre neobisnuite. Multe dintre cadrele tale vor fi
"drepte", "frontale" de la nivelul ochilor unui adult. Incearca sa aduci cateva variatii.
Unghiuri diferite, diferite pozitii de camera pot face o mare diferenta. De exemplu; un
cadru poate arata mult mai dramatic daca e filmat de jos, de sub nivelul ochilor. Pe de
alta parte, o noua si diferita perspectiva poti avea daca privesti o scena de sus. Atentie
! Cand privesti de jos in sus la o persoana o poti face sa para mult mai impunatoare pe
cand daca o privesti de sus o faci sa para mai neimportanta.

Priveste multe filme si ia aminte la cadrele care ies in evidenta. Exista un motiv din
care ies in evidenta - e vorba de pozitionarea camerei si de compozitia cadrului.
Experimenteaza tot timpul.

Miscari de baza ale camerei:

Asa cum pentru incadrari avem denumiri si pentru miscarile de camera exista
denumiri standard. Iata-le pe cele principale:

Panoramare: Cadrul de misca dreapta si stanga, nu exista miscare verticala.

Lift: Cadrul se misca in sus si in jos, nu exista miscare orizontala.

Zoom: Inainte si inapoi, ca si cum camera s-ar misca mai aproape sau mai departe de
subiect. (Exista totusi o diferenta intre zoom si miscarea de apropiere sau departare a
camerei. Vom vorbi despre asta putin mai tarziu) Cand un cadru se apropie de subiect
putem spune ca "strangem" pe subiect. Pentru miscare opusa mai putem spune ca
"deschidem".

Urmarire: Orice filmare in care tii camera si urmaresti actiunea mergand. E greu de
tinut camera stabila dar e foarte de efect daca este facuta bine.

Nota: Cele mai multe miscri de camera sunt combinatii ale celor descrise anterior. De
exemplu cand folosesti zoom-ul va trebui in acelasi timp sa panoramezi sau sa ridici
cadrul pentru a sfarsi cu o incadrare buna.

14
 Cauta o pozitie buna atat pentru tine cat si pentru camera: Daca folosesti un
trepied ai grija sa fie stabil si drept. Daca ai de gand sa panoramezi ai grija sa fii bine
pozitionat incat sa fii capabil sa faci miscare in intregime. Nu vrei sa incepi o
panoramare si apoi sa trebuiasca sa te opresti pentru ca nu ai destul loc. Daca, totusi,
locul e stramt pozitioneaza-te in asa fel incat sa icepi panoramarea din pozitia cea mai
inconfortabila si sa o termini in pozitia cea mai confortabila.

Daca nu foloseti un trepied, stabilizeaza-te cat de mult poti: Tine-ti coatele lipite
de corp. Cand ai de filmat cadre statice pastreaza intre picioarele o distanta de un lat
de umeri sau, daca imprejurimile permit, sprijina-te de ceva (mobila, pereti, stalpi,
etc.)

Recapituleaza in minte: balansul de alb, irisul, focusul, incadrarea (liniile verticale si

orizontale, fundalul, etc.). Nu uita de partea audio. E la fel de importanta ca si
imaginea.

Apasa rec: Odata ce ai inceput inregistrarea, fii atent ca inregistrezi cu adevarat. Nu

exista frustrare mai mare decat sa realizezi ca inregistrai dingreseala tot timpul cat ti-
ai setat camera iar cand trebuia cu adevarat sa inregistrezi ai oprit camera. Multor
camere le ia ceva timp din momentul in care ai apasat rec pana in momentul in care
incep sa inregistreze efectiv. Fa cateva teste sa te obisnuiesti cu aceasta intarziere.

Verifica intotdeauna starea camerei tale cu ajutorul indicatoarelor din viewfinder, si

cu celalalt ochi priveste in jurul tau. O sa iti ia ceva timp sa te obisnuiesti cu asta, dar
te va ajuta sa mergi fara sa te impiedici si deasemenea te va ajuta sa vezi daca ceva
interesant se petrece in jurul tau.

Invata sa mergi cu spatele. De un real ajutor este o a doua persoana care te poate
ghida punandu-ti mana pe spate si mergand in acelasi timp cu tine. Aceste cadre pot
sa arate impresionant.

Vei vedea adesea prezentatori de televiziune mergand in timp ce vorbesc, in timp ce

operatorul merge cu spatele filmandu-i.

Nu uita "Incadrare...Audio" Cat timp inregistrezi, gandeste-te la modul in care

15
 compozitia cadrului se schimba, si la ceea ce se intampla cu sunetul.

Apasa stop inainte de a te misca. Ca si in fotografie ar trebui sa astepti cel putin o

secunda dupa ce ai apasat stop ininte de a te misca. La multe filmari "de casa" poti
remarca miscarea camerei inainte ca inregistrarea sa se fi terminat.

Cam asta e tot. Inainte de a termina mai am cateva sfaturi.

Fii diplomat in timp ce filmezi. Gandeste-te la cei pe care ii filmezi. Tine minte ca
multi oameni se simt inconfortabil cand sunt filmati, asa ca incearca sa fii discret
(pozitioneaza-te mai departe de de subiect si foloseste zoom-ul)

Multi sunt intimidati de beculetul rosu si se blocheaza cand acesta se aprinde.

Incearca sa il ascunzi lipind banda neagra peste el.

Invata cand merita sa devii prea "bagaret" de dragul unui cadru. Daca e un cadru
important pentru filmarea ta poate ca merita. Daca nu, nu ar trebui sa iti faci dusmani.
Lasa cadrul ala si mergi mai departe.

Fii pregatit sa experimentezi. Gandeste-te la cateva lucruri pe care ti-ar placea sa le

incerci si incearca-le oricand doresti. Nu experimenta in timpul unei nunti. Cele mai
multe tehnici cer experienta pentru a fi incununate de succes.

Daca vrei sa fii bun, va trebui sa investesti ceva timp.

Adancimea de camp se refera la plaja de distante pe care camera este capabila sa

mentina un focus acceptabil. Adancimea de camp are un rol foarte important in lucrul
cu camera din doua motive:

Trebuie sa intelegi bine adancimea de camp pentru a avea un control complet asupra
focus-ului. Daca nu stii cum functioneaza adancimea de camp, mai devreme sau mai
tarziu vei sfarsi prin a avea imagini neclare care sunt inutilizabile.

Daca stii cum sa manipulezi adancimea de camp ai o multime de posibilitati creative.

Imagimea de mai jos ne arata cum functioneaza focus-ul. Tehnic vorbind, exista doar
un singur punct in aceasta zona care este perfect clar, in toate celelalte puncte
subiectul este mai mult sau mai putin clar in functie de cat de aproape sau de departe
se afla de punctul de claritate maxima. Totusi pentru scopuri practice, putem
considera clara orice imagine care nu este vizibil neclara.
16
A se observa ca adancimea de camp se extinde 1/3 in fata subiectului si 2/3 in spatele
acestuia fata de punctul de claritate maxima.
_____________________________________________________________________
___________
_________

Controlul adancimii de camp

Am ajuns acum la un punct foarte important. Adancimea de camp nu este constanta.

Poate fi variata folosind o serie de trucuri.

Adancimea de camp este determinata in principal de modul in care reglam irisul. Cu

cat e mai mica irisului cu atat mai mare este adancimea de camp. Asta inseamna ca
daca avem multa lumina pe subiect va fi mai usor sa obtinem un focus corect.

Bineinteles ca in conditii cu lumina putina unde irisul este foarte deschis, adancimea
de camp este redusa in mod semnificativ, si sa tii imaginea in focus devine o
adevarata provocare.

Factori care influenteaza adancimea de camp:

Conditiile de lumina

Filtrul folosit

Viteza shutter-ului

Gain

Unghiul lentilelor (zoom)

Exista o multitudine de motive din care se doreste modificarea adancimei de camp.

Unul din cele mai simple este ca ajuta la mentinerea imaginii in focus - cu cat ai mai
multa adancime de camp cu atat este mai usor sa ai o imagine clara. Daca ai nevoie de
mai multa adancime de camp poti incerca una din urmatoarele solutii.

Adaugă mai multă lumină.

Schimbă sau scoate filtrele folosite pentru a permite unei cantităţi mai mari de lumină
să intre in obiectiv.
17
 Adaugă gain digital (notă - acesta compromite calitatea imaginii)

Incearcă să reduci viteza shutter-ului.

Pe de altă parte, există circumstanţe în care se doreşte o adâncime de câmp redusă. De

exemplu dacă doreşti să ai subiectul clar iar fundalul foarte neclar. Acest artificiu face
ca subiectul să iasă mult mai în evidenţă. Pentru a reduce adâncimea de câmp poţi
încerca una din soluţiile următoare:

Adaugă un filtru cu densitate neutră.

Măreşte viteza shutter-ului. Acest lucru funcţionează bine când nu există multă
mişcare în imagine.

Incearcă să reduci lumina şi să deschizi irisul. Atenţie însă aici deoarece odată cu
reducerea cantităţii de lumină pierdem din calitatea imaginii.

Multe camere video "de amatori" au o opţiune cunoscută sub numele de "efect de
portret". La activarea acesteia obţinem reducerea adâncimii de câmp prin adăugarea
de viteză la shutter, forţând în acest fel irisul să se deschidă. După cum ne-am putea
aştepta, vom avea mai mult control asupra camerei dacă viteza shutter şi deschiderea
irisului este controlată de noi în mod manual.

Vă urez filmări cât mai corecte şi fiţi creativi !!!

This post has been edited by GunX: Oct 10 2006, 12:43

Attached thumbnail(s)

Image Reduced

(24.16k)

Image Reduced

(24.52k)

18
Image Reduced

(17.63k)

Image Reduced

(18.94k)

Image Reduced

(15.93k)

Image Reduced

(24.14k)

Image Reduced

(24.92k)

19
Image Reduced

(19.45k)

Image Reduced

(13.48k)

Image Reduced

(13.3k)

Image Reduced

(10.49k)

Image Reduced

20
 (12.49k)

Image Reduced

(23.29k)

Image Reduced

(16k)

Image Reduced

(18.78k)

Image Reduced

(17.97k)

21
Image Reduced

(15.16k)

Image Reduced

(3.39k)

Image Reduced

(10.03k)

Image Reduced

(9.05k)

Image Reduced

22
 (8.22k)

Image Reduced

(26.16k)

Image Reduced

(25.89k)

Image Reduced

(23.9k)

Attached image(s)

23
--------------------
GeoSAD

24