Psihologia ​= stiinta care studiaza psihicul, recurgand la un ansamblu de metode in

vederea desprinderii legitatii lui de functionare in scopul cunoasterii, optimizarii si

ameliorarii existentei umane.

Obiectul de studiu al psihologiei​: ​PSIHICUL

Psihicul​:
➔ nu este palpabil, ci ​impalpabil
➔ nu este material, ci ​ideal si subiectiv
➔ nu poseda proprietati substantiale, ci e o ​entitate​ de ordin:
◆ informational
◆ relational
◆ comunicational
➔ forma specifica de reactie a organismului la solicitarile mediului cu scopul adaptarii
la acesta
◆ psihicul​ este expresia vietii de relatie
◆ psihicul​ este un rezultat, un produs, o functie a materiei, indeosebi a celei
superior organizate (creierul)
● desi ​psihicul​ are un suport:
○ material-cuantic
○ energetic
○ fizio-chimic
○ electrofiziologic
○ neurologic
nu se confunda cu ​creierul
➔ constructie subiectiva ​(interna) mintala care se exteriorizeaza in comportament
◆ apartine unui subiect
◆ nu epuizeaza, nu copiaza, nu fotografiaza, ci aproximeaza, selecteaza
◆ = transpunerea & traducerea pe plan mintal a realitatii inconjuratoare
◆ se realizeaza prin intermediul unor operatii de:
● manuire
● explorare
● prelucrare
● generalizare
● selectionare
● comparare
● confruntare
○ => evidentiaza ​caracterul​ prin excelenta ​activ
◆ depaseste simpla oglindire a realitatii
● => ​construirea si transformarea ei ideala

1
 ◆ nu este o simpla fotografie a realitatii, ci o
​ filtrare​ a ei
➔ psihicul​ este conditionat si determinat social-istoric

Procesele psihice​:
➔ au desfasurare in timp
➔ functie informational-reflectorie, oglindind subiectiv realitatea obiectiva
➔ baza nervoasa
Activitatile psihice​:
➔ modalitatea prin care omul se adapteaza la realitate
➔ constituite dintr-un sir de actiuni, operatii, miscari, orientate catre atingerea
unui scop si sustinute de motivatie
Insusirile psihice​:
➔ formatiuni psihice calitativ noi care redau structurile globale, stablie si
caracteristice ale personalitatii umane
IPOSTAZELE SI NIVELURILE PSIHICULUI
Psihicul​:
➔ nu e uniform/liniar/nediferentiat
➔ cunoaste o mare diferentiere si neuniformitate existentiala si functionala,
manifestandu-se in 3 ipostaze:
◆ CONSTIENT
◆ SUBCONSTIENT
◆ INCONSTIENT
Constiinta​:
➔ =forma suprema de psihic prin care se realizeaza integrarea subiectiv-activa
a tuturor fenomenelor vietii psihice si care oroduce raportarea continua a
individului la mediu
➔ o procesare:
◆ cu stiinta
◆ cu scop
◆ anticipativa
◆ transformativa
◆ planificata
➔ individuala:
◆ obiectelor
◆ de sine
◆ altuia
◆ de grup
➔ sociala
Subconstientul​:

2
 ➔ = toate actele care au fost candva constiente, s-au desfasurat cu efort, dar in
prezent se desfasoara inafara controlului constient (rezervorul deprinderilor,
emotionalismelor, amintirilor)
➔ orientat mai mult catre constient decat inconstient
Inconstientul​:
➔ = nivelul primar bazal de profunzime a organizarii vietii psihice care desi
aconstient, influenteaza psihismul
➔ a fost deseori definit doar intr-o maniera restrictiva (ca rezervor al tendintelor
frustrate, inabusite, refulate) sau in maniera negativa (haos, care tine de
patologie mintala, cu efecte dezorganizatoare)
➔ in prezent, psihologia contemporana il defineste intr-o maniera
extensiv-pozitiva, dinamizand viata psihica, furnizandu-i energia de care are
nevoie, contribuind la realizarea unor combinari, recombinari spontane,
facilitand creatia
SENZATII:
➔ procese psihice elementare prin care se semnalizeaaza separat, in forma unei
imagini simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in
conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor
Calitatea​:
➔ = insusirea care diferentiaza o senzatie de alta si astfel vorbim de cele
vizuale, auditive, olfactive, etc.
➔ aceasta calitate este si un criteriu de clasificare a senzatiilor
➔ depinde de 2 factori principali:
◆ natura stimulilor din mediul ambiant care pot fi:
● unde electromagnetice
● vibratii ale aerului
● substante volatile
Intensitatea​ senzatiei
➔ = proportionala cu cea a stimulului:
◆ creste intensitatea sezantiei => creste puterea stimulului
➔ depinde si de:
◆ starea generala a organismului
◆ gradul de sensibilitate a analizatorului din acel moment
Durata ​senzatiei:
➔ = corespunde in general duratei actiunii stimulului
➔ existenta a 2 fenomene:
◆ perioada de latenta
◆ efectul de postactiune

3
 Tonalitatea afectiva
➔ = se refera la faptul ca senzatiile sunt insotite de trairi afective placute sau
neplacute
➔ depinde pe de o parte de natura stimulului
➔ depinde pe de alta parte de experienta anterioara a subiectului si de
atitudinile pe care si le-a format
Valoarea informationala​:
➔ = se refera la faptul ca senzatiile reflecta:
◆ insusiri ale obiectelor exterioare si pe aceasta baza miscarile si
actiunile pot fi eficiente
◆ gradul de incordare musculara si directia de orientare a miscarilor
◆ stari interne legate de satisfacerea trebuintelor fundamentale
➔ de aceea, senzatiile au fost grupate in:
◆ exteroceptive​ - auditive, vizuale, etc. provocate de insusirile obiectului
◆ proprioceptive​ - provocate de starile tensionale de la nivelul articulatiilor
si al sistemului osteomuscular
◆ interoceptive -​ cum sunt cele de foame, sete, durere viscerala
Caracterul constient​:
➔ = o insusire a senzatiilor care apare numai dupa ce s-au dezvoltat alte
procese psihice cum ar fi:
◆ gandirea
◆ memoria
◆ mecanismele limbajului
ANALIZATORUL
➔ un ansamblu structural-functional care face posibila aparitia senzatiilor
Receptorul​:
➔ = componenta care transforma energia excitantilor exteriori in influx nervos
Calea de conducere​:
➔ alcatuita din fibre nervoase senzitive si mai multi centri subcorticali care fac o analiza
primara a influxului nervos si un prim filtraj senzorial
Vertiga centrala​:
➔ = cea mai importanta componenta a analizatorului
➔ zona corticala specializata in decodificarea/transformarea impulsurilor nervoase in fapt
psihic
Conexiunea psihica​:
➔ asigura autoreglarea analizatorului, in vederea receptionarii cat mai bune a stimulilor

4
PRECEPTII
Omul traieste intr-o lume diversa de obiecte si fenomene, care exista in spatiu si se
desfasoara in timp. Pentru a stabili relatii onformationale cu ele si a se adapta, el dispune
de capabilitati, cu mult mai complexe decat cele ale animalelor
➔ = procese senzoriale complexe si totodata, imagini primare, continand totalitatea
informatiilor despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii
directe a acestora asupra analizatorului
Caracteristici:​
➔ reflecta insusiri concrete, intuitive
➔ totalitatea insusirilor obiectelor (imagine unitara si integrala)
➔ imagine primara - numai in relatie directa cu obiectul
➔ imagine obiectuala - imaginea unui obiect anume
➔ imagine perceptiva - bogata in continut
➔ caracteristicile cromatice ale obiectelor sunt sesizsate in varietatea nuantelor
lor
➔ perceptia se realizeaza aici si acum
➔ perceptiile refleca obiectul respectand intrutotul
◆ forma
◆ marimea
◆ pozitia
➔ cuprinde numai acele insusiri care pot fi percepute din pozitia pe care o avem
fata de obiect
➔ durata perceptieieste data de:
◆ intensitatea stimulului
◆ de relatia optima cu acesta
◆ starea subiectului
➔ intensitatea perceptiei - intensitatea stimulului

5
REPREZENTARILE
➔ procese cognitiv-senzoriale de semnalizare in forma unor imagini unitare, dar
schematice a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in
absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor
◆ senzatii
◆ perceptii
◆ reprezentari - imagini secumndare
Calitati​:
➔ reflecta insusiri concrete intuitive
➔ schematice
➔ sarace in continut
➔ fragmentare
➔ evoca obligatoriu ​insusirile caracteristice
➔ desprinsa de contextul spatio-temporal
➔ schimbarile sunt insotite de ​constiinta absentei obiectului​ si reflectarea
trecutului ca trecut
➔ mai mare libertate fata de schema structurala a obiectului individual
➔ nuantele cromatice se reduc la culori fundamentale
➔ se aseamana sub raportul continului cu perceptia:
◆ dubla natura:
● intuitiva - figurativa
● operational - intelectiva
➔ imagini panoramice
➔ mai instabile