CUPRINS

Capitolul I. Aspecte teoretice privind calculul normei de consum pentru produse de

îmbrăcăminte
1.1 Clasificarea produselor vestimentare

1.2 Cerințe față de îmbrăcăminte

1.3 Caracteristica materiei primă și materialelor auxiliare

1.4 Metode de calcul a normei de consum

Capitolul II. Prezentarea întreprinderii CSM „Uniform” S.R.L.

2.1 Scurt istoric al întreprinderii
2.2 Prezentarea sortimentelor
2.3 Caracteristica materialelor utilizate în confecționarea produselor
2.4 Descrierea metodelor utilizate în cadrul întreprinderii CSM „Uniform” S.R.L. privind
calculul normei de consum
Capitolul III. Propuneri de perfecționare și optimizarea a situației existente în cadrul
întreprinderii
3.1 Analiza comparative a metodelor existente privind calculul normei de consum
3.2 Factori care influențează consumul de materie primă
3.3 Propuneri privind îmbunătățirea consumului de material
Concluzii
Bibliografie
Anexe
 Capitolul I. Aspecte teoretice privind calculul normei de consum pentru produse de
îmbrăcăminte
1.1 Clasificarea produselor de îmbrăcăminte

Îmbrăcamintea în sens mai larg reprezintă un obiect de larg consum care se îmbracă pe
corp. Permanenta evoluție a civilizației societății contemporane a determinat o varietate de
produse și modele care să satisfacă cerințele omului în funcție de necesități.
Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc cuprinde produsele vestimentare. Ele
sunt formate dintr-un număr diferit de detalii, create din structuri plane, asamblate prin diferite
procedee[].
Numărul, forma şi dimensiunile detaliilor, depind de o serie de factori, dintre care cei mai
importanţi sunt: forma corpului omenesc; proprietăţile materialului; tehnologia de execuţie a
produsului; destinaţia şi tipul produsului (cerinţe estetice, moda).
Îmbrăcămintea se creează din detalii simetrice: detalii principale, care sunt părţi
componente ale îmbrăcămintei care nu pot lipsi din structura unui produs; detalii secundare, care
sunt părţi componente care pot lipsi din structura unui produs [].
Îmbrăcămintea se clasifică în felul următor []:
După vîrstă și sex:
 îmbrăcăminte pentru bărbați;
 îmbrăcăminte pentru adolescenți;
 îmbrăcăminte pentru femei;
 îmbrăcăminte pentru sugari;
 îmbrăcăminte pentru copii.
După materia primă utilizată:
 îmbrăcăminte din țesături din fire în amestec
 îmbrăcăminte din țesături de in;
 îmbrăcăminte din țesături de cînepă;
 îmbrăcăminte din țesături de mătase;
 îmbrăcăminte din țesături de bumbac;
 îmbrăcăminte din țesături de lînă;
 îmbrăcăminte din țesături din fibre sintetice.
După destinație:
 îmbrăcăminte de zi – pentru utilizarea zilnică în condiții casnice și sociale (îmbrăcăminte
pentru casă, lenjerie de corp, mănuși, ciorapi, etc.);
 îmbrăcăminte de sport – pentru practicarea sportului, protejarea corpului uman de traume
mecanice;
  îmbrăcăminte de ocazie – pentru festivități (de ex. nuntă, cumetrie, bal de absolvire,
etc.);
 îmbrăcăminte de lucru – pentru protecția corpului de acțiunea factorilor nefavorabili care
pot apărea la locul de muncă. Piesele vestimentare: halate, salopete, mănuși de protecție
etc.
Clasa îmbrăcămintei de zi se divizează în următoarele subclase[]:
a) Îmbrăcăminte exterioară – se confecționează din materiale groase și este destinată pentru
perioada rece a anului (trenciuri, paltoane, pardesiuri, scurte, cojoace, etc.);
b) Îmbrăcăminte ușoară – se confecționează din materiale subțiri și se poartă în special în
perioada caldă a anului (bluze, cămăși, rochii, fuste, șorturi, etc.);
c) Îmbrăcăminte intermediară – se confecționează din materiale de grosime medie și sunt
destinate pentru sezonul primăvară-toamnă (jachete, sacouri, veste, etc.).
După anotimp:
 îmbrăcăminte pentru sezonul primăvară-toamnă;
 îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile – lenjeria de corp;
 îmbrăcăminte pentru sezonul iarnă;
 îmbrăcăminte pentru sezonul vară.
După modul de sprijin pe c orp []:
 Îmbrăcămintea cu sprijin pe umeri sunt produsele vestimentare care acoperă partea
superioară a corpului, cu suprafața de sprijin pe umeri, baza gâtului, proeminența
toracelui și al omoplaților (cămașă, bluză, sarafan, jachetă, trenci, palton etc.)
 Îmbrăcămintea cu sprijin pe talie sunt produsele vestimentare care acoperă partea
inferioară a trunchiului și picioarele, parțial sau total. Suprafața de sprijin este pe talie, pe
proeminența abdomenului și cea a feselor (fustă, pantalon, șorț etc.).
1.2 Cerințe față de îmbrăcăminte
„Aşa cum indexul unei cărţi dezvăluie conţinutul ei, . . . tot aşa şi aspectul exterior şi
hainele, fie la bărbaţi, fie la femei, ne oferă un indiciu despre spirit.“ — Philip Massinger,
dramaturg englez.
1.2.1 Clasificarea cerinţelor impuse produselor de îmbrăcăminte pentru copii
Cerinţele utilitare impuse produselor vestimentare pentru copii reflectă aspectele de
utilitate, comoditate, raţionalitate şi economicitate. Pornind de la necesitatea de apărare a
corpului copilului atît de temperaturi ridicate, cît şi de cele coborîte, de ploaie şi de vînt,
actualmente se confecţionează produse vestimentare diverse ca sortiment, formă, material,
culoare. Pornind de la viteza de creştere a copiilor sugari, specialiştii recomandă utilizarea
materialelor relativ ieftine pentru confecţionarea îmbrăcămintei []. Abateri de la această
recomandare se admit la confecţionarea îmbrăcămintei de ocazii sau a celei orientate spre
utilizatorii cu venit mare. Mobilitatea sporită a acestei grupe de purtători impune cerinţe de
fiabilitate, care se asigură, dintr-o parte, datorită proprietăţilor de rezistenţă a materialelor la
uzură, acţiunea razelor solare, spălare, curăţare şi tratamente umidotermice, iar din altă parte din
contul structurii constructive şi tehnologice aplicate la elaborarea şi confecţionarea produselor
vestimentare [].
Cerinţele igienice, impuse îmbrăcămintei pentru copii, precizează alegerea materialelor
conform destinaţie şi condiţiilor climaterice, precum şi componenţa pachetului de materiale
constituente ale produselor vestimentare şi construcţia acestora.
Îmbrăcămintea pentru copii se elaborează din materialele: tricoturi, ţesături, materiale
peliculizate, blănuri naturale sau artificiale, piei naturale şi artificiale. Materiale date li se
atribuie un şir de cerinţe comune, care sunt tuşeu plăcut, masa redusă, lipsa acţiunilor nocive
asupra organismului. Cerinţelor date cel mai bine se potrivește tricoturile şi ţesăturile din
bumbac, care se definește prin higroscopicitate, permeabilitate la aer, conductibilitate termică
ridicată şi masă redusă [].
Unele cerinţe se caracterizează după forma şi croiala îmbrăcămintei pentru copii.
Produsului trebuie elaborat în aşa fel, încît să nu împiedice mişcările copilului, să asigure
libertatea respiraţiei, să nu-l irite. Nu sunt propuse elasticuri şi betelii rigide, care presează
corpul, gulere înalte cu grad mare de cuprindere. Produsele de îmbrăcăminte trebuie efectuate cu
sprijin pe umeri. Cerinţele estetice, corespund materialele de culori pure şi pastelate [].
Aspectele de securitate a copiilor preocupă mai mulţi specialişti din domeniu, astfel
Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) a abordat subiectul în ediţia specială a revistei
ISO Focus + din martie 2010. În această publicaţie se pot găsi aspecte relevante şi un şir de
exemple prin care se elucidează modul în care standardele ISO contribuie la siguranţa şi
bunăstarea copiilor sugari [].
Recomandările relevate anterior trebuie să stea la baza actelor normative care ar legifera
elaborarea acestui sortiment de îmbrăcăminte. Aspecte privind securitatea produselor
vestimentare pentru copii sunt incluse în standardele adoptate ca naţionale pe teritoriul
Republicii Moldova []:
 SM SR EN 14878:2012 Materiale textile. Comportarea la foc a îmbrăcămintei de
noapte pentru copii;
 SM GOST R 50713:2005-Articole pentru nou-născuţi şi copii de creşă. Condiţii
tehnice generale;
 SM SR EN 14682:2012 Securitatea îmbrăcămintei pentru copii. Cordoane şi
cordoane glisante pentru îmbrăcămintea copiilor;Specificaţi;
  SM GOST 31407:2010Produse de lenjerie din tricot pentru sugari şi copii de vârstă
de creşă;
Totodată, pot fi recomandate şi un şir de standarde regionale şi internaţionale, pentru
adoptarea ulterioară în calitate de naţionale de către Institutul Naţional de Standardizare:
 GOST 31407-2009 - Изделия трикотажные бельевые для детей
новорожденных и ясельного возраста;
 ISO 3636:1977 - Size designation of clothes. Men's and boys' outerwear garments.
 STB 1128-98 (GOST R 50713) - Изделия для новорожденных и детей ясельной
группы;
 SR 2439:1995 - Confecţii de tricot. Trening pentru copii;
 GOST R 53146-2008 - Изделия трикотажные бельевые для детей
новорожденных и ясельного возраста. Общие технические условия;
 GOST R 54628-2011- Изделия для новорожденных и детей ясельной группы;
Actele normative enumerate mai sus conţin cerinţe specifice impuse produselor
vestimentare pentru copii în general şi pentru sugari în special.
1.2.2 Cerinţele impuse produselor vestimentare exterioare
Îmbrăcămintea exterioară prezintă sortimentul produselor vestimentare care este ultimul
strat pe corp şi sunt predestinate pentru perioada de iarnă şi se elaborează din materiale medii şi
groase. După tipul de exploatare produsele vestimentare exterioare sunt cu sprijin pe umeri şi cu
sprijin în talie. În dependenţă de tendinţele modei ele sunt de diferite siluete, formă, croială a
reperelor şi elementelor decorative. Îmbrăcămintea exterioară cuprinde circa 80 % a corpului şi îl
asigură de condiţiile nefavorabile ale mediului climatic [].
Cerinţele impuse produselor vestimentare exterioare sunt variate şi se clasifică în: igienice,
mecanice, estetice, confort în exploatare, tehnice şi economice [].
Cerinţele tehnice sunt caracteristice produselor vestimentare în procesul de confecţionare
în corespundere cu standardele de stat şi condiţiile tehnice de prelucrare.
Cerinţele estetice cuprinde garnisirea produselor, selectarea materialelor după culoare,
destinaţie şi factură.
Cerinţele igienice răspunde de proprietăţile de termoizolare a produselor, permeabilitate a
aerului, higroscopicitate, care asigură transferul umidităţii de pe suprafața corpului uman spre
mediul exterior.
Cerinţele mecanice cuprind cerinţele impuse la rezistenţa produselor la uzură, culoare,
menținere a formei etc.
 Cerinţele economice înștiințează reducerea timpului pentru confecţionare, consumul
rațional de materiale, reducerea costului de confecţionare a produselor vestiemntare, tipizarea şi
unificarea elementelor de produs şi a reperelor etc.
Aspectul exterior al produselor vestimentare este determinat de următoarele caracteristici:
complexitatea prelucrării tehnologice a materialelor, siluetă, tipul materialelor de bază și a celor
suplimentare, croială etc.

Figura 1: Produse vestimentare exterioare cu sprijin pe umeri

Prin denumirea de funcţie a îmbrăcămintei se subînţelege acel rol pe care aceasta îl are în
viaţa omului. Destinaţia vestimentaţiei determină funcţia sa principală, iar condiţiile exploatării
determină funcţiile auxiliare. Fiecare model de îmbrăcăminte îndeplineşte, nu toate funcţiile, ci
doar cîteva, din care una sau două sunt principale, iar celelalte auxiliare [].
Funcţiile vestimentaţiei se lasifică în două mari grupe:
 Funcţii utilitare
 Funcţii informaţional-estetice
Funcțiile utilitare la rîndul său se împart în []:
Funcția de apărare, se referă la rolul de protecție a corpului față de acțiunea:
 mediului natural (radiația solară, ploi, vânt etc.);
 mediului fizic (praf, supraîncălzire, apă fierbinte, substanțe toxice etc.);
 mediului de producție (leziuni mecanice, lovituri, substanțe toxice, substanțe
radioactive etc.);
 mediului biologic (mușcăturile insectelor, rozătoarelor; acțiunea bacteriilor etc.);
  mediului fiziologico-psihologic (suprasolicitări statice, dinamice, etc.).
Funcția fiziologico-igienică vizează comoditatea îmbrăcămintei, asigurînd:
 rezistența la murdărie și electrizare;
 libertatea mișcărilor;
 confort (capacitatea de izolare termică, permeabilitatea la aer și vapori, capacitatea
de absorbție a transpirației etc.).
Funcțiile informațional-estetice cuprind []:
Funcția estetică indică capacitatea îmbrăcămintei de a înfrumuseța și a avantaja trăsăturile
fizice deosebite ale persoanei. Astfel, această funcție se referă la:
• corespunderea hainelor cu trăsăturile fizice ale persoanei
• acuratețea și precizia de confecționare și finisare a îmbrăcămintei
Funcția informațională comunică celorlalți informații despre:
• persoană (profesia, gradul de cultură, starea socială, bunul gust, simțul estetic, nivelul de
informare cu privire la modă, etc.)
• îmbrăcăminte (stil, originalitate, actualitate, mod de întreținere, producător etc.)

Figura 2. Funcţiile produselor de îmbrăcăminte

1.3 Caracteristica materiei primă și materialelor auxiliare

Materialele textile impuse confecționăriii unui produs vestimentar se clasifică în două

grupe: materiale de bază și materiale auxiliare. Materialele de bază formează stratul superior al
produsului. În industria ușoară se folosește un sortiment vast de materiale de bază: țesături,
tricoturi, blănuri, piei. Acestea se clasifică preponderent după []:
După natura materiei prime: materiale din fire naturale; materiale din fire în amestec; din
fire artificiale și din fire sintetice;
După aspect: ţesături albite, care au fost supuse operaţiei de albire; ţesături crude, care nu
necesită finisare; țesături scămoşate, care prezintă un strat de fibre omogen la suprafaţă, pe una
din părți sau pe ambele părți; țesături cu două feţe, care nu conține vreo diferenţă de aspect dintre
față și dos, putând fi folosite pe ambele feţe; țesături cu bucle, care conțin bucle pe una din părți
sau pe ambele părți; ţesături „uni”, care are o singură culoare – albe sau vopsite; țesături Jacard,
care au desene complexe, realizate prin combinarea modului de legare a firelor cu efectele de
culori; țesături cu efecte de culori, obţinute din fire colorate în urzeală şi bătătură, formând
dungi, carouri sau diferite figuri; țesături imprimate, care conțin desene complicate şi o
cromatică variată [].
După destinație: pentru uz industrial (filtre, țesături ignifuge, impermeabile etc.); pentru
confecţii (rochii, jachete, paltoane etc.); pentru sport (maiouri, malete, treninguri, costume
sportive etc.); pentru uz casnic (prosoape, draperii, cuverturi, lenjerie de pat etc.) [].
Sortimentul materialelor pentru îmbrăcămintea exterioară este variat. Industria textilă
produce materiale uni şi multicolore, melanj. O esențială proprietate importantă pentru astfel de
materiale reprezintă izolarea termică.
Principiu de bază al sortimentului materialelor pentru îmbrăcămintea exterioară este
materia primă, din care acestea sînt obţinute[]. Ţesăturile pentru îmbrăcămintea exterioară au o
densitate l de 180...800 g/m2, sunt confecționate din lînă pură - pieptănată, cardată şi din lînă cu
amestec de alte fibre, cum sunt viscoza, lavsanul, nitronul etc.
Țesăturile de lînă pieptănată sunt confecționate din lînă pură și semilînă, diverse în
structură și densitate liniară (250...550 g/m2). Materialul din lînă şi semilînă este compus din fire
răsucite subţiri, cu și densitate liniară de (320...650 g/m2 sunt destinate pentru paltoane pentru
femei şi bărbaţi).
Materiale din bumbac pentru îmbrăcăminte exterioară: Moleschinul reprezintă un material
destul de greu (200...347 g/m2 ). Are o rezistenţă înaltă la uzură, poate fi unicolor, înălbit, uneori
cu impregnare adăugătoare. Catifeaua reiată este o particularitate deosebită a materialelor din
această grupă este prezenţa pe suprafaţă a pufului, obţinut prin tăiere specială a firelor de
bătătură şi apretare pe vers. Are aspect exterior plăcut, rezistenţă înaltă la uzură, preţ rezonabil [].
La prelucrarea tehnologică trebuie de ţinut cont de unele reguli pentru a obţine produse de
calitate înaltăn []:
 Se va face decatarea ţesăturii pentru a evita contracţia şi deformarea produsului.
  Capcitatea de redare a formei în procesul tratamentului umidotermice o proprietate
necesară pentru conferirea formei necesare reperelor, ce se obţin prin călcarea de
contracţie sau prin călcare de extindere.
 La tratamentul higrotermic al reperelor, pentru conferirea formelor - convexitate pe
piept, omoplaţi, în zona cotului, se utilizează contracţia forţată a materialelor –
călcare de contracţie, în procesul căreia are loc reducerea mărimilor pe anumite
sectoare pentru a obţine convexități pe sectorul alăturat.
Materialele cu o pondere mare de fibre sintetice nu se supun deloc sau foarte prost TUT.
Materialele cu pluş sau puf vertical se recomandă să fie calcate pe vers cu presiune
minimală. Pentru asugurarea calităţii înalte a produselor, a rezistenţei lor la uzură trebuie de
selectat corect regimul pentru TUT în concordanţă cu conţinutul fibros – temperatura suprafeţei
de călcat, gradul de umiditate a marerialului, presiunea fierului sau a presei asupra materialului şi
durata tratamentului [].
Materialele auxiliare sunt întrebuințate atît în interiorul, cît și pe fața produsului de
îmbrăcăminte. Selectarea materialelor auxiliare se efectuează în funcție de produs, materialele de
bază și model. Materialelor auxiliare sunt următoarele: căptușeli, întărituri, dubluri, furnituri (ațe
de cusut, nasturi, copci, capse, fermoare) și garnituri (dantele, panglici, broderii, șireturi, piele,
blănuri) [].
Căptuşelile au rolul de a dubla detaliile produselor de îmbrăcăminte, mărindu-le rezistenţa
la purtare, șifonare, contribuind la păstrarea formei și dimensiunilor lor. Acestea se plasează în
interiorul îmbrăcămintei, au suprafaţa lucioasă, ceea ce permite îmbrăcarea ușoară a produsului
şi ajustarea acestuia pe corp. Denumiri de țesături utilizate ca căptușeli []:
 satinul vărgat este o ţesătură lucioasă de mătase artificială, de culoare deschisă cu
dungi în nuanțe închise, asortate, utilizată pentru căptuşirea mânecilor la sacouri, a
vestei şi a beteliei pantalonilor pentru bărbaţi
 satinul este o ţesătură de mătase artificială, utilizată, în special, pentru căptuşirea
îmbrăcămintei exterioare pentru femei (jachete, taioare, mantouri etc.)
 serjul este o ţesătură de mătase artificială, utilizată pentru căptuşirea îmbrăcămintei
exterioare (rochii, sacouri, paltoane, pardesie etc.)
 atlazul este o ţesătură lucioasă, are o desime şi rezistenţă mare, ceea ce permite
păstrarea formelor detaliilor produsului. Este utilizată la căptuşirea îmbrăcămintei
exterioare pentru femei și bărbați (pardesie, paltoane etc.)
 ţesătura golf este produsă din fire sintetice şi se utilizează la pelerine de ploaie,
scurte etc.
 Furniturile sunt materiale auxiliare cu funcţii multiple: măresc rezistenţa produselor,
facilitează ajustarea produselor pe corp și sporesc aspectul estetic al produselor. Principalele
furnituri sunt []:
perniţele pentru umeri – semifabricate confecţionate din sintepon, vatelină sau spumă
poliuretanică. Acestea se montează în zona umerală, luând forma umărului, ușor arcuită (a);
rejansa – o bandă folosită la întărirea şi susţinerea produselor cu sprijin pe talie (b);
banda de protecţie – o panglică îngustă, cu un fir de întărire la margine. Se foloseşte pentru
protejarea tivului la pantaloni (c);
elasticul se produce sub formă de bandă cu lățimea de 0,5-10 cm și este folosit la ajustarea
pe corp a unor produse de lenjerie, sport etc. (d);
banda de retenţie este o țesătură din material textil ce conține fire aderente. Se aplică la
căptușirea beteliilor de pantaloni, pentru a preveni alunecarea acestora pe cămașă (e).
.

Ața de cusut este o materie auxiliara folosită la asamblarea și prelucrarea îmbracamintei

sau pentru alte scopuri.
În industria de confecții ața de cusut are diferite întrebuințări si se produce din fibre
naturale sau sintetice care sunt clasificate în felul următor:
Felul fibrelor din care se confecționează ața: ață de bumbac care se intrebuințează la
confecționarea îmbrăcămintei din țesături de tricoturi, produse din fire de bumbac sau tip
bumbac, mătase, in și cînepă. Cum este destinată în procesul confecției: ața pentru cusatura
tighel utilizată la cusături de îmbinare sau de fixare a detaliilor îmbracămintei.
Ața din bumbac se evidențiază pentru calitatile înaltă ale cusăturilor și este frecvent
folosită la mașinile de brodat. Conține un luci placut, și are o gamă de fineți de la Nm 30 la Nm
100.
Ața sintetică se confecționează din fire sintetice pure, sau în amestec cu fire naturale. Ața
menționată anterior este utilizată la coaserea îmbracămintei din țesături și tricoturi de natură
sintetică sau în amestec cu alte fibre.
Nasturele este o piesă de vestimentație constituită dintr-un obiect mic de metal, sidef, os,
lemn sau plastic care folosește la încheierea hainelor sau pernelor sau poate avea rol ornamental.
Nasturii în general sunt rotunzi și plați dar există o mare varietate de forme, mărimi și culori.
Nasturele asamblează două părți ale hainei(mînecă, guler, etc) cu ajutorul unei butoniere aplicată
pe una din părțile de asamblat, opusă părții pe care este atașat nasturele [].
Dimensiunile nasturilor sunt următoarele:
– 12″ – 7,5 mm
– 14″ – 9 mm
– 16″ – 10 mm
– 18″ – 11 mm
– 20″ – 12,5 mm
– 22″ – 14 mm
– 24″ – 15 mm
– 26″ – 16,5 mm
– 28″ – 18 mm
– 30″ – 19 mm
– 32″ – 20,5 mm
– 36″ – 23 mm
– 40″ – 25,5 mm
– 44″ – 28 mm
– 50″ – 32 mm
– 60″ – 38 mm
– 70″ – 44 mm
Fermoarul este un accesoriu pentru închiderea detaliilor îmbrăcămintei, alcătuit dintr-un
ansamblu de zimţi, numit glisieră, pe care se mișcă un cursor. Una din extremitățile fermoarului
este blocată prin limitatoare, iar cealaltă extremitate – printr-un limitator sau sistem de separare,
care permite ca ambele părți ale fermoarului să fie total separate după deschiderea
lui. Ansamblul compus din banda textilă şi zimţii fixaţi pe ea se numeşte semilanţ, lanțul complet
fiind obținut prin îmbinarea celor două părți [].
 1.5 Metode de calcul a normei de consum

Cantitatea de materiale necesare realizării unui produs vestimentar în condițiile unei

anumite tehnologii se numește normă de consum.
Norma de consum pentru materiale textile se calculează pornindu-se de la suprafața reaă al
detaliilor dintr-o pereche sau de la masa acestora, ținînduse seama de deșeurile.
Pentru realizarea consumului de material se execută operația de încadrare a șabloanelor pe
material și trasarea conturului șabloanelor analizîndu-se toate posibilitățile de amplasare și
reducere a consumului. Folosirea materialelor în producția de îmbracăminte se efectuează pe
baza normelor de consum [].
Cînd s-e poziționează șabloanele trebuie respectate criteriile: evitarea suprapunerii
șabloanelor în desen, care produc așa - numitele „ciupituri de margini sau de colțuri”, ce
scurtează sau îngustează detaliile produsului; respectarea firului din țesătură stabilit la încadrare;
respectarea sensului șabloanelor față de sensul firelor de urzeală și al desenului materialului.
Șablonarea este operația de încadrare a șabloanelor direct pe suprafața șpanului sau de
așezare a acestora pe un strat de țesătură cu caracteristici geometrice și de suprafața indicată în
documentația tehnică a produsului.
Șablonarile pot fi după numarul completelor de șabloane folosite pentru un span sunt []:
 șablonările combinate care cuprind doua sau mai multe complete de șabloane pe același
șpan
 șablonările simple cuprind un complet de șabloane și pot fi aplicate, atît pe toata lățimea
țesăturii, cît și pe materialul dublat;
Încadrările s-e clasifică în felul următor după modul de așezare pe lățimea materialelor pot
fi []:
 Pe materialul desfăcut în care șabloanele se așează pe întreaga lățime. Metoda încadrarii
pe material desfăcut este larg utilizată, rezultînd o serie de avantaje economice. Prin
această metodă de încadrare, șabloanele au multe posibilități de așezare și astfel rezultă
mai puține deșeuri din material. La amplasarea șabloanelor pe material se vor poziționa
șabloanele detaliilor mari pe marginile materialului, iar cele mici în interiorul acestora.
 Pe material dublu lat în care materialul este dublat, iar șabloanele se amplasează numai pe
jumatate. Plusul acestor încadrari constă în faptul că timpul de șablonare este mai mic și
detaliile decupate la croit sunt pereche. Realizarea încadrarilor pe material dublat prezintă
dezavantajul că există mai puține posibilități de amplasare a șabloanelor și de reducere a
deșeurilor din material.
Încadrările combinate pot prezenta urmatoarele situații []:
 încadrarea a doua sau mai multe produse de modele diferite;
  încadrarea a doua sau mai multe produse de același fel, dar de grosimi și talii diferite;
 încadrarea a doua sau mai multe produse de același fel și de aceeași grosime și talie;
 încadrarea a doua sau mai multe feluri de produse.
Lungimea rezultată prin încadrare reprezintă consumul, exprimat în metri sau centimetri.
Pentru încadrarea simplă pe material desfăcut realizată cu șabloanele produsului proiectat.
Norma de consum reprezintă cantitatea de materiale necesare realizării unui produs și este
variabilă în funcție de forma, marimea șabloanelor și de produsul confecționat.
În industria confecțiilor costul materialelor reprezintă 70 - 80% din costul produsului.
Datorita acestui fapt este necesară luarea tuturor măsurilor care să reducă consumul de material.
Este cunoscut faptul că la confecționarea îmbracămintei sunt folosite ca materiale pentru
confecționat: țesături, tricoturi și o diversitate de furnituri.
Consumul de furnituri se stabilește la confecționarea prototipului și la multiplicarea
acestuia pentru secțiile de producție.
Consumul de țesături și tricoturi se determină în cadrul laboratoarelor tehnice organizate în
acest sens. Eficiența unei norme de consum se determină prin indicatorii consumului, care se
calculează astfel []:
Calculul ariei de încadrare A se efectuează pe baza dimensiunilor rezultate la încadrare
A=LXl (cm)
în care: L- lungimea încadrării, în cm;
l- lățimea încadrării, în cm.
Calculul coeficientului de utilizare K în funcție de aria încadrării și de aria șabloanelor:

K= X100 (%)
în care: S - aria șabloanelor, în 𝑐𝑚2 ;
A - aria incadrarii, în 𝑐𝑚2 .
Calculul suprafeței deșeurilor D se face în funcție de aria de încadrare și de aria
șabloanelor:
D=A-S (𝑐𝑚2 )
în care A - aria încadrării, în 𝑐𝑚2 ;
S- aria șabloanelor, în 𝑐𝑚2 .
Calculul pierderilor P se face în funcție de aria încadrării și de suprafața deșeurilor:

P= X100 (%)
în care: D- suprafața deșeurilor, în cm2;
aria încadrării, în cm2.
 Masini de croit
In productia pe scara larga a articolelor de imbracaminte, precum si
a altor elemente din materiale textile se utilizeaza diferite masini cu
rol de simplificare a procesului de productie, precum si pentru
fabricarea mult mai rapida si perfomanta a acestor articole.
Fiecare produs obtinut se realizeaza dupa un anumit tipar, iar croirea articolelor
prin intermediul unei masini de croit sau cusut reprezinta o etapa foarte
importanta in acest proces amplu.

Ca urmare a unor masuratori corecte se vor obtine elementele textile necesare

pentru producerea produsului finit.

Croirea presupune individualizarea reperelor produselor din suprafata

materialelor textile. De asemenea, prin croirea realizata utilizand masini
speciale se doreste individualizarea simultana pe o suprafata de material a unui
numar cat mai mare de produse.

Pregatirea materialelor pentru croire

In procesul de croire, o importanta ridicata este data nu doar de utilizarea unor

masini performante si moderne, ci si de utilizarea unor materiale care sa asigure
calitatea acestora sau modul in care au fost pregatite, iar acest proces poate
influenta aspectul produsului finit.

Materia prima utilizata trebuie verificata in privinta indeplinirii conditiilor

privind calitatea. In acest sens se doreste gasirea si inregistrarea defectelor
materialelor. In plus trebuie verificate si conditiile de realizare a confectiilor
pentru a se analiza comportamentul textilelor in procesele specifice fabricatiei.

Daca exista defecte ale materiei prime, atunci acestea pot afecta procesul de
fabricare si reduc posibilitatile de utilizare a materialului respectiv.

Depozitarea reprezinta un alt factor esential pentru materia prima.In general, in

functie de tipul materialului acesta trebuie depozitat in spatii specifice.

Croirea automata – Proces care implica tehnologii moderne

Croirea automata se realizeaza prin intermediul calculatoarelor care conduc

echipamentele si astfel devine posibila taierea automata a elementelor textile pe
baza unui model prestabilit.

In cazul materialelor in dungi sau carouri, croirea automata devine posibila prin
suprapunerea peste material a unor sisteme automate.

Echipamentele destinate realizarii croirii se impart in doua mari categorii:

Echipamente mono-start – Cele care pot taia materialele intr-un singur strat, iar
in anumite cazuri in maxim cateva straturi. Astfel de masini de croit pot derula
materialul dintr-o rola pentru a se evita tensionarea materialului textil sau pot
trage direct materialul de catre cutter.

Astfel de masini pot croi cele mai diverse materiale. Astfel pe langa materialele
textile, mai pot fi croite articole din piele artificiala si naturala, cauciuc,
materiale cu o compozitie de fibra de carbon sau fibra de sticla;

Masinilede croit multi-strat reprezinta utilajele necesare croirii materialelor in

foi suprapuse care mai sunt cunoscute si sub denumirea de span.
Croirea din span este mult mai eficienta pentru ca aceasta permite realizarea
intr-un timp scurt a mai multor elemente. Pentru ca croirea sa fie perfecta cu
modelul setat, astfel de masini sunt prevazute cu un vacuum care asigura
materialului stabilitate.

Masini de croit automate – Produse care se remarca prin calitate si eficienta

Natex este o campanie care activeaza in domeniul industriei textile oferind

diferite masinii necesare productiei, accesorii pentru acelasi scop si piese de
schimp pentru aceste echipamente.

Datorita experientei pe care o detine, aceasta companiei ofera utilaje moderne,

care se remarca prin calitatea lor si performanta cu care se realizeaza activitatile
specifice dintr-o fabrica textila.