Sunteți pe pagina 1din 17

Tehnologia de producere si comercializare

a materialului saditor viticol


Cuprins:

1 - Introducere

2 - Categorii biologice de material saditor viticol

3 - Metode de inmultire a vitei-de-vie

4- Tehnologia producerii butasilor portaltoi

5 - Tehnologia producerii coardelor altoi

6 - Tehnologia de producere a vitelor altoite

7 - Comercializarea materialului saditor viticol

8 - Concluzii

Bibliografie
1 - Introducere

Viticultura este știința care studiaza particularitațile agrobiologice ale viței de vie, in
vederea satisfacerii lor, prin elaborarea și perfecționarea continua a tehnologiilor de cultura, in
scopul obținerii de recolte mari, relativ constante, de calitate superioara și eficiente in același
timp. Viticultura este un sector intensiv al agriculturii caracterizat printr-un coeficient ridicat de
valorificare a terenului. Valoarea productiei obtinuta de pe un hectar, cultivat cu vita de vie
echivaleaza cu 10-15 ha de culturi cerealiere.

Importanta viticulturii rezulta si din urmatoarele aspecte:

- Valorifica foarte bine terenurile in panta, nisipurile si solurile nisipoase,considerate


improprii pentru alte culturi (cereale, plante tehnice). In Romania~85% din plantatiile
viticole se gasesc amplasate pe terenuri cu pante cuprinseintre 4 si 25%, iar aproximativ 8%
din plantatii sunt amplasate pe soluri nisipoase.
- Este sursa de materii prime pentru economia nationala. Strugurii reprezinta material prima
pentru obtinerea vinurilor si distilatelor de vin, pentru industria alimentara unde se obtin:
sucurile de struguri, mustul concentrat, gemuri, compoturi, stafide, etc
- Este sursa de produse pentru export. Strugurii pentru masa, vinurile distilatele, vinurile
spumante, stafidele, sucurile de struguri sunt produse foarte solicitatela export.
- Este sursa de venituri pentru populatie. O mare parte a populatiei care traieste in arealele
viticole isi desfasoara activitatea in viticultura, de unde isi asigura veniturile necesare vietii.
- Contribuie la imbunatatirea alimentatiei. Datorita compozitiei lor chimice, strugurii
constituie un aliment valoros. Ei contin o serie de substante nutritive necesare organismului
uman cum ar fi: zaharuri (glucoza, fructoza) , acizi organici (tartric, citric,malic), saruri
minerale (de Ca, Fe, K,P, etc.), compusi azotati, vitamine (C, B1, B2, PP, A, E), enzime,
polifenoli, etc. Aceste substante sunt reconfortante pentru organism, avand rol energetic,
mineralizant si terapeutic. Un kilogram de struguri consumati in stare proaspata furnizeaza
organismului 800-1200 calorii, ceea ce echivaleaza cuvaloarea energetica a: 500-700 g carne
de vita, 300 g paine, 1,1l lapte, 1,2 kgcartofi, 3,5 kg tomate, 2kg mere, etc.
- Prin actiunea combinata diuretica si laxativa, strugurii contribuie la dezintoxicarea
organismului. Cura de struguri sau de suc de struguri are efecte terapeutice si este indicata
in tratamentul afectiunilor hepatice, renale,cardiovasculare, anemii, etc.
- Vinul, produsul principal obtinut din struguri este bautura alcoolica naturala cea mai
sanatoasa. Consumat rational vinul este un aliment necesar organismului uman (L.Pasteur
1878).

2 - Categorii biologice de material saditor viticol

Un prim pas in alegerea unui material saditor potrivit plantatiei pe care dorim sa o
infiintam, este cunoasterea categoriilor biologice de material saditor.
Astfel, avem:
1. Materialul amelioratorului - cuprinde materialul devirozat obtinut in unitati de Selectie
in urma procesului de creare de soiuri sau clone noi, cu care se realizeaza plantatii de conservare
2. Materialul prebaza - este materialul devirozat produs in plantatii de conservare care se
infiinteaza de mentinator
3. Materialul baza - este materialul devirozat, produs sub directa responsabilitate a
mentinatorului in plantatii de preinmultire si este destinat infiintarii plantatiilor de inmultire
4. Materialul certificate - este materialul devirozat produs de agenti economici autorizati
in plantatii de inmultire, respectiv plantatii mama furnizoare de butasi portaltoi si coarde altoi.
Acest material este destinat infiintarii plantatiilor de productie si mai rar, este folosit ca material
de inmultire
5. Materialul standard - este materialul produs de agenti economici autorizati, provine
din plantatii de productie recunoscute in care s-au aplicat lucrari de selectie in masa si este
destinat exclusiv infiintarii plantatiilor de productie
3 - Metode de inmultire a vitei-de-vie

Reproducerea pe cale vegetativa.

Acest mod de inmultire a vitei de vie este practicat pentru producerea materialului
saditor viticol si se bazeaza pe capacitatea unei portiuni de planta (celula, tesut sau organ), de a
reproduce un nou individ cu toate organele aferente, prezentand urmatoarele avantaje avantaje:
- reproduce fidel caracterele si insusirile plantei mama, asigurand conservarea zestrei
genetice a soiurilor din cultura
- plantele intra devreme pe rod, dupa 2-3 ani de la plantare; - fructificarea este uniforma
si constanta an de an
Aceasta prezinta insa si dezavantaje dezavantaje:
- plasticitate ecologica redusa a descendentilor;
- prezinta riscul transmiterii virozelor si micoplasmelor

In practica viticola se folosesc urmatoarele metode de inmultire vegetativa: altoirea,


butasirea, marcotajul si inmultirea In Vitro.

Inmultirea pe cale generativa (prin seminte)

Se practica numai in lucrarile de ameliorare in vederea crearii de soiuri noi si prezinta


urmatoarele dezavantaje pentru cultura comerciala:
- descendentii nu reproduc fidel planta sau soiul din care provin; avandu-se in vedere
srcinea hibrida a majoritatii soiurilor cultivate de vita de vie, indivizii obtinuti din samanta
prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste productia, calitatea, epoca de maturare a
strugurilor, vigoarea plantei, culoarea strugurilor etc.
- plantele intra tarziu si neuniform pe rod (dupa 5-8 ani);
- cheltuieli mai mari de productie.
Materialul saditor viticol se produce in cadrul pepinierei viticole.
4 - Tehnologia producerilor butasilor portaltoi

Portaltoii sunt reprezentati prin selectii si hibrizi care provin din specii americane
(V. riparia, V. Berlandieri, V. rupestris etc.), care se folosesc la altoirea soiurilor europene, in
vederea asigurarii rezistentei la filoxera.
Pentru tara noastra prezinta importanta portaltoii din grupa Berlandieri × Riparia, care au
o rezistenta buna la filoxera radicicola, capacitate mare de inradacinare, afinitate buna la altoire
si sunt bine adaptati la conditiile pedoclimatice.

Infiintarea plantatiilor de portaltoi

Alegerea terenului. Infiintarea plantatiilor de portaltoi trebuie facuta tinandu-se


seama de factor ii ecologici si factorii social-economici:
Factorii ecologici:
Clima.
- Amplasarea plantatiilor de portaltoi trebuie sa se faca in zone care satisfac urmatoarele
conditii: - durata perioadei de vegetatie – minim 190 zile; - suma temperaturilor active din
perioada de vegetatie minim 3100ºC
- Suma orelor de stralucire a soarelui din perioada de vegetatie minim 1500
- Temperatura medie din luna mai sa nu coboare sub 17,5°C, cea din iunie sub 18 ºC, iar
cea din lunile iulie-august sa nu fie mai mica de 21 ºC
- Suma precipitatiilor anuale minim 480 mm, din care minim 270 in perioada de
vegetatie.
Trebuiesc evitate arealele batute de grindina, cele in care se inregistreaza brume tarzii de
primavara sau timpurii de toamna, precum si vaile raurilor de-a lungul carora stagneaza curentii
reci de aer.
Relieful.
Terenul trebuie sa fie plan, sau cu o panta uniforma de pana la maxim 12%, cu o
expozitie sudica sau sud-vestica, adapostite fata de vanturile puternice.
Sunt preferate solurile cu textura lutoasa sau nisipo-lutoase, bine structurate, cu regim
aero-hidric corespunzator si stare de fertilitate medie.
Apa freatica trebuie sa fie la o adancime de peste 1,5 m, iar solul sa nu fie infestat cu
nematozi (Xiphinema sp.) care sunt principalii vectori ai virusurilor.
Factorii social-economici.
Avandu-se in vedere ca producerea butasilor portaltoi necesita un numar mare de lucrari
manuale (circa 250-280 z.o./ha), la infiintarea plantatiei de portaltoi se va tine seama de
posibilitatile de asigurare cu forta de munca, precum si de traditia zonei, apropierea de caile de
comunicatii etc.
Organizarea terenului.
Lucrarea are in vedere sistematizarea generala a terenului, tinandu-se seama de
perspectiva infiintarii plantatiilor de portaltoi in anii urmatori, pentru asigurarea executarii in
bune conditii a lucrarilor mecanice si exploatarea rationala a plantatiei.

Pregatirea terenului pentru plantare

Curatirea si nivelarea terenului. Terenul se curata de arbori, arbusti, buturugi si se


niveleaza prin folosirea tractoarelor pe senile.
Fertilizarea de baza se face in scopul completarii rezervelor nutritive ale solului pana la
nivelul cerut de vitele portaltoi. Dozele recomandate sunt: P2O5 150-220 kg s.a./ha, K2O
200-250 kg s.a./ha.
Nivelatul desfundaturii se face primavara, imediat dupa zvantarea terenului cu
nivelatorul.
Plantarea vitelor portaloi

Stabilirea sortimentului. Pentru infiintarea noilor plantatii de portaltoi se vor utiliza


soiuri din grupa recomandata pentru podgoria si regiunea viticola respectiva si pe cat posibil
selectiile clonale cu valoare biologica ridicata, iar materialul biologic folosit la infiintarea
plantatiilor de inmultire trebuie sa fie din categoria baza.
Distantele de plantare trebuie sa asigure un spatiu optim de nutritie fiecarui butuc si
efectuarea cu usurinta a lucrarilor mecanice. Ele se stabilesc in functie de conditiile
pedoclimatice, vigoarea soiurilor, agrotehnica aplicata, relief etc.
Orientarea randurilor se stabileste in raport cu cerintele soiurilor portaltoi fata de lumina
si caldura, panta terenului, directia vantului dominant si de sistemul de sustinere folosit. Pe
platouri si pe terenuri relativ plane (panta ≤ 4%) randurile se orienteaza pe directia N-S sau
paralel cu directia vantului dominant. Pe terenurile cu panta > 4% randurile se vor orienta paralel
cu curba de nivel pentru prevenirea eroziunii solului.
Pichetarea terenului este operatiunea prin care se stabileste pe teren locul fiecarei vite.
Pentru conducerea pe piramida se practica pichetatul in pastrat, iar pentru conducerea pe
spalierul vertical si spalierul in forma de T, pichetatul in forma de dreptunghi. Lucrarea incepe
cu incadrarea parcelei intr-o forma regulata (patrat saudreptunghi), dupa care se trece la
pichetarea propriu-zisa, prin folosirea sarmelor marcate. Se intind mai intai la cele doua capete
ale parcelei sarmele pe care sunt marcate distantele dintre randuri si apoi perpendicular pe
acestea, cele pe care sunt marcate distantele dintre vite pe rand. In dreptul fiecarui semn pe sarma
se infinge, de aceeasi parte,cate un pichet.
Epoca de plantare. Vitele portaltoi se pot planta toamna sau primavara. Se recomanda
plantarea de toamna toamna (ultima decada a lunii octombrie, luna noiembrie), cu conditia ca
desfundatul sa se faca in primavara-vara aceluiasi an. Plantarea de toamna prezinta unele
avantaje: vitele pana in primavara isi cicatrizeaza ranile si se realizeaza un contact intim intre
radacini si sol, astfel incat primavara pornesc repede in vegetatie, procentul de prindere fiind in
acest caz mai mare.
Rezultate bune se obtin si la plantarea de primavara primavara, daca se face cu
respectarea intocmai a tehnologiei recomandate. Momentul optim de plantare (primavara) este
atunci cand temperatura solului la 30 cm adancime depaseste 5ºC si a trecut pericolul
ingheturilor tarzii de primavara (calendaristic: luna martie, prima parte a lunii aprilie).
Materialul de plantare. Pentru infiintarea plantatiilor de portaltoi, se folosesc vite
portaltoi inradacinate, care se produc prin cultura timp de un an in scoala de vite si corespund
standardelor in vigoare:
- puritate biologica 100%; - lungimea tulpinii subterane minim 30 cm
- grosimea tulpinii subterane minim 7 mm; - minim o cordita, maturata pe o lungime de
minim 15 cm, grosimea acesteia minim 4 mm, cu ochi normal conformati, sanatosi, neporniti in
vegetatie
- minim 3 radacini in lungime de minim 15 cm, groase de minim 2 mm, viabile,
nedeshidratate, dispuse de jur imprejurul bazei tulpinii.
Pregatirea vitelor pentru plantare. Vitele se scot de la pastrare si se verifica calitatea
acestora, indepartandu-se materialul necorespunzator, dupa care se fasoneaza, operatiune care
consta in inlaturarea corditelor secundare si scurtarea celei principale la 4-6 ochi. Radacinile
formate la baza se scurteaza la 8-10 cm; se indeparteaza apoi la punctul de insertie toate
radacinile formate la nodurile superioare ale tulpinii.
Daca radacinile sunt deshidratate sau afectate de boli, vitele se fasoneaza scurt, cordita la
doi ochi si radacinile la 1-2 cm. Deseori, prin pastrarea peste iarna, vitele portaltoi pierd o parte
din umiditate, de aceea este bine ca inainte de plantare sa fie tinute 16-24 ore in apa curata, la
temperatura de 15ºC, pentru a asigura trecerea rapida a vitelor de la starea de viata latenta la cea
de viata activa.
Dupa zvantare se recomanda parafinarea vitelor portaltoi. Dupa fasonare si eventual
parafinare, radacinile si partea bazala a tulpinii, pe o lungime de 12-15 cm, se mocirlesc
introducandu-se intr-un amestec format din pamant argilos, balegar proaspat de bovine si apa
pana la consistenta smantanei. Parafinarea si mocirlirea au rolul de a preveni deshidratarea
vitelor dupa plantare, pana in momentul in care acestea sunt capabile sa-si asigure echilibrul
hidric.
Plantarea se face in gropi executate manual sau mecanic cu adancimea de cca. 50 cm si
diametrul de 30-35 cm. Gropile se executa de aceeasi parte a pichetului (de regula de partea
sudica) si numai pe masura plantarii. La fundul gropii se administreaza 3-5 kg mranita, care se
amesteca bine cu pamant, dupa care se executa la baza peretelui dintre pichet o scobitura, iar cu
pamantul rezultat se face un musuroi de 7 -8 cm inaltime. Vita se asaza in pozitie verticala, lipita
de peretele gropii, in dreptul pichetului, cu cordita orientata spre acesta, cu nodul superior la
nivelul solului si cu radacinile rasfirate uniform pe movilita de pamant de la baza peretelui. Se
trage apoi peste radacini un strat de 10-15 cm pamant reavan si afanat, care se taseaza bine,
pentru a se realiza un contact intim intre radacini si sol, se uda cu 5-10 l apa, iar dupa infiltrarea
acesteia se umple treptat groapa cu pamant, tasandu-se usor, dupa care se executa cu musuroi cu
pamant afanat si reavan, care sa acopere varful corditei cu 2-3 cm.
Vitele parafinate nu se muroiesc.

5 - Tehnologia producerii coardelor altoi

Coardele altoi se pot produce in doua categorii de plantatii: - plantatii mama, specializate
in producerea coardelor altoi; - plantatii de productie, autorizate pentru producerea coardelor
altoi
Producerea coardelor altoi in plantatii mama
Aceste plantatii se infiinteaza numai cu material din categoria biologica baza,provenit din
soiurile noi si clonele omologate, precum si din soiuri deficitare valoroase, prevazute la
inmultire.
Infiintarea plantatiilor mama.
Alegerea terenului. Acest tip de plantatie se amplaseaza in arealele in care factorii
ecologici asigura la nivel optim cerintele soiurilor cultivate, ferite de accidente climatice, pe
terenuri pe care nu s-a cultivat vita de vie cel putin 4 ani, situate in zone cu traditie si in
apropierea cailor de comunicatie.
Solul trebuie sa fie profund, cu textura mijlocie, bine aprovizionat cu elemente nutritive.
Se vor evita solurile grele, reci si cele excesiv de bogate in azot.
Pregatirea terenului in vederea plantarii se face cu respectarea stricta a normelor
tehnice prevazute pentru infiintarea plantatiilor de vii roditoare.
Plantarea. Lucrarea se executa toamna sau primavara, utilizandu-se numai material
saditor din categoria biologica baza.
Distantele de plantare sunt asemanatoare cu cele practicate in plantatiile de vii roditoare,
respectiv 2,0-2,2 m intre randuri si 1,0-1,2 m pe rand, la fel si pregatirea vitelor pentru plantare si
plantarea propriu-zisa.
Lucrarile de intretinere care se aplica in primii ani dupa plantare, precum si cele de
instalare a sistemului de sustinere sunt identice cu cele efectuate in plantatiile de vii roditoare.
Taierea in uscat. Buturii se conduc in forma semi-inalta, cu cordoane bilaterale si sunt
prevazuti la baza cu cepi de siguranta in zonele de cultura semiprotejata. Taierea se executa in
cepi de 2 -3 ochi, asigurandu-se o sarcina de 10-12 ochi viabili/m2. Sarcina de ochi trebuie astfel
stabilita, tinand cont de vigoarea fiecarui butuc, incat sa se realizeze cresteri normale, respectiv
coarde cu dimensiuni corespunzatoare pentru altoit.
Fertilizarea. Orientativ anual se aplica: N 90-130 kg s.a./ha, P2O5 80-120 kg s.a./ha,
K2O 150-230 kg s.a./ha. Ingrasamintele pe baza de fosfor si potasiu se administreaza toamna
(cele cu potasiu pot fi aplicate si primavar a), iar cele cu azot primavara. Periodic, odata la 3-4
ani, se aplica ingrasaminte organice, in doza de 40-60t/ha.
Operatiile in verde sunt obligatorii in plantatiile mama furnizoare de coarde altoi si
reprezinta o veriga tehnologica importanta pentru obtinerea unui material corespunzator. Plivitul
lastarilor Plivitul lastarilor se executa imediat dupa aparitia inflorescentelor cu rezervarea pe
butuc a 18-20 de lastari vigurosi, cu crestere uniforma, distribuiti cat mai echilibrat pe elementele
butucului.
Inlaturarea partiala a inflorescentelor. In functie de numarul de inflorescente formate pe
butuc, se inlatura 50-75% dintre acestea de la punctul de insertie (numarul de inflorescente
inlaturate este mai mare la soiurile mai fertile), pentru ca in final sa ramana in medie 0,75
inflorescente pe lastar, urmarindu-se ca pe fiecare lastar sa nu se lase mai mult de o inflorescenta.
Copilitul. Copilii se suprima in faza erbacee, prin ciupire cu unghia de sub prima frunza.
Carnitul. Operatia se efectueaza incepand de la mijlocul lunii august, cand cresterea este
mult incetinita, ocazie cu care se indeparteaza varful lastarilor, cu portiunea de frunze tinere
(care nu au atins dimensiunea normala pentru soiul respectiv) pe care grosimea lastarului este
sub 6 mm.
Tratamentele fitosanitare. Se combate mana, fainarea si cu atentie deosebita putregaiul
cenusiu, pentru a se evita atacul pe coardele altoi in timpul pastrarii materialului sau al fortarii
butasilor altoiti, iar dintre daunatori: acarienii (Tetranycus sp.), omida paroasa a dudului
(Hyphantria cunea) si cicada gheboasa (Ceresa bubalus). Se folosesc aceleasi produse ca si in
cazul plantatiilor de vii roditoare, punandu-se totusi accent pe cele mai eficiente.
Recoltarea coardelor altoi. Coardele altoi se recolteaza toamna, dupa caderea frunzelor,
inainte de venirea gerurilor puternice care pot afecta mugurii. Se recolteaza toate coardele de pe
butuc, lasandu-se la baza fiecareia 4-5 ochi, care nu sunt buni pentru altoit (mai putin evoluati,
pornesc greu si neuniform la fortare) si asigura necesarul de ochi viabili la taierea „in uscat“ din
primavara anului urmator. Nu se recolteaza concomitent coarde altoi de la mai multe soiuri
pentru a se evita impurificarile de material. Productia medie pe hectar care se poate obtine in
acest tip de plantatie este de 25.000 coarde, cu lungimea minima de 8 ochi fiecare coarda.
Fasonarea coardelor altoi. Lucrarea se executa imediat dupa recoltare pentru a se
preveni deshidratarea coardelor si se face avand in vedere prevederile STAS-ului:
- lungimea minima 5 ochi; - grosimea, masurata pe diametrul mare, maxim 12 mm la
baza, minim 8 mm la varf
- ochii sa fie viabili, sanatosi, normal conformati, nevatamati, neporniti in vegetatie (se
admite maxim 10% ochi cu mugurele principal mort)
- coarde bine maturate (cu minim 12% hidrati de carbon), prevazute la capete cu portiuni
de internod de minim 4 cm, netorsionate, fara carcei, copili sau urmele acestora, fara cioturi cu
diametrul mai mare de 3 mm, cu tesuturi viabile, sanatoase, fara urme de boli, daunatori sau
vatamari mecanice, cu umiditatea de minim 44%.
Fasonarea consta in indepartarea portiunile necorespunzatoare (groase, torsionate, ranite
etc.), sectionarea coardelor la cel putin 4 cm sub nodul bazal si de asemenea la cel putin 4 cm
deasupra ultimului nod si indepartarea de la punctul de insertie a resturilor de carcei si copili.
Dupa fasonare, coardele se leaga in pachete a cate 100 bucati si se eticheteaza, mentinandu-se
urmatoarele: soiul, categoria biologica, unitatea producatoare si STAS-ul care reglementeaza
calitatea.
Tratamente fitosanitare. Pentru prevenirea atacului unor agenti patogeni pe timpul
pastrarii (Botrytis, Alternaria, Fusarium etc.), se face imbaierea pachetelor de coarde intr-o
solutie de: Chinosol, (0,5%) sau Derosal (0,2%).
Pastrarea peste iarna a coardelor altoi se face in depozite frigorifice sau in silozuri sub
cerul liber, in mod asemanator coardelor portaltoi.
Livrarea coardelor altoi. Lucrarea incepe cu receptia materialului de catre beneficiar, in
conformitate cu conditiile de calitate stabilite prin STAS.
Transportul coardelor altoi se face numai in zilele cu temperaturi pozitive, pentru a se
evita pierderea ochilor.
6 - Tehnologia de producere a vitelor altoite

Altoirea consta in imbinarea artificiala, dupa o anumita tehnica de lucru, a doua portiuni
viabile (altoi si portaltoi), in scopul de a mijloci convietuirea dintre ele. Prin altoirea soiurilor
roditoare europene (nobile) pe portaltoi proveniti din speciile americane, se asigura rezistenta la
filoxera, se mareste potentialul productiv al acestora, concomitent cu imbunatatirea calitatii
strugurilor. Pentru producerea materialului saditor viticol se practica altoirea „in uscat“ la masa,
folosind butasi altoi si portaltoi proveniti din coarde in varsta de un an.
Principiul altoirii. Altoirea se sprijina pe principiul sudurii, conform caruia doua sectiuni
(rani) puse in contact strans formeaza, in anumite conditii, un tesut intermediar (calus), care
imbina organic cei doi parteneri. Etapele concresterii la altoire. Etapele concresterii la altoire.
Concresterea este un proces complex de interferare morfologica, anatomica si fiziologica,
in urma caruia vita altoita functioneaza ca o singura planta, cu caracteristici metabolice diferite
in raport cu cele ale celor doi parteneri. In procesul concresterii se disting trei etape: calusarea,
sudarea si vascularitatea.
Calusarea. Pentru sudarea la punctul de altoire trebuie sa existe celule tinere. In cazul
altoirii in verde, deoarece tesuturile puse in contact sunt tinere, are loc direct sudarea, dar atunci
cand la altoire se folosesc butasi in varsta de unu sau mai multi ani este necesara formarea mai
intai a unui tesut nou, care sa permita concresterea celor doi parteneri.
Sub actiunea excitatiei de ranire se formeaza fitohormoni care determina ca celulele
imediat invecinate sectiunii si cele din apropiere sa se divida intens, dand nastere unui tesut
parenchimatic (tesut de rana) numit „calus“, care, in contextul unor rani inchise, se comporta ca
un tesut intermediar.
Altoiul produce mai mult calus. Celulele calusului au peretii subtiri, sunt turgescente, cu
un continut ridicat in apa (85-90%) si se deshidrateaza usor, de aceea este necesara mentinerea
unei umiditati ridicate in zona punctului de altoire pe tot parcursul existentei acestui tesut.
Sectiunea altoiului trebuie facuta de partea ochiului si cat mai aproape de acesta, astfel
incat partea cu jgheab este plasata la polul morfologic inferior al sectiunii, ceea ce face ca
aptitudinea mai slaba de calusare din aceasta portiune sa fie compensata de actiunea pozitiva a
polaritatii, iar partea plana la polul morfologic superior si de aceeasi parte cu ochiul, astfel incat
neajunsurile datorate constructiei asimetrice a coardei si pozitiei dezavantajoase (polul
morfologic superior) sa fie anihilate de rezerva mai mare de amidon si substante hormonale, care
se gaseste in nodul, respectiv ochiul altoi.
Sudarea. Pentru a se realiza concresterea altoiului cu portaltoiul trebuiesc indeplinite trei
conditii:

- Prezenta celulelor tinere, realizarea fenomenului de congruenta si distrugerea stratului


izolator.
- Prezenta celulelor tinere este asigurata de formarea calusului
- Ambele fete ale sectiunilor, precum si un contact intim, direct intre tesuturile nou formate.

Prin altoire unele celule se taie, altele se strivesc si isi imprastie continutul pe suprafata
sectiunilor, care se oxideaza foarte repede; se formeaza astfel un strat izolator care se interpuse
intre tesuturile intermediare de la altoi si portaltoi si impiedica contactul direct al acestora.
Distrugerea acestui strat izolator se realizeaza prin presiunile inegale pe care le exercita
tesuturile intermediare in formare (actiune mecanica) si prin dizolvarea lui de catre aceste
tesuturi (actiune fiziologica). De multe ori stratul izolator nu este inlaturat in totalitate, ceea ce
face ca sudura sa fie incompleta pe sectiunile celor doi parteneri. In zona de contact a tesuturilor
intermediare se formeaza o lamela pectica, care realizeaza lipirea celor doua sectiuni (prima
etapa a sudarii), iar apoi prin intermediul plasmodesmelor se asigura contactul intim dintre doi
parteneri (a doua etapa a sudarii).
Vascularizarea consta in stabilirea legaturilor dintre fascicolele libero-lemnoase ale
portaltoiului si cele ale altoiului, lucru care se poate realiza pe doua cai: fie prin aparitia unei
zone generatoare in tesuturile intermediare deja sudate, care va genera noi formatiuni de floem si
xilem, fie prin inaintarea opusa si simultana a zonelor generatoare de la cei doi parteneri, pana la
intalnirea acestora.
7 - Comercializarea materialului saditor viticol

In ceea ce priveste comercializarea materialului saditor viticol, exista anumite regulide la


care producatorul sau comerciantul nu se poate abate.
Astfel, materialul de inmultire al vitei de vie poate fi introdus pe piata numai daca a fost
certificat oficial ca material de inmultire Initial, material de inmultire Baza sau material de
inmultire Certificat sau, in cazul materialului de inmultire care nu este destinat utilizarii ca
portaltoi, a fost controlat oficial ca material Standard.
In cazul materialului modificat genetic, acesta poate fi introdus pe piata numai daca toate
masurile adecvate au fost luate sa elimine riscurile pentru sanatatea omului si mediului. In cazul
materialul de inmultire produs prin tehnicile de inmultire ,,in vitro’’ se pot adopta urmatoarele
prevederi: derogari de la prevederile specifice regasite in Legislatie, conditii specifice pentru
astfel de material de inmultire, destinatia pentru care poate fi folosit astfel de material de
inmultire, conditiile care sa garanteze ca autenticitatea varietala a fost mai intai verificata.
Soiurile de vita de vie inregistrate in Catalogul oficial al soiurilor sunt oficial admise
pentru certificare ca material de inmultire Initial, Baza sau Certificat si pentru control ca material
Standard si pentru comercializare.
Etichetarea
In timpul cultivarii, recoltarii sau detasarii de pe planta mama, conditionarii, ambalarii,
pastrarii si transportului, materialul de inmultire va fi tinut pe loturi separate si marcat cu
denumirea soiului, sau, in cazul materialului de inmultire Initial, Baza si Certificat, cu denumirea
clonei.
Materialul de inmultire viticol poate fi comercializat numai in loturi omogene si in
ambalaje sau legaturi (pachete) sigilate printr-un sistem de inchidere si marcare.
Legaturile de material de inmultire se sigileaza oficial sau sub supraveghere oficiala
astfel incat sa nu poata fi deschise fara a deteriora sigiliul sau eticheta oficiala.
Pentru a asigura o sigilare adecvata, sistemul de sigilare trebuie sa cuprinda cel putin o
eticheta oficiala sau un sigiliu oficial. Sigilarea ambalajelor sau legaturilor cu numar mai mic de
bucati, etichetarea individuala sau reambalarea se face numai cu aprobare oficiala si numai
oficial sau sub supravegherea oficiala a ITCSMS sau LCCSMS.
Etichetele oficiale sunt colorate dupa cum urmeaza:
a) albe cu dunga violet pentru materialul Initial;
b) albe pentru materialul Baza;
c) albastre pentru materialul Certificat;
d) galben intens pentru materialul Standard.
Fiecare livrare de material de inmultire produs pe teritoriul Romaniei trebuie, de
asemenea, sa fie insotita de un document denumit “ Document de calitate si conformitate “.
Etichetele oficiale trebuie pastrate de beneficiarul materialului de inmultire pentru
inmultirea vegetativa a vitei de vie cel putin un an si sa le tina disponibile pentru controlul
autoritatii oficiale. In cazul materialului de inmultire dintr-un soi modificat genetic, toate
etichetele atasate sau documentele, oficiale sau ale furnizorului, ce sunt fixate sau insotesc
pachetele de material trebuie sa indice clar ca soiul este modificat genetic si trebuie numit
organismul modificat genetic
Identitatea materialului de inmultire trebuie mentinuta, din momentul detasarii de pe
planta mama pana la livrarea catre consumatorul final, prin sistemul de control oficial. In
perioada comercializarii, materialul de inmultire se controleaza oficial, cel putin prin verificarea
de esantioane.

8 – Concluzii

In vederea obtinerii unei productii de calitate, ridicate si autentice, se are in vedere


producerea si utilizarea unui material saditor cu particularitati deosebite.
Altoirea constituie la ora actuala forma cea mai raspandita – aproape unica – de
inmultire a vitei de vie. Butasii altoiti sau vitele altoite constituie materialul saditor de baza.
Atat altoiul cat si portaltoiul trebui sa provina din plante sanatoase. Fiecare se obtine prin
intermediul unor conditii pedo-climatice diferite, ale unor lucrari de intretinere specifice.
Altoirea deasemenea se realizeaza in conditii igienige pentru a evita infectarea butasilor.
Conditiil de pastrare, etichetare si comercializare a vitelor altoite sunt si ele foarte stricte si
trebuiesc respectate intocmai.
Acestea se regasesc in legislatia romaneasca, in Ordinul nr. 1267/2005.
Bibliografie

- Dejeu L., 2010 – Viticultura generala. Editura Ceres, Bucuresti


- Oprea Aurelian, Adriana Indreas, 2000 - „Viticultura ”, Editura Ceres, Bucuresti.
- Teza de doctorat - „TEHNOLOGII NOI DE PRODUCERE A MATERIALULUI SADITOR
VITICOL, IN PODGORIA TARNAVE „ - Ing. DANUT GHEORGHE CORBEAN
- wikipedia.ro
- DocGo.net
- Ordin nr. 1267/2005

S-ar putea să vă placă și