CAPITOLUL 13

TUBURI CU PEREŢI GROŞI

13.1. Stări de tensiune axial-simetrice

Tuburile presurizate cu pereţi groşi fac parte din a treia categorie de elemente
de rezistenţă, şi anume categoria corpurilor masive, cu cele trei dimensiuni de acelaşi
ordin de mărime. Tensiunile şi variaţia acestora pe direcţia grosimii peretelui nu pot fi
neglijate ca şi în cazul învelitorilor cu pereţi subţiri. Starea de tensiune care se
instalează în aceste elemente de rezistenţă este o stare spaţială de tensiune.
Determinarea analitică a stării de tensiune şi deformaţie în tuburile cu pereţi
groşi atunci când se cunoaşte geometria tubului şi încărcarea acestuia este realizabilă
numai pentru geometrii şi încărcări simple.
În paragraful următor se va analiza starea de tensiune în cazul particular al unui
tub cu pereţi groşi de lungime mare încărcat axial simetric. Într-o secţiune
perpendiculară pe axa cilindrului starea de tensiune dintr-un punct depinde de o
singură variabilă - distanţa de la axă la punctul considerat. În puncte situate la aceeaşi
distanţă de axa tubului starea de tensiune poate să varieze în lungul cilindrului, cu
argumentul de lungime x. Dacă tubul are o lungime foarte mare (cazul conductelor),
tensiunea în lungul cilindrului σx este constantă în toate punctele, deci vor rămâne de
determinat numai cele două tensiuni din secţiunea transversală σr şi σt, problema fiind
similară unei stări plane de tensiune.

13.2. Tensiuni în tubul cilindric cu pereţi groşi

Se consideră un tub cilindric de lungime mare având raza interioară Ri, raza
exterioară Re, supus unei presiuni interioare pi şi unei presiuni exterioare pe
(Fig.13.1.a). Ne propunem să determinăm tensiunile din tub.
Tensiunea longitudinală σl orientată pe axa cilindrului se calculează simplu, pe
baza teoriei elementare a tracţiunii, ţinând cont de faptul că presiunea interioară
produce o forţă de întindere, iar presiunea exterioară o forţă de compresiune. Această
tensiune este constantă şi distribuită uniform pe grosimea tubului:

σl =
(
p i πR i2 − p e π R e2 − R i2)=
R i2 (p i + p e ) − R e2 p e
(
π R e2 − R i2) R e2 − R i2

Tubul fiind de lungime mare, efectul tensiunii longitudinale este neglijabil şi

starea de tensiune poate fi considerată plană.
Datorită simetriei fenomenul este acelaşi pe orice rază r, deci r se va
considera variabilă independentă.
170 Capitolul 13

Fig.13.1

Se consideră elementul de volum ABCD, de grosime unitară, detaşat din tub

prin două plane longitudinale care fac între ele unghiul dϕ şi doi cilindrii de raze r
şi (r + dr), ca în Fig.13.1.b. Datorită simetriei tensiunile ce apar pe feţele elementului
de volum vor fi tensiuni principale, tensiunile circumferenţiale σt de pe feţele AC şi
BD vor fi egale, iar tensiunile radiale σr variază prin trecerea de la faţa CD la faţa
AB. Variaţia forţei date de tensiunea radială este:

d
dF = (σ r rdϕ)dr
dr

Tinând cont că ariile suprafeţelor pe care se aplică tensiunile sunt măsurate

numai prin lungimile laturilor, a doua dimensiune fiind unitară, ecuaţia de proiecţii a
forţelor pe bisectoarea unghiului dϕ este:

dϕ ⎡ d ⎤
σ r rdϕ + 2σ t dr sin − ⎢σ r rdϕ + (σ r rdϕ)dr ⎥ = 0
2 ⎣ dr ⎦

dϕ dϕ dϕ
Unghiul fiind extrem de mic se poate face aproximarea sin ≅ şi
2 2 2
se obţine:

d
(σ r r ) − σ t = 0 ⇒ r dσ r + σ r − σ t = 0 (13.1)
dr dr
 Tuburi cu pereţi groşi 171
Ecuaţia diferenţială (13.1) conţine două funcţii de argument r: σr şi σt. Vom
transforma această ecuaţie într-o ecuaţie de deplasări. Dacă un punct situat la distanţa r
de centru, de exemplu punctul C, are deplasarea radială u, atunci punctul situat la
du
distanţa (r + dr), punctul A, va avea deplasarea radială u + dr .
dr
Lungirea segmentului AC, de lungime iniţială dr, va fi diferenţa acestor
deplasări:

⎛ du ⎞ du
Δ(dr ) = ⎜ u + dr ⎟ − u = dr
⎝ dr ⎠ dr

Deformaţia specifică a segmentului AC pe direcţia radială este:

Δ(dr ) du
εr = = (13.2)
dr dr

În urma deplasării radiale u, raza r a unui cerc devine (r + u) şi deformaţia

specifică circumferenţială se poate calcula astfel:

2π(r + u ) − 2πr u
εt = = (13.3)
2πr r

Cele două relaţii de legătură între tensiuni şi deformaţii pentru starea plană de
tensiune sunt:

σy =
E
(ε y + νε z )
1 − ν2

σz =
E
(ε z + νε y )
1 − ν2

Particularizând aceste relaţii pentru cazul de faţă se obţin următoarele expresii:

E ⎡ du u⎤
σr = (ε r + νε t ) = E 2 ⎢⎣ dr + ν r ⎥⎦
1− ν 2
1− ν
(13.4)

σt =
E
(ε t + νε r ) = E 2 ⎡⎢ u + ν du ⎤⎥
1− ν 2
1− ν ⎣ r dr ⎦

Introducând expresiile (13.4) în ecuaţia diferenţială (13.1) rezultă:

172 Capitolul 13

d ⎡ E ⎛ du u ⎞⎤ E ⎛ du u⎞ E ⎛u du ⎞
r ⎢ 2 ⎜
+ ν ⎟⎥ + 2 ⎜
+ν ⎟− 2 ⎜
+ν ⎟=0 ⇒
dr ⎣1 − ν ⎝ dr r ⎠⎦ 1 − ν ⎝ dr r ⎠ 1− ν ⎝ r dr ⎠
d2u ⎛ du 1 u ⎞ du u u du
r 2
+ rν⎜ ⋅ − 2 ⎟ + +ν − −ν =0 ⇒
dr ⎝ dr r r ⎠ dr r r dr
d2u du u du u u du
r 2
+ν −ν + +ν − −ν =0 ⇒
dr dr r dr r r dr

d 2 u 1 du 1
+ − du = 0 (13.5)
dr 2 r dr r 2

Ecuaţia (13.5) este o ecuaţie diferenţială cu coeficienţi variabili de tip Euler.

Soluţia unei astfel de ecuaţii este de forma:

1
u (r ) = Ar + B (13.6)
r

Înlocuind funcţia u(r) în relaţiile (13.4) se obţin expresiile tensiunilor:

E ⎡ B ⎛ B ⎞⎤ E ⎡ B ⎤
σr =
1− ν2 ⎢ A − r 2 + ν⎜ A + r 2 ⎟ ⎥ = 1 − ν 2
⎝ ⎠⎦ ⎢⎣A(1 + ν ) − r 2 (1 − ν )⎥⎦
⎣
(13.7)
E ⎡ B ⎛ B ⎞⎤ E ⎡ B ⎤
σt =
1− ν2 ⎢ A + r 2 + ν⎜ A − r 2 ⎟ ⎥ = 1 − ν 2
⎝ ⎠⎦ ⎢⎣A(1 + ν ) + r 2 (1 − ν )⎥⎦
⎣

Constantele A şi B se determină punând condiţiile la limită. Presiunile pi şi

pe produc pe suprafaţa interioară, respectiv exterioară a tubului tensiuni radiale de
compresiune, egale cu aceste presiuni, deci condiţiile la limită sunt:

- pentru r = Ri : σr = -pi
- pentru r = Re : σr = -pe

Se înlocuiesc aceste condiţii în ecuaţia tensiunii radiale σr:

E ⎡ B ⎤ E ⎡ B ⎤
− pi = 2 ⎢
A(1 + ν ) − 2 (1 − ν )⎥ ; − p e = 2 ⎢
A(1 + ν ) − 2 (1 − ν )⎥ (13.8)
1− ν ⎣ Ri ⎦ 1− ν ⎣ Re ⎦
Rezolvând sistemul (13.8) de două ecuaţii cu două necunoscute A şi B se
obţin valorile acestor constante:
 Tuburi cu pereţi groşi 173

1 − ν R i2 p i − R e2 p e 1 + ν R i2 R e2 (p i − p e )
A= ⋅ ; B = ⋅
E R e2 − R i2 E R e2 − R i2

Înlocuind valorile constantelor A şi B în relaţiile (13.7) se obţin expresiile

tensiunilor σr şi σt:

R i2 p i − R e2 p e R i2 R e2 (p i − p e ) 1
σr = − ⋅ 2
R e2 − R i2 R e2 − R i2 r
(13.9)
R pi − R p
2
R R (p i − p e ) 1
2 2 2
σt = i
+ e e i
⋅ 2
e
Re − R
2
R − R i2
2
i
2
r
e

Se observă că tensiunile variază după o hiperbolă de gradul III cu raza r, iar

suma lor este un invariant.

13.3. Tubul cilindric solicitat doar la presiune interioară

Tubul cu pereţi groşi solicitat doar la presiune interioară este un caz particular
foarte des întîlnit în industria chimică, în construcţia recipientelor sub presiune cu
pereţi groşi şi a conductelor. Pentru a determina expresiile tensiunilor radiale şi
circumferenţiale pentru acest caz particular se anulează presiunea exterioară pe în
relaţiile (13.8), obţinând:

R i2 p i ⎛ R e2 ⎞ R 2p ⎛ R e2 ⎞
σr = ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ ; σ t = 2 i i 2 ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ (13.10)
R e2 − R i2 ⎝ r ⎠ Re − Ri ⎝ r ⎠

Se studiază variaţia acestor tensiuni pe secţiunea transversală a tubului:

Tensiunea radială σr:

- pe suprafaţa interioară, pentru r = Ri ⇒ σr =-pi
- pe suprafaţa exterioară, pentru r = Re ⇒ σr = 0

Tensiunea circumferenţială σt:

- pe suprafaţa interioară, pentru r = Ri ⇒

p i (R i2 + R e2 )
σ t (R i ) = = σ t max
R e2 − R i2
174 Capitolul 13

- pe suprafaţa exterioară, pentru r = Re ⇒

p i R i2
σ t (R e ) = 2 2
R e − R i2

Cum raza exterioară Re este mai mare decât cea interioară Ri este evident că
tensiunea circumferenţială maximă apare pe suprafaţa interioară a tubului.

Fig.13.2

Pentru a trasa diagrama de variaţie a tensiunilor pe grosimea tubului (Fig.13.2)

vom lua un caz particular, de exemplu Re = 2Ri. Vom obţine pentru
tensiunile circumferenţiale extreme următoarele valori:

p i (R i2 + 4R i2 ) 5 p i R i2 2
σ t (R i ) = = p i = σ t max ; σ t (R e ) = 2 = pi
4R i − R i
2 2
3 4R i − R i 3
2 2

Pentru dimensionare după teoria I de rezistenţă, cunoscând raza interioară Ri

şi presiunea interioară pi, se determină raza exterioară Re şi apoi grosimea necesară a
tubului:
( ) ( ) ( )
σ t max = σ a ⇒ σ a R e2 − R i2 = p i R e2 + R i2 ⇒ (σ a − p i )R e2 = σ a + p i R i2 ⇒

σa + pi
Re = Ri (13.11)
σa − pi
 Tuburi cu pereţi groşi 175
Grosimea necesară a tubului va fi:

⎡ σ + pi ⎤
h nec = R e − R i = R i ⎢ a − 1⎥
⎣ σa − pi ⎦

Se observă că problema este rezolvabilă numai dacă presiunea interioară pi are

o valoare inferioară tensiunii admisibile a materialului tubului σa. Totuşi, în cazul
tuburilor fretate care vor fi analizate în paragraful următor, presiunea interioară poate
egala tensiunea admisibilă a materialului.

13.4. Tuburi fretate

În aplicaţiile practice există cazuri în care presiunile interioare care acţionează

diferite tuburi au valori mari, chiar până la pi = σa. Se observă din relaţiile (13.9) că
tensiunile scad în prezenţa unei presiuni exterioare. Deci, pentru a mării valoarea
presiunii interioare este necesar a supune tubul şi la o presiune exterioară. Soluţia
problemei constă în aşa numita operaţie de fretaj.
În Fig.13.3.a. s-au reprezentat cele două tuburi care urmează a fi fretate.
Diametrul exterior De1 al tubului interior 1 este mai mare decât diametrul interior Di2
al tubului exterior 2 cu o mărime (2δ), unde δ se numeşte seraj. În acest caz, la rece,
cele două tuburi nu se pot monta prin tragerea tubului 2 peste tubul 1.
Încălzind cilindrul exterior acesta se dilată putând fi montat peste cel interior,
iar în urma răcirii, pe suprafaţa de contact dintre cei doi cilindri va apare o presiune
numită presiune de fretaj ( pf). După montare presiunea de fretaj va acţiona ca o
presiune exterioară pentru tubul 1 şi ca o presiune interioară pentru tubul 2, iar cele
două tuburi vor avea o rază comună R2, intermediară între valorile De1/2 şi Di2/2
(Fig.13.3.b).
Sub acţiunea presiunii de fretaj cele două tuburi vor suferi deformaţii radiale la
nivelul razei comune R2, suma celor două deformaţii, în modul, egalând serajul δ:

u e1 + u i 2 = δ (13.12)

Relaţia deformaţiei radiale u se obţine din expresia (13.6) în care se

înlocuiesc constantele A şi B:

⎡1 − ν R i2 p i − R e2 p e ⎤ ⎡1 + ν R i2 R e2 (p i − p e ) ⎤ 1
u (r ) = ⎢ ⋅ ⎥ ⋅ r + ⎢ ⋅ ⎥⋅ (13.13)
⎣ E R e2 − R i2 ⎦ ⎣ E R e2 − R i2 ⎦ r
176 Capitolul 13

Fig.13.3

Înlocuind în relaţia (13.13) pi = 0, pe = pf, Ri = R1, Re = R2, r = R2 se obţine

deformaţia radială a tubului 1 la nivelul razei R2:

⎡1 − ν (− R 22 p f ) ⎤ ⎡1 + ν R 12 R 22 (− p e ) ⎤ 1
u e1 (R 2 ) = ⎢ ⋅ 2 2⎥
⋅ R2 + ⎢ ⋅ ⎥⋅ ⇒
⎣ E R 2 − R1 ⎦ ⎣ E R 22 − R 12 ⎦ R 2

p f R 2 ⎡ R 12 + R 22 ⎤
u e1 = ⎢ 2 − ν⎥ (13.14)
E ⎣ R 2 − R1 2
⎦

Pentru calculul deformaţiei radiale a tubului 2 la nivelul razei R2 în relaţia

(13.13) se fac următoarele înlocuiri: pi = pf, pe = 0, Ri = R2, Re = R3, r = R2. Se obţine:

⎡1 − ν R 22 p f ⎤ ⎡1 + ν R 22 R 32 p f ⎤ 1
u i 2 (R 2 ) = ⎢ ⋅ 2 2⎥
⋅ R2 + ⎢ ⋅ 2 2⎥
⋅ ⇒
⎣ E R3 − R2 ⎦ ⎣ E R3 − R2 ⎦ R2

p f R 2 ⎡ R 22 + R 32 ⎤
u i2 = ⎢ 2 + ν⎥ (13.15)
E ⎣R3 − R2 2
⎦

Introducând cele două deplasări în relaţia (13.12) şi rezolvând ecuaţia obţinută

în raport cu pf se obţine expresia presiunii de fretaj:
 Tuburi cu pereţi groşi 177

p f R 2 ⎡ R 12 + R 22 R 22 + R 32 ⎤
δ= ⎢ 2 − ν + + ν⎥ ⇒
E ⎣ R 2 − R1 2
R3 − R2
2 2
⎦

pf =
( )(
δE R 22 − R 12 R 32 − R 22 )
(
2R 32 R 32 − R 12 ) (13.16)

Trebuie amintit că relaţiile de mai sus sunt valabile pentru cazul când
amândouă tuburile sunt din acelaşi material, deci au aceleaşi valori ale modului de
elasticitate longitudinal E şi ale coeficientului lui Poisson ν. Pentru tuburi fretate din
materiale diferite relaţiile de calcul se complică.
Starea de tensiune din cele două tuburi poate fi studiată separat, pentru fiecare
tub în parte.
a) Pentru tubul interior 1, solicitat numai la presiunea exterioară pf, prin
particularizarea relaţiilor (13.9) pentru pi = 0, rezultă:
- pe suprafaţa interioară, pentru r = R1:

2p f R 22
σ r = 0 ;σ t = σ t max = −
R 22 − R 12

- pe suprafaţa exterioară, pentru r = R2:

p f (R 12 + R 22 )
σ r = − p f ;σ t = −
R 22 − R 12

b) Pentru tubul exterior 2, solicitat doar la presiunea interioară pf, se

utilizează relaţiile (13.10):

- pe suprafaţa interioară, pentru r = R2:

p f (R 22 + R 32 )
σ r = − p f ;σ t = σ t max =
R 32 − R 22

-pe suprafaţa exterioară, pentru r = R3:

2p f R 22
σ r = 0 ;σ t =
R 32 − R 22

În general cele mai mari tensiuni apar pe faţa interioară a cilindrului exterior,
valorile acestor tensiuni fiind luate în considerare la dimensionare.
178 Capitolul 13

În cazurile practice tuburile fretate sunt supuse unei presiuni interioare pi care
produce tensiunile date de relaţiile (13.10). Cele două tuburi fretate sunt considerate un
tub monobloc, cu raza interioară R1 şi raza exterioară R3 supus presiunii interioare pi.
La nivelul celor trei raze R1, R2, R3 presiunea interioară va produce următoarele
tensiuni:
- pe suprafaţa interioară, pentru r = R1:

p i (R 12 + R 32 )
σ r ' = −p i ; σ t ' =
R 32 − R 12

- pe suprafaţa de separaţie, pentru r = R2:

σr '= −
(
p i R 12 R 32 − R 22 )σ ' =
(
p i R 12 R 22 + R 32 )
(
R 22 R 32 − R 12 ) ; t
(
R 22 R 32 − R 12 )
- pe suprafaţa exterioară, pentru r = R3:

2p i R 12
σr ' = 0 ; σt ' =
R 32 − R 12

Conform principiului suprapunerii efectelor tensiunile rezultante datorate

presiunii de fretaj pf şi presiunii interioare pi se obţin însumând la nivelul razelor R1,
R2, R3 cele două serii de formule de mai sus.

13.5. Aplicaţie

Să se calculeze grosimea peretelui unei conducte având diametrul interior

Di=300 mm, supusă la o presiune interioară pi = 200 bar. Conducta este dintr-un oţel
cu tensiunea admisibilă σa = 80 [N/mm2].
Pentru calculul razei interioare a conductei se aplică formula (13.11), în care
pi = 200 [bar] = 20 [N/mm2]:
σ a + p i 300 80 + 20
Re = Ri = = 193,6mm
σa − pi 2 80 − 20
Grosimea necesară a peretelui este:
h nec = R e − R i = 193,6 − 150 = 43,6mm
Se va alege o grosime efectivă h = 45 mm şi deci un diametru exterior al
tubului De = 390 mm.