Copiii voştri nu sunt proprietatea voastră!

Ei sunt fiii şi fiicele

Dorului vieţii, după sine însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
Voi le puteţi da dragostea voastră,
Dar nu gândurile voastre,
Pentru că au propriile lor gânduri.
Voi puteţi da trupurilor lor un cămin,
Dar nu sufletele lor.
Căci sufletele lor locuiesc în casa de
Mâine,
Pe care voi nu o puteţi vizita, nici
Cel puţin în visele voastre.
Dacă vreţi vă puteţi strădui
Să deveniţi ca ei.
Dar Nu aveţi voie
Să vreţi să-i determinaţi să devină
Ca voi
Căci viaţa Nu merge înapoi
Şi nu întârzie
Ca ziua de ieri.

(Poet persan)

Aceasta poezie a constituit punctul de plecare în cadrul unei lecţii de

dirigenţie, în care elevii şi părinţii lor au făcut parte din echipe diferite.