PENTRU A GĂSI RĂSPUNS LA PROBLEMELE TALE ŞI TU POŢI FI AJUTAT DE CINEVA

PSIHOLOGUL VĂ POATE AJUTA SĂ DEPĂŞIŢI MOMENTELE GRELE

„ Toţi trecem în viaţă prin situaţii dificile. Unele dintre acestea sunt fireşti, cum ar fi trecerea de la
copilărie la adolescenţă şi apoi la maturitate, începerea şcolii, trecerea de la şcoala generală la liceu apoi la
facultate, începerea serviciului, prima iubire, căsătorie. Unele sunt momente fericite, altele necazuri, cum ar
fi : moartea unei persoane apropiate, despărţirea de o persoană dragă, boală, accidente, etc. Acestea ne
tulbură viaţa şi parcă atrag după sine şi alte necazuri. De aceea problemele pe care le avem, uneori ne
copleşesc şi ne par a fi de nesuportat. Foarte mulţi tineri au trecut şi trec prin astfel de situaţii, dar
majoritatea reuşesc să depăşească aceste momente; şi aceasta pentru că I-A AJUTAT CINEVA.”

CE TE POATE AJUTA PSIHOLOGUL SĂ REALIZEZI

- să-ţi evaluezi nevoile
- să identifici persoanele şi locurile de unde poţi primi ajutorul necesar
- să gândeşti despre tine
- să te gândeşti la mediul în care trăieşti şi la opţiunile importante din viaţă
- să primeşti răspuns la întrebările tale:
CINE sunt eu?
CINE sunt ceilalţi?
CE este bine?
CE este respectul?
DE CE merg la şcoală?
DE CE sunt oamenii diferiţi?
CARE sunt problemele tale?
CUM poţi să le rezolvi?
UNDE găseşti sprijin?
- te ascultă şi încearcă să îţi înţeleagă problemele
- te sprijină

TE AJUTĂ SĂ-ŢI DAI SEAMA DE CEEA CE ESTE IMPORTANT PENTRU TINE SI CARE SUNT
ADEVĂRATELE TALE PROBLEME

CĂND SĂ CAUŢI AJUTOR:

Când te simţi: Când :
- fără valoare - părinţii nu te înţeleg
- depăşit - nimeni nu te înţelege
- pesimist - esti singur, fără ajutor
- trist - nu mai rezişti
- speriat - nu ai încredere în tine
- nelinistit - nu ai încredere în nimeni
- fără speranţă - ţi-e teamă
- obosit
- doborât

PSIHOLOGUL VA FI DISPONOBIL, TE VA RESPECTA, VA FI SINCER ŞI ATENT CU TINE, TE VA

ÎNŢELEGE, VA FI DISCRET, ŞI ÎMPREUNĂ VE-ŢI GĂSI O SOLUŢIE

CINE POATE BENEFICIA DE SERVICIILE UNUI PSIHOLOG?

Orice persoan copil sau adult care se află în dificultate si care cere ajutor.

CARE SUNT SERVICIILE DE CARE POŢI BENEFICIA:

- examinare, evaluare psihologică
- consiliere psihologică
- orientare şi informare şcolară şi profesională
- consultaţii psihologice în situaţii de criză
- psihoterapie individuală şi de grup.

1
CE POŢI REALIZA CU AJUTORUL UNUI PSIHOLOG?
- autocunoaştere –capacitatea de aţi evalua calităţile, defectele, trăsăturile de personalitate.
- îmbunătăţirea capacităţii de a-şi exprima şi înţelege sentimentele
- înţelegerea diferitelor transformări prin care treci în diferite momente ale vieţii.
- reducerea emoţiilor neplăcute şi a efctelor cauzate de acestea
- formarea unor capacităţi de rezolvare a problemelor
- creşterea capacităţii de comunicare
- creşterea încrederii în propriile capacităţi
- creşterea stimei de sine

CUM TE POATE AJUTA UN PSIHOLOG?

-un prim contact, desfăşurat într-un mod deschis, pentru a repera problemele
- căutarea problemelor şi a cauzelor acestora
- găsirea unor soluţii care să micşoreze starea de nemulţumire sau de suferinţă
- sprijin pentru alegerea celei mai bune soluţii

* FIECARE COPIL ESTE DEOSEBIT

* FIECARE COPIL ARE NEVOIE DE UN START BUN ÎN VIAŢĂ
* MAI BINE PREVII DECÂT SĂ VINDECI
* ACCEPTĂ CINE EŞTI
* PĂSTREAZĂ LEGĂTURA CU PRIETENII
* AMINTEŞTE-ŢI CĂ NU EŞTI SINGUR
* CERE AJUTOR
*FĂ LUCRURI CARE ÎŢI PLAC
* VORBEŞTE DESPRE PROBLEMELE TALE

EVALUAREA DIDACTICĂ - FACTOR DE STRES ? !

Evaluarea reprezintă un moment esenţial în desfăşurarea activităţii didactice, deoarece prin

intermediul ei poate fi înregistrat progresul şcolar, ceea ce ne ajută să apreciem în ce măsură rezultatele
obţinute sunt în concordanţă cu obiectivele stabilite.
Evaluarea eficientă este focalizată atât pe rezultat cât şi pe proces şi are următoarele roluri:
- arată profesorului dacă au fost atinse obiectivele;
- ajută profesorul să facă o diagnoză a progresului elevilor;
- ajută profesorul să adapteze sarcinile la posibilităţile elevilor;
- ajută profesorul să-şi aprecieze propria activitate;
- orientează elevii în alegerea celei mai bune căi de afirmare;
- furnizează feedback-ul pentru părinţi.
Evaluarea este o acţiune deosebit de complexă, care vizează toată gama modificărilor de
comportament la care sunt supuşi elevii. Tipurile de rezultate aşteptate sunt următoarele:
- cunoştinţe acumulate: concepte, definiţii, formule, fenomene, procese, legi, principii, teorii;
- capacităţi intelectuale: raţionamente, putere de argumentare şi interpretare, gândire divergentă,
independenţă în gândire, creativitate;
- capacitatea de utilizare a cunoştinţelor: priceperi, deprinderi, stăpânirea unor tehnici de lucru etc.
- trăsături de personalitate: atitudini, comportamente, conduite, opinii.
În evaluarea prin lucrări scrise pot fi folosite testele docimologice, care asigură o obiectivitate sporită în
măsurarea şi aprecierea rezultatelor. Acesta se aplică în cadrul obişnuit de desfăşurare a activităţii
didactice şi permite măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire a elevilor.
Actul educaţional este eficient atunci când există randament şcolar.
Randamentul şcolar măsoară nivelul atingerii standardelor educaţionale de către elev, pentru vârsta sa,
la disciplinele studiate; nivelul de formare / dezvoltare la elev, de-a lungul unui ciclu (primar / gimnazial /
liceal), a capacităţilor şi atitudinilor specifice unei / unor discipline. Astfel, pentru obţinerea randamentului
şcolar în organizarea activităţii instructiv-educative a elevilor atât în clasă cât şi în afara ei trebuie ţinut
seama nu numai de ceea ce trebuie să facă cât şi de ceea ce pot face. Atunci când există un dezechilibru
între sarcinile de rezolvat şi capacitatea elevului de a rezolva sarcina apare posibilitatea producerii eşecului
şcolar.

2
 Un tip de eşec şcolar este cel cognitiv, care se referă la nerealizarea de către elevii în cauză a
obiectivelor pedagogice. Acest tip de eşec atestă niveluri scăzute de competenţă, provocând rezultate
slabe la examene şi concursuri şcolare, respectiv la corigenţe, repetenţie etc.
Unul din factorii eşecului şcolar este stresul. Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge
din confruntarea persoanei cu cerinţe, sarcini, situaţii care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase, sau cu
miză mare pentru persoana în cauză.
Factorii de stres sunt evenimente / situaţii externe sau interne, sau condiţii ale mediului, suficient de
intense sau frecvente care solicită reacţii de adaptare din partea pesoanei. Răspunsul la stres este
specifică fiecărei persoane fiind dată de factorii personali, existând diferenţe marcante în forma,
intensitatea şi amplitudinea răspunsului. În perioada de anticipare a confruntării cu factorul de stre (ex.
Înaintea examenului de bacalaureat), în timpul confruntării cu factorul de stres (în timpul probelor), cât şi
după confruntări repetate cu situaţii în care persoana percepe discrepanţa dintre resurse şi solicitări (teze,
bacalaureat, examen de admitere la facultate) apar reacţiile la stres. Acestea pot fi: fiziologice, cognitive,
emoţionale şi comportamentale.
Reacţii fizice: dureri de inimă, palpitaţii; apetit alimetar scăzut sau crescut; indigestii frecvente;
insomnii; crampe sau spasme musculare; dureri de cap sau migrene; transpiraţii excesive, ameţeli, stare
generală de rău; constipaţie sau diaree (nemotivate medical); oboseală cronică,; iritaţii ale tegumentelor;
alergii; viroze frecvente; recurena unor boli anterioare; modificarea patternului menstrual la femei.
Reacţii cognitive: blocaje ale gândirii; deficit de atenţie; scăderea capacităţii de concentrare; dificultăţi
de reactualizare; flexibilitate ideativă redusă; diminuarea creativităţii; dificultăţi în luarea deciziilor; gânduri
negative despre sine, lume şi viitor cogniţii pesimiste; ideaţie duicidară.
Reacţii emoţionale: iritabilitate crescută; scăderea interesului pentru domenii care reprezentau înainte
pasiuni sau hobby-uri; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate emoţională; anxietate; depresie;
sentimentul că eşti neglijat/ă; reprimarea emoţiilor; dificultăţi în a te distra sau relaxa; sentimentul că esti
luat/ă în răs de ceilalţi; sentimentul că nu poţi avea încredere în nimeni; inabilitatea de a finaliza la timp o
sarcină începută; teama de a nu te îmbolnăvi; neîncredera în viitor.
Reacţii comportamnetale: fumat escesiv; consum exagerat de alcool; tulburări de somn, dificultăţi în
adormire; un management ineficient al timpului; izolarea de prieteni; preocuparea exesivă pentru anumite
activităţi; comportamente agresive.
Atuinci când dorim să reducem cât mai mult cu putinţă stresul trebuie să identificăm potenţialele surse
de stres, să ne evaluăm realist resursele personale de a face faţă situaţiilor de confruntare şi să ne
familiarizăm cu tehnicile de control al stresului.

ORIENTAREA PENTRU CARIERĂ

Activităţile de orientare urmăresc dezvoltarea personală şi înzestrarea tânărului cu cunoştinţe şi abilităţi

necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei careire.unul din principalele obiectivele ale
procesului de învăţământ este dezvoltarea identităţii vocaţionale. Identitatea se formează progresiv, pe
măsura organizării şi structurării informaţiilor despre sine. Ea include aspecte legate de: caracteristicile
înnăscute şi dobândite ale personalităţii ( ex: temperament, introversiune, pasivitate), talentele şi abilitaţile
personale (cunoştinţe şi deprinderi), identificarea cu modelele (părinţi, colegi sau alte figuri semnificative),
modalităţile de interacţiune, modalitatea de rezolvare a conflictelor, modalităţile de reglare a
comportamentului, rolurile sociale şi vocaţionale adoptate de individ la un moment dat. Perioada
adolescenţei, prin problemele decizionale pe care le pune elevilor – ce cursuri să urmeze, cu cine să iasă
la întâlnire, dacă să meargă la facultate, să consume droguri, să facă sex, să lucreze după terminarea
orelor, să participe la adunări religioase sau nu etc. – forţează reflectarea asupra propriei identităţi
( identificarea propriilor valori, interese şi abilităţi, evaluarea capacităţii de a lua decizii şi a face faţă
diverselor situaţii) şi contribuie astfel la cristalizarea acesteia.
Identitatea vocaţională combină aspecte legate de cunoaşterea propriilor interese, valori, abilităţi şi
competenţe, pe de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii de
muncă, pe de altă parte. Ea apare la confluenţa dintre experienţele de învăţare şi de muncă multiple ale
adolescentului, devenind etalonul maturizării sale.
Interesel reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite doiomenii de cunoştinţee
sau de activitate. Ele constituie unul din elementele importante de decizie în carieră. Unele din
instrumentele cele mai uzitate în intervenţiile de orientare sunt inventarele de interese.
Unul din aceste inventare este T.I.P 70 care urmăreşte interesul tinerilor spre profesiile tehnice,
profesiile creatoare, profesiile inginereşti, profesiile medico-sanitare, profesiile agro-silvice, profesiile
comerciale, profesiile administrative, profesiile literar artistice şi profesiile social-educative.
Acesta nu este dificil de aplicat, timpul de administrare fiind de maxim 30 de minute.