Sunteți pe pagina 1din 98

INFORMARE ŞI SENSIBILIZARE ÎN PROBLEMATICA HIV/SIDA

MANUAL pentru uz didactic


ediţ ia a IV-a
CUPRINS

Capitolul 1 - Introducere î n problematica HIV/SIDA 1


3 1.1. Definire 15 1.2. Istoric 16 1.3. Ipoteze ale originii HIV 21 1.4. HIV/SIDA î n cifre 22
Capitolul 2 - Căi de transmitere a infecţ iei cu HIV 31 2.1. Cum se transmite HIV 33
2.2. Comportamente de risc 35 2.3. Cum nu se transmite HIV 35
Capitolul 3 – Testare, evoluţ ie ş i tratament 37 3.1. Testarea HIV 39 3.2. Evoluţ ia infecţ iei cu
HIV 41
3.3. Tratamentul î n infecţ ia cu HIV 43 3.4. Mituri despre vaccinul HIV 45
Capitolul 4 - Prevenirea infecţ iei cu HIV 47 4.1. Prevenirea primară ş i prevenirea secundară 49
4.2. Precauţ ii universale 52 4.3. Reguli generale de educaţ ie sanitară 53
Capitolul 5 – Aspecte psihologice î n infecţ ia cu HIV/SIDA 55 5.1. Implicaţ iile psihologice ale
diagnosticului HIV+
(Andreea Blaglosov, Cătălina Constantin) 57 5.2. Manifestări psihopatologice la
copilul/adolescentul cu HIV/SIDA (Andreea Blaglosov, Cătălina Constantin) 60 5.3.
Adolescentul infectat HIV (Cătălina Constantin) 68 5.4. Consilierea ş i psihoterapia î n infecţ ia
cu HIV/SIDA – Elemente specifice (Andreea Blaglosov) 70
Capitolul 6 – Aspecte sociale î n infecţ ia cu HIV/SIDA 77 6.1. Nevoia de acceptare (Andreea
Blaglosov, Anca Luca) 79
6.2. Stigmă ş i discriminare (Cătălina Constantin) 82 6.3. Confidenţ ialitate (Anca Luca) 91
Capitolul 7 - Integrarea socială a persoanelor infectate ş i
afectate de HIV/SIDA (Florin Lazăr) 93 7.1. Integrarea î n ş coală 95 7.2. Integrarea î n
comunitate 99
7.3. Integrarea î n muncă 105 7.4. Drepturi ş i obligaţ ii 108
Capitolul 8 - Metodologie
(Ioana Coman, Claris Loredana Dan, Mariana Năstase) 113 8.1. Repere privind proiectarea
activităţ ilor educative 115 8.2. O metodologie centrată pe elev ş i pe propria acţ iune -
metode activ-participative 116 8.3. Produse-mesaj 133 8.4. Proiecte didactice 138

CUVÂNT ÎNAINTE

Acest manual, aflat la a patra ediţ ie, î mbunătăţ ită, este rodul experienţ ei profesionale ş i
academice a unei echipe de asistenţ i sociali ş i psihologi formată pe parcursul a 12 ani de
activitate î n Centrul Social al Spitalului „Dr. Victor Babeş ” din Bucureş ti.
Această instituţ ie medicală reprezintă unul dintre centrele de excelenţ ă î n problematica
HIV/SIDA din ţ ară ş i din lume, dovadă fiind faptul că primul caz de infecţ ie cu HIV din
România a fost diagnosticat aici, î n anul 1985. Aceasta a constituit o performanţ ă medicală la
vremea respectivă, care a atras după sine responsabilitatea monitorizării infecţ iei cu HIV la
nivel naţ ional pentru o foarte lungă perioadă de timp.
În cei peste 20 de ani care au trecut de atunci, mai mult de două mii de cazuri au intrat î n
evidenţ a spitalului ş i, î ncepând din septembrie 1995, fiecare pacient a găsit o uş ă deschisă la
Centrul Social î nfiinţ at ş i menţ inut operaţ ional de către Fundaţ ia Romanian Children’s Appeal
O coincidenţ ă fericită a făcut ca actul de naş tere al colaborării dintre Fundaţ ia RCA ş i Spitalul
Dr. Victor Babeş să poarte o dată care simbolizează speranţ a unui nou î nceput, 1 martie, anul
1992, ş i să fie parafat prin semnătura celui care a scris pentru prima oară î n România „diagnostic
HIV+”- dr. Gheorghe Jipa.

1
Perioada de pionierat petrecută î mpreună ş i nivelul de profesionalism pe care l-am atins prin
desfăş urarea î n ultimii 4 ani a campaniilor de informare HIV/SIDA, î n colaborare cu Ministerul
Educaţ iei ş i cu Inspectoratele Şcolare din 8 judeţ e, ne î ndreptăţ esc să oferim, prin acest manual,
răspunsul la majoritatea î ntrebărilor
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007- pe care ş i le
pune un specialist î n domeniul social sau educaţ ional care intră î n contact cu această tematică.
Şi totuş i, rămân câteva subiecte de o natură diferită, cărora î ncorsetările de ordin profesional
ale autorilor nu le-au găsit locul î n Cuprins, astfel î ncât noi, semnatarii acestui Cuvânt î nainte,
î n calitate de garanţ i morali ai activităţ ii fundaţ iei, ne facem datoria să preluăm responsabilitatea
de a vi le aduce la cunoş tinţ ă.
Pentru î nceput, menţ ionăm că motivaţ ia activităţ ii noastre a fost dintotdeauna respectul faţ ă de
fiinţ a umană aş a cum este el definit prin mila creş tină, ş i considerăm Declaraţ ia drepturilor
omului ş i legislaţ ia drept simple instrumente, conjuncturale ş i efemere. Dorim astfel să
reamintim tuturor că instituţ ia denumită spital ş i asistenţ a socială sunt concepte creş tine, ca de
altfel toate valorile morale ale societăţ ii europene tradiţ ionale.
În ceea ce priveş te infecţ ia cu HIV, considerăm că răspândirea virusului este puternic asociată
cu scăderea moralităţ ii societăţ ii, î ncepând de la î nsăş i geneza acestui flagel. Îi privim cu
suspiciune pe cei care î ş i compromit credibilitatea refuzând să accepte această realitate ş i
bineî nţ eles că de la î nceput ne-am asumat riscul unor reacţ ii reciproce. Generaţ ia copiilor
seropozitivi născuţ i î n perioada 1985-1992 este doar o excepţ ie care î ncă î ş i aş teaptă explicaţ ia,
singura certitudine fiind aceea că trebuie să ne păstrăm un nivel foarte î nalt de circumspecţ ie
faţ ă de ipotezele emise.
Un alt subiect sensibil este exploatarea politică a aspectelor sociale generate de infecţ ia cu HIV.
Ne vom aminti multă vreme de perioada când se acorda o importanţ ă mediatică ş i politică
disproporţ ionată condiţ iilor de viaţ ă ale copiilor seropozitivi abandonaţ i, î ncât ajunsesem să fim
judecaţ i după acest criteriu ş i chiar imaginea României să se reducă la aceasta. Este surprinzător
cum acum, aceiaş i, trec cu vederea situaţ iile î n care idealul reducerii impactului HIV/SIDA este
deturnat către obiective care sunt din ce î n ce mai depărtate de scopul declarat al finanţ ărilor
acordate. Nu putem să nu remarcăm că aceste obiective, dintre care enumerăm legiferarea
prostituţ iei, creş terea vizibilităţ ii ş i î mbunătăţ irea imaginii homosexualilor, acceptarea relaţ iilor
sexuale pre ş i extramaritale etc., concură invariabil ş i la distrugerea valorilor tradiţ ionale ale
societăţ ii.
Chiar dacă HIV rămâne un virus ş i SIDA este o boală declanş ată de acesta, ambele au fost
importate î mpreună cu un set de temeri iraţ ionale, amplificate până la nivelul unei fobii. Din
nefericire, unii jurnaliş ti, î n căutare de senzaţ ional, au inflamat î ncontinuu această adevărată
sido-fobie prin articole iresponsabile. Rezultatul este că stigmatul bolii a ajuns să fie o povară
mai grea decât boala î nsăş i, ceea ce a constituit pretextul pentru apariţ ia unui set de legi menit
să asigure anonimatul total pentru persoanele seropozitive. Cu siguranţ ă putem spune că am
î ndepărtat unul dintre efecte, dar cum rămâne cu cauza?
Într-o lume î n care non-discriminarea este ridicată la rang de religie ş i aproape fiecare ţ ară a
î nfiinţ at instituţ ii cu denumiri orwelliene care pedepsesc manifestarea oricărei inegalităţ i
umane, constatăm că persoanele seropozitive sunt „mai puţ in egale” când se pune problema
aplicării acestei legislaţ ii î n România. Se poate mesaj mai clar?
Consecinţ a tragică directă este că î i forţ ăm pe aceş ti oameni să trăiască î ntr-o stare de
conspirativitate nesănătoasă ş i î i î mpovărăm cu responsabilitatea de a fi, î n cele mai multe dintre
situaţ ii, singurii decidenţ i asupra prevenirii infectării altor persoane. Realitatea arată că suntem
î ncă foarte departe de dezideratul că fiecare trebuie să se păzească pe sine, dar î n schimb,

2
î n situaţ iile de risc, ridicăm pretenţ ii la raţ ionalitate pentru cei care se cunosc a fi seropozitivi
fără a le oferi nimic î n schimb. Şi mai tragic este că, î n acest fel, s-a creat percepţ ia generală că
SIDA este o boală a marginalilor, când de fapt majoritatea celor nou diagnosticaţ i fac parte din
categoria persoanelor cât se poate de normale ş i care au fost infectate î n situaţ ii de viaţ ă care
sunt considerate din ce î n ce mai social acceptabile. Faptul că, î n majoritatea cazurilor, aceş tia
î ş i identifică statutul de seropozitiv î n mod î ntâmplător, ne î ndreptăţ eş te să punem o î ntrebare
care deocamdată este incorectă din punct de vedere politic, dar totuş i î ncărcată de raţ iune: cum
altfel putem afla câţ i dintre noi suntem seropozitivi î n alt mod decât printr-o testare generală?
Ignoranţ a ş i neacceptarea persoanelor seropozitive î n societatea noastră au ajuns să fie cele mai
mari pericole pentru cei neinfectaţ i, iar singura soluţ ie pe care o î ntrevedem este educaţ ia ş i
eliberarea celor afectaţ i de povara psihologică a excluziunii sociale. Pe lângă considerentele
umanitare ş i legale, pur ş i simplu am ajuns la nivelul la care suntem nevoiţ i să facem pace cu
aceş tia prin î ndepărtarea definitivă a acestei boli de oprobiul public ş i limitarea ei la nivelul
patologiei medicale, căreia î i aparţ ine de drept. Ca orice adevăr, la î nceput doare, î nsă avem un
rol fiecare dintre noi ...
RECENZIE
Cea mai mare parte a copiilor infectaţ i cu HIV din România au ajuns acum adolescenţ i ş i devin
sau unii sunt deja, activi sexual.
Lucrarea de faţ ă î ş i propune să fie un instrument de lucru pentru profesorii diriginţ i din licee.
Din punct de vedere ş tiinţ ific, conţ inutul medical este actualizat cu date de ultimă oră din
domeniu. Pe de altă parte, modul de prezentare este unul accesibil publicului larg, iar
eventualele neclarităţ i sunt explicate fie pe parcursul lucrării, fie î n dicţ ionarul de termeni de la
sfârş itul lucrării.
Noutatea lucrării este adusă de aplicarea informaţ iilor medicale la practica pedagogică,
folosindu-se exemple de posibile modalităţ i de abordare a problematicii HIV/SIDA la clasă.
Necesitatea lucrării derivă din nevoia de a aduce î n atenţ ia elevilor, prin intermediul
profesorilor diriginţ i, informaţ ii corecte despre HIV/SIDA, pentru a contribui la î nvăţ area de
către aceş tia a unui comportament sexual responsabil care să reducă răspândirea
infecţ iei HIV. Pe de altă parte, acceptarea persoanelor infectate se poate realiza prin creş terea
gradului de conş tientizare a copiilor, adulţ ii de mâine.
Experienţ a ultimilor ani a arătat că numărul cazurilor nou depistate este î n continuă creş tere ş i
se impun campanii ample de informare ş i sensibilizare î n problematica HIV/SIDA. Lipsa de
informare poate conduce la răspândirea infecţ iei î n rândul tinerilor.
Dr. DAN DUICULESCU
Medic primar boli infecţ ioase Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeş ”

3
Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA HIV/SIDA
1.1.Definire
1.2.Istoric
1.3. Ipoteze ale originii HIV 1.4. HIV/SIDA î n cifre
1.1. Definire
HIV (VIRUSUL IMUNODEFICIENŢEI UMANE) este un virus care atacă ş i distruge sistemul
imunitar, iar organismul nu mai poate face faţ ă agresorilor de orice natură (virusuri, bacterii,
ciuperci, celule canceroase). Astfel, rezultă infecţ ii ş i forme de cancer care pot fi mortale.
Ca ş i alte virusuri, HIV nu poate supravieţ ui î n mod independent. El nu poate trăi decât î n
interiorul unei celule. HIV atacă î n special anumite globule albe din sânge, limfocitele T-CD4,
celule importante ale sistemului imunitar responsabile de apărarea organismului.
SIDA (SINDROMUL IMUNODEFICIENŢEI DOBÂNDITE). Este ultima fază a infecţ iei cu
HIV, când sistemul imunitar este foarte afectat de virus, numărul celulelor T-CD4 scade foarte
mult, iar organismul nu mai poate face faţ ă infecţ iilor.
Un sindrom este o sumă de semne ş i simptome care pot fi î ntâlnite î n diverse boli, dar care î n
cazul subiectului î n cauză, au ca numitor comun infecţ ia cu HIV ş i imunodeficienţ a.
Imunodeficienţ a reprezintă scăderea puterii naturale a organismului de a se apăra î mpotriva
infecţ iilor ş i a cancerelor. Spre deosebire de alte „imunodeficienţ e” cu care omul se poate naş te
sau prin care poate să treacă temporar, î n cazul SIDA, imunodeficienţ a este dobândită.
Imunitatea unui organism este constituită din: celulele albe din sânge (leucocitele)
alte celule din organismanticorpii produş i de celulele albe.
O persoană poate fi purtătoare a virusului HIV, dar aceasta nu î nseamnă că are boala SIDA.
1970 – 1980
În această perioadă virusul s-a transmis tăcut, fără a fi cunoscut ca atare ş i a declanş at boala
SIDA, î n mai multe zone ale globului. În USA se raportează mai multe cazuri de Sarcom
Kaposi ş i pneumonii cu Pneumocystis carinii (boli rare la tineri ş i cu evoluţ ie de obicei bună)
care nu cedează la medicaţ ia obiş nuită, mai ales la tinerii homosexuali.

4
Până la sfârş itul anului sunt raportate cazuri ş i la consumatorii de droguri.
î nceputul raportărilor SIDA.
1982
Boala nu are un nume oficial ş i de aceea, se fac diverse referiri la ea cu denumiri ce implică
mai ales comunitatea homosexualilor, deş i este evidentă prezenţ a bolii ş i la alte categorii de
persoane.
Iunie - raport de cercetare care sugerează posibilitatea ca boala să fie provocată de un agent
infecţ ios transmis pe cale sexuală.
Iunie - boala a fost semnalată ş i la hemofilici.
Iulie - boala primeş te oficial denumirea de AIDS sau SIDA.
Încă se ş tiu foarte puţ ine despre modul de transmitere, iar anxietatea publicului creş te.
Până la sfârş itul anului a apărut primul caz de copil cu transfuzii multiple care a decedat ca
urmare a SIDA ş i primul caz dovedit de transmitere de la mamă la făt.
Este clar pentru toţ i că SIDA este provocată de un agent infecţ ios ş i sunt ridicate mari semne
de î ntrebare legate de siguranţ a sângelui transfuzabil.
1981
Iunie - Centrul de Control al Bolilor (CDC) din Atlanta, SUA, face un raport asupra prevalenţ ei
acestor boli fără a avea o cauză cunoscută. Acest raport este considerat Iau fiinţ ă î n SUA
primele organizaţ ii nonguvernamentale care luptă î mpotriva SIDA.
1983
Mai – Dr. Luc Montagnier de la Institutul Pasteur din Franţ a a raportat izolarea unui virus care
determină SIDA. Denumirea propusă de acesta a fost LAV (Lymphadenopathy-Associated
Virus). Această descoperire nu a fost luată foarte mult î n seamă de către publicul larg sau
specialiş ti, la acea vreme.
Mai multe rapoarte eronate sugerează posibilitatea transmiterii bolii prin simpla convieţ uire
alături de o persoană cu SIDA. Au fost luate uneori măsuri deosebite pentru a preveni o posibilă
infectare. De exemplu, poliţ iş tii din San Francisco au fost echipaţ i cu măş ti ş i mănuş i de unică
folosinţ ă pentru situaţ iile î n care exista posibilitatea ca suspectul să fie afectat de SIDA.
Noiembrie - prima î ntâlnire a OMS pentru a se discuta problematica SIDA care este semnalată
pe toate continentele. Acesta este î nceputul supravegherii epidemiei la nivel mondial.
1984
Aprilie - Dr. Robert Gallo, SUA, anunţ ă descoperirea virusului ce cauzează SIDA. Anunţ ă ş i
posibilitatea obţ inerii unui vaccin î n următorii doi ani. Virusul lui Gallo poartă alt nume
(HTLV-III, Human T-cell Lymphotropic Virus III), dar e clar că este aceelaş i virus cu cel
descoperit de francezi. Problema infecţ iei devine din ce î n ce mai cunoscută ş i mai
î ngrijorătoare pentru publicul larg. Mai multe baruri/localuri publice ale homosexualilor sunt
î nchise din această cauză. Se stabilesc principalele căi de transmitere a virusului ş i precauţ iile
universale necesare pentru a preveni răspândirea lui.
1985
Ianuarie - primele teste care depistează anticorpii produş i de organism î mpotriva virusului ce
produce SIDA ş i se anunţ ă că oricine are aceş ti anticorpi î n sânge nu mai poate dona sânge.
Primele cazuri de copii excluş i din ş coală, primele cazuri de excludere socială a persoanelor
infectate cu virusul ce produce SIDA.
Aprilie - prima conferinţ ă mondială SIDA ţ inută î n Atlanta, SUA.
Octombrie - actorul Rock Hudson moare de SIDA - prima figură publică importantă care moare
de această boală. Se descoperă î ncă o cale de transmitere a virusului prin laptele matern.
1986 - 1990
Mai 1986 - este stabilită denumirea virusului: HIV – Human Immunodeficiency Virus.
1987 - a intrat î n uz AZT-ul primul medicament pentru HIV.

5
1988 - se stabileş te ziua mondială de luptă anti SIDA: 1 Decembrie.
Iulie 1989 – CDC, SUA, face public un raport î n care se
1991 - 1995
Apar ş i alte medicamente folosite î n lupta cu HIV.
Magic Johnson face public faptul că este HIV+ ş i se implică

1990 - sunt raportate numeroase cazuri de copii români infectaţ i cu HIV, proveniţ i mai ales din
centrele de plasament. În următorii ani, noile raportări plasează România pe primul loc î n
Europa î n privinţ a numărului de copii HIV+. sugerează posibilitatea ca HIV să se transmită ş i
prin proceduri stomatologice. î n campaniile de prevenire a transmiterii HIV. 1991 - Freddie
Mercury moare de SIDA.

1992 - Fundiţ a roş ie devine simbolul luptei Anti SIDA
1994 - AZT-ul ş i naş terea prin cezariană reduc riscul
transmiterii virusului de la mamă la făt
• 1995 - apare o nouă clasă de medicamente: inhibitorii de protează.
1996 - 2000

luptei î mpotriva SIDA.
Apare o altă clasă de medicamente: inhibitori non- nucleozidici de revers transcriptază.
Creş te foarte mult speranţ a de viaţ ă ş i calitatea vieţ ii persoanelor infectate cu HIV datorită
terapiei combinate cu medicamente antiretrovirale.
1996 – sub egida ONU se î nfiinţ ează o nouă organizaţ ie UNAIDS, având ca scop coordonarea
î n plan internaţ ional a
Multe ţ ări î n curs de dezvoltare nu au fonduri suficiente pentru a asigura medicamentele
necesare persoanelor infectate cu HIV. Virusul se răspândeş te foarte repede pe glob î n ciuda
programelor de prevenire ce se desfăş oară peste tot î n lume.
2001 - 2005
Swaziland este declarată ţ ara cu cel mai mare număr de persoane infectate cu HIV din totalul
populaţ iei ţ ării: 1 din 10 cetăţ eni ai acestei ţ ări sunt infectaţ i cu HIV.
2002 - Ucraina devine prima ţ ară europeană care are 1% din populaţ ia adultă infectată cu HIV.
2002 - Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, TBC ş i Malariei devine operaţ ional ş i acordă
primele finanţ ări.

efectuat î n Tailanda.
Martie 2003 - un nou medicament, dintr-o nouă clasă – inhibitori de fuziune – primeş te
aprobarea de a apărea pe piaţ ă. Spre deosebire de celelalte, medicamentul acţ ionează la
exteriorul limfocitului blocând intrarea virusului î n interiorul acestuia.
2004 - un studiu al Programului pentru Dezvoltare al Naţ iunilor Unite a arătat că, î n Rusia ş i
Estul Europei, HIV se răspândeş te cu viteză mai mare decât î n orice parte a lumii. Estimările
acestui studiu arată că aproape 1 din 100 de ruş i sunt HIV+.
Iniţ iativa „PEPFAR” (President's Emergency Plan for AIDS Relief) a preş edintelui USA,
G.W.Bush, finanţ ată cu 15 miliarde de dolari, a fost implementată î n iunie 2004. Ea este
î ndreptată către 15 ţ ări din Africa (exceptând Guyana, Haiti ş i
Vietnam) ş i are ca scop facilitarea accesului la tratament antiretroviral pentru 200.000 de
persoane din aceste ţ ări până î n iunie 2005.
2005 - Administraţ ia Americană pentru Alimentaţ ie ş i Medicamente aprobă folosirea
medicamentelor antiretrovirale generice, ceea ce î nseamnă – date fiind preţ urile mult mai
scăzute - creş terea accesului la tratament a mai multor persoane din ţ ările sărace.

6
2003 - î n SUA, se testează primul vaccin pe oameni cu un succes relativ (creş te numărul de
anticorpi din sânge) la bărbaţ ii afroamericani. Vaccinul eş uează ş i la un al doilea test
• 2005 - Nelson Mandela a anunţ at decesul fiului său cel mare, î n vârstă de 54 de ani, provocat
de SIDA. El foloseş te acest prilej pentru a denunţ a î ncă o dată stigma care î nconjoară această
maladie.
2006
Cercetări de ultima oră, au evidenţ iat, prezenţ a, la o specie de cimpanzei (Pantroglodites
Troglodites - specie pe cale de dispariţ ie) capturaţ i din jungla Cameruneză, a unui virus, cu
structură extrem de asemănătoare cu cea a HIV. Astfel, cercetătorii au putut concluziona, că
HIV provine de la aceş ti cimpanzei. Transferul s-a făcut, probabil, prin consumul de carne sau
contactul cu sângele acestor cimpanzei, foarte căutaţ i pe piaţ a neagră, fiind posibilă î n acest fel,
trecerea barierei genetice dintre specii, adaptarea virusului la corpul uman ş i creş terea virulenţ ei
sale. Totul s-a petrecut, evident, î n timp, probabil î ncepând din primele decenii ale secolului
trecut.
Iunie 2006 - 25 de ani de HIV/SIDA. După ce la 5 iunie 1981 au fost raportate primele cazuri
oficiale a ceea ce mai târziu a devenit, pandemia HIV/SIDA, la 25 de ani după aceeea, sunt
î nregistrate î n lume, 25 milioane de decese ş ipeste 40 milioane de persoane infectate cu HIV
sau bolnave SIDA. La sfârş itul anului 2006 sunt date publicităţ ii rezultatele a două studii mari
efectuate î n Africa ce demonstrează eficienţ a circumciziei la bărbaţ i î n prevenirea transmiterii
HIV pe cale sexuală. Această procedură reduce riscul de transmitere cu până la 60%, putând
deveni o nouă opţ iune pentru măsurile de prevenire a transmiterii HIV î n populaţ iile cu risc
crescut Un nou raport UNAIDS estimează că sunt peste 39.5 milioane de persoane infectate cu
HIV la sfărş itul lui 2006, din care 17.7 milioane de femei ş i 2.3 milioane de copii sub 15 ani.
De asemenea, s-au estimat 2.9 milioane de decese provocate de SIDA pe parcursul anului 2006.
Numărul noilor infectaţ i î n 2006 este estimat la 4.3 milioane de persoane. Din totalul
persoanelor ce trăiesc cu HIV/SIDA doar 28% primesc tratament ARV.
1.3. Ipoteze ale originii HIV
De unde au apărut HIV ş i SIDA?
Există mai multe ipoteze privind apariţ ia HIV, dar niciuna dintre acestea nu poate fi confirmată
î n totalitate. Dintre acestea amintim: ipoteza originii africane, ipoteza originii naturale, ipoteza
originii de laborator. De asemenea, este posibil ca un anumit virus care determină boli
asemănătoare la diferite specii animale, prin mutaţ ii genetice succesive, să fi devenit agresiv
asupra speciei umane.
Ipoteza originii africane. Zairul a fost considerat locul de origine al HIV ş i a fost prima ţ ară
africană care a invitat la cercetare î n acest sens.
Primii africani cu SIDA raportaţ i, au fost zairezi care trăiau î n Belgia ş i făceau parte din î nalta
societate. Făcându-se cercetări î n Zair, au fost depistate 38 de cazuri î n timp foarte scurt.
Bazându-se pe acest număr, calculele statistice au sugerat î n 1983, că rata persoanelor infectate
anual ar fi de 170 de cazuri la 1 milion. Extrapolând datele s-a concluzionat că milioane de
africani vor muri î n următorii ani. La acea dată, testele ELISA pentru HIV nu erau î ncă î n uz,
deci relevanţ a datelor statistice poate fi contestată.
În căutarea originii acestui virus, s-au făcut o serie de teste pe animale. Descoperirea unui virus
asemănător ca structură cu virusul HIV, la o specie de maimuţ ă africană (numită maimuţ a verde
sau Cercopithecus aethiopis), indicau probabilitatea provenienţ ei virusului de la aceasta. Totuş i,
maimuţ ele afectate de acest virus nu dezvoltă SIDA, ci o altă boală care a fost numită SAIDS
– SIDA simiană.
Ipoteza originii naturale. În literatura medicală americană ş i europeană au fost descrise cazuri
datând din jurul anului 1900, cu o

7
simptomatologie foarte asemănătoare tabloului clinic al SIDA. Astfel de cazuri sugerează că
virusul HIV ar fi putut exista cu câteva decenii î nainte de declanş area actualei epidemii.
Există două tipuri de explicaţ ii privind extinderea numărului de cazuri. Una dintre ele sugerează
existenţ a unei tulpini mai virulente a virusului HIV apărută ca urmare a mutaţ iilor genetice
î ntâmplătoare ale unor tulpini mai puţ in active. O altă explicaţ ie atribuie extinderea
epidemiei unor factori de natură sociologică cum ar fi: modificările culturale ş i
comportamentale apărute î n ultimele decenii (extinderea utilizării drogurilor intravenoase,
multiparteneriatul heterosexual ş i homosexual), creş terea mobilităţ ii populaţ iei.
Ipoteza originii de laborator. Conform acestei ipoteze acest virus a fost produs de om î n
laborator. Armata americană a sponsorizat numeroase cercetări î n acest sens, dar rezultatele
acestora nu au apărut î n literatura ş tiinţ ifică, care nu acceptă această posibilitate. În literatura
de specialitate se subliniază faptul că HIV nu are calităţ i de armă biologică pentru că: se
transmite cu dificultate, evoluează lent ş i este foarte greu de eliminat.
Raportările diferitelor ţ ări suferă de lipsă de acurateţ e, iar extinderea infecţ iei s-a putut produce
prin intermediul marilor deplasări de populaţ ie ş i a fost favorizată de prostituţ ie ş i de
homosexualitate.
1.4. HIV/SIDA î n cifre
Conform statisticilor Programului Naţ iunilor Unite HIV/SIDA (UNAIDS) ş i ale Organizaţ iei
Mondiale a Sănătăţ ii (vezi tabel 1), la sfârş itul anului 2006 se estima numărul persoanelor î n
viaţ ă ca fiind de 39,5 milioane, dintre care 37,2 milioane adulţ i ş i 2,3 milioane copii sub 15 ani.
4,3 milioane de persoane s-au infectat î n 2006 dintre care aproximativ 530.000 copii sub 15 ani
(peste 90% dintre aceş tia fiind infectaţ i pe cale verticală, din mame seropozitive).
2,9 milioane de persoane, dintre care 380.000 de copii, au decedat pe parcursul anului 2005.
După cum reiese din datele statistice UNAIDS din 2006, de la î nceputul epidemiei până acum
au murit de SIDA peste 25 milioane persoane. Până la sfârş itul anului 2001, 14 milioane de
copii au rămas orfani din cauza SIDA („orfani SIDA” sunt copiii care au pierdut unul sau ambii
părinţ i din cauza SIDA î nainte de a î mplini vârsta de 15 ani).
Cea mai mare parte a celor infectaţ i trăiesc î n Africa, 95% din totalul cazurilor fiind din ţ ările
î n curs de dezvoltare. În Europa, î n ultimii ani, cea mai rapidă răspândire s-a î nregistrat î n Rusia,
Ucraina ş i î n fostele ţ ări comuniste.
Numărul celor infectaţ i dar nedepistaţ i depinde de modele culturale, convingeri religioase ş i
tradiţ ii, ca ş i de viziunea predominantă asupra sexualităţ ii, care diferă de la ţ ară la ţ ară.
Gradul de toleranţ ă î n ceea ce priveş te utilizarea prezervativului determină cât de mare este
partea „ascunsă” a icebergului. Ţările î n care este acceptată utilizarea prezervativului, nu doar
ca metodă contraceptivă, ci ş i ca modalitate de prevenire a infecţ iilor cu transmitere sexuală,
tind să aibă o incidenţ ă mai scăzută de cazuri.
La nivel mondial se observă o relativă stagnare a numărului de cazuri î n perioada 2003-2006 î n
jurul a 40 de milioane, o scădere a numărului de noi cazuri HIV, dar o creş tere a numărului
deceselor datorate SIDA (cele mai multe î n Africa Sub-Sahariană – peste 60%)
Situaţ ia din România
Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat î n 1985, iar din 1989 au fost
semnalate cazuri la copii. Numai î n 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de persoane infectate,
cea mai mare parte fiind copii.
Principalele caracteristici ale HIV/SIDA î n România sunt:
• preponderenţ a infecţ iei î n rândul copiilor, majoritatea cazurilor fiind reprezentată de copii
născuţ i î n perioada 1988-1990.
• peste 70% din totalul copiilor au fost infectaţ i pe cale nozocomială (î n timpul unor intervenţ ii
medicale) sau prin transfuzii de sânge (Novotny,T., Haazen, D. ş i Adeyi, O., 2003).

8
• creş terea numărului de cazuri nou diagnosticate î n rândul adulţ ilor, ş i î n special î n rândul
tinerilor.
• perspectiva creş terii cazurilor de transmitere verticală (de la mamă la făt) ş i prin droguri
injectabile, odată cu creş terea numărului de adulţ i seropozitivi ş i a consumatorilor de droguri.
• sporirea numărului de persoane seropozitive care necesită î ngrijire medicală ş i tratament.
Conform datelor Ministerului Sănătăţ ii, Comisia Naţ ională de Luptă Anti-SIDA, la 31
decembrie 2005 aproximativ 6.400 persoane beneficiau de tratament ARV.
Cea mai mare parte a copiilor HIV+ infectaţ i î n anii 1988-1990 au ajuns acum tineri ş i devin
activi sexual. Pe măsură ce aceş tia trec pragul spre viaţ a adultă, ponderea adulţ ilor cu
HIV/SIDA va fi predominantă. Grupa de vârstă 15-19 ani reprezenta, la sfârş itul anului 2005,
peste 70% din totalul cazurilor raportate la nivel naţ ional.
În România trăiesc, conform datelor Ministerului Sănătăţ ii, Comisia Naţ ională de Luptă Anti-
SIDA, 11.352 persoane infectate HIV sau bolnave de SIDA Nu există estimări oficiale ale
numărului real de persoane seropozitive dar, conform raportului Băncii Mondiale (Novotny,T.,
Haazen,D. ş i Adeyi,O. 2003) care citează surse UNAIDS, acesta poate fi de 5-10 ori mai mare
decât al celor î nregistraţ i.
Din punct de vedere medical ş i al tratamentului ARV, copii sunt consideraţ i doar cei î n vârstă
de până la 14 ani inclusiv, după 14 ani fiind consideraţ i (ş i raportaţ i) adulţ i.

9
Capitolul 2
CĂI DE TRANSMITERE A INFECŢIEI CU HIV
2.1. Cum se transmite HIV 2.2. Comportamente de risc 2.3. Cum nu se transmite HIV
2.1. Cum se transmite HIV
Virusul se poate transmite prin următoarele căi:
• contact sexual – heterosexual sau homosexual – implicând schimbul de fluide (spermă, secreţ ii
vaginale ş i sânge) cu o persoană infectată;
contact direct î ntre sângele unei persoane sănătoase cu sângele unei persoane infectate;
• de la mama infectată la făt (î n timpul sarcinii sau la naş tere) ş i după naş tere prin alăptare.
Transmiterea pe cale sexuală este cea mai frecventă modalitate de răspândire a infecţ iei î n
î ntreaga lume. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potenţ ial infectante. Există totuş i unele
diferenţ e î n riscul transmiterii infecţ iei, î n funcţ ie de practicile sexuale utilizate.

10
• Raportul homosexual sau heterosexual anal cu o persoană infectată implică cel mai mare risc
de infectare datorită fragilităţ ii mucoasei anale. În acest caz, riscul este de 5 ori mai mare decât
î n cazul relaţ iilor heterosexuale vaginale.
• În ceea ce priveş te raporturile heterosexuale vaginale, acestea au un risc de transmitere diferit,
î n funcţ ie de sexul persoanei infectate ş i anume: de la bărbat la femeie de 0,1 – 0,2% ş i de la
femeie la bărbat de 0,033 – 0,1%.
• Există un risc î n cazul sexului oral, î n special dacă sunt leziuni la nivelul mucoasei bucale.
Transmiterea prin sânge este posibilă:
• prin folosirea unor seringi sau a unor instrumente medicale nesterile, mai ales de către
consumatorii de droguri injectabile.
• prin rănirea sau penetrarea pielii sau a mucoaselor cu instrumente nesterile, ace pentru
perforarea urechii sau pentru efectuarea tatuajelor, foarfeci pentru manichiură sau pedichiură,
lame de ras, expunerea pielii vătămate la sânge infectat.
• prin transfuzia de sânge sau prin transfuzie cu derivate sanguine; cu toate că sângele donat se
testează ş i se foloseş te doar cel HIV seronegativ, există donatori care sunt î n perioada de
fereastră imunologică (a se vedea subcapitolul „Testul HIV”) î n care testul este negativ,
deoarece organismul nu a produs î ncă anticorpi specifici.
prin transplant de organe sau fertilizări cu spermă î n cazul î n care donatorul este infectat.
Transmiterea pe cale verticală (de la mama infectată la făt) Fără tratament, riscul transmiterii
de la mama infectată la făt este cuprins î ntre 25% ş i 40%. Tratamentul mamei cu antiretrovirale
î n timpul sarcinii, naş terea prin cezariană ş i absenţ a alăptării scad riscul transmiterii infecţ iei
HIV sub 4 %. Se recomandă ca sugarii născuţ i de mame seropozitive să fie alimentaţ i artificial,
cu preparate de lapte praf.

Cale de transmitere
Relaţ ii sexuale
Bărbat – femeie, relaţ ii vaginale Femeie – bărbat, relaţ ii vaginale Sex anal neprotejat
Altele
2.2. Comportamente de risc
• penetrarea anală neprotejată, fie că este heterosexuală sau homosexuală, prezintă un risc
crescut de transmitere HIV, din cauza fragilităţ ii mucoasei anale. Studiile statistice arată că
numărul de infectări la 100 de expuneri î n acest caz este de 0,5-3,0%.
• penetrarea vaginală neprotejată prezintă un risc crescut de
transmitere. Riscul transmiterii infecţ iei este direct proporţ ional cu numărul de parteneri. Cu
cât numărul de parteneri este mai mare, cu atât probabilitatea de a î ntâlni un partener
seropozitiv, este mai mare. Dar ş i contactul sexual cu un singur partener, nu exclude
posibilitatea infectării.
• sexul oral prezintă un risc de infectare, î n special dacă există leziuni la nivelul mucoasei
bucale.
• folosirea î n comun a acelor ş i seringilor de către două sau mai multe persoane, î ntâlnită
î ndeosebi î n cazul consumatorilor de droguri.
• personalul sanitar care este î n contact permanent cu pacienţ ii; cele mai multe cazuri de
infectare apar î n urma unei răniri prin intermediul unui ac pătat cu sânge sau prin contactul
dintre sânge ori alt lichid corporal infectat cu pielea lezată.
Toate substanţ ele care scad capacitatea de decizie ş i responsabilitatea (alcoolul, drogurile),
modifică capacitatea individului de a lua măsuri de prevenire, crescând riscul de transmitere a
virusului prin sânge sau relaţ ii sexuale.
2.3. Cum nu se tr ansmite HIV
Virusul nu se transmite prin:

11
••
strănut sau tuse; folosirea î n comun a duş ului; folosirea î n comun a toaletei; bazine de î not;
intermediul lenjeriei; folosirea î n comun a obiectelor de la locul de î mbrăţ iş ări ş i sărut social;
strângeri de mână; muncă/grădiniţ ă/ş coală (jucării, rechizite, etc.);
folosirea î n comun a veselei ş i a tacâmurilor; intermediul mijloacelor de transport î n comun;
î nţ epături de insecte; convieţ uirea î n familie dacă se respectă normele elementare
de igienă ş i protecţ ie.
̂
La î nceputul anilor 1980, cand au fost identificate primele cazuri de SIDA, se credea că orice
contact cu o persoană infectată determină transmiterea virusului. Datorită faptului că populaţ ia
nu era suficient de informată asupra modului de transmitere a acestei boli, s- a creat un climat
„favorabil” excluderii sociale a persoanelor infectate, fără dreptul de a participa alături de
ceilalţ i membri, la viaţ a socială obiş nuită.
Un studiu efectuat î n SUA, pe 500 de familii, dovedeş te că î ngrijirea corespunzătoare a
bolnavilor de SIDA î n cadrul familiei nu prezintă niciun risc de contaminare. Niciun membru
al familiei care a î ngrijit o persoană infectată cu HIV, folosind obiectele acesteia (inclusiv
vesela, prosoapele etc.) nu a contactat virusul.
S-a pus deseori problema dacă saliva, lacrimile ş i alte lichide ale organismului (urină,
transpiraţ ie, secreţ ii nazale) ar putea transmite virusul.
Chiar dacă lacrimile conţ in o anumită cantitate de virus, aceasta este insuficientă pentru a putea
infecta.Deş i saliva conţ ine virusul, acesta este î ntr-o cantitate mult sub doza capabilă de a
infecta o altă persoană.
Deci, HIV nu se transmite prin transpiraţ ie, salivă, lacrimi, urină, secreţ ii nazale, fecale, dacă
acestea nu conţ in sânge.
Ţânţ arii ş i puricii nu transmit virusul, neexistând probe cu privire la supravieţ uirea HIV î n
insecte.S-a mai pus î ntrebarea dacă animalele domestice ar putea transmite infecţ ia cu HIV.
Răspunsul este NU. S-a dovedit că animalele domestice, cum sunt pisicile, câinii, diversele
păsări de apartament, nu fac niciodată boala, nu pot fi rezervor de virus ş i deci nu au cum să-l
transmită. Pisicile fac uneori o boală asemănătoare cu SIDA, cauzată de un virus FIV (Feline
Imuno-Deficiency Virus), dar acest virus nu se transmite la om, neexistând niciun pericol î n a
le î ngriji.
Este important de ş tiut că, î n cadrul contactelor sociale din viaţ a cotidiană, nu există niciun
pericol de a contacta virusul. Atâta timp cât sunt respectate regulile elementare de igienă,
frecventarea de către copii a grădiniţ elor, creş elor, ş colilor ş i a oricărui tip de colectivitate NU
prezintă risc de contactare a bolii.

12
Capitolul 3
TESTARE, EVOLUŢIE ŞI TRATAMENT
3.1.Testarea HIV
3.2.Evoluţ ia infecţ iei cu HIV
3.3. Tratamentul î n infecţ ia cu HIV
3.4. Mituri despre vaccinul HIV
3.1. Testarea HIV
Există trei categorii de teste pentru diagnosticarea infecţ iei cu HIV: 1. Testele pentru anticorpi
antiHIV - este un test indirect care indică prezenţ a î n organism a anticorpilor î mpotriva HIV, ş i
nu a virusului propriu-zis. Prezenţ a anticorpilor î nseamnă că persoana este purtătoare a
virusului imunodeficienţ ei umane ş i va rămâne aş a toată viaţ a. Anticorpii nu pot lupta cu
infecţ ia, dar prezenţ a lor arată că o persoană este infectată cu HIV. Ei se pot testa î n diverse
lichide biologice: sânge, salivă, urină, dar î n puţ ine ţ ări se folosesc toate modalităţ ile de
depistare a anticorpilor. Testul HIV standard poartă numele de test ELISA (Enzime-Linked-
Immunosorbent Assay), iar î n cazul a două rezultate pozitive se face o retestare pentru

13
confirmare cu un alt test, cel mai des folosit ş i mai sigur fiind Western Blot. Testul pentru
detectarea anticorpilor anti-HIV din sânge este cel folosit î n mod standard/obiş nuit î n toate
centrele de testare.De la momentul infectării cu HIV, organismul are nevoie de o perioadă de
3-6 luni pentru a produce anticorpii care vor fi identificaţ i cu ajutorul testului HIV. Aceasta
î nseamnă că deş i o persoană este purtătoare a virusului HIV, organismul nu produce imediat
anticorpii specifici care sunt depistaţ i prin testare.
Perioada dintre momentul infectării ş i apariţ ia anticorpilor anti- HIV se numeş te „fereastră imu
nologică”.Cu alte cuvinte, dacă î n urmă cu câteva zile, o persoană a avut
un comportament de risc ş i se testează imediat sau chiar peste o lună, rezultatul nu va fi 100%
sigur. În toată perioada de fereastră imunologică persoana respectivă, dacă este seropozitivă,
este contagioasă ş i poate transmite virusul.
Pentru siguranţ a unui rezultat negativ o persoană trebuie să repete testul la 3 ş i la 6 luni de la
prima testare. Nou-născuţ ii din mame seropozitive au anticorpii anti-HIV ai mamei care au
trecut prin placentă î n timpul sarcinii. În cazul lor testul standard HIV va fi î ntotdeauna pozitiv.
Dacă copilul nu este infectat anticorpii anti-HIV dispar î n maximum 18 luni ş i testul HIV devine
negativ. Dacă copilul este infectat, organismul î ncepe să producă proprii anticorpi anti-HIV ş i
testul rămâne pozitiv ş i după 18 luni. De aceea, pentru nou-născuţ ii din mame seropozitive e
nevoie de alt gen de test.
2. Testul de evidenţ iere a antigenului. Antigenele sunt substanţ ele din virus care provoacă
producerea de anticorpi. Ele sunt produse î n exces la î nceputul infecţ iei. În unele ţ ări, aceste
teste se folosesc î n special î n testarea donatorilor de sânge pentru că detectează HIV mai repede
decât testele standard de anticorpi.
3. Testele care evidenţ iază acidul ribonucleic viral detectează virusul HIV, chiar ş i la o
săptămână de la infectare. Un astfel de test se efectuează nou-născuţ ilor din mame seropozitive.
Se mai foloseş te ş i pentru a monitoriza infecţ ia la persoanele seropozitive î n scopul de a
determina cantitatea de virus din sânge (î ncărcătura virală). Testele de evidenţ iere a ARN nu se
folosesc î n mod obiş nuit la depistarea infecţ iei cu HIV pentru că sunt mai scumpe decât testele
de anticorpi, necesită dotări speciale ş i sunt mai greu de administrat/gestionat.
Testarea HIV se face î n centrele de testare, centrele de transfuzii din fiecare judeţ , î n
laboratoarele epidemiologice din cadrul direcţ iilor judeţ ene de sănătate publică, î n spitale, î n
laboratoare private.
La centrul de testare, un consilier (sau un medic) explică cum se face testul, când ş i cum se
comunică rezultatul. Se discută despre comportamentele la risc, motivaţ ia testării, aş teptările
persoanei ce solicită testarea ş i rezultatele posibile ale testării.
După consilierea pretestare se recoltează sângele, iar rezultatul se comunică î ntr-o perioadă care
variază î ntre o zi ş i două săptămâni. Testarea poate fi nominală sau anonimă. Testarea nominală
presupune cunoaş terea datelor personale ale celui ce se testează, iar î n cazul testării anonime,
nu există obligaţ ia furnizării acestor date, î n schimb se va aloca un număr fiecărei probe de
sânge prelevat. În ambele cazuri rezultatul va fi comunicat personal (nu prin telefon sau
scrisori) ş i este confidenţ ial.Este necesară consilierea post-testare atât î n cazul unui rezultat
pozitiv cât ş i al unui rezultat negativ.
Avantajele testării HIV:
evaluarea corectă a stării de sănătate
luarea măsurilor pentru î ncetinirea evoluţ iei infecţ iei
accesul rapid la tratamentele specifice pentru infecţ ia HIV
luarea măsurilor de protecţ ie adecvate privind propria
persoană ş i pe cei din jur.
3.2. Evoluţ ia infecţ iei cu HIV

14
Evoluţ ia naturală a infecţ iei cu HIV se desfăş oară î n mai multe stadii. Fiecare din aceste stadii
este caracterizat de apariţ ia unor semne ş i simptome specifice, de numărul acestora, de evoluţ ia
imunităţ ii ş i a virusului (ce se stabilesc prin investigaţ ii de laborator). Astfel, la copii stadiile
infecţ iei sunt: asimptomatic (N), cu simptome minore (categoria A), cu simptome moderate
(categoria B) ş i boala severă (categoria C). Practic stadiul C î nseamnă boala SIDA. La adulţ i
infecţ ia cu virusul HIV are următoarele stadii: A (asimptomatică), B (simptomatică), C (stadiul
SIDA).
Semne ş i simptome
̆ ̆ ̆
Dupa infectarea cu HIV exista o reacţ ie individuala faţ a de ̆
acesta. Reacţ ia organismului diferă de la o persoană la alta î n funcţ ie de cantitatea de virus
pătrunsă î n organism, virulenţ a acestuia ş i
rezistenţ a naturală a persoanei infectate. Iniţ ial, semnele infecţ iei HIV pot lipsi sau sunt adesea
nespecifice.
La aproximativ 1-5 săptămâni după contactul cu virusul HIV ş i infectarea organismului, î n 50%
din cazuri, apar unele semne de boală, dar acestea sunt nespecifice ş i se pot confunda uş or cu
simptomele unei gripe. Semnele iniţ iale dispar după cel mult o lună.
Această etapă este cunoscută sub numele de „primoinfecţ ie”.
După dispariţ ia semnelor „primoinfecţ iei” există o perioadă
î ndelungată de timp î n care infecţ ia este asimptomatică. Această perioadă variază î ntre 2 ş i peste
10 ani. În toată această perioadă persoana arată ş i se simte foarte bine, dar poate transmite
virusul. Pe fondul multiplicării virale ş i a scăderii imunităţ ii organismului apar apoi semnele ş i
simptomele specifice. Acestea pot fi:
Adenopatiile î nseamnă mărirea î n volum a ganglionilor ş i persistenţ a acestei măriri câteva luni,
fără identificarea unor alte
cauze. Adenopatiile pot apare î n diferite stadii ale infecţ iei ş i pot determina unele complicaţ ii
ce necesită tratamente î ndelungate sau chiar intervenţ ii chirurgicale. De asemenea, ganglionii
pot dispare pur si simplu, iar acest lucru poate sau nu să semnifice o ameliorare a bolii.
Manifestări respiratorii datorate infecţ iilor cu diferite bacterii, virusuri sau ciuperci
(pmneumonii recurente, TBC, etc.). Acestea sunt
printre cele mai frecvente ş i grave suferinţ e ale persoanelor infectate cu HIV.
41
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Manifestări digestive sunt cel mai frecvent traduse prin diaree cronică care duce la scăderea î n
greutate până la situaţ ia extremă de caş exie. De cele mai multe ori ea este urmarea unor
parazitoze, a unor infecţ ii virale sau bacteriene de la nivelul tubului digestiv. Cea mai frecventă
afecţ iune este stomatita micotică (depozite albicioase la
nivelul cavităţ ii bucale ş i a stomacului). Alte manifestări pot fi: vărsăturile, disfagia, anorexia,
durerile abdominale, scăderea î n
greutate. De asemenea, pot exista atingeri hepato-biliare, esofagiene ş i altele.
Manifestările cutanate sunt foarte variate ş i pot fi cauzate de infecţ ia cu diferite virusuri, paraziţ i
sau ciuperci ce dau manifestări diverse cum ar fi: piele uscată, herpes zoster, diferite erupţ ii.
Manifestările neurologice (ale sistemului nervos) pot apărea î n toate stadiile infecţ iei cu HIV ş i
sunt destul de frecvent î ntâlnite.
Afecţ iunile ce pot apărea la acest nivel sunt: meningite, neuropatii, accidente vasculare
cerebrale, tumori, diferite infecţ ii oportuniste (ex. toxoplasmoza). Acestea au o gamă largă de
simptome: dureri de cap, paralizii, tulburări de comportament, tulburări ale funcţ iilor cognitive,

15
degradări motorii ş i ale limbajului etc. În fazele avansate ale bolii apare encefalopatia HIV, care
reprezintă complicaţ ia neurologică cea mai de temut î n infecţ ia cu HIV. Encefalopatia apare
datorită acţ iunii directe a virusului asupra sistemului nervos ş i are o evoluţ ie gradată, dar
progresivă, cu scăderea funcţ iilor motorii, cognitive ş i comportamentale, până la deces. De
asemenea, î n cursul infecţ iei cu HIV, apar tulburări psihice care fie se asociază cu leziunile
cerebrale, fie sunt date de dificultăţ ile de acceptare a bolii sau de adaptare la problemele
implicate de aceasta.
Tumorile pot avea diverse localizări î n organism. Unul din cancerele caracteristice î n infecţ ia
HIV este sarcomul Kaposi ce se dezvoltă la nivelul pielii, dar ş i î n alte zone ale corpului, î n
fazele
î naintate de boală. Mai frecvente sunt, de asemenea, ş i limfoamele – cancere ale sistemului
limfatic, ce pot avea localizări diverse .
Tulburările de creş tere ş i dezvoltare apar frecvent la copiii infectaţ i cu HIV. Acestea se referă,
î n special, la dezvoltarea staturo- ponderală datorată disfuncţ iilor endocrine sau evoluţ iei
infecţ iei cu HIV.
În faza de boală SIDA, organismul este afectat pe mai multe planuri pe fondul ineficienţ ei
sistemului imunitar, simptomatologia fiind complexă ş i diferită de la un individ la altul.
42
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Factorii care influenţ ează negativ, adică grăbesc evoluţ ia infecţ iei HIV spre faza SIDA sunt:
•••
rezistenţ a individuală scăzută, nutriţ ia precară a individului, stresul.
În absenţ a unui tratament, evoluţ ia de la infectare până la apariţ ia bolii SIDA este î n general
î ntre 5-10 ani. Durata
supravieţ uirii, după instalarea bolii SIDA variază î ntre 9 luni ş i 2 ani. Această perioadă poate fi
mult prelungită î n condiţ iile unui tratament adecvat ş i susţ inut cu medicamente antiretrovirale.
Apariţ ia manifestărilor de boală anterior menţ ionate nu arată ş i viteza evoluţ iei. Există situaţ ii
î n care, deş i există simptomele anterior amintite, boala are o evoluţ ie lentă ş i există situaţ ii
contrare, fără
semne, care sunt î nsoţ ite î nsă de un deficit imunitar sever ş i evoluţ ii defavorabile.
O persoană afectată de HIV/SIDA poate avea o viaţ ă normală, mai ales dacă sistemul său
imunitar este î ncă î n stare bună. Dacă sistemul imunitar cedează, apar riscuri legate de evoluţ ia
infecţ iei.
3.3. Tratamentul î n infecţ ia cu HIV

Pân î n prezent nu s-a descoperit un tratament care s vindeceă
infecţ ia cu HIV. Totuş i, î n ultimii 15 ani s-au descoperit numeroase medicamente ce pot lupta
cu virusul HIV. Aceste medicamente specifice se numesc antiretrovirale ş i acţ ionează direct
asupra virusului, î mpiedicând multiplicarea lui ş i permiţ ând astfel organismului să-ş i refacă
pentru un timp imunitatea. Tratamentul antiretroviral trebuie urmat cu rigurozitate (zilnic ş i pe
toată durata vieţ ii), î ntreruperile ducând la compromiterea schemei respective de
tratament. De asemenea, există tratamente pentru prevenirea ş i tratarea infecţ iilor oportuniste.
Medicamentele antiretrovirale au
redus mortalitatea cauzată de această maladie, cu peste 80%. Introducerea tratamentului cu
combinaţ ii de medicamente din clase diferite, numite Highly Active Antiretroviral Therapy
(HAART) î n 1997, a î nsemnat creş terea duratei de viaţ ă, î n medie, cam cu zece ani pentru nouă
din zece persoane infectate, indiferent de vârsta la care au fost infectate.

16
Sub astfel de regimuri terapeutice s-a î nregistrat negativarea virusologică a unor pacienţ i.
Aceasta î nseamnă că, prin metodele
43
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
actuale de măsurare a cantităţ ii de virus î n sânge, nu s-a mai putut detecta prezenţ a virusului,
deş i el rămâne cantonat î n ganglionii limfatici, ficat etc. (pacientul rămâne î n continuare HIV
pozitiv).
Dincolo de acest tratament medicamentos, este foarte important regimul igienico-dietetic ş i
stilul de viaţ ă ce pot î ntârzia sau grăbi
evoluţ ia infecţ iei.
În cercetările actuale se merge pe două direcţ ii: una pentru
descoperirea unui tratament care să vindece această boală ş i, cea de-a doua direcţ ie de cercetare,
pentru crearea unui vaccin eficient î n prevenirea infectării cu HIV.
Pentru crearea unui tratament eficient se î ncearcă descoperirea unei posibilităţ i de a opri
multiplicarea virusului. Există deja unele studii care au demonstrat existenţ a î n organismul
uman a unor
proteine secretate de un anumit tip de limfocite (T8-CD8), care î ncetinesc evoluţ ia virusului.
S-a demonstrat, de asemenea, că aceste
proteine nu sunt secretate î ntr-o cantitate suficientă pentru a elimina definitiv virusul. Cum
acţ ionează concret aceste proteine ş i cum pot fi ele folosite pentru crearea unor medicamente
nu se ş tie î ncă. Cercetările î n acest sens continuă. Munca este foarte laborioasă ş i poate dura
mai mulţ i ani fiind, de asemenea, ş i foarte costisitoare.
În ceea ce priveş te dezvoltarea unui vaccin HIV, dificultatea constă î n variabilitatea extremă a
virusului, care face din el o ţ intă
complexă. Din punct de vedere structural, HIV prezintă mai multe variaţ ii, fiind cunoscute mai
multe subtipuri de virus: HIV-1
care e principala cauză de infecţ ie î n î ntreaga lume ş i HIV–2 î ntâlnit cu precădere î n Africa
Vestică. Sunt, de asemenea, cel puţ in 9 subtipuri diferite de HIV-1. În America de Nord ş i
Europa de Vest predomină subtipul B. India, China, Africa de Sud prezintă subtipul C. Africa
Centrală are un amestec de subtipuri. Cu această
variabilitate este neclar dacă un singur vaccin ar fi eficient î mpotriva tuturor tipurilor existente.
Chiar ş i î n cazul unui singur individ infectat, HIV are capacitatea de a se schimba sau de a suferi
mutaţ ii adaptându-se rapid tratamentului cu antiretrovirale sau răspunsului imunitar al
organismului. Fiecare mutaţ ie determină apariţ ia unui virus cu o formă puţ in diferită de cea
anterioară. În acest mod HIV a dezvoltat mecanisme de evitare a răspunsului la medicamente.
44
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
3.4. Mituri despre vaccinul HIV
Dezvoltarea unui vaccin care să prevină HIV reprezintă speranţ a cea mai mare î n vederea
eradicării acestei pandemii. Vaccinuri eficiente au fost dezvoltate pentru a ne proteja de atâtea
boli. Totuş i, de mai bine de 20 de ani de la descoperirea HIV ca fiind cauza SIDA, lipseş te î ncă
un vaccin eficient pentru combaterea acestui virus care este cauza a peste 5 milioane de noi
infecţ ii ş i peste 3 milioane de morţ i, peste tot î n lume, î n fiecare an.

17
Vaccinul constă î n introducerea î n organism a unor fragmente de virusuri pentru a stimula
organismul să producă anticorpii necesari î n neutralizarea virusului. Spre deosebire de alte
infecţ ii virale, î n cazul virusului imunodeficienţ ei umane, anticorpii specifici produş i de
organism nu au niciun efect.
Cercetătorii î ntâmpină numeroase obstacole.
Mai jos sunt prezentate câteva din cele mai cunoscute mituri
despre vaccinul HIV ş i cercetările asupra acestuia.
Mit 1: Un vaccin există deja
Într-un studiu realizat de către Institutul de Alergologie ş i
Boli Infecţ ioase, 48% dintre afro-americani cred că un vaccin HIV există deja, dar este ţ inut
sub secret.
Un vaccin HIV eficient nu a fost î ncă dezvoltat. Un vaccin
HIV este o substanţ ă care î nvaţ ă sistemul imunitar să recunoască ş i să se protejeze î mpotriva
HIV. Au fost mai mult de 70 de studii la scară mică pe oameni cu peste 35 de tipuri diferite de
vaccinuri, dar până la această dată niciunul nu s-a dovedit eficient î n prevenirea infecţ iei HIV.
Mit 2: Pentru ca vaccinul HIV să funcţ ioneze trebuie să conţ ină HIV î n el Ştim că pentru a
produce un vaccin cercetătorii folosesc o
parte a virusului care este cauza bolii. Datorită riscului infecţ iei cu HIV, vaccinul HIV nu poate
fi dezvoltat î n felul acesta. Tehnologiile
avansate permit să fie dezvoltat un vaccin HIV din componente HIV fabricate genetic. Aceste
produse fabricate de om nu au HIV î n ele.
Mit 3: Trebuie să ai HIV pentru a te oferi voluntar î n cercetarea unui vaccin de prevenire HIV
Toţ i voluntarii pentru un vaccin de prevenire HIV sunt seronegativi. Pentru a testa dacă un
vaccin HIV va preveni infectarea
cu HIV, participanţ ii trebuie să fie HIV negativ.
45
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Mit 4: Riş ti să devii HIV pozitiv dacă participi la astfel de cercetări Pentru găsirea unui vaccin
HIV, câţ iva voluntari au testat vaccinuri care să le stimuleze sistemul imunitar pentru a
răspunde particulelor HIV fabricate genetic. Aceste vaccinuri nu conţ in virusul
real.
Mit 5: Cu tratamentele HIV disponibile nu avem î ntr-adevăr nevoie de un vaccin
S-au î nregistrat mari succese î n tratamentele HIV. Medicamentele anti-HIV au salvat
nenumărate vieţ i. Totuş i, aceste medicamente nu vindecă definitiv infecţ ia cu HIV.
Tratamentele î ncetinesc î nmulţ irea virusului HIV î n organism, î nsă la mulţ i pacienţ i ele produc
efecte secundare foarte puternice. Pe lângă aceasta, după o anumită perioadă de administrare
virusul poate dezvolta rezistenţ ă la
medicamente ş i, prin urmare, tratamentul devine ineficient.
46
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

18
Capitolul 4 PREVENIREA INFECŢIEI CU HIV
4.1. Prevenirea primară ş i prevenirea secundară 4.2. Precauţ ii universale
4.3. Reguli generale de educaţ ie sanitară
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
4.1. Pr evenirea pr imar ă ş i pr evenir ea secunda r ă
Prevenirea primară prin informare ş i educare
Cunoş tinţ ele corecte ş i un comportament adecvat sunt singurele
modalităţ i de protejare î mpotriva acestei infecţ ii. În acest sens, un accent deosebit trebuie pus
pe campaniile de informare ş i educare
HIV/SIDA, care să fie derulate î n instituţ iile de î nvăţ ământ, î n instituţ iile de sănătate, î n
saloanele de cosmetică etc.
O informare corectă a populaţ iei despre HIV/SIDA nu este î nsă suficientă. Este necesară
educarea acesteia deoarece o informare corectă nu presupune neapărat ş i o schimbare de
atitudine ş i de comportament. Foarte multe persoane, chiar dacă au suficiente cunoş tinţ e despre
HIV/SIDA, nu conş tientizează riscul la care se expun atunci când au un comportament la risc.
Sunt foarte mulţ i cei care î n cazul unor relaţ ii sexuale î ntâmplătoare se amăgesc cu gândul că

19
partenerul(a) ocazional(ă) e puţ in probabil să fie infectat(ă) ş i, prin urmare, nu se protejează
î ntotdeauna folosind prezervativul, expunându-se astfel riscului de a contacta boala. Nu există
niciun semn exterior al seropozitivităţ ii ş i, de aceea, orice relaţ ie sexuală trebuie serios evaluată.
Transmiterea sexuală a infecţ iei cu HIV poate fi prevenită prin:

abţ inerea de la relaţ ii sexuale atunci când nu se poate folosi prezervativul,
fidelitate reciprocă/monogamie,
folosirea prezervativelor î n cazul situaţ iilor cu risc (parteneri necunoscuţ i, î ntâmplători).
În afară de prezervativ, celelalte contraceptive nu previn bolile cu transmitere sexuală. Testele
de laborator au demonstrat că porozitatea latexului nu permite trecerea virusului HIV. Totuş i
eficacitatea prezervativului depinde de utilizarea corectă a acestuia. Există recomandări privind
modul de folosire a prezervativelor,
care trebuie urmate cu atenţ ie, pentru a evita orice scurgeri sau rupturi:
- să se folosească doar prezervativele aflate î n termen de valabilitate
- să se pună prezervativul î naintea penetrării
- să se utilizeze de preferinţ ă prezervative cu rezervor
- pentru prezervativele din latex sa se utilizeze lubrifianţ i pe baza de apa (lubrifianţ ii pe bază
̆ ̆ ̆
de ulei nu trebuie folosiţ i cu prezervativele
49
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
din latex pentru că le reduc eficienţ a, lubrifianţ ii pe bază de apă, aplicaţ i pe prezervativ, reduc
riscul ruperii lui)
- să se scoată imediat după ejaculare
- să se folosească câte un prezervativ nou pentru fiecare contact sexual.
Transmiterea sangvină poate fi prevenită prin:
• evitarea contactului direct cu ̂
sangele altei persoane,
• folosirea de seringi ş i instrumente tăioase de unică folosinţ ă
sau sterilizate corect,
• folosirea individuală a obiectelor de igienă personală (periuţ a
de dinţ i, lame de ras, trusa de unghii),
• refuzarea tratamentelor chirurgicale, stomatologice fără să vă
fi asigurat de sterilizarea corectă a instrumentarului folosit (cereţ i ca trusa cu instrumente
chirurgicale/stomatologice să fie deschisă î n faţ a
dumneavoastră),
• evitarea transfuziilor atunci când nu există condiţ ii de testare
a sângelui folosit,
• folosirea autotransfuziei.
Transmiterea materno-fetală este favorizată de unii factori cum ar fi: î ncărcătură virală maternă
ridicată, naş terea naturală,
membrane rupte mai mult de 4 ore, alăptarea nou-născutului. De aceea, prevenirea se poate face
prin:
• administrarea de medicamente antiretrovirale mamei î n timpul sarcinii ş i apoi nou-născutului,
ceea ce reduce riscul de transmitere până la 5%;
naş terea prin cezariană;
evitarea alăptării.

20
Prevenirea secundară
Se referă la prevenirea evoluţ iei infecţ iei cu HIV ş i SIDA la
pacienţ ii deja infectaţ i. Metodele de prevenire secundară implică:
• contactul sexual protejat cu prezervativ, pentru a preveni o nouă infecţ ie cu HIV (se poate
produce reinfectarea cu o tulpină de virus mai agresivă sau rezistentă la tratament), dar ş i
posibile infecţ ii cu alte virusuri (de ex. virusul care provoacă hepatita B) ce pot grăbi
evoluţ ia bolii
• folosirea individuală a obiectelor de igienă personală, a acelor
ş i seringilor. 50
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Profilaxia post-expunere
Profilaxia post-expunere se referă la tratamentul preventiv cu medicamente antiretrovirale î n
situaţ ii de expunere accidentală la infecţ ia cu HIV.
În Ordinul Ministerului Sănătăţ ii nr. 984/1994 se regăseş te o definiţ ie a expunerii profesionale,
astfel: „o leziune transcutană,
contact al mucoaselor sau al pielii, cu sânge, ţ esuturi sau alte prodiuse biologice pentru care
trebuie să se aplice precauţ iile universale, inclusiv sperma, secreţ iile vaginale sau alte produse
care conţ in sânge vizibil”.
Aceste situaţ ii de expunere accidentală pot fi: cele ale personalului medical ce se expune î n
timpul unor proceduri medicale, î n cazul ruperii accidentale a prezervativului î n timpul unui act
sexual
dintre parteneri serodiscordanţ i, alte situaţ ii de risc.
Situaţ ia de expunere accidentală este reglementată foarte
strict cuprinzând:
1. Raportarea evenimentului - persoana se va prezenta cât mai
curând posibil la o clinică de boli infecţ ioase. Terapia ar trebui î ncepută cât mai repede, î n
termen de 2 ore de la expunerea la situaţ ia de risc. La 24 de ore profilaxia postexpunere este
î ncă eficientă. Dacă au trecut î nsă 48 de ore de la expunere, eficienţ a terapiei scade foarte mult.
Profilaxia se reevaluează după 72 de ore când se pot obţ ine date suplimentare despre sursă.
Dacă sursa este HIV negativă, profilaxia se va opri.
2. Evaluarea gravităţ ii situaţ iei, a riscului de infectare, de către medicul infecţ ionist î n funcţ ie
de: cunoaş terea statusului serologic al persoanei respective, natura lichidului biologic
incriminat (sânge, spermă, etc.), cantitatea de lichid cu care s-a venit î n contact, î ncărcătura
virală a persoanei infectate, etc.
3. Chimioprofilaxia antiretovirală postexpunere – stabilirea, dacă este cazul, a tratamentului cu
medicaţ ie antiretrovirală î n dozele
ş i pentru perioada decisă de medicul specialist. Tratamentul constă, de cele mai multe ori, î ntr-
o combinaţ ie de 3 medicamente antiretrovirale care sunt luate, î n medie, timp de 4 săptămâni.
În toate situaţ iile se recomandă testarea HIV imediată, la 3 ş i la 6 luni de la incident.
Cu toate că nu există multe date ş tiinţ ifice privind eficienţ a profilaxiei postexpunere, se
estimează totuş i că aceasta funcţ ionează
î n proporţ ie de 95% dacă este î ncepută la timp.
51
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i

21
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Profilaxia postexpunere nu trebuie să fie considerată un fel de „pilulă de a doua zi” pentru
persoanele ce au comportamente de risc. Terapia este dificilă, eficienţ a ei nu este garantată ş i
medicamentele pot avea unele efecte secundare neplăcute pe termen scurt sau lung.
4.2. Precauţ iile universale
Acestea reprezintă un ghid de norme elementare antiepidemice. Ele se aplică ori de câte ori se
intră î n contact cu lichide biologice cum sunt: sângele, sperma, secreţ iile vaginale ş i alte lichide
(cefalorahidian, pericardic, pleural, amniotic etc).
Produsele biologice pentru care nu se aplică precauţ iile universale (dacă nu conţ in sânge) sunt:
saliva, lacrimile, sudoarea,
sputa, secreţ iile nazale, vărsăturile, urina ş i fecalele.
̂In ş coală este important să se evite contactul cu sângele care
reprezintă principala sursă a multor agenţ i patogeni.
Se prezintă î n continuare precauţ iile universale adaptate pentru colectivităţ ile ş colare:
• Spălarea mâinilor cu apă ş i săpun după contactul cu sângele sau alte produse biologice este
cea mai simplă ş i mai sigură
protecţ ie.
• Tăieturile ş i zgârieturile se acoperă cu un bandaj provizoriu
până la acordarea î ngrijirilor de specialitate. Este indicat ca fiecare să-ş i î ngrijească, pe cât se
poate, singur rănile. Copilul poate face acest lucru dacă este î nvăţ at.
• Se utilizează materiale absorbante de unică folosinţ ă pentru oprirea sângerărilor (ş erveţ ele sau
batiste de hârtie).

Se utilizează mănuş i de unică folosinţ ă atunci când se intră î n contact cu sângele, mai ales dacă
la nivelul mâinilor sunt prezente
leziuni sau dacă este o cantitate mare de sânge. Este necesară spălarea mâinilor imediat după
scoaterea mănuş ilor.
• Suprafeţ ele murdărite cu sânge se spală imediat cu apă ş i detergent ş i se dezinfectează cu
dezinfectant. Cloramina 5% trebuie să persiste 20-30 min pe suprafeţ e.
• Îmbrăcămintea murdară de sânge se pune separat de celelalte haine până la spălarea cu apă ş i
detergent. Înainte de
spălare este recomandată clorinarea. 52
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
• Cârpele de curăţ enie folosite la ş tergerea sângelui, mănuş ile de unică folosinţ ă, vata, bandajele
î mbibate de sânge se pun î ntr-un sac de plastic ş i se incinerează. Dacă acest lucru nu este posibil
se recomandă stropirea lor din abundenţ ă cu dezinfectant ş i aruncarea lor astfel î ncât să se
î mpiedice o posibilă recuperare.
Prin folosirea precauţ iilor universale se poate î mpiedica transmiterea nu numai a virusului
imunodeficienţ ei umane, ci ş i a altor numeroş i agenţ i patogeni (virusurile hepatitei B ş i C).
În fiecare clasă trebuie să existe o mică trusă cu materiale igienico-sanitare de unică folosinţ ă
pentru acordarea unui minim prim ajutor. Fiecare elev sau profesor trebuie educat ş i î ncurajat
să- ş i î ngrijească rana proprie atunci când este posibil.
HIV este un virus sensibil î n afara organismului. El nu poate supravieţ ui la temperaturi
constante mai mari de 56oC, timp de 30

22
de minute. Dezinfectanţ i chimici eficienţ i î n inactivarea HIV sunt: hipocloritul de sodiu,
cloramina, apa oxigenată etc.
Razele ultraviolete ş i ionizante nu inactivează HIV, dar sterilizarea ş i dezinfecţ ia standard, care
se fac î n mod obiş nuit ş i pentru echipamentul medical, sunt active ş i asupra HIV.
4.3. Reguli generale de educaţ ie sanitară
Numeroase boli se pot transmite prin folosirea î n comun a unor obiecte care ar trebui să fie
numai de uz personal sau prin ignorarea unor reguli minime de igienă personală. Aceste reguli
trebuie respectate atât î n familie cât ş i î n ş coli sau alte colectivităţ i. Respectarea zilnică a acestor
reguli atât de către adulţ i cât ş i de către copii, va favoriza interiorizarea lor ş i vor deveni
comportamente fireş ti.
Regulile sanitare trebuie respectate de fiecare dată, fără
excepţ ie. Este datoria fiecăruia să se asigure că sunt puse î n practică î n toate situaţ iile. Astfel:
• Periuţ a de dinţ i, lama de ras, aparatul de bărbierit, forfecuţ a de unghii, aparatul de depilat sunt
de folosinţ ă individuală.
• Nu acceptaţ i efectuarea tratamentelor injectabile decât de către personal medical calificat.
53
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
• Asiguraţ i-vă că acul ş i seringile sunt sterile - scoase din ambalajul original. Este dreptul
dumneavoastră!
• La efectuarea tatuajelor, a găurilor pentru cercei trebuie folosite doar ace sterile. Nu se admite
folosirea aceluiaş i ac la mai multe persoane decât dacă a fost sterilizat după fiecare utilizare.
Utilizatorii de droguri injectabile trebuie permanent educaţ i pentru folosirea seringilor ş i acelor
sterile.
• La frizerie, saloane de cosmetică, manichiură, pedichiură trebuie folosite doar instrumente
sterilizate.
• Acele de acupunctură, instrumentele de î ngrijire dentară, de tatuare, instrumentele de
manichiură nu transmit virusul, dacă se respectă precauţ iile elementare de igienă. Instrumentele
trebuie
sterilizate corespunzător după fiecare utilizare. Se mai pot folosi instrumente de unică folosinţ ă,
care se vor distruge prin ardere după
utilizare.
54

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

23
Capitolul 5 ASPECTE PSIHOLOGICE
ÎN INFECŢIA CU HIV/SIDA
5.1. Implicaţ iile psihologice ale diagnosticului HIV+
5.2. Manifestări psihopatologice la adultul ş i copilul/adolescentul cu HIV/SIDA
5.3. Adolescentul infectat HIV
5.4. Consilierea ş i psihoterapia î n infecţ ia cu HIV/SIDA- Elemente specifice
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
5.1. Implicaţ iile psihologice ale diagnosticului HIV+
Aflarea statutului de seropozitivitate reprezintă un risc psihologic deosebit ş i antrenează o serie
de repercursiuni psihologice. Modul de expresie al acestor repercursiuni depinde de mai mulţ i
factori, dintre care cei mai importanţ i sunt: personalitatea subiectului, circumstanţ ele
diagnosticării seropozitivităţ ii ş i anturajul său.
E. Kubler-Ross, psiholog american, a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive ş i
familiile acestora la aflarea diagnosticului: ş ocul ş i negarea, furia, negocierea, depresia ş i
acceptarea.
Şocul ş i negarea. Şocul este reacţ ia iniţ ială – primele minute/ore - ş i poate cuprinde manifestări
zgomotoase somatice (plâns, pierderea cunoş tinţ ei, tahicardie, dureri) ş i/sau psihice (stare

24
de confuzie, dezorientare, agitaţ ie psiho-motorie, etc.) sau, dimpotrivă, persoana poate să intre
î ntr-o stare de „blocaj” psihic ş i
fizic având nevoie de un anumit interval de timp pentru a avea orice altă reacţ ie. Atunci când
pacientul sau familia (părinţ ii) refuză să dea crezare veridicităţ ii diagnosticului apare negarea.
Ea reprezintă un mecanism de apărare dificil ş i de aceea, ca etapă iniţ ială, trebuie respectată,
dar nu î ntreţ inută o perioadă prea mare de timp.
Furia este un mecanism de apărare mai elaborat ş i reprezintă un î nceput de integrare; pacientul
este invadat de anxietate ş i caută
vinovaţ i pentru ceea ce i s-a î ntâmplat. Ea constă î n reacţ ii verbale agresive care sunt greu de
suportat de către anturaj. Cu toate acestea, este important să se accepte aceste furii ş i să fie
lăsate să se exprime.
Depresia reprezintă o decompensare reactivă ş i o epuizare a mecanismelor de apărare ale Eului.
În această etapă pacientul se simte inutil, nu mai are dorinţ e ş i simte că nu mai are viitor; de
asemenea, acesta se izolează, nu mai are prieteni, nu mai mănâncă etc. Această
izolare poate constitui un moment de căutare interioară a resurselor pentru ca, ulterior, persoana
să fie capabilă să î nfrunte exteriorul, dar
poate fi ş i un moment î n care apar idei suicidare, tentative suicidare ş i chiar suicidul. Este foarte
important ca familia ş i prietenii să sprijine persoana î n această perioadă, să o confirme ş i să-i
arate că este iubită.
Negocierea constă î n modalităţ i de rezolvare colaterală a situaţ iei; ea apare la copiii mai mari,
la adulţ i, la aparţ inători ş i la personalul care se ocupă de persoanele seropozitive. Pacientul ia
î n consideraţ ie proiecte de viitor ş i ia decizii, punând î n practică anumite ritualuri şi gânduri de
tip magic („Mă voi lăsa de fumat.”, „Voi avea
57
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
un regim de viaţ ă mai echilibrat.”, etc). În această etapă persoana nu mai suportă informaţ ia,
dar acţ ionează prin ea.
Acceptarea este etapa î n care persoana acceptă să trăiască cu statutul de seropozitivitate, este o
reinvestire î n sine, o reluare a sentimentului de urgenţ ă de a exista ş i de a profita de viaţ ă.
Aceste etape diferă de la o persoană la alta iar desfăş urarea lor nu este liniară. Astfel, persoana
poate parcurge toate etapele iar ulterior se poate reî ntoarce la una dintre ele î n funcţ ie de diferite
evenimente ale vieţ ii; alte persoane nu ajung niciodată la etapa ultimă, rămânând blocaţ i î ntr-
un punct. Cu alte cuvinte, e un proces continuu cu plecări ş i reveniri.
Persoana aflată î n această situaţ ie se confruntă cu multiple sentimente ş i emoţ ii. Acestea se
concentrează î n jurul pierderilor
resimţ ite intens î n plan psihologic. Am î ncercat, mai jos, să listăm câteva dintre cele mai
dureroase experienţ e cu care se confruntă o
persoană seropozitivă.
• Pierderea sănătăţ ii – este faptul evident care apare î n
conş tiiinţ a persoanei respective. Această pierdere duce la reajustarea priorităţ ilor personale î n
jurul menţ inerii unei stări de bine - cât mai aproape de sănătatea pierdută – î n dauna altor lucruri
importante din viaţ a personală ş i profesională.

interesului pentru viaţ ă etc. Aceste pierderi se petrec î n timp ş i duc, de multe ori, la trăirea
permanentă a senzaţ iei de singurătate, de a fi neî nţ eles, la retragere socială, la dezechilibre
psihologice serioase.

25
• Pierderea viitorului. La aflarea diagnosticului toată perspectiva asupra vieţ ii este răsturnată.
Cei mai mulţ i dintre oameni trăiesc având o viziune asupra propriului viitor ş i idei despre cum
î ş i
vor î mplini acele vise. Pierderea acestei viziuni asupra viitorului are un impact devastator
asupra imaginii de sine, a respectului de sine, a
î ncrederii î n sine, a identităţ ii personale, a î ntegrităţ ii psihologice a persoanei.
• Ameninţ area permanentă a stigmatizării ş i izolării din partea societăţ ii. Persoanele HIV+
trăiesc această teamă indiferent unde merg ş i indiferent cu cine vorbesc. La serviciu, acasă, la
ş coală, î n relaţ iile cu prietenii sau rudele, permanent, selectează
informaţ iile personale care pot fi spuse. Ei trebuie să decidă 58
Pierderi î n plan psihologic: pierderea aspiraţ iilor, a statutului social, a relaţ iilor cu ceilalţ i,
scăderea stimei de sine, pierderea
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
permanent cui, cum, cât ş i ce anume vor spune î n legătură cu sănătatea lor, problemele lor,
nevoile lor.
• Descoperirea unui secret – infidelitate, prostituţ ie, homosexualitate, consum de droguri. Există
situaţ ii când, odată cu dezvăluirea statutului de seropozitivitate, persoanele sunt nevoite să
dezvăluie informaţ ii ascunse până atunci, informaţ ii care pot prin ele î nsele să pună î n pericol
echilibrul personal, al relaţ iei de cuplu, al
relaţ iei cu familia sau prietenii.
̆ ̆ ̆
• Vinovaţ ia – pentru ca s-a infectat ş i poate ca a infectat ş i pe
alţ ii. În multe cazuri povara propriului diagnostic este dublată de povara vinovăţ iei. Dacă
persoana nu depăş eş te această etapă psihologică ea poate alimenta mari frământări ş i poate duce
la depresii serioase sau alte manifestări psihopatologice.
Povara păstrării secretului diagnosticului. Persoanele HIV+ ajung, î n timp, să trăiască o viaţ ă
dublă. O viaţ ă intimă, neî mpărtăş ită
cu nimeni sau cu foarte puţ ine persoane ş i o viaţ ă publică, cu alte priorităţ i, cu alte persoane,
dar cu multe minciuni care acoperă cealaltă parte, ascunsă, ce nu trebuie ş tiută de nimeni.
Această permanentă dedublare duce la epuizarea resurselor emoţ ionale, la retragere socială, la
retragere î n sine, schimbarea unor comportamente ş i chiar, cu timpul, la schimbări î n
personalitatea

persoanei respective.
Pierderea speranţ ei. Aceasta poate fi ce mai greu de suportat de către persoana î n cauză dar ş i
de către persoanele apropiate. Persoanele trăiesc disperare ş i neputinţ ă, nemaicrezând î n apariţ ia
î n viitor a unui tratament care să le rezolve problema. Orice î ncercare de a le vorbi acestor
persoane despre speranţ ă este privită cu neî ncredre ş i cinism.

Aceste pierderi ş i experienţ e prin care trec persoanele seropozitive se cumulează, î n timp,
creând o adevărată pânză de
păianjen, din care persoana nu mai poate ieş i. Totuş i, problema majoră din punct de vedere
emoţ ional, este cea a morţ ii. În societatea noastră moartea este privită ca un moment î ndepărtat
care nu priveş te decât populaţ ia care a depăş it un anumit prag de vârstă. Pentru o persoană
infectată cu HIV perspectiva morţ ii devine brusc iminentă. Cu toate că, la nivel intelectual,
persoana î nţ elege că infecţ ia cu HIV este o boală cronică, cu care se poate trăi foarte mult timp,
la nivel emoţ ional anxietatea dată de iminenţ a morţ ii devine punctul cel mai

26
dureros al vieţ ii de zi cu zi. Această anxietate fundamentală va î nsoţ i persoana pe parcursul
existenţ ei sale ulterioare, crescând sau
59
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
diminuând î n intensitate, dezintegrând sau mobilizând persoana respectivă pe măsură ce boala
evoluează.
Mulţ i dintre ei, trăiesc durerea propriei morţ i chiar foarte devreme, când î ncă nu au apărut
semne de boală. Aceasta este anxietatea anticipatorie care apare frecvent la cei diagnosticaţ i cu
o
boală terminală ş i la membrii familiilor lor. Anxietatea anticipatorie este una dintre marile
consumatoare de energie psihică ş i resurse
emoţ ionale, iar profesionistul trebuie să o recunoască ş i să ajute persoana să î i facă faţ ă.
După o perioadă de timp, când apar infecţ iile oportuniste, cunoş tinţ e sau prieteni mor de aceeaş i
boală, persoanele HIV+ se simt din ce î n ce mai vulnerabile, mai fragile î n faţ a acestei frici.
Alte pierderi se adaugă î n timp: î ş i pierd energia fizică, pierd capacitatea
de muncă, pierd unele abilităţ i cognitive (de exemplu au pierderi de memorie), uneori apar
leziuni ale pielii vizibile, apoi pierderea
controlului asupra propriului organism (de exemplu incontinenţ a urinară sau parezele). Evident,
devine, din ce î n ce mai greu, de făcut faţ ă acestor situaţ ii, iar apariţ ia sentimentelor de
disperare, neputinţ ă, ruş ine, tristeţ e, umilinţ ă, inutilitate este firească.
Atunci când evenimente traumatizante duc la pierderi multiple, apar ş i momente de criză, când
persoana este pur ş i simplu depăş ită ş i nu mai face faţ ă situaţ iei. Ea basculează emoţ ional î ntr-
o
stare psihopatologică de depresie sau de agitaţ ie ş i/sau are comportamente imprevizibile ş i de
neî nţ eles pentru cei din jur. Intervenţ ia profesioniş tilor este atunci foarte importantă, de cele
mai multe ori, fiind nevoie de o echipă multidisciplinară, pentru a evalua complet situaţ ia ş i a
găsi sprijinul adecvat pentru persoana î n cauză.
5.2. Manifestări psihopatologice la copilul/adolescentul cu HIV/SIDA
Prezenţ a manifestărilor psihopatologice î n rândul persoanelor infectate cu HIV, mai mult decât
î n rândul populaţ ie generale, este de î nţ eles pentru orice profesionist. Stresul generat de
particularităţ ile HIV/SIDA ca boală fără un tratament care vindecă, modificarea stilului de
viaţ ă, multiplele pierderi suferite, povara păstrării secretului, discriminarea percepută
permanent î n jur sunt probleme care, de multe ori, provoacă pierderea echilibrului psihologic
al
persoanelor afectate, generând tulburări psihice majore. 60
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Manifestările psihopatologice ale adultului
Afecţ iunile psihiatrice cu prevalenţ a cea mai mare printre
adulţ ii HIV+ sunt tulburările anxioase, tulburările afective, tulburările somnului ş i abuzul de
substanţ e.
Tulburările Anxioase
Prezenţ a anxietăţ ii este considerată normală î n situaţ ii stresante ş i, mai ales, î n situaţ ia î n care
o persoană este diagnosticată cu o boală severă. Totuş i specialiş tii trebuie să distingă î ntre

27
anxietatea firească a persoanelor cu HIV ş i trecerea acestor manifestări î n sfera patologicului.
Sunt multe tipuri de tulburări anxioase ce pot afecta persoanele HIV+. Cele mai des î ntalnite
sunt: atacul de panică, fobiile (î n special agorafobia, sociofobia, mysofobia, nosofobia, dar ş i
altele), tulburarea obsesiv-compulsivă, anxietatea generalizată, sindromul
de stres post-traumatic, tulburarea de adaptare.
Aceste tulburări pot aparea, mai ales, î n momentele cheie, pe
parcursul evoluţ ie infecţ iei cu HIV. Astfel, momente cu impact mare din punct de vedere
psihologic pot fi: momentul diagnosticării, prima infecţ ie oportunistă, declinul numărului de
celule CD4, primul eş ec al terapiei cu medicamente antiretrovirale, internarea î n spital,
pierderea unei persoane apropiate cu acelaş i diagnostic, etc.
Fiecare dintre aceste tulburări are semne ş i simptome specfice (vezi DSM IV revizuit) dar, ceea
ce este comun pentru toate, este
prezenţ a, î ntr-o proporţ ie mai mare sau mai mică, atât a acuzelor somatice (cum ar fi tahicardia,
modificări ale ritmului respirator, dureri precordiale, ameţ eli, greaţ ă, insomnii, etc.) cât ş i a
celor psihice (frica intensă, incapacitatea de concentrare, î ngrijorare permanentă, ruminaţ ie,
comportamente compulsive sau impulsuri ce nu pot fi controlate, ş .a.).
Cele mai susceptibile persoane de a dezvolta tulburări anxioase sunt cele cărora le lipseş te
susţ inerea din partea familie ş i/sau
prietenilor sau nu au mecanisme eficiente de a face faţ ă situaţ iilor dificile. Persoanele care au
î n istoria personală experienţ e dureroare
cum ar fi abuzul (de orice fel), pierderea unor persoane apropiate, cei ce au î n familie persoane
cu tulburări psihice pot, de asemenea, să prezinte un risc mai mare de a dezvolta tulburări
anxioase.
Pentru profesioniş ti este bine de ş tiut că, aceste tulburări sunt declanş ate, coexistă sau corelează
cu alte evenimente de viaţ ă stresante, cu abuzul de substanţ e psihoactive, cu alte tulburări
neurologice (cum ar fi Demenţ a HIV) sau pot fi consecinţ a efectelor secundare ale unor
medicamente ş i/sau pot fi potenţ ate de acestea.
61
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Tulburările anxioase sunt tratabile, atât prin psihoterapie cât ş i cu medicaţ ie psihiatrică. Este
important ca ele să fie diagnosticate ş i tratate la timp, pentru că, afecţ iunile de acest tip,
î mpiedică bolnavul să adere la un plan de tratament, să î nţ eleagă informaţ iile pe care le
primeş te, să-ş i facă un plan de viitor, î i afectează relaţ iile interpersonale etc.
Tulburările Afective
Tulburările afective sunt prezente, ş i ele, î n tabloul clinic psihopatologic al persoanelor
seropozitive HIV. Cele mai cunoscute ş i mai frecvente sunt: episoadele maniacale, tulburarea
bipolară ş i depresia. Cea mai des î ntâlnită, este, aş a cum era de aş teptat, depresia, prezentă î n
toate formele ei. Putem avea, de la episoade depresive unice (ca parte a procesului psihologic
de adaptare la condiţ ia de boală), la episoade severe cu tentative de suicid ş i până la
depresii majore cu manifestări psihotice.
Mania este recunoscută mai uş or, având semne specifice cum
ar fi: implicare excesivă î n activităţ i inutile, presiune de comunicare, entuziasm
nediscriminativ, intruzivitate, idei delirante, supraestimare, etc. Totuş i, î nainte de a ne grăbi cu
un diagnostic, trebuie analizate foarte bine toate circustanţ ele apariţ iei simptomatologiei ş i a
posibilelor cauze ale acesteia. Implicarea psihiatrului este obligatorie.

28
Depresia, pe de altă partre, se poate instala insidios, fără o manifestare zgomotoasă ca î n cazul
maniei. Simptome ca: pierderea
plăcerii, pierderea interesului pentru activităţ i recreative, dispoziţ ia depresivă, retragerea
socială, suferinţ ă morală, vinovăţ ia, reducerea debitului verbal ş i a fluxului ideilor, dar ş i
tulburări ale somnului, pierdere ponderală, pierderea apetitului etc, pot fi dezvoltate, î ntr-un
timp mai lung sau mai scurt, ş i uneori sunt mascate de o complicaţ ie somatică. Pacienţ ii spun
uneori că se simt triş ti se simt obosiţ i sau
apatici pentru că sunt bolnavi. Dar depresia nu trebuie văzută niciodată ca răspuns „normal” la
o situaţ ie existentă la un moment
dat. Ea trebuie tratată cu aceeaş i seriozitate ca orice altă boală somatică. Pierderile multiple,
avansarea infecţ iei cu HIV, păstrarea secretului asupra diagnosticului, lipsa suportului social pe
o perioadă lungă de timp sau un tip de personalitate predispus, pot conduce la declaş area
episoadelor depresive.
Cele două extreme ale tulburărilor afective pot alterna, î n timp, pacientul având ciclic episoade
depresive ş i episoade maniacale constituindu-se, astfel, tulburarea afectivă bipolară.
62
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Este necesar diagnosticul diferenţ ial cu alte tulburări psihice, dar ş i neurologice, ce pot provoca
simptome similare. De asemenea, se impune o evaluare a medicului infecţ ionist, a neurologului
ş i a psihiatrului pentru a elimina posibilele cauze somatice ş i pentru a se stabili un diagnostic
cert.
Dependenţ a de substanţ e psihoactive
Aici vorbim mai ales despre alcoolism, dar, î n cazul persoanelor HIV+, trebuie să avem î n
vedere problemele date de dependenţ a de medicamente ş i de consumul de droguri. Dependenţ a
de substanţ e psihoactive are la bază mai multe mecanisme psihologice ce o iniţ iază ş i o susţ in,
fiind foarte greu de combătut, î n special când se instaurează dependenţ a fizică.
Nu ne propunem să discutăm despre cauzele intrapsihice ale comportamentelor adictive sau
despre tipul de persoană care poate
aluneca î n dependenţ ă. Cert este că, persoanele seropozitive HIV, care au avut astfel de
comportamente, sau care au avut doar o predispoziţ ie pentru acest tip de problemă, pot rapid să
î nceapă sau să reî nceapă consumul de astfel de substanţ e.
Orice eveniment stresant major declanş ează comportamentele adictive, iar diagnosticarea
infecţ iei cu HIV, este un astfel de eveniment. Ca urmare, consumul de alcool devine obiş nuinţ ă,
medicamentele antidepresive sau calmantele nu pot fi î ntrerupte sau consumul de droguri se
reia cu toate riscurile. Simptomele sunt
complexe, î n funcţ ie de substanţ a folosită. Ceea ce este comun, este starea iniţ ială de bine, care
este atât de căutată de cei dependenţ i. Fiind sub influenţ a acestor substanţ e, pacienţ ilor li se
reduce capacitatea de a î nţ elege, de a lua decizii, de a evalua consecinţ ele propriilor acţ iuni ş i
pot avea comportamente de risc. Astfel, ei pot transmite infecţ ia altor persoane, dar ş i ei se pot
expune la contactarea
altor infecţ ii cum ar fi hepatita B, hepatita C, alte boli cu transmitere sexuală sau prin sânge. De
asemenea, unele simptome ale dependeţ ei
cum ar fi: indispoziţ ia, oboseala, pierderea î n greutate, febră, diaree, transpiraţ ii nocturne, pot
fi confundate cu alte simptome ale infecţ ei cu HIV.

29
De fapt, abuzul de substanţ e poate chiar accelera progresul infecţ iei cu HIV. Consumatorii de
droguri injectabile HIV+, de exemplu, dezvoltă infecţ ii bacteriene, pneumonii, endocardite ş i
alte tipuri de infecţ ii, mai uş or decât restul persoanelor HIV+, care nu
folosesc droguri injectabile. Stilul de viaţ ă dezorganizat al 63
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
persoanelor dependente de substanţ e psihoactive, duce la negarea gravităţ ii situaţ iei lor
medicale. De cele mai multe ori, ei sunt testaţ i ş i diagnosticaţ i târziu, au o slabă aderenţ ă la
tratament ş i nu sunt cooperanţ i. Aceasta duce la o mai mare morbiditate ş i mortalitate î n rândul
consumatorilor de substanţ e psihoactive.
Datorită stigmei asociate cu aceste dependenţ e, pacientul ar putea să nu comunice, de la î nceput,
specialistului, problema sa.
Formarea unei alianţ e terapeutice este primul pas către aflarea î ntregii istorii a dependenţ ei.
Confidenţ ialitatea este, de asemenea, foarte importantă pentru ca pacientul să se dezvăluie.
Profesionistul trebuie să afle, nu numai despre existenţ a acestei dependenţ e, dar ş i ce fel de
substanţ ă este folosită, cantitatea folosită, frecvenţ a folosirii, perioadele de pauză, apariţ ia sau
nu a sevrajului, etc. Dezintoxicarea,
tratamentul psihiatric ş i psihologic, schimbarea stilului de viaţ ă sunt esenţ iale pentru persoanele
HIV+ dependente.
Altfel, tratamentul pentru infecţ ia cu HIV este inutil ş i chiar dăunător, î n condiţ iile interacţ iunii
dintre medicamentele antiretrovirale ş i ingestia de substanţ e psihoactive. Totuş i, de cele mai
multe ori, eliminarea totală a adicţ iei pare imposibilă. Recomandarea pentru profesioniş ti este
de a susţ ine reducerea riscului oricăror comportamente periculoase fără a se insista pe
eliminarea lor. Tehnicile de „harm reductions” pot fi extrem de utile î n lucru cu astfel de
persoane.
Tulburările de somn
Tuburările de somn sunt destul de comune ş i de supărătoare exacerbând alte simptome ce pot
apărea pe parcursul infecţ iei cu HIV: oboseală, deteriorare cognitivă, pierderi de memorie,
scăderea performanţ ei la locul de muncă, reducerea interacţ iunilor sociale. Ele pot duce la o
slabă aderenţ ă la tratament, recăderi pentru dependenţ ii
de substanţ e psihoactive, deteriorarea capacităţ ii de decizie, scăderea capacităţ ii de autocontrol.
Tratarea acestor tulburări de somn nu
numai că ajută pacientul HIV+ dar duce ş i la î ntărirea alianţ ei terapeutice.
Tulburarea de somn poate afecta atât calitatea cât ş i durata somnului. Astfel, pot apărea:
scăderea (insomnia) sau creş terea excesivă (hipersomnia) a timpului total de somn, trezirile
frecvente, somnul neodihnitor etc. Impactul deprivării de somn devine mai grav pe măsură ce
infecţ ia evoluează scăzând vitalitatea ş i energia. Unele
studii arată că tuburările de somn, î n special hipersomnia, sunt 64
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
datorate uneori unor probleme hormonale. De aceea, evaluarea complexă a pacientului, atât din
punct de vedere somatic, cât ş i din punct de vedere psihologic este absolut necesară.
Suicidul
Chiar dacă studiile internaţ ionale arată că, î n rândul persoanelor

30
HIV+, sinuciderea nu este mai mare decât î n populaţ ia generală, evaluarea posibilităţ ii de
sinucidere trebuie luată î n serios de către specialiş tii ce lucrează cu aceste persoane. Suicidul
apare, ca posibilă consecinţ ă a mai multor tulburări psihice cum sunt: tulburările afective - î n
special î n depresie, tulburarea de stres post-traumatic, tulburările psihotice, delirante etc.
Trebuie avuţ i î n vedere factorii de risc care pot precipita producerea suicidului după
evenimentul traumatizant al comunicării diagnosticului de infecţ ie cu HIV. Aceş tia
pot fi: vârsta, prezenţ a depresiei, tentativele anterioare de suicid, relaţ iile cu familia sau de la
locul de muncă, gravitatea afectărilor
somatice, etc.
Adesea, specialiş tii se feresc să î ntrebe clienţ ii despre ideaţ ia
suicidară. Dar î ntrebările despre acest subiect nu provoacă acest comportament dacă ideile nu
erau deja prezente î n mintea persoanei. Atunci când punem astfel de î ntrebări, deseori putem
vedea, î ncărcătura afectivă negativă a persoanei ş i durerea pe care o poartă î n
suflet. Este, de asemenea, important de reţ inut că ideea sinuciderii poate oferi un ultim
sentiment de control asupra vieţii atunci când
mintea, corpul ş i mediul î nconjurător par de necontrolat. Este neobiş nuit ca cineva care este
diagnosticat cu o boală severă cum este infecţ ia cu HIV sau cancerul, să nu se gândească dacă
viaţ a mai merită trăită î n asemenea circumstanţ e. Simplul fapt că pot verbaliza aceste
sentimente de a avea decizia finală î i ajută să se simtă î nţ eleş i ş i chiar să le crească senzaţ ia de
control asupra propriei vieţ i. Apariţ ia
ideaţ iei suicidare trebuie să fie pentru profesionist ş i un semnal pentru a reevalua pacientul, ea
putând semnala prezenţ a unei depresii
nediagnosticate, a unei dureri netratate sau a altor boli asociate.
Bineî nţ eles că, oricare alte tulburări psihice pot fi prezente sau se pot acutiza la persoanele
infectate cu HIV. Pot fi persoane care dezvoltă tulburări delirante, schizofrenie, tulburări
somatoforme sau tulburări de comportament ş i ale personalităţ ii. Ele constitue o dificultate î n
plus pentru specialiş tii care lucrează cu persoanele
HIV+, fiecare dintre ele reducând gradul de cooperare al pacientului ş i crescând riscul de
evoluţ ie mai rapidă a infecţ iei. Este necesară
65
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
diagnosticarea ş i tratatrea lor pentru ca pacientul să poată urma corect ş i cu eficienţ ă maximă
tratamentului specific infecţ iei cu HIV.
Manifestările psihopatologice ale copilului/adolescentului
La copiii ş i adolescenţ ii seropozitivi apar o serie de manifestări
psihopatologice precum: anxietate, crize de afect, stări depresive, agresivitate, regresie. Aceste
maifestări diferă î n funcţ ie de vârstă,
dezvoltarea psihoafectivă, tipul de educaţ ie primită ş i răspunsul, susţ inerea primite din partea
familiei.
Stările/tulburările anxioase sunt probabil cele mai frecvente ş i au o largă paletă de menifestări.
Copilul/adolescentul poate trăi o permanentă stare de neliniş te, ca ş i cum ceva rău urmează să
se î ntâmple, poate avea tulburări de somn, coş maruri, teamă de a rămâne
singur, iritabilitate, dificultăţ i de concentrare. Copilul/adolescentul are î n permanenţ ă nevoie de
atenţ ie, de aprobare, de prezenţ a
părinţ ilor. Aceste manifestări se pot agrava până la fobii ş i/sau tulburări obsesiv-compulsive.
Copiii ş i adolescenţ ii seropozitivi spitalizaţ i pot prezenta o teamă intensă de moarte, teamă de

31
personalul medical ş i o teamă exagerată de actele medicale (injecţ ii, perfuzii, recoltare de sânge,
puncţ ii etc). De asemenea, aproape î n toate cazurile, manifestările psihice sunt î nsoţ ite de
manifestări
vegetative cum ar fi: inapetenţ ă, cefalee, greaţ ă, vărsături, transpiraţ ie, tensiune musculară
accentuată, erupţ ii cutanate. Pot
apărea blocaje cognitive, tulburări de logică, ce duc la dificultăţ i î n î nvăţ area matematicii. De
multe ori anxietatea este cronică ş i se acutizează î n situaţ ii traumatice sau dificile pentru copii
cum sunt internările prelungite î n spital, instituirea sau schimbarea schemei de tratament
antiretroviral, pierderea unui prieten sau membru al familiei, aflarea diagnosticului, dezvăluirea
acestuia î n comunitate, trăirea unor experienţ e stigmatizante etc. Tulburările anxioase pot fi
mult influenţ ate de familie ş i mai ales de părinţ i. Aceş tia pot menţ ine sau diminua starea
copilului prin conduitele pe care le adoptă î n relaţ ia cu el, prin stilul de comunicare, dar ş i prin
propriile stări psihice.
S tările depresive sunt î ntâlnite mult mai frecvent la copii/adolescenţ ii HIV+ decât î n populaţ ia
generală de copii/adolescenţ i. Simptomele definitorii sunt: retragerea, izolarea
socială, introversia, pierderea interesului ş i a plăcerii de a se juca, plâns uş or, lentoare ideativă
ş i î n miş cări. Apare des tematica
66
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
eş ecului, a incapacităţ ii: „nu pot”, „nu ş tiu”, „nu reuş esc”, ceea ce exprimă pierderea î ncrederii
î n sine ş i a speranţ ei. Pot apărea î nsă ş i momente de hipersensibilitate, iritabilitate, nervozitate,
agresivitate, ce î ntrerup această stare generalizată. Starea psihică este î nsoţ ită de simptome
somatice cum sunt: inapetenţ ă sau bulimie, tulburările de
somn, cefalee, dureri abdominale, constipaţ ie. În special la adolescenţ i, poate apărea ideaţ ia
suicidară, gânduri despre moarte ş i
sfârş itul existenţ ei. Stările depresive necesită o atenţ ie specială din partea familiei ş i a
specialiş tilor, copiii având nevoie imediată de evaluare ş i de tratament specializat.
Crizele de afect sau de mânie pot apărea î n special la copii/adolescenţ ii proveniţ i din familii
hiperprotective cu mari carenţ e educaţ ionale. Se î ntâmplă destul de frecvent ca imediat după
aflarea
diagnosticului, familia să permită copilului absolut totul satisfăcându- i toate dorinţ ele ca ş i
când fiecare dintre ele ar fi ultima. Acest
comportament este perpetuat uneori ani î ntregi, iar când intervine o contradicţ ie î ntre dorinţ ele
copilului ş i posibilităţ ile reale de a le î ndeplini apar crizele de mânie ca o reacţ ie de protest
iraţ ională ş i necontrolată. Copilul ţ ipă, loveş te, se aruncă pe jos ş i se agită până la epuizare.
Agresivitatea la copil ş i adolescent se manifestă prin crize de furie, fugă, autoagresivitate sau
heteroagresivitate. Reacţ iile
emoţ ionale ce î nsoţ esc aceste exteriorizări comportamentale sunt cele de teamă, intoleranţ ă la
frustrare, furie, nerăbdare. Aceste reacţ ii sunt cel mai adesea datorate unei mari insecurităţ i pe
care o resimt, lipsei de repere ş i puncte de sprijin î n propria viaţ ă, unei istorii de viaţ ă dificile
sau a unor modele parentale ş i de educaţ ie violente.
Conduitele regresive. Regresia este o formă de „retragere”, o î ntoarcere psihologică î ntr-o
perioadă când copilul/adolescentul se simţ ea î n siguranţ ă ş i când situaţ ia stresantă nu era
prezentă sau când părintele „a-tot-puternic” î l proteja. Copilul preferă să fie spălat, hrănit,
î ngrijit de către părinţ i, are un limbaj folosit la o vârstă anterioară de dezvoltare, preferă jucării
pe care le-a folosit când era mai mic, poate apărea enurezisul etc. Regresia este un mecanism

32
de apărare î n faţ a unui eveniment stresor prea puternic pentru a fi î nfruntat direct ş i apare destul
de frecvent î n cazul copiilor confruntaţ i cu un diagnostic sever cum este cel de infecţ ie cu HIV.
67
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Aceste tulburări pot părea fireş ti î n contextul bolii, dar ele pot avea repercusiuni atât î n
dezvoltarea psihoafectivă a copilului cât ş i asupra evoluţ iei infecţ iei cu HIV, fiind cunoscut
faptul că o afecţ iune psihică duce la scăderea imunităţ ii organismului ş i implicit la apariţ ia unor
infecţ ii oportuniste.
În toate aceste cazuri familia copilului seropozitiv, persoanele implicate î n educaţ ia sa, precum
ş i personalul medical trebuie să
observe ş i să comunice modificările din comportamentul copilului. Acestea trebuie evaluate î n
context individual pentru a fi stabilit diagnosticul exact ş i tratamentul adecvat.
5.3. Adolescentul infectat HIV
Adolescenţ a este o perioadă de creş tere a independenţ ei, a autonomiei ş i a vulnerabilităţ ii. Este
o perioadă din viaţ ă î n care stima
de sine este strâns legată de acceptarea egalilor. În parte, adolescenţ ii se acceptă ş i se plac aş a
cum sunt ca rezultat al acceptării ş i sprijinului primit din partea egalilor.
Adolescentul se manifestă contradictoriu deoarece î n organismul său au loc puternice
transformări hormonale. Astfel, el se poate purta excentric faţ ă de adulţ i ş i conformist faţ ă de
cei egali ca vârstă, poate trece uş or de la o stare la alta fiind î n plină negaţ ie a raţ iunii.Elcaută
să-ş idefineascăpersonalitatea,identitateaproprieş i se afirmă opunându-se, î ncercându-ş i armele
mai ales î mpotriva celor din familie.
Adolescenţ ii ies din starea de dependenţ ă relativă a copilăriei ş i î ncearcă să-ş i stabilească
independenţ a î n afara familiei. Oricum, ei î ncă au nevoi puternice de î ngrijire, acceptare ş i
î ndrumare de la părinţ ii lor, ceea ce creează adesea conflicte ş i răstoarnă echilibrul dintre ceea
ce are nevoie adolescentul ş i ceea ce el acceptă.
Adolescenţ a este o perioadă a sentimentelor confuze, î n special î n ceea ce priveş te relaţ ia cu
părinţ ii. Atitudinile de revoltă,
contradicţ iile pe care le manifestă adolescentul nu trebuie să î ngrijoreze prea tare (cu excepţ ia
situaţ iilor î n care iau o î ntorsătură antisocială). Aceste atitudini de revoltă sunt mai liniş titoare
î n această etapă decât o atitudine permanentă de aprobare conformistă.
Adolescenţ a este o etapă stresantă. Astfel, adolescentul î ncepe să fie preocupat de: greutatea ş i
forma corpului, acnee, menstruaţ ie,
sex, regulile ş i constrângerile impuse de ş coală ş i de părinţ i, bani etc. 68
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Transformările profunde prin care trece adolescentul î i induc acestuia o stare de disconfort care
poate ajunge la o situaţ ie de stres. De aceea, familia trebuie să fie pentru adolescent locul care
î i conferă securitate afectivă ş i dragoste necondiţ ionată necesare maturizării sale psiho-
comportamentale.
Un adolescent HIV+ prezintă aceleaş i caracteristici de dezvoltare psihologică ş i relaţ ională cu
familia ca ş i cel sănătos, la
care se asociază anumite aspecte legate de stresul indus de percepţ ia sa de a fi infectat cu HIV
sau de a avea boala SIDA (se face referire la adolescenţ ii care î ş i cunosc diagnosticul).

33
Adolescentul crede că infecţ ia/boala î l va face să fie marginalizat social. Adolescentul infectat
HIV poate avea unele reacţ ii negative ş i nume: î ş i face singur rău prin diferite moduri ş i atitudini
(fumează, bea, se droghează sau,
din contră, ajunge să-i ignore pe cei din jur ş i să se autoexcludă social), face rău altora adoptând
un comportament antisocial (poate
merge până la a dori ş i î ncerca să infecteze alte persoane).
Adolescentul HIV+ este supus unor situaţ ii foarte stresante, precum:
• statutul de seropozitivitate are î n percepţ ia sa repercusiuni asupra integrităţ ii corporale, asupra
frumuseţ ii, asupra sexualităţ ii, asupra acceptării de către grupul de egali. Aceste aspecte sunt

deosebit de importante la această vârstă.
schimbarea unor obiş nuinţ e alimentare î n vederea adoptării unei alimentaţ ii/diete echilibrate
impuse de noua situaţ ie.
• dependenţ a de medicamente ş i de controale medicale regulate.
• relaţ iile cu sexul opus î n contextul fricii de a nu se afla diagnosticul sau î n situaţ ia asumării
responsabilităţ ii de a-i dezvălui partenerului situaţ ia sa ş i a posibilităţ ii de a fi respins de către
acesta.

• î ntreruperea anului ş colar sau chiar repetenţ ie datorate episoadelor acute de boală.
• certuri î n familie sau chiar despărţ irea părinţ ilor, provocate uneori de statutul de
seropozitivitate.
• probleme financiare ale familiei.
În aceste condiţ ii, rolul consilierului/psihologului este deosebit
de important atât pentru adolescent cât ş i pentru familie, rolul său 69
dificultăţ i de apartenenţ ă la grupul de egali datorate fricii de a nu se afla despre diagnosticul
său.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
constând î n a-i ajuta să-ş i recapete energia fizică ş i psihică pentru a trăi ş i a face faţ ă
problemelor, î n informarea corectă î n privinţ a infecţ iei HIV ş i bolii SIDA, î n sprijinul de a găsi
noi modalităţ i de a se bucura de viaţ ă, nu ignorând infecţ ia, ci luptând conş tient î mpotriva ei.
De asemenea, intervenţ iile suportive care se concentrează pe promovarea independenţ ei ş i
păstrarea autonomiei pot face
adolescentul să fie capabil de a accepta sprijinul emoţ ional ş i fizic fără a se simţ i ameninţ at.
Simţ ul deţ inerii controlului poate fi sprijinit prin oferirea de opţ iuni adolescentului atunci când
acestea există.
Adolescenţ ii care î mpărtăş esc un necaz comun pot fi unii pentru alţ ii o sursă puternică de
sprijin. Astfel, există un simţ al familiarităţ ii ş i al acceptării printre cei care î mpărtăş esc o
nenorocire
comună. Adolescenţ ii pot fi î ncurajaţ i să-ş i extindă reţ eaua de suport prin participarea la grupuri
de egali ş i alte programe dezvoltate pentru
această grupă de vârstă. Grupurile diminuează izolarea adolescentului furnizând î n schimb
siguranţ a, un mediu suportiv î n care participanţ ii cred ş i răspund prin dezvăluirea mutuală a
emoţ iilor ş i experienţ elor. Grupul normalizează crizele adolescentului ş i deschide noi surse de
forţ ă ş i speranţ ă.
5.4. Consilierea ş i psihoterapia î n infecţ ia cu HIV/SIDA - Elemente specifice

34
Prin consiliere se intervine pentru a ajuta clientul să depăş ească anumite dificultăţ i de ordin
situaţ ional ale vieţ ii curente, care sunt de intensitate medie ş i nu au un caracter patologic.
Există câteva tipuri specifice de consiliere î n infecţ ia cu HIV: Consilierea pre-testare este
efectuată î naintea testului HIV ş i
are ca scop oferirea ş i/sau clarificarea informaţ iilor despre infecţ ia cu HIV ş i SIDA, despre căile
de infectare, evitarea comportamentelor de risc, precum ş i implicaţ iile medicale, sociale ş i
psihologice pe care le presupune situaţ ia de a fi o persoană infectată. Persoana consiliată este
î ncurajată să se testeze informând-o asupra avantajelor testării ş i este obţ inut consimţ ământul
pentru testare.
Consilierea post-testare este diferită î n funcţ ie de rezultatul ă
testului HIV. Astfel, consilierea post-testare dup un test HIV negativ se centrează pe
identificarea acelor comportamente ale persoanei care
70
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
ar putea avea risc de infectare. Se î ntăresc informaţ iile despre transmiterea HIV ş i modalităţ ile
de prevenire ale acesteia. Se î ncurajează retestarea la 3 ş i 6 luni, mai ales dacă persoana are î n
antecedente comportamente de risc. Consilierea post-testare pentru un rezultat HIV pozitiv
necesită o pregătire specială pentru a face faţ ă
situaţ iilor de criză. Consilierea se centrează pe susţ inerea emoţ ională a persoanei, oferirea de
informaţ ii î ncurajatoare, discuţ ia despre
viitorul apropiat. Trebuie să se ţ ină seama de mecanismele de apărare la boală ş i durere ş i să se
răspundă cu empatie ş i respect.
Consilierea psihologică de susţ inere (suportivă) poate avea loc î n toate etapele pe care le
parcurge individul până la acceptarea diagnosticului, î n confruntarea cu agravarea bolii sau cu
respingerea socială etc. Acest demers este mai puţ in structurat, principalul său
scop fiind depăş irea situaţ iilor dificile din momentul respectiv, oferirea de î nţ elegere,
î ncurajare, susţ inere, empatie, persoana găsind
astfel propriile soluţ ii pentru situaţ ia prin care trece.
Comunicarea diagnosticului copilului/adolescentului
seropozitiv este un demers delicat, dar necesar pentru o dezvoltare psihologică adecvată copiilor
ş i adolescenţ ilor aflaţ i î n această situaţ ie. Îndepărtăm astfel, scenarii de viaţ ă iraţ ionale, lipsa
de responsabilitate a copiilor/adolescenţ ilor faţ ă de tratament, lipsa de comunicare din familie
etc. Fiecare persoană este unică, iar istoria de viaţ ă a fiecărei familii este, de asemenea, diferită.
De aceea, comunicarea diagnosticului trebuie făcută cu prudenţ ă, numai de personal calificat,
ce poate pregăti ş i susţ ine acest demers ş i poate asigura suportul necesar copilului ş i membrilor
familiei după aceea.
Consilierea de doliu este necesară atunci când survine decesul persoanei HIV+, fie ea adult sau
copil. Ea se adresează membrilor familiei persoanei decedate ş i presupune oferirea de susţ inere
emoţ ională. Acestă consiliere poate preceda decesul, î n situaţ ia unei
suferinţ e prelungite a persoanei HIV+, când membrii familiei pot fi, cât de cât, pregătiţ i pentru
ceea ce se va î ntâmpla ş i sunt î ncurajaţ i să-
ş i exprime gândurile ş i sentimetele legate de despărţ ire. Indiferent de circumstanţ ele decesului,
după ce acesta are loc, persoanele afectate trec printr-un „travaliu de doliu”, caracterizat prin
mai multe stadii psihologice cum ar fi: faza de negare, faza de fugă, de acceptare a durerii ş i de
trăire efectivă a acesteia, faza de restructurare. În fiecare dintre aceste situaţ ii, consilierul poate
fi alături de persoanele

35
respective ş i prin intervenţ ia sa poate ajuta persoana să-ş i trăiască ş i 71
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
să-ş i exprime durerea dar să-ş i găsească ş i puterea de a merge mai departe.
De asemenea, există un alt tip de intervenţ ie specifică pentru lucrul cu persoanele HIV+, ş i
anume consilierea pentru aderenţ a la tratament. Aderenţ a arată măsura î n care comportamentul
unui
pacient coincide cu planul de î ngrijire a sănătăţ ii sale (tratament medicamentos, restricţ ii
alimentare, etc.). Consilierea de acest tip se
face pe tot parcursul vieţii pacientului: la iniţ ierea tratamentului antiretroviral, la schimbarea
schemei de tratament, când se constată dificultăţ i ale persoanei HIV+ de a urma tratamentul sau
pur ş i simplu pentru a facilita urmarea eficientă a tratamentului. Tratamentul antiretroviral odată
î nceput, trebuie continuat pe toată durata vieţ ii, implicând respectarea unui orar foarte strict de
administrare, un
număr mare de pastile pentru fiecare doză, efecte secundare dificile î n multe cazuri, etc. Mai
mult, î ntreruperile favorizează crearea
rezistenţ ei virale, iar tratamentul respectiv devine ineficient. Toate acestea fac acest tratament
destul de dificil de urmat. Persoanele care î ncep tratamentul trebuie consiliate individual pentru
această schimbare din viaţ a lor. Se lucrează î mpreună cu persoana respectivă pentru a clarifica
importanţ a tratamentului ş i a unei bune aderenţ e, pentru a identifica barierele î n calea unei bune
aderenţ e, modalităţ i practice de a ţ ine minte orele la care trebuie luate medicamentele,
modalităţ i de a face faţ ă efectelor adverse, etc. Pentru a preî ntâmpina eventualele eş ecuri,
consilierea trebuie să preceadă cu mult timp î nainte (săptămâni, chiar luni) î nceperea
tratamentului ş i să continue pentru susţ inerea ş i î ntărirea atitudinilor ş i comportamentelor
pozitive pacientului sau pentru depăş irea momentelor dificile pe care le-ar putea traversa. Unul
dintre cele mai eficiente tipuri de intervenţ ie este interviul motivaţ ional – un tip structurat de
consiliere centrat pe facilitarea schimbării unui comportament ajutând clientul să-ş i
exploreze ş i să-ş i rezolve ambivalenţ a.
Psihoterapia este un demers structurat ce presupune o aplicare sistematică ş i conş tientă a unor
mijloace psihologice de influenţ are pozitivă a comportamentului. Ea poate duce la o î nţ elegere
mai profundă a personalităţ ii persoanei, la î nţ elegerea modului de a face faţ ă situaţ iilor, a
modului de reacţ ie etc.
••
Obiective ale psihoterapiei pot fi: î ncurajarea exprimării emoţ iilor,
trecerea peste criza existenţ ială î n care se află persoana, 72
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

î mbunătăţ irea abilităţ ilor de comunicare,
reducerea consecinţ elor bolii (atât a celor din plan psihologic, cât ş i a celor legate de
simptomatologia bolii – ex. durerea),
reducerea conflictelor intrapsihice,
relaţ iile din familie (disoluţ ia cuplului, î ncrederea reciprocă,
pregătirea psihică pentru confruntarea cu moartea – terapia de doliu.

36
Psihoterapia poate fi individuală sau de grup ş i poate fi adresată atât persoanelor infectate
(copii, adulţ i) cât ş i persoanelor afectate (rude, prieteni). Pot fi folosite diferite tipuri de
psihoterapie (sistemică, comportamental-cognitivă, sugestivă, contextual- modulară etc), dar
indiferent de aceasta, este necesar ca psihologul
care o aplică să aibă o formare adecvată î n psihoterapie ş i să cunoscă foarte bine implicaţ iile
psihologice, sociale ş i medicale ale infecţ iei
cu HIV.
Reguli generale î n consilierea ş i psihoterapia persoanelor infectate ş i afectate de HIV/SIDA
• consilierul trebuie să deţ ină informaţ ii despre infecţ ia cu HIV ş i SIDA (modalitatea de acţ iune
a virusului, căile de transmitere ş i modalităţ ile de prevenire a transmiterii virusului, evoluţ ia
infecţ iei, acţ iunea medicamentelor, etc.);
• să se ofere un mediu de acceptare necondiţ ionată, suport ş i ascultare;
• să se cunoască bine evoluţ ia simptomatologiei ş i a consecinţ elor acesteia î n plan psihic;
• să se identifice ş i să se activeze resursele clientului pentru o restructurare a modului de
percepere a realităţ ii;
• să se conş tientizeze (de către consilier) dificultăţ ile legate de explorarea unor subiecte cu mare
î ncărcătură afectivă (perspectiva
morţ ii, lipsa de siguranţ ă legată de viitor, vinovăţ ie);
• să se cunoască stadiile durerii ş i individualizarea
comportamentelor clientului î n cadrul acestor stadii;
să se evite tendinţ a de minimalizare a durerii clientului;
î nsuş irea cunoş tinţ elor de dezvoltare normală a copilului ş i
familiarizarea cu dinamica sistemului familial;
• să se respecte nevoile clientului (consilierul nu trebuie să
presupună că ş tie ce este mai bine pentru client);
73

comunicarea autentică),

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
• să ajute clientul pentru a se implica activ î n rezolvarea problemei sale;
• să se evite ancorarea prelungită î n trecut – accent pe prezent ş i viitor;
• aprofundarea modalităţ ilor de intervenţ ie î n caz de criză;
utilizarea unui limbaj pe î nţ elesul clientului (fie el copil sau adult), atât î n ceea ce priveş te
vocabularul cât ş i nivelul de
abstractizare.
„Semne” ale persoanelor HIV+ care necesită consiliere sau psihoterapie • modificări
comportamentale pronunţ ate (comportamente
nespecifice pentru persoana respectivă, care atrag atenţ ia), • evitarea sau abandonarea
prietenilor,

eş ec sau abandon ş colar brusc – î n cazul copiilor/adolescenţ ilor,
comportament autodistructiv,
tulburări de somn ş i/sau tulburări ale comportamentului alimentar,
refuzul de a comunica, retragere, izolare,
gânduri sau tentative de suicid,

37
consumul de alcool, medicamente, droguri.
Sechelele psihologice ş i sociale ale infecţ iei cu HIV sunt devastatoare pentru persoanele
afectate, dar ş i pentru familiile lor. Infecţ ia cu HIV este o boală cronică ş i terminală, ce forţ ează
persoanele ş i familiile lor să facă faţ ă progresiei incerte a bolii, regimului de viaţ ă dificil,
dominat de tratamentul antiretroviral ş i de posibilitatea morţ ii sau posibila pierdere a unui
membru al familiei. Spre deosebire de alte boli terminale, infecţ ia cu HIV este
complicată ş i de stigma ş i discriminarea la care sunt expuş i cei infectaţ i ş i familiile lor.
În acest context, familiile sunt forţ ate să se izoleze de membrii
familiei extinse ş i de membrii comunităţ ilor din care fac parte pentru
a se proteja. Astfel, ei se lipsesc de un mare sprijin pe care l-ar primi
î n circumstanţ e diferite. Atunci, nu este surprinzătoare trecerea prin
momente de criză, care pot afecta î ntreaga familie. Pe termen lung,
familia este afectată ş i modelele de comportament se schimbă î n
func ie de: ce membri ai familiei sunt infecta i, rezisten a la situa iile
ţ ţ ţ ţ
de stres ş i mecanismele de a le face faţ ă ale fiecărui membru al
74

Probleme frecvente ce apar î n familiile afectate de HIV/SIDA
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
familiei, problemele supraadăugate (probleme financiare, afecţ iuni de altă natură ale membrilor
familiei etc). Problemele generate î n familie ar putea fi:
• probleme î n cuplu (î n special dacă unul dintre ei este infectat ş i celălalt nu) – inautenticitate
î n comunicare, pierderea î ncrederii,

tulburări ale vieţ ii sexuale, violenţ ă domestică, despărţ iri;
supraprotecţ ia copilului bolnav î n dauna celorlaţ i copii;
• comunicare deficitară, inautentică cu copilul ş i pierderea
î ncrederii acestuia î n părinţ i;
• probleme de comportament ale unuia sau mai multor membri
ai familiei – consum de alcool sau droguri, absenteism ş colar, incapacitatea de a menţ ine un loc
de muncă, infracţ ionalitate;

• apariţ ia unei tulburări psihopatologice a unui membru al familiei;
trăirea anticipatorie a doliului ce poate afecta decizii importante ale membrilor familie cum ar
fi: retragerea definitivă a copilului de la ş coală, renunţ area la locul de muncă etc.
Desigur, sunt ş i familii care, după trăirea primului ş oc, se pot mobiliza ş i pot depăş i situaţ ia
pentru a oferi tot sprijinul persoanei sau persoanelor infectate. Pentru acele familii care nu
reuş esc acest lucru, intervenţ ia consilierului ş i/sau psihologului este necesară î nainte ca
lucruri iremediabile să se petreacă. Recomandări pentru specialiş ti
În lucrul cu persoanele seropozitive trebuie să se ţ ină cont de câteva aspecte esenţ iale: infecţ ia
cu HIV este o boală – adică viaţ a persoanei infectate depinde de tratament, de o alimentaţ ie
sănătoasă ş i o viaţ ă echilibrată. Infecţ ia cu HIV este o boală terminală ceea ce poate implica
reacţ ii psihologice greu de suportat ş i uneori determină comportamente deosebite ale
persoanelor afectate. De asemenea,

38
infecţ ia cu HIV este o boală stigmatizantă ş i de aceea persoanele afectate au nevoie de
confidenţ ialitate, respect ş i î nţ elegere.
• Este foarte important ca profesionistul să cunoască informaţ ii de bază despre boală ş i să se
informeze regulat.
• Profesionistul trebuie să poată vorbi liber ş i fără prejudecăţ i despre problematica sexuală a
clientului ş i despre modalităţ ile de protecţ ie.
• Este utilă utilizarea unui limbaj clar, simplu ş i adecvat capacităţ ii de î nţ elegere a clientului.
75
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
• Este mai eficient să se recomande strategiile de „reducere a riscului” chiar dacă tendinţ a este
de a accentua recomandările restrictive (este mai util să găsim, î mpreună cu persoana consiliată
ce comportament mai puţ in riscant i se potriveş te decât să insistăm pe ceea ce nu are voie să
facă).

cui doreş te.
• Nediscriminarea. Ne referim aici la respectarea identitaţ ii ̆
etnice, religioase, orientării sexuale, normelor culturale a persoanelor care se adresează
profesioniş tilor ş i, bineî nţ eles, a statutului de seropozitivitate.
Respectarea confidenţ ialităţ ii este esenţ ială. Fiecare client este o persoană care are dreptul de a
comunica problemele sale numai
• Recunoş terea propriilor limite. Profesionistul trebuie să fie sincer ş i să recunoască când nu
ş tie ceva. Sinceritatea este un punct î n
plus î n câş tigarea î ncrederii persoanei cu care lucrează.
• Respectarea deciziilor clientului – indiferent de părerile profesionistului, clientul are dreptul
de a lua decizia finală privind propria viaţ ă, iar specialistul trebuie să respecte acest lucru
(excepţ ia o reprezintă situaţ ia când decizia persoanei pune î n pericol viaţ a sau
sănătatea altor persoane).
76
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

39
Capitolul 6 ASPECTE SOCIALE
ÎN INFECŢIA CU HIV/SIDA
6.1. Nevoia de acceptare 6.2. Stigmă ş i discriminare 6.3. Confidenţ ialitate
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
6.1. Nevoia de acceptare
Faptul că infecţ ia HIV se asociază deseori cu comportamente imorale precum ş i faptul că nu se
cunosc exact modalităţ ile de transmitere determină o adevărată fobie faţ ă de persoanele
afectate. O serie de prejudecăţ i sunt asociate de cele mai multe ori diagnosticului HIV+.
Mass media joacă un rol important î n răspândirea informaţ iilor ş i poate avea o contribuţ ie
decisivă î n formarea sau combaterea acestor prejudecăţ i. Mass media este constrânsă prin
natura activităţ ii ei, de limitele impuse de spaţ iu ş i timp, ş i aceasta poate conduce uneori la

40
superficialitate ş i documentare insuficientă. În cazul ş tirilor ş i reportajelor despre HIV/ SIDA,
aceste limitări pot avea ca rezultat prezentarea denaturată a bolii ş i a persoanelor seropozitive.
Aceste persoane sunt î n general prezentate î n ipostaza de victime sau sunt
surprinse î n fazele terminale ale bolii. Titluri de genul „În pat cu SIDA”, „Condamnaţ ii la
moarte au reuş it să supravieţ uiască”, „Copiii
bolnavi de SIDA aş teaptă să moară”, „Copiii seropozitivi ar trebui sterilizaţ i!” nu fac decât să
accentueze latura dramatică ş i imaginea astfel creată promovează frica de boală, victimizarea
ş i tendinţ a spre marginalizare.
Accentul pus pe felul î n care persoana a fost infectată ş i mai puţ in pe modul î n care HIV/SIDA
î i afectează viaţ a nu duce decât la judecarea
persoanei respective de către public. Cunoaş terea căii de transmitere nu foloseş te nici persoanei
seropozitive ş i nici publicului larg, care are astfel
tendinţ a de a se crede invulnerabil la infecţ ia cu HIV.
̂In consecinţ ă, de multe ori persoanele infectate sunt izolate ş i
respinse din viaţ a socială. Persoane ce î n mod normal se integrau fără probleme pot dintr-o dată
să fie complet singure, luptându-se nu numai cu boala, ci ş i cu mentalităţ ile celor din jur. De
multe ori, î n locul sprijinului, protecţ iei sau î ncurajărilor, o persoană sau o familie
afectată de HIV/SIDA primeş te povara stigmei unei boli considerată ruş inoasă ş i de multe ori
uş or transmisibilă.
Aceste persoane trebuie să reziste fizic ş i mai ales psihologic î n condiţ iile unei izolări impuse
de mentalităţ ile comunităţ ii sau de cele mai multe ori trăiesc î ntr-o autoizolare psihică datorată
nedivulgării adevăratului diagnostic. Nevoia de a fi acceptat de ceilalţ i, nevoia de normalitate
fac ca aceste persoane să nu spună nimănui prin ce trec.
Familiile cu copii infectaţ i cu virusul HIV fac extrem de multe sacrificii ş i dau dovadă de multă
inventivitate numai ca viaţ a copilului lor ş i a familiei să nu fie afectată de stigmatul bolii. Copiii
79
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
lor nu sunt primiţ i î n ş coală alături de ceilalţ i elevi, nu sunt primiţ i uneori î n cabinete medicale
sau stomatologice, nu sunt primiţ i ca tovarăş i de joacă ai copiilor din stradă etc. Alături de
copilul infectat, acelaş i tratament se aplică uneori celorlalţ i copii din familie sau chiar părinţ ilor.
În astfel de cazuri este de î nţ eles că aceste familii ascund
adevăratul diagnostic al copilului.
Oricum, sentimentele pe care le î ncearcă un părinte care are un
copil HIV+ sunt devastatoare ş i aduc multă durere ş i suferinţ ă.
Frica cea mai mare este că, fiind infectat, copilul va muri. Furia ş i disperarea î n faţ a bolii sunt
accentuate de neputinţ a de a-ş i ajuta copilul î n suferinţ ă. Grija pentru copil ş i nevoile lui, pentru
a-i asigura condiţ iile cele mai bune care să î ncetinească evoluţ ia bolii, este de multe ori î nsoţ ită
de sentimente de vinovăţ ie de a nu-i putea
oferi copilului chiar tot ceea ce are nevoie.
De aceea mulţ i părinţ i au tendinţ a de a-i acorda copilului infectat
toată atenţ ia lor, cu riscul neglijării celorlalţ i copii (atunci când ei există) ş i de a-l supraproteja
din perspectiva grijii exagerate pentru menţ inerea sănătaţ ii lui, când tocmai, dimpotrivă,
asigurarea simplei normalităţ i de viaţ ă socială î n comunitate oferă un confort psihic bazal
necesar î n lupta cu boala. Copiii infectaţ i cu HIV au de multe ori o dezvoltare psihică ş i fizică
normale. De aceea ei pot trece prin etapele fireş ti ale vieţ ii unui copil: grădiniţ ă, ş coală generală,
liceu etc.

41
Copilul are nevoie de a se integra î n viaţ a comunităţ ii sale, de a se implica î n activitatea celor
din jur, de a-ş i consuma energia. Astfel, el poate cunoaş te bucuria de a realiza ceva ş i î ş i
dezvoltă abilităţ ile ce ţ in de socializare. Nu există nici un motiv obiectiv pentru care un copil
seropozitiv nu ar putea face aceste lucruri î n măsura î n care starea lui de sănătate î i permite.
Astfel î i este asigurată o dezvoltare firească, armonioasă din punct de vedere psihic fără trauma
izolării ş i
a stigmei sociale.
E bine pentru copil să aibă responsabilităţ i î n casă, adecvate
vârstei, căci se simte important ş i util, capabil să facă ceva ş i are ş i alte preocupări decât cele
legate de boală.
Copilul trebuie implicat î n activităţ ile zilnice ş i consultat î n legătură cu deciziile care privesc
viaţ a lui sau viaţ a de familie. El trebuie î ncurajat să-ş i facă planuri de viitor, să aibă un grup de
prieteni, să se simtă inclus î n viaţ a socială.
Povara păstrării timp î ndelungat a unui asemenea secret este vizibilă î n viaţ a familiei, care este
î ntr-o defensivă permanentă faţ ă de
80
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
oricine. Atmosfera tensionată î ncarcă deopotrivă ş i copilul care î ntotdeauna simte ce se
î ntâmplă dincolo de cuvinte. Astfel, relaţ iile din familie precum ş i modelele comportamentale
de urmat pentru copil se alterează.
Copiii au nevoie să vorbească cu părinţ ii lor despre boală, despre schimbările prin care trec,
despre tratamentul pe care î l
urmează ş i de aceea e de dorit ca adulţ ii să discute sincer cu ei. Curiozitatea copilului e firească,
iar părintele este cel mai î ndreptăţ it să-i răspundă î ntrebărilor lui. Părintele este persoana de
referinţ ă î n care copilul are cea mai mare î ncredere ş i de la care aş teaptă confirmarea stării lui
de sănătate, aş teaptă sprijin ş i suport, primeş te î ncredere ş i speranţ ă. În acest fel părintele are
ocazia de a-i transmite copilului exact acele informaţ ii pe care le doreş te, î i poate observa
reacţ iile ş i î ş i poate adapta comportamentul ulterior î n funcţ ie de ele (î i poate fi sprijin î n durere,
î i poate insufla speranţ ă î n viitor, î l poate
susţ ine î n planurile lui). Se reduc astfel ş ansele ca, î n mod î ntâmplător, copilul să afle de la alte
persoane anumite lucruri pe care să le interpreteze î n mod greş it. Într-o discuţ ie deschisă cu
părintele său copilul va î nţ elege mai bine anumite aspecte ale diagnosticului său, se va simţ i
liber să-ş i exprime sentimentele ş i temerile, se va simţ i spijinit î n acţ iunile lui, se va implica î n
lupta cu boala ş i va fi mai motivat să-ş i urmeze tratamentul.
Atitudinea cadrelor didactice, a funcţ ionarilor din primării, a preoţ ilor, a altor persoane, lideri
formali sau informali din comunităţ i, privind acceptarea copilului HIV+ este esenţ ială. O
atitudine de respingere ş i teamă poate determina izolarea de către comunitate a î ntregii familii.
Pe de altă parte, o atitudine pozitivă poate schimba mentalităţ ile ş i elimina anumite prejudecăţ i
ale celorlalţ i membri ai comunităţ ii.
E de dorit ca un copil seropozitiv să meargă la ş coală, să meargă la biserică sau să participe la
alte activităţ i din comunitate
dacă starea de sănătate î i permite, pentru că numai alături de copiii de vârsta lui va avea ş anse
de dezvoltare î n plan fizic ş i psihic, se va simţ i la fel ca ceilalţ i ş i va putea trece mai uş or peste
problemele de sănătate.
Este necesară stabilirea unei relaţ ii de î ncredere reciprocă bazată pe sinceritate ş i deschidere
î ntre elevii HIV+, familiile acestora ş i factorii de decizie din comunitate pentru a

42
minimaliza stresul indus de statutul de seropozitivitate.
81
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
6.2. Stigmă ş i discriminare
Stereotipurile sunt generalizări abuzive, judecăţ i de valoare despre un grup de persoane,
î ncercând să rezume caracteristicile respectivului grup la un număr limitat de obiceiuri,
comportamente
etc. În loc de opinii formate prin observaţ ie directă ş i judecată critică, recurgem la scheme
simplificatorii, gata formate, î nvăţ ate î n procesul
socializării. Motivul apariţ iei stereotipurilor este de a simplifica realitatea, de a plasa oamenii
î n „categorii mai largi” cu care ne este mai uş or să operam. Aceste imagini ne influenţ ează
comportamentele ş i ne condiţ ionează aş teptările pe care le avem faţ ă de acele grupuri.
Stereotipul reprezintă componenta emoţ ională a atitudinilor individuale ş i colective, î n timp ce
prejudecata reprezintă componenta
cognitivă, iar discriminarea componenta acţ ională a acestor atitudini î n relaţ ie cu indivizi ş i
grupuri sociale.
Prejudecăţ ile sunt aprecieri pe care le facem despre alte persoane fără a le cunoaş te î ntr-adevăr.
De cele mai multe ori aceste idei preconcepute sunt dobândite î n urma procesului de socializare.
Atunci când realitatea nu corespunde cu aş teptările noastre (cu ideile noastre preconcepute)
avem tendinţ a să dăm o altă interpretare realităţ ii pentru ca aceasta să corespundă schemelor
noastre anterioare. Prejudecata î nseamnă „respingerea celuilalt” faţ ă de care manifestăm
sentimente negative ş i avem o atitudine sau un comportament negativ fără a fi fundamentate pe
o cunoaş tere reală a acestuia. Prin educaţ ie ş i mai ales prin comunicarea interculturală se
î ncearcă depăş irea acestor bariere umane artificiale, cel mai adesea surse de discriminare.
Stigmatul este o etichetă socială î njositoare care discreditează ş i cataloghează persoana care o
primeş te ş i care schimbă î n mod radical felul î n care ea se percepe ş i î n care este percepută de
alte persoane. Stigmatul este un instrument puternic de control social.
Stigmatul poate fi folosit pentru a marginaliza, exclude ş i a exercita putere asupra indivizilor
cu anumite caracteristici. Blamând anumite
grupuri de indivizi, societatea se poate scuza pe ea î nsăş i de responsabilitatea de a avea grijă de
aceste categorii de populaţ ie.
Discriminarea reprezintă un comportament negativ faţ ă de membrii unui grup despre care avem
prejudecăţ i. Odată etichetaţ i negativ ş i consideraţ i diferiţ i, membrii grupului discriminat sunt
izolaţ i ş i persecutaţ i. Discriminarea este favorizată de mai multe
situaţ ii: cunoaş terea insuficientă a celorlalţ i, generalizarea propriei experienţ e de viaţ ă
(emiterea de judecăţ i privind un î ntreg grup
82
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
pornind de la experienţ a avută cu un singur membru sau cu puţ ini membri ai acestui grup),
selectarea stereotipurilor concordante cu credinţ ele ş i impresiile anterioare ş i dezvoltarea de
prejudecăţ i privind persoanele cu care se intră î n competiţ ie, emiterea de judecăţ i de valoare
asupra altor grupuri prin raportare la valorile ş i normele

43
propriului grup. Cel mai bun remediu î mpotriva discriminării se găseş te î n atitudinea oamenilor
ş i se bazează pe î nlăturarea
stereotipurilor negative ş i a prejudecăţ ilor.
În loc de prolog:
În multe societăţ i, infecţ ia este asociată cu: oamenii de moravuri uş oare, perversiunea, cei care
nu au trăit responsabil, anumite grupuri minoritare (homosexuali, consumatori de droguri,
practicanţ i ai sexului comercial), iar cei infectaţ i cu HIV sunt priviţ i ca o ruş ine pentru acea
societate. Această perspectivă se bazează pe
faptul că primele cazuri oficial recunoacute de infecţ ie cu HIV au apărut î n rândul
homosexualilor ş i persoanelor dependente de droguri. Astăzi î nsă sunt infectaţ i cu HIV oameni
din cele mai diferite locuri ale lumii, indiferent de vârsta, sex, religie, categorie socială. Copii,
tineri ş i bătrâni deopotrivă, femei ş i bărbaţ i, heterosexuali ş i
homosexuali, oameni fără educaţ ie ş i intelectuali, bogaţ i ş i săraci, frumoş i ş i urâţ i, toţ i suntem
expuş i ş i vulnerabili la infecţ ia cu HIV.
În continuare vor fi prezentate imaginile asociate cu HIV/SIDA, factorii care contribuie la
stigmatul HIV, nivelele la care apar reacţ ii discriminatorii ş i situaţ iile î n care se î ntâlneş te
discriminarea persoanelor infectate sau afectate de HIV/SIDA.
Bolile cu transmitere sexuală sunt bine cunoscute ca atrăgând după sine reacţ ii ş i răspunsuri
foarte puternice. Încă de la î nceputurile epidemiei, o serie de imagini puternice au fost asociate
cu HIV/SIDA, acestea î ntărind ş i legitimând stigmatizarea:
HIV/SIDA văzută ca o pedeapsă (pentru comportamente imorale);
HIV/SIDA văzută ca o crimă/delict (î n relaţ ie cu victime inocente sau vinovate);
• HIV/SIDA văzută ca o luptă (î n relaţ ie cu un virus cu care trebuie să te lupţ i);
• HIV/SIDA văzută ca o oroare (î n care oamenii infectaţ i sunt demonizaţ i ş i î nfricoş aţ i);
83
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
• HIV/SIDA văzută ca o diferenţ ă (î n care boala este o nenorocire a unor grupuri separate; „se
î ntâmplă altora, nu mie”).
Împreună cu credinţ a larg răspândită că HIV/SIDA este ruş inoasă, aceste imagini puternice
reprezintă explicaţ ii „gata- fabricate” (preconcepute), dar inexacte, care constituie o bază
puternică pentru stigmă ş i discriminare. Aceste stereotipuri î i î ndreptăţ esc, de asemenea, pe unii
oameni să nege că ei personal sunt
infectaţ i sau afectaţ i de HIV/SIDA.
De-a lungul timpului au existat ş i alte afecţ iuni stigmatizante:
tuberculoza, epilepsia, sifilisul, bolile mentale, etc. Cu toate acestea î nsă, HIV/SIDA se
deosebeş te de alte maladii prin multiplele dimensiuni ale stigmatului. În 1988, Gregory Herek
ş i Glunt au calificat reacţ ia publică faţ ă de SIDA, î n Statele Unite, ca „epidemia
stigmatului”.
Factori care contribuie la stigmatul HIV:
HIV/SIDA este o afecţ iune mortală;
oamenii sunt î nspăimântaţ i că ar putea contacta virusul;
HIV/SIDA este asociată cu comportamente care sunt deja
stigmatizate î n multe societăţ i (homosexualitatea, consumul de droguri injectabile, practicarea
sexului comercial);
Reacţ iile sociale discriminatorii faţ ă de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA se pot manifesta
la mai multe nivele:

44
• al societăţ ii (răspunsul poate lua forma legilor, reglementărilor, politicilor ş i procedurilor
discriminatorii, făcând ca persoanele să fie ş i victime ale discriminării instituţ ionale);
al comunităţ ii;
interpersonal (nivelul experienţ ei individuale cu membri ai familiei, prieteni etc);
• intrapersonal (î n urma reacţ iilor de respingere la mai multe nivele, persoana poate ajunge să
se autodiscrimineze, să se autoizoleze).
84
• persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA sunt considerate adesea ca fiind responsabile de
contactarea virusului;
convingerile morale ş i religioase î i conduc pe unii oameni la credinţ a că a avea HIV/SIDA este
rezultatul unei vinovăţ ii morale (precum promiscuitate sexuală sau sexualitate anormală) care
merită să fie pedepsită/criticată.

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Discriminarea faţ ă de persoanele infectate cu HIV se î ntâlneş te î n numeroase situaţ ii, ş i anume:
• Accesul la educaţ ie. Deş i î n România acesta este garantat prin legislaţ ie, de la î nceputul
epidemiei ş i până î n prezent au fost multe situaţ ii î n care copiii infectaţ i cu HIV au avut
probleme î n ceea
ce priveş te integrarea ş colară (refuzul î nscrierii, tratament diferenţ iat, excludere din ş coală).
• Accesul la asistenţ ă medicală (î n special intervenţ ii chirurgicale, stomatologice,
ginecologice). Sunt frecvente situaţ iile î n care medicii au refuzat î ngrijirile medicale pentru
pacienţ i infectaţ i cu HIV de teamă că aceş tia ar putea să-i î mbolnăvească pe ei sau pe alţ i
pacienţ i. O reală problemă o constituie efectuarea operaţ iilor de cezariană la femeile î nsărcinate
infectate cu HIV. Uneori acestea sunt
lăsate să nască normal deş i indicaţ iile pentru scăderea riscului de infectare la făt sunt de a naş te
prin operaţ ie cezariană.
• Obţ inerea drepturilor ş i serviciilor sociale. S-au constatat numeroase situaţ ii î n care
confidenţ ialitatea a fost î ncălcată chiar de către cei care trebuiau s-o respecte; de asemenea, au
fost semnalate ş i situaţ ii de intimidare. Unele persoane infectate cu HIV renunţ ă la solicitarea
drepturilor legale de teama î ncălcării confidenţ ialităţ ii, ş i prin urmare de teama stigmatului. În
consecinţ ă, calitatea vieţ ii
acestor persoane scade, dar preferă acest lucru decât să trăiască cu povara stigmatului.
• Obţ inerea sau menţ inerea unui loc de muncă (refuz la angajare, concediere, forţ area
pensionării).
• Obţ inerea unei asigurări/î mprumut bancar (condiţ ionare de analize medicale, refuz,
excludere).
• Închirierea unei locuinţ e (refuz, evacuare).
• Migraţ ie (condiţ ionare prin testul HIV, refuz).
Prin urmare, stigmatul î i î mpiedică adeseori pe cei infectaţ i cu HIV să-ş i dezvăluie diagnosticul,
să solicite î ngrijiri medicale ş i
psiho-sociale, să urmeze o formă de î nvăţ ământ, iar pe cei care au avut un comportament de
risc să se testeze (teama de consecinţ e î n cazul unui răspuns pozitiv).
Nu î n ultimul rând, adeseori, comportamentul de prevenire este el î nsuş i stigmatizat (pe de o
parte, î n societatea noastră tradiţ ionalistă folosirea prezervativului nu este î ncă foarte agreată,
iar pe de altă

45
parte, iniţ ierea unui comportament preventiv poate asocia persoanele cu virusul). Astfel, unele
persoane infectate cu HIV pot fi reticente î n
85
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
iniţ ierea unui comportament de prevenţ ie (spre exemplu, o femeie cu HIV poate că ar dori ca
partenerul ei să folosească prezervativ, dar e posibil să nu-i poată cere acest lucru datorită
stigmatului asociat sugestiei că ea sau partenerul prezintă un risc de infecţ ie cu HIV).
Statele lumii au instituit legi de protecţ ie î mpotriva discriminării. La noi î n ţ ară legislaţ ia
garantează persoanelor infectate
cu HIV dreptul la muncă, la educaţ ie, la tratamente medicale ş i dreptul la confidenţ ialitate. Cu
toate acestea, doar legislaţ ia î n sine nu poate să î nvingă teama oamenilor faţ ă de maladia
HIV/SIDA, să schimbe atitudinea lor faţ ă de cei infectaţ i ş i respingerea faţ ă de aceş tia. Astfel,
o parte din persoanele infectate cu HIV sunt î n continuare date afară de la serviciu, evitate, nu
sunt primite la dentist sau pentru diferite tratamente medicale, copiii seropozitivi nu sunt
primiţ i î n ş coli, etc. Epilog:
Oare prin comportamentul nostru apropiem sau î ndepărtăm lumi? Prevenim sau dimpotrivă?...
Iată mai jos o poveste, o poveste adevărată despre cum s-a curmat traseul profesional al unui
tânăr de 30 de ani, care muncea cu o „pasiune de nestăvilit” pentru a avea o carieră universitară.
Şi, de asemenea, î n final, mărturia unui băiat de 18 ani care î ncă de timpuriu
a fost nevoit să renunţ e la ş coală din cauza infecţ iei cu HIV. „Discriminarea doare mai mult
decât boala î n sine”
„Mă numesc A. ş i sunt declarat pozitiv de mai bine de trei ani. Am fost mereu o persoană
studioasă, iar ceea ce mi-am dorit să fac am făcut. În timpul liceului, participând la o î ntrunire,
am cunoscut un profesor universitar cu o carieră strălucită, profesor care m-a marcat foarte mult
ş i care m-a făcut să î nţ eleg că ş i eu vreau să urmez
aceeaş i carieră. Aş a că am făcut tot posibilul să-mi î ndeplinesc visul. Nu spun că a fost simplu,
î nsă atunci când faci un lucru cu plăcere ş i
cu o pasiune de nestăvilit parcă totul merge mult mai uş or. Am urmat î n timpul facultăţ ii (sub
î ndrumarea ş i cu acceptul rectoratului) toate cursurile care erau disponibile la momentul
respectiv pentru ca pregătirea mea profesională să fie cât mai vastă. Am rămas î n interiorul
facultăţ ii urmând toţ i paş ii necesari unui proaspăt licenţ iat pentru a urca pe scara profesională,
î ncercând totodată să nu-i
dezamăgesc pe cei care m-au susţ inut, dar î n primul rând să nu mă dezamăgesc pe mine.
86
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
E greu de descris momentul î n care am î nţ eles că tot acest vis frumos pe care î l trăiam ş i pentru
care am luptat ş i am muncit renunţ ând la plăcerile adolescenţ ei se va î ntrerupe. Deş i eram
conş tient de boala mea am î ncercat să ascund pe cât posibil totul, asta de teama reacţ iilor celor
din jurul meu. Nu ş tiu cum ş i nici nu vreau
acum să î mi mai bat capul cu astfel de î ntrebări, dar secretul meu s-a aflat. Cum s-a aflat? Nu
ş tiu. Ştiu doar că am fost trimis la analizele
anuale pe care orice cadru didactic trebuie să le facă. Odată cu analizele obiş nuite mi s-a făcut
ş i testul HIV ş i aş a s-a aflat că sunt bolnav. Ştiam că pentru asemenea analize este nevoie de

46
acceptul tău, dar faptul era deja consumat. Am fost î nş tiinţ at î nsă de directorul cabinetului că
totul va fi secret profesional ş i nimic nu se va divulga. Mereu am crezut î n oameni, aş a că am
lăsat totul aş a cum credeau ei
că este bine, î nsă astăzi regret. Nu-mi dau seama nici î n ziua de azi cum s-a aflat despre boala
mea la locul de muncă. Erau două cabinete
medicale care cunoş teau diagnosticul meu, cel la care eu am fost repartizat pentru angajare ş i
cel de la spitalul la care am mers pentru a urma un tratament profesional ş i supravegheat de
medici de specialitate. Ştiu că personalul de specialitate de la spital păstrează secretul
profesional ş i ţ in cont de interesul pacienţ ilor, aş a că pe acesta l-am exclus de pe lista bănuiţ ilor.
Se pare î nsă că undeva s-a produs o fisură ş i diagnosticul meu s-a aflat.
În urmă cu un an decanul facultăţ ii, la recomandarea ş efului de catedră la care eu lucram, mi-a
propus să merg la o facultate din Franţ a pentru o specializare, specializare pe care urma să o
î ncep imediat cum se termina anul universitar. Am acceptat fără ezitare, pentru mine era o
onoare, mai ales că totul se făcea sub î ndrumarea facultăţ ii. Asta mă făcea să î nţ eleg că sunt
apreciat la locul de muncă ş i considerat bun î n ceea ce fac, dându-mi î ncredere î n mine. Când
s-a apropiat termenul la care eu trebuia să fac formalităţ ile pentru plecare
am constatat că eram amânat fără motiv. Niciodată nu se găsea timp de rezolvare sau măcar
pentru o discuţ ie. Interesându-mă pe la
diverse birouri mi-am dat seama că ceva se î ntâmpla ş i că, chiar dacă cursul respectiv urma să
se ţ ină î n continuare aş a cum fusesem eu î nş tiinţ at, eu nu voi merge (deş i nici alt coleg nu fusese
desemnat din partea facultăţ ii pentru a urma cursul respectiv).
Am î nţ eles atunci că ceva nu este î n regulă... Am vorbit cu ş efii mei ierarhici î nsă toţ i ridicau
din umeri neş tiind ce se î ntâmplă ş i de
ce decanul facultăţ ii s-a schimbat radical î n privinţ a mea. Dacă până atunci eram printre favoriţ ii
decanului, deodată decăzusem ş i intrasem
87
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
î n dizgraţ ia lui. Nu î nţ elegeam de ce ş i vroiam să aflu motivele. Am î ncercat din răsputeri să
am o discuţ ie cu domnia sa, dar mereu eram refuzat, mereu auzeam aceeaş i frază: „sunt ocupat
acum, o să te sune secretara să iţ i spună când anume putem vorbi”. Am ajuns să urăsc expresia
asta ş i o simt ş i acum ca fiind asociată cu boala mea. La
serviciu... uş or, uş or, simţ eam cum se lasă o liniş te ş i o apăsare din partea decanatului... Spun
asta deoarece până atunci nu î ntâmpinasem
nici o piedică î n formarea carierei profesionale. Acum parcă totul devenea imposibil, mereu
eram refuzat sau nu exista nici o cale de rezolvare (ceea ce până atunci, repet, nu se î ntâmplase).
Am decis să stau de vorbă cu decanul facultăţ ii pentru a vedea exact cum stau lucrurile pentru
că aş a consideram că este normal. Am să detest ziua aceea câte zile voi mai avea. Fără nici o
jenă ş i cu o falsă î ngrijorare
faţ ă de sănătatea mea, pe culoarele facultăţ ii mi-a spus că nu mai poate investi î n mine. Am
simţ it cum totul se prăbuş eş te peste mine,
cărămidă cu cărămidă, simţ eam cum toata munca depusă se topea sub ploaia de cuvinte pe care
decanul mi le adresa. Nu mai putea investi î n mine pentru că eu eram bolnav ş i pentru că, citez:
„facultatea (cum spunea dumnealui) nu poate investi î ntr-un om fără un viitor sigur, î ntr-un om
al cărui destin este curmat de o boală ruş inoasă”. L-am rugat insistent să î mi spună ce boală
crede că am, pentru că voiam să mă conving că ş tie adevarul, î nsă ocolea răspunsul. Atunci, la
nervi, cuvintele lui au fost foarte grele: „nu mai insista să pleci la specializare pentru că nu vei

47
pleca nicăieri. Motivul: nu poţ i fi un exemplu pentru ceilalţ i, având î n vedere faptul că nu ai
ş tiut să te protejezi ş i că eş ti bolnav de SIDA. Spre binele tău ş i al sănătăţ ii tale î n primul rând,
î ţ i recomand să alegi o altă carieră profesională pentru că î ncepând cu noul an universitar postul
tău se desfiinţ ează ş i nu avem alte posturi disponibile”. Şi acum parcă simt ecoul acestor vorbe
cum se sparg î n inima mea, cum se agaţ ă de sufletul meu ş i nu
vor să se desprindă... asemenea bolii care odată intrată î n organism nu mai are cale de î ntoarcere,
ci numai cale de amânare a procesului de
evoluţ ie. Nu am î nţ eles nici î n ziua de azi de ce a ales să vorbească cu mine pe culoarul facultăţ ii
ş i nu î n biroul dumnealui aş a cum se purtau discuţ iile până atunci. Era genul de om care pentru
fiecare nimic te primea î n birou cu inima larg deschisă, chiar dacă erai student, coleg de muncă
sau orice altă persoană care cerea audienţ ă.

Am plecat ruş inat fără să mai cer alte explicaţ ii, simţ eam cum î mi car picioarele î n cârcă pe
scările facultăţ ii, credeam că nu se mai
termină, tot ce voiam era să plec din locul acela care până atunci 88
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
pentru mine fusese de vis. Îmi venea să plâng dar parcă eram secat, î mi venea să ţ ip dar parcă
eram mut, î mi venea să fug î nsă picioarele parcă î mi erau amputate, un amalgam de sentimente
ş i de stări î mi invadau trupul. Din toată discuţ ia avută nu simţ eam decât un singur lucru ş i
anume acela că eu sunt vinovat. Şi azi... după aproape un an...
mă simt la fel de vinovat... La î nceput am discutat cu un avocat despre cele î ntâmplate. Acesta
mi-a recomandat să urmez ceea ce
cred eu de cuviinţ ă î nsă „să fiu conş tient că nu va fi deloc uş or ş i chiar dacă voi câş tiga, nimic
nu va mai fi ca î nainte”. A fost foarte sincer cu mine ş i m-a făcut să î nţ eleg că odată î nceput,
procesul demnităţ ii mele va fi o cale lungă, obositoare ş i mai ales murdară. „E un proces
complex ş i greoi care nu te va afecta numai pe tine, ci mai ales pe cei din jurul tău pe care î i
iubeş ti ş i î i respecţ i.” Având î n
vedere faptul că nici î n ziua de azi cei din familia mea nu ş tiu despre boala mea am cosiderat
atunci că trebuie să spun STOP ş i să mă
opresc î n ceea ce priveş te procesul. Îmi iubesc mult familia, mai ales mama ş i ş tiu că toate
aceste evenimente i-ar afecta, aş a că am decis ca suferinţ a ş i povara să le duc de unul singur.

48
Da, am renunţ at uş or, ş i am să vă spun de ce mi-am dat demisia. Am vrut să o iau de la capăt.
Simţ eam că acolo nimic nu va mai fi bine ş i că la orice pas pe care aş fi vrut să-l fac ar fi existat
piedici, iar eu am obosit să mai lupt... Voiam liniş te sufletească ş i mai ales voiam să nu mai fiu
mânjit cu noroi ş i cu lucruri pe care nu puteam să mi le î nsuş esc. Am î nţ eles că nu contează
cum te î mbolnăveş ti, că nu contează cum intri î n contact cu virusul HIV pentru că adeseori
oamenii asociază asta cu homosexualitatea, drogurile ş i comportamentele imorale. Am î nţ eles
că nu contează cum evoluează boala ş i cum se manifestă ea ci că tot ce contează este că tu eş ti
BOLNAV ş i că trebuie să stai cât mai departe. Un alt motiv pentru care am renunţ at uş or este
MASS MEDIA. Da, mass media, ş i
asta pentru că deş i jurnaliş tii susţ in că păstrează anonimatul pot face foarte uş or din tine un
subiect de presă. Un subiect plin de mizerii,
care să te pună î ntr-o lumină a milei, dar ş i a vinovăţ iei, un subiect care porneş te de la o sămânţ ă
de adevăr (poate) dar care pentru cei ce se pricep î n a scrie poate fi dezvoltat ş i î nflorit. Pentru
ei nu puteam fi decât un subiect, iar eu am ş i azi convingerea că se putea afla uş or numele meu
ş i tot ce ţ ine de mine. Iar eu nu vreau acum să ies din anonimat, vreau să î mi văd liniş tit de viaţ ă
ş i vreau să-i protejez pe
cei pe care î i iubesc. Nu-mi permit să le fac rău celor pe care î i 89
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
iubesc. Ştiu ş i cred că î ntr-o zi fiecare va primi răsplata pentru ce a făcut ş i va fi judecat pentru
faptele sale.
Maladia HIV/SIDA te face uneori să devii paranoic ş i iţ i dă o anumită instabilitate. Cel puţ in
asta simt eu. De fiecare dată nu te gândeş ti decât la faptul: dacă s-a aflat, ce zic cei de lângă
mine, etc. E
o luptă grea ş i obositoare, de fiecare dată trebuie să te fereş ti, fiecare detaliu trebuie ascuns. Îmi
ascund pastilele atunci când ies cu
prietenii, inventez motive când nu î mi este bine sau când nu am starea necesară unei bune
dispoziţ ii. Să fim serioş i, deş i mulţ i spun că pot duce o viaţ ă normală, regret să vă informez:
NU E AŞA. Dacă până atunci (momentul diagnosticării) nu mă interesa ce spun cei din jur,
acum DA, dacă până atunci nu mă feream cu nimic, acum DA. Acum dau atenţ ie fiecărui
detaliu, fiecărei stări pentru a-mi ascunde boala. E
greu, e obositor, mai ales când duci povara de unul singur. Sunt totuş i câteva persoane î n care
am avut foarte mare î ncredere ş i cărora le-am
spus diagnosticul pentru că î n privinţ a lor nu m-am î nş elat până acum ş i ş tiu că nimic din ceea
ce le voi spune nu-i va afecta î n aş a fel î ncât să fugă de mine. Unii dintre prieteni chiar se
î ncăpăţ ânează să rămână lângă mine ş i să mă ajute aş a cum pot ei. În viaţ a fiecăruia se perindă
foarte multe cunoş tinţ e, dar foarte puţ ini prieteni, dacă reuş eş ti să î i aduni pe degetele de la o
mâna pe cei care iţ i sunt prieteni chiar eş ti î mplinit. Iar eu mă simt din punctul acesta de vedere
î mplinit. Am fost groaznic când nu trebuia, am fost rău, am fost bun, dar am fost om când a
trebuit ş i cred eu că ei au apreciat lucrul acesta.
Odată o prietenă m-a î ntrebat: „Care e cel mai bun lucru care ţ i s- ar putea î ntâmpla?” iar eu nu
am putut răspunde decât: „aş vrea să mă trezesc din visul ăsta urât, să merg la spital ş i cineva
să î mi spună că a fost o greş eală de diagnostic ş i că nu sunt bolnav”. Sunt conş tient că nu va fi
aş a dar vreau să cred că totul e normal ş i că pot duce o viaţ ă normală. Mă amăgesc, î nsă asta
î mi dă putere să merg mai departe.
Sfat celor ce citesc nu pot da, dar o sugestie le pot face. Credeţ i-mă, e foarte greu pentru un om
al cărui destin este curmat

49
brusc ş i timpuriu să î nţ eleagă de ce î l ignoraţ i sau î l î ndepărtaţ i. Un bolnav de leucemie, cancer
sau oricare altă boală incurabilă are nevoie să creadă cât de cât că viaţ a lui nu se va schimba
radical, că poate duce o viaţ ă normală, are nevoie să soarbă putere de la cei care vor să i-o dea,
are nevoie de oameni, dar mai ales vrea să nu se simtă vinovat pentru că este bolnav. Pentru
fiecare incurabil
î ntrebarea „DE CE EU?” macină sufletul puţ in câte puţ in până când inima se rupe î n fragmente
ce nu mai pot fi lipite. Aş teptarea doare,
90
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
aş teptarea sfâş ie sufletul, î nsă doar cei care trec prin asta simt cu adevărat ce î nseamnă să aş tepţ i
să se î ntâmple ceva.
Credeţ i-mă, ş tiu când zic că discriminarea doare mai mult decât boala î n sine. Doar am păţ it-o,
ş i singura teamă pe care o am ş i azi este ca lucrul acesta să nu se repete.”
(A, 30 ani)
6.3. Confidenţ ialitate
Confidenţ ialitatea reprezintă o componentă a dreptului la intimitate al oricărei persoane. Există
î nsă o distincţ ie clară î ntre ceea ce este „confidenţ ial” ş i ceea ce este „privat/intim”. O
informaţ ie privată este orice informaţ ie pe care o persoană o consideră privată, ş i
anume vârsta, greutatea corporală, agenda programată a î ntâlnirilor; este o informaţ ie pe care
persoana nu vrea să o divulge altora, deş i nu
î ntotdeauna ea poate fi protejată.
Informaţ ia confidenţ ială este acea informaţ ie pe care societatea
a decis să o protejeze ş i pentru care s-a creat un cadru legislativ special. Astfel de informaţ ii
considerate confidenţ iale sunt: informaţ iile medicale despre o persoană, informaţ iile asupra
situaţ iei financiare, etc.
Din acest punct de vedere informaţ iile legate de statutul de seropozitivitate HIV al unei
persoane sunt informaţ ii medicale, nu
sociale, ş i deci confidenţ iale, iar oricine le află trebuie să le protejeze. Legea 584/2002 prevede
dreptul la confidenţ ialitate asupra diagnosticului. Păstrarea confidenţ ialităţ ii datelor privind
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru:
a) angajaţ ii reţ elei sanitare;
b) angajatorii acestor persoane;
c) funcţ ionarii publici care au acces la aceste date.
Un motiv î n plus pentru păstrarea confidenţ ialităţ ii asupra
statutului de persoană HIV+ î l reprezintă faptul că dezvăluirea acestuia expune persoana la
stigmatizare, discriminare ş i implicit, respingere, din partea societăţ ii (refuz la angajare, refuz
la î nscrierea î n ş coală sau grădiniţ ă, etc.). Dată fiind această reacţ ie a comunităţ ii, de multe ori
disproporţ ionată, păstrarea tăcerii este de î nţ eles. Dacă dezvăluirea diagnosticului nu i-ar
expune la asemenea consecinţ e negative ş i ar fi protejate î mpotriva discriminării, persoanele
infectate
cu HIV/SIDA ar avea din ce î n ce mai puţ ine motive de teamă î n faţ a 91
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

50
deconspirării statutului serologic ş i î ntr-o astfel de situaţ ie confidenţ ialitatea ar deveni mai puţ in
importantă.
Cei care cunosc diagnosticul de seropozitivitate î l pot dezvălui numai cu acordul persoanei
infectate sau al aparţ inătorului. În cazul copiilor infectaţ i cu HIV părinţ ii trebuie să decidă cui
vor să
vorbească despre infecţ ia copilului lor. Dacă părinţ ii refuză să facă cunoscută situaţ ia, medicii
ş i consilierii din serviciul social au
obligaţ ia morală ş i legală de a le respecta dorinţ a.
Datorită faptului că infecţ ia HIV este imposibil de transmis prin
activităţ ile desfăş urate î n comun î n ş coli sau grădiniţ e ş i măsurile de prevenire la expunerea cu
HIV trebuie aplicate indiferent de cunoaş terea statutului de seropozitivitate al unei persoane,
informarea personalului din ş coli sau grădiniţ e nu este necesară. Educarea
copiilor privind folosirea precauţ iilor universale este eficientă ş i suficientă î n prevenirea bolilor
infecţ ioase.
Este de preferat ca diagnosticul de seropozitivitate să fie cunoscut de către î nvăţ ător/profesor
diriginte, director, de către medicul sau asistentul medical al ş colii pentru a putea fi î nţ eles ş i
ajutat î n unele situaţ ii critice prin care poate trece (absenţ e î ndelungate, randament mai scăzut
la î nvăţ ătură, protecţ ie mai deosebită î n faţ a î mbolnăvirilor, etc.). Informaţ iile nu trebuie î nsă
folosite pentru a-l exclude sau izola de restul copiilor. Părerile personale trec aici î n plan secund
faţ ă de comportamentul profesionist care presupune respectarea opţ iunilor copilului ş i
părinţ ilor.
În cazul medicilor informaţ iile cu privire la statutul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie
comunicate î ntre specialiş ti, pentru a se asigura acurateţ ea diagnosticelor ş i conduitelor
terapeutice chirurgicale ş i nechirurgicale î n diferitele faze evolutive ale infecţ iei HIV/SIDA.
Recomandarea Comisiei Naţ ionale de Luptă Anti-SIDA este de a cere acordul (verbal sau scris)
pacientului asupra
comunicării diagnosticului unei terţ e persoane.
Deş i nu există o prevedere care să se adreseze exclusiv cadrelor
didactice, confidenţ ialitatea asupra diagnosticului de infecţ ie HIV este reglementată indirect de
legislaţ ia privind divulgarea secretului profesional.
Divulgarea secretului profesional ş i î ncălcarea confidenţ ialităţ ii se pedepsesc cu î nchisoare de
la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, conform Codului Penal, Art.196.
92
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

51
Capitolul 7
INTEGRAREA SOCIALĂ A PERSOANELOR
INFECTATE ŞI AFECTATE DE HIV/SIDA
7.1. Integrarea î n ş coală
7.2. Integrarea î n comunitate
7.3. Integrarea î n munc
ă 7.4. Drepturi ş i obligaţ ii
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
7.1. Integrarea î n ş coală
Unul dintre drepturile fundamentale ale copiilor este acela la educaţ ie. Accesul la educaţ ie este
esenţ ial pentru creş terea ş anselor de integrare socială î n viaţ a adultă. Educaţ ia poate fi
considerată drept

52
principalul mijloc de socializare sau, chiar mai larg, de civilizare. Şcoala este un mijloc
important de dobândire a statutului de cetăţ ean.
Cu cât nivelul de educaţ ie creş te, cu atât cresc ş ansele de integrare socială.
Un element distinctiv al fenomenului HIV/SIDA din România este numărul mare de cazuri î n
rândul copiilor, ş i anume î n rândul celor născuţ i î n anii 1988–1990. Dacă ţ inem cont de faptul
că cea mai mare parte a acestei „generaţ ii” depăş eş te statutul de copil, trecând la cel de
adolescent ş i chiar adult, aparent, integrarea ş colară a copiilor seropozitivi nu (mai) este de
actualitate.
Copilul seropozitiv ş i ş coala – evoluţ ie ş i tipur i de r eacţ ii
Pentru o mai bună î nţ elegere a fenomenului, vom trece î n revistă câteva elemente specifice
legate de accesul la educaţ ie al copiilor cu HIV/SIDA î n ultimii 17 ani.
Primele î ncercări de integrare î n ş coală a copiilor seropozitivi, realizate î n anii 1994-1995, s-au
lovit de reacţ ia comunităţ ii ş i de
lipsa de informaţ ii despre infecţ ia cu HIV. Astfel, au apărut clase speciale î n care copiii cu HIV
aflaţ i î n instituţ ii primeau un minim de educaţ ie (de ex. î n com. Vidra din jud. Ilfov). Copiii din
instituţ ii au fost primii diagnosticaţ i ş i iniţ ial au fost cei mai numeroş i. O explicaţ ie ar putea fi
legată de faptul că, având diferite probleme de sănătate (ex. distrofici), ei au fost principalii
recipienţ i ai transfuziilor cu sânge ş i derivate din sânge, iar î n anii 1988-1990 nu existau
facilităţ i de testare HIV a acestora.
În 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de cazuri de infecţ ie cu
HIV, cele mai multe dintre aceste cazuri fiind î n rândul copiilor. În cazul copiilor din familii,
cel mai frecvent este acreditată teza infectării nosocomiale (î n cadrul unor intervenţ ii medicale).
Aceasta s-a produs î n condiţ iile precarităţ ii sistemului sanitar din perioada sus-menţ ionată prin
folosirea aceloraş i ace de seringă la mai mulţ i copii, fie atunci când erau internaţ i î n spital, fie
la vaccinări. Astfel,
au apărut situaţ ii î n care cea mai mare parte a copiilor născuţ i î n acea 95
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
perioadă dintr-un cartier sau chiar de pe o stradă să fie infectaţ i cu HIV.
Conform Ordinului Ministrului Sănătăţ ii nr.967/29.05.2007 s-a constituit Comisia
interdisciplinară de analiză a cazurilor copiilor infectaţ i HIV î n perioada 1985 – 1992.
În privinţ a copiilor din familii se pot identifica 4 tipuri diferite de reacţ ii î n ceea ce priveş te
accesul la educaţ ie.
Primul tip de reacţ ie, al familiei, pleca de la premisa că datorită diagnosticului, ş ansele copilului
de a trăi o perioadă mai lungă de timp ş i de a fructifica astfel beneficiile educaţ iei sunt foarte
mici. Adăugând la aceasta hiperprotecţ ia părinţ ilor, ori teama de reacţ ia comunităţ ii la aflarea
diagnosticului copilului, reacţ ia a fost de abandonare a ş colii. Dictonul care părea să predomine
era unul
dureros: „Cât mai are de trăit, să trăiască fără griji!”. De-a lungul timpului au fost chiar medici
care nu credeau că aceş ti copii vor
ajunge adulţ i sau vor trăi prea mult.
Un al doilea tip de reacţ ie a venit din partea familiilor ş i
copiilor care au ales să continue să frecventeze ş coala. Atâta timp cât starea de sănătate era
relativ bună ş i stabilă, aceş ti copii care au beneficiat de sprijinul familiei, au mers î n continuare
la ş coală. În unele cazuri părinţ ii au ales să păstreze confidenţ ial diagnosticul de teama reacţ iei
celor din jur, dar ş i pentru a-l proteja pe copil. În alte cazuri, familia a comunicat diagnosticul
la ş coală sau acesta a fost aflat din alte surse. În situaţ ia copiilor al căror diagnostic a fost aflat

53
la ş coală, cei care au continuat să frecventeze cursurile au fost cei care au fost acceptaţ i de către
cadrele didactice ş i/sau comunitate. Această situaţ ie de acceptare a fost mai frecventă î n
comunităţ ile î n care cazurile erau mai numeroase.
Derivat din tipul anterior a existat ş i un al treilea tip de abordare. Un număr î nsemnat de copii,
datorită spitalizărilor repetate,
au fost nevoiţ i să î ntrerupă pentru o perioadă ş coala. Aceste perioade de î ntrerupere au variat,
iar î n unele situaţ ii au fost pasul spre
abandon. Astfel, puţ ini dintre copii au continuat studiile după terminarea gimnaziului, cei mai
mulţ i dintre cei care î ncă sunt ş colarizaţ i având decalaje faţ ă de nivelul aş teptat conform vârstei.
Cel de-al patrulea tip de reacţ ie a fost acela de respingere ş i a venit din partea comunităţ ii.
Cadrele didactice, au fost ş i ele, parte a comunităţ ii ş i uneori au reuş it să schimbe situaţ ia, dar
de multe ori nu
au reuş it. Protestele părinţ ilor, ameninţ ările la adresa copiilor seropozitivi sau a familiilor
acestora, uneori refuzul unor cadre
96
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
didactice de a-i accepta pe copii au fost tot atâtea cauze ale abandonului ş colar.
De-a lungul timpului situaţ ia s-a î mbunătăţ it î n special prin intervenţ iile organizaţ iilor
neguvernamentale care au derulat campanii tot mai ample de informare, educare, conş tientizare,
sensibilizare a publicului larg privind HIV/SIDA. Cu toate acestea, ş i î n 2004 ş i î n 2005 au fost
semnalate cazuri de discriminare î n ceea ce
1
priveş te accesul copiilor seropozitivi la educaţ ie . Modalităţ i de facilitare a integrării ş colare
Din analiza situaţ iei actuale putem identifica ariile asupra cărora se poate interveni pentru a
asigura accesul la educaţ ie al copiilor ş i tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA.
Pentru copiii care au abandonat ş coala primară există programul „A doua ş ansă pentru
î nvăţ ământul primar”, care, conform Art.1 din Ordinul MEdC Nr. 4615 bis/06.09.2004, are ca
scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adulţ ilor pentru recuperarea î nvăţ ământului primar, fiind
deschis tuturor celor care nu au finalizat acest nivel de studii ş i care au depăş it cu cel puţ in 4
2
ani vârsta de ş colarizare corespunzătoare î nvăţ ământului primar . La nivel general, legislaţ ia
care să prevadă accesul nediscriminatoriu al
copiilor/tinerilor seropozitivi la educaţ ie, cuprinde legea 272/2004 privind protecţ ia ş i
promovarea drepturilor copilului ş i legea
584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA î n România ş i de protecţ ie
a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA.
Legea 448/2006 privind protecţ ia ş i promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede
dreptul persoanelor cu dizabilităţ i la
1 Astfel de situaţ ii au fost semnalate Consiliului Naţ ional pentru Combaterea Discriminării de
Fundaţ ia Romanian Children’s Appeal, altele fiind menţ ionate ş i î n Raportul de Evaluare
Intermediară a Strategiei Naţ ionale HIV/SIDA 2004-2007. Martie 2006 (pag. 91) elaborat de
către Romanian Angel Appeal cu suportul tehnic ş i financiar al UNAIDS, sub patronajul
Comisiei Naţ ionale Multisectoriale HIV/SIDA. De asemenea, UNOPA a realizat monitorizarea
respectarii drepturilor persoanelor seropozitive, rapoartele putând fi consultate pe site-ul: http://
www.unopa.ro.

54
2
Martie 2006 (pag. 91)
Raportul de Evaluare Intermediară a Strategiei Naţ ionale HIV/SIDA 2004-2007. 97
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
educaţ ie, iar persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, î n funcţ ie de stadiul infecţ iei, pot fi î ncadrate
î ntr-un grad de handicap.
Pentru cei care au abandonat ş coala pe parcurs, au avut î ntreruperi sau au terminat doar
gimnaziul ş i nu au o calificare, sunt necesare programe prin care să dobândească o calificare.
Deş i se pot
derula cursuri special pentru ei, este de dorit să nu fie trataţ i diferenţ iat ş i să urmeze aceste
cursuri î mpreună cu alţ i tineri care nu au o calificare.
Pentru cei care ş i-au continuat studiile ş i după aflarea diagnosticului, intervenţ ia trebuie axată
pe susţ inerea lor î n continuare ş i pe sprijinirea integrării lor î n muncă.
Cea mai dificilă intervenţ ie este la nivelul comunităţ ilor refractare la accesul copiilor/tinerilor
cu HIV/SIDA la î nvăţ ământul de
masă.
Experienţ a sugerează că este necesară informarea ş i sensibilizarea comunităţ ii la
problemele persoanelor seropozitive. Nu este recomandabil ca aceasta să coincidă cu momentul
aducerii unui copil cu HIV î n ş coală, ci ar fi de dorit ca aceasta să se producă î nainte, dar fără
a menţ iona această perspectivă. Sprijinul venit din partea cadrelor didactice este foarte
important, î n special î n comunităţ ile mici, acestea fiind lideri ai comunităţ ii.
În unele cazuri î n care s-a reuş it integrarea ş colară a unor copii î n comunităţ i refractare, rolul
cel mai important l-a avut
directorul/conducerea ş colii sau Inspectoratul ş colar, care au fost perseverenţ i ş i, de exemplu,
au organizat sesiuni de informare î n comunitate, cu părinţ i, cu cadre didactice, la aceste sesiuni
invitând fie un medic (eventual din comunitate), fie specialiş ti din partea unor organizaţ ii
neguvernamentale de profil.
Riscul unor astfel de sesiuni este acela de a atrage atenţ ia asupra problemei ş i de a acutiza
dezbaterile, iar î n cazul î n care
confidenţ ialitatea diagnosticului copilului ce urmează să fie integrat sau care tocmai a fost
integrat î n ş coală, nu este păstrată, tensiunile pot creş te devenind greu controlabile. Cadrele
didactice nu au dreptul să divulge diagnosticul de seropozitivitate al unui copil nici altor cadre
didactice, nici elevilor/părinţ ilor, fiind posibilă sancţ ionarea lor. Legislaţ ia anti- discriminare
(OU 137/2000, OU 27/2004) dă dreptul Consiliului Naţ ional pentru Combaterea Discriminării
să aplice ş i amenzi contravenţ ionale celor care comit un act de discriminare, iar acest lucru
s-a î ntâmplat deja î n unele cazuri. 98
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
În demersul de facilitare a integrării ş colare ş i sociale a copiilor/tinerilor cu HIV/SIDA este
adeseori necesară implicarea mai multor specialiş ti ş i a liderilor formali ş i informali ai
comunităţ ii (preot, medic, poliţ ist, consilieri locali, etc.).
7.2. Integrarea î n comunitate
Pentru persoana infectată cu HIV sau bolnavă de SIDA, indiferent dacă este copil sau adult,
odată cu diagnosticul apar ş i schimbările. Este un fapt unanim acceptat că infecţ ia HIV are atât

55
o componentă medicală, cât ş i una socială. Din punctul de vedere al persoanei care trăieş te cu
HIV/SIDA, consecinţ ele sociale ajung să aibă o mare importanţ ă.
Nu de puţ ine ori, persoanele seropozitive menţ ionează că, după aflarea diagnosticului, cel mai
greu le-a fost să treacă peste reacţ iile
celor din jur, fie că era vorba de membri ai familiei, prieteni, vecini sau, mai larg, membri ai
comunităţ ii din care făceau parte. Situaţ ia de respingere din partea comunităţ ii cu care se
confruntă de multe ori persoanele seropozitive poate conduce la accentuarea trăirilor negative,
iar acestea pot conduce la creş terea gradului de vulnerabilitate al persoanei ş i, pe termen lung,
la agravarea stării de
sănătate.
Nevoia de apartenenţ ă este una dintre nevoile fundamentale ale
oricărei persoane, iar integrarea î n comunitate este considerată o caracteristică a incluziunii
sociale ş i a apartenenţ ei la statutul de cetăţ ean. A fi cetăţ ean presupune atât drepturi cât ş i
obligaţ ii.
Un segment important din rândul persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA î n România preferă să
nu beneficieze de unele drepturi care le-ar î mbunătăţ i nivelul de trai ş i calitatea vieţ ii deoarece
se tem. Se
tem că atunci când vor merge la primărie, la medicul de familie, la ş coală ş i vor spune că ei sau
copilul lor au HIV/SIDA, cei care vor afla
vor spune mai departe celorlalţ i ş i vor fi trataţ i diferit, vor fi priviţ i ca fiind vinovaţ i că sunt
infectaţ i. Aproximativ 60% dintre cei diagnosticaţ icu HIV preferă să păstreze doar pentru ei
diagnosticul ş i, de teama reacţ iei comunităţ ii, nu accesează unele din drepturile sociale stabilite
prin lege. Teama de marginalizare ş i stigmatizare conduce la păstrarea secretului diagnosticului,
uneori ş i î n situaţ ii care nu impun acest lucru.
99
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Modalităţ i de implicare a comunităţ ii ş i a autorităţ ilor locale
Ţinând cont de importanţ a pe care acceptarea î n comunitate o are pentru fiecare persoană, ş i cu
atât mai mult pentru persoana care trăieş te cu HIV/SIDA, considerăm utilă identificarea unor
posibile modalităţ i pe care membrii comunităţ ii ş i cei care activează la nivelul autorităţ ilor
publice locale le pot folosi pentru a sprijini integrarea socială a persoanelor infectate ş i afectate
de HIV/SIDA.
Motorul schimbării la nivel comunitar poate fi oricare actor al comunităţ ii, fie acesta lider
formal sau informal, neputându-se stabili o ierarhie. Ne vom opri asupra unora dintre actorii
sociali ce pot facilita integrarea î n comunitate a persoanelor seropozitive.
Cum poate interveni asistentul social?
3
Asistentul/referentul social de la Direcţ ia generală de asistenţ ă socială ş i protecţ ia copilului
(DGASPC), de la primărie sau din serviciul public de asistenţ ă socială (SPAS), sau persoana
cu atribuţ ii de asistenţ ă socială î n cazul comunelor, este/poate fi un factor important î n acest
sens.
Cel mai frecvent, asistentul/referentul social local interacţ ionează cu o persoană cu HIV/SIDA
atunci când aceasta sau un membru al familiei acesteia doreş te să obţ ină prestaţ iile sociale
prevăzute de lege ca urmare a î ncadrării î ntr-un grad de handicap. În această situaţ ie,
asistentul/referentul social trebuie să arate î nţ elegere pentru problemele clientului, să se
adapteze la nivelul de î nţ elegere al acestuia, să î l trateze cu respect. Pentru crearea unei relaţ ii

56
de î ncredere, asigurarea confidenţ ialităţ ii diagnosticului (ş i respectarea acesteia!) este primul
pas.
Pentru a preveni situaţ iile de divulgare accidentală a diagnosticului, uneori chiar î n familie, este
necesară consultarea
persoanei infectate î n privinţ a celor care cunosc diagnosticul, iar atunci când referim cazul către
alţ i specialiş ti, pentru a respecta
3 Folosim sintagma „asistent/referent social” pentru a surprinde situaţ ia de fapt, existentă la
nivelul celor mai multe primării (î n special din mediul rural) ş i anume suprapunerea forţ ată
dintre profesia de asistent social ş i funcţ ia de referent care desfăş oară activităţ i de asistenţ ă
socială fără a avea o diplomă universitară. La nivelul Direcţ iilor Generale de Asistenţ ă Socială
ş i Protecţ ia Copilului, funcţ ia poate fi cea
de inspector/referent („de specialitate” dacă are studii superioare, nu neapărat î n asistenţ ă
socială).
100

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
confidenţ ialitatea, avem nevoie de acordul prealabil al persoanei seropozitive pentru a î i
dezvălui diagnosticul.
Ceea ce poate face asistentul/referentul social î n mod activ este ca atunci când, după evaluarea
iniţ ială, identifică î mpreună cu clientul un deficit de integrare/participare socială să intervină la
nivelul
comunităţ ii. Se pot stabili două situaţ ii diferite: dignosticul nu este cunoscut î n comunitate sau
este cunoscut.
• În cazul î n care diagnosticul HIV al persoanei nu este
cunoscut, este recomandabil ca acţ iunile să se desfăş oare la nivel de
informare, conş tientizare a problematicii HIV/SIDA de către membrii
comunităţ ii. Împreună cu un medic din comunitate sau de la nivel
judeţ ean (Autoritatea pentru Sănătate Publică, Spitalul Judeţ ean/de
Boli Infecţ ioase), ori cu specialiş ti din partea unei organizaţ ii 4
neguvernamentale active î n domeniu se pot organiza sesiuni de informare la ş coală (cu elevii,
cu profesorii, cu părinţ ii), la primărie
cu ceilalţ i angajaţ i ai primăriei sau cu consilierii locali. De asemenea, pe tematica HIV/SIDA
se poate discuta ş i î n cadrul unor î ntâlniri ale unor structuri comunitare consultative (î nfiinţ ate
conform legii 272/2004) sau ale colectivului de sprijin (acolo unde acesta mai există), mai ales
că î n cadrul acestora sunt lideri formali ş i informali ai comunităţ ii. În oraş e, î ntâlnirile pot fi
unele publice, fie î n locurile frecventate de tineri (ex. discoteci), fie cu ocazia unor evenimente
locale. Dacă sunt folosite ş i materiale informative (pliante, afiş e de la Autoritatea Sanitară sau
de la ONG-uri), impactul poate fi mai mare. În cadrul acestor î ntâlniri nu este necesară (ş i nici
permisă de lege) referirea la cazuri particulare, putându-se menţ iona că este posibil să existe
persoane cu HIV/SIDA ş i î n comunitate sau chiar printre participanţ i, unii nici să nu ş tie ş i
altora să le fie teamă să spună.
• În situaţ ia î n care persoana este cunoscută î n comunitate ca având HIV/SIDA, intervenţ ia este
necesară atunci când aceasta nu
este acceptată, fiind marginalizată social. În funcţ ie de sfera î n care se manifestă respingerea –
familie, vecinătate, ş coală ş .a. – este necesară
adaptarea intervenţ iei.

57
În cazul î n care familia nu acceptă persoana seropozitivă, asistentul/referentul social poate,
după ce s-a informat î n prealabil, să arate că riscul de transmitere a infecţ iei este minim î n cazul
convieţ uirii, dacă se respectă reguli minime de igienă. Un alt
4 O listă cu organizaţ ii negunervamentale active î n domeniul HIV/SIDA poate fi găsită la
„Adrese utile” de la sfârş itul acestui manual.
101

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
argument ce poate fi adus este acela că, marea majoritate a copiilor seropozitivi au trăit î n
familie pentru mulţ i ani, iar atunci când au fost depistaţ i nimeni altcineva din familie nu mai
era infectat deş i, de multe ori este probabil să nu se fi respectat regulile de igienă. Pe de altă
parte, se poate argumenta că sprijinul familiei este unul important
pentru oricare dintre noi, familia fiind principala sursă de suport social. Pentru a susţ ine cele
spuse, se poate apela ş i la materiale
informative (broş uri, pliante) ori la sprijinul altor specialiş ti. Întâlnirile cu membrii familiei se
pot desfăş ura atât separat, cât ş i î mpreună cu persoana infectată î n funcţ ie de situaţ ie ş i de
evaluarea posibilelor consecinţ e asupra persoanei infectate, mergând pe varianta minimizării
efectelor negative.
În cazul î n care vecinii sunt cei refractari la adresa persoanei/familiei afectate de HIV/SIDA se
pot iniţ ia discuţ ii separate
cu aceş tia, î ncercându-se a se arăta că practic nu există riscuri pentru ei, menţ ionând căile de
transmitere ş i modalităţ ile de protecţ ie la care orice persoană poate apela. În această situaţ ie
materialele informative pot fi foarte utile, de asemenea se poate apela la specialiş ti din partea
unei organizaţ ii neguvernamentale. În mediul rural î n special, un sprijin important poate veni
din partea preotului, care poate discuta cu aceş tia sau poate genera o discuţ ie despre acceptare
la una dintre slujbe. Pentru a preveni coalizarea î mpotriva persoanei/familiei afectate, este
recomandabil ca î ntâlnirile să se organizeze separat cu fiecare dintre vecini, chiar dacă aceasta
presupune un efort suplimentar.
Integrarea î n ş coală ş i modalităţ ile concrete de facilitare a integrării ş colare vor fi abordate mai
jos. Asistentul/referentul social se poate implica, alături de cadrele didactice ş i de alţ i membri
ai comunităţ ii î n special î n detensionarea relaţ iilor cu părinţ ii elevilor. Se poate proceda similar
cu abordarea vecinilor, î n plus î n ş coală

58
elevii având cabinet medical (unde există) ş i fiind supravegheaţ i de cadrele didactice.
Experienţ a a arătat că de multe ori părinţ ii sunt mai
reticenţ i decât elevii/copiii lor, convingerea lor fiind o sarcină dificilă. Pentru aceasta se pot
organiza î ntâlniri cu părinţ ii ş i/sau elevii pe teme legate de educaţ ia pentru sănătate, educaţ ia
sexuală, igiena personală, ş .a.
Pentru a evita situaţ iile î n care diagnosticul este cunoscut de părinţ i ş i aceş tia fac front comun
î mpotriva copilului seropozitiv este
necesară intervenţ ia preventivă. Astfel, dacă familia doreş te să comunice diagnosticul cadrelor
didactice, este posibil să fie î nsoţ ită de
102
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
asistentul/referentul social care poate accentua păstrarea confidenţ ialităţ ii diagnosticului faţ ă de
ceilalţ i colegi, faţ ă de elevi ş i faţ ă de părinţ i. Se pot aduce argumentele legii î n susţ inerea celor
de mai sus.
Cum poate interveni medicul?
Medicul este liderul din comunitate privit cu cea mai mare autoritate î n privinţ a informaţ iilor
despre HIV/SIDA. Atunci când apare cazul unei persoane cu acest diagnostic, î n lipsa unor
informaţ ii, primul la care se apelează este medicul. Implicarea sa este esenţ ială î n detensionarea
relaţ iilor î ntr-o comunitate speriată de perspectiva ca unul dintre membrii ei să fie seropozitiv
HIV sau bolnav de SIDA. Medicul poate fi acela care, prin participarea la î ntâlniri cu
comunitatea, alături de ceilalţ i lideri formali ş i informali din comunitate, î i poate face pe
membrii comunităţ ii să î nţ eleagă că riscurile pentru ei sunt minime, explicându-le căile de
transmitere dar ş i măsurile de prevenire. Astfel de î ntâlniri pot fi un prilej pentru discutarea ş i
altor aspecte ce ţ in de igienă, educaţ ie pentru sănătate, ori de sănătatea sexuală. Pe lângă
participarea la astfel de î ntâlniri, medicul poate avea la loc vizibil materiale informative pe care
să le ofere pacienţ ilor, iar cei care sunt medici de familie ş i participă î n
Programul Naţ ional de Planificare Familială, pot oferi, spre exemplu, prezervative bărbaţ ilor ş i
femeilor de vârstă fertilă (de 15-49 ani) din
5
mediul rural , contribuind î n mod direct la prevenirea răspândirii infecţ iei cu HIV, dar ş i a altor
ITS-uri. Dacă nu au astfel de materiale pot lua legătura cu o organizaţ ie neguvernamentală atât
pentru materiale informative, cât ş i pentru prezervative. De asemenea, Autoritatea de Sănătate
Publică poate fi un alt punct de sprijin î n organizarea unor astfel de î ntâlniri. În comunităţ ile de
romi,
mediatorul sanitar poate fi de asemenea implicat î n aceste î ntâlniri, el fiind cel mai aproape de
comunitate ş i fiind acceptat de aceasta.
5 Prin Programul Naţ ional de Planificare Familială, medicii de familie formaţ i î n acest sens pot
oferi contraceptive gratuite, dintre care ş i prezervative, următoarelor
categorii de beneficiari: (tuturor) persoanelor de vârstă fertilă din mediul rural, celor care
beneficiază de ajutor social, celor care sunt ş omeri, precum ş i elevilor ş i

studenţ ilor. http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-


didactic-fundat
103
i
5/21/2018

59
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Cum poate interveni preotul?
Preotul poate fi un alt actor cu rol important î n procesul de facilitare a integrării î n comunitate
a persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA. Acesta este unul dintre liderii informali ai comunităţ ii,
iar autoritatea sa este mai pregnantă î n special î n comunităţ ile mici/tradiţ ionale. Biserica î n
general, se bucură de un nivel ridicat de î ncredere la nivelul populaţ iei.
În situaţ ia î n care o persoană cu HIV/SIDA are dificultăţ i î n relaţ iile cu membrii comunităţ ii,
preotul se poate implica î n mod activ, atât individual, cât ş i î mpreună cu alţ i membri/lideri ai
comunităţ ii. Astfel, la nivel individual, acesta poate face apel la enoriaş i pentru a arăta
î nţ elegere ş i acceptare pentru persoana seropozitivă ş i familia acesteia. Preotul le poate spune
enoriaş ilor că
infecţ ia cu HIV aduce destulă suferinţ ă fizică persoanei seropozitive ş i aceasta are nevoie de
sprijin ş i ajutor, iar reacţ iile negative ale
vecinilor/membrilor comunităţ ii pot conduce la agravarea stării de sănătate ş i la tensionarea
relaţ iilor din comunitate. De asemenea, poate arăta că SIDA nu alege ş i că oricare dintre
membrii comunităţ ii poate fi la un moment dat î n nevoie sau se poate î mbolnăvi ş i le poate
î ndrepta atenţ ia spre valori creş tine precum iubirea aproapelui. Dacă este cazul, poate face apel
la membrii
comunităţ ii pentru a ajuta material familia î n dificultate.
Pentru persoana care trăieş te cu HIV/SIDA preotul poate fi un
sprijin moral, oferindu-i consiliere pastorală/spirituală. În special î n momentele grele de după
aflarea diagnosticului ş i atunci când starea de sănătate se î nrăutăţ eş te, pot apărea conflicte
interioare, variaţ ii î n intensitatea credinţ ei religioase (fie o erodare a credinţ ei, î nsoţ ită de
sentimentul că Dumnezeu l-a părăsit, fie o aplecare/î ntoarcere spre religie considerând
HIV/SIDA ca o pedeapsă divină sau ca o
î ncercare la care el/ea este supus/ă) ş i preotul poate asculta ş i susţ ine persoana afectată.
Împreună cu alţ i membri/lideri ai comunităţ ii preotul î ş i poate coordona intervenţ ia, pentru a
servi unui ţ el comun, respectiv integrarea socială a persoanei seropozitive ş i a familiei acesteia.
Cum poate interveni poliţ istul?
Poliţ istul este perceput, de cele mai multe ori ca factor de
control, ca cel care aplică legea. Pentru a răspunde mai bine realităţ ilor actuale tendinţ a este
aceea de a vedea poliţ istul legat î ntr-o mai mare
104
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
măsură de comunitate, î n interacţ iune cu cetăţ enii. În relaţ ie cu persoanele cu HIV/SIDA,
poliţ istul se poate manifesta î n două ipostaze.
Pe de o parte, din punctul de vedere al legii, poliţ istul poate interveni atunci când s-a produs
infectarea voluntară cu HIV a
unei persoane, Codul Penal sancţ ionând această faptă (dacă persoana nou infectată a depus
plângere penală) cu î nchisoare î ntre
5-15 ani (vezi secţ iunea privind drepturile ş i obligaţ iile persoanelor seropozitive). În această
ipostază, poliţ istul poate avea un rol activ î n prevenirea răspândirii infecţ iei cu HIV arătând
consecinţ ele unei astfel de fapte.
Pe de altă parte, conform noilor cerinţ e, poliţ istul poate ş i trebuie să aibă o relaţ ie strânsă cu
comunitatea, comunicând cu cetăţ enii ş i

60
mediind sau aplanând conflictele ce pot apărea la un moment dat î n sânul comunităţ ii.
„Poliţ istul de proximitate” poate depăş i stadiul de concept,
ajungând să reprezinte o realitate prin prezenţ a î n interiorul comunităţ ii, ceea ce î i poate permite
o bună cunoaş tere a acesteia. În calitatea sa de „om al legii” le poate aduce la cunoş tinţ ă celor
care au tendinţ a de a discrimina persoana seropozitivă că legea (OU 137/2000, OU 27/2004)
prevede sancţ iuni î n această situaţ ie. Totodată, prin natura activităţ ilor sale, relaţ ionează cu
diferite instituţ ii, ceea ce î i permite să identifice din timp situaţ iile cu risc ş i să intervină
preventiv.
Uneori este necesară implicarea ş i a altor lideri, precum primarul, secretarul primăriei sau
consilierii locali, prin poziţ ia lor de decizie î n comunitate, ei asigurând că legea este pusă î n
aplicare.
7.3. Integrarea î n muncă
Una dintre aspiraţ iile tinerilor seropozitivi este aceea de a avea
un loc de muncă, ca semn al „normalităţ ii”. Accesul pe piaţ a muncii poate fi considerat un
indicator al integrării lor sociale. Atunci când
resursele familiei ş i ale comunităţ ii nu mai pot satisface nevoile unei persoane, aceasta poate
participa pe piaţ a muncii, astfel putându-ş i asigura bunăstarea. Existenţ a unui loc de muncă, î n
funcţ ie de recompensa/salariul primit poate asigura/creş te gradul de independenţ ă al
cetăţ eanului - pe de o parte faţ ă de familie, comunitate, iar pe de altă parte faţ ă de beneficiile ş i
serviciile sociale
oferite de stat prin intermediul politicilor sociale.
105
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Pentru ca o persoană să poată ocupa un loc de muncă trebuie să î ndeplinească unele condiţ ii:
--
-
să î ş i dorească acest lucru,
forţ a sa de muncă (calificarea, pregătirea) să fie căutată, să existe un angajator care să aibă
nevoie de acea forţ ă de
muncă ş i să plătească pentru ea, să fie aptă.
Din perspectiva tinerilor infectaţ i cu HIV sau bolnavi de SIDA, mulţ i dintre ei î ş i doresc să
lucreze, considerând că astfel pot dovedi că sunt independenţ i ş i că duc o viaţ ă „normală”. Aş a
cum reiese din datele privind ş colarizarea adolescenţ ilor seropozitivi (inclusiv din cercetarea
de faţ ă), o mare parte dintre ei au o calificare scăzută, fie abandonând ş coala î nainte de a termina
educaţ ia obligatorie (vezi
secţ iunea „integrarea î n ş coală”), fie terminând doar 8 clase. Aceasta face ca posibilităţ ile reale
de a găsi un loc de muncă să fie reduse, iar
atunci când acesta este identificat este probabil să fie unul care presupune muncă necalificată
ş i prost plătită. În situaţ ia î n care munca necalificată presupune efort fizic, posibilitatea ca
tânărul infectat cu HIV să ocupe acest loc de muncă pentru o perioadă mai lungă de timp scade
(î n condiţ iile î n care efortul fizic susţ inut poate deteriora starea de sănătate necesitând
spitalizare ş i î ntreruperea activităţ ii). În măsura î n care munca necalificată nu presupune efort
fizic deosebit, tânărul infectat cu HIV se poate angaja î n activitate.
În privinţ a angajării/integrării î n muncă a persoanelor/tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA putem
menţ iona două aspecte critice:
î n ce măsură un angajator va angaja/păstra un angajat infectat cu HIV

61
care sunt acele munci/activităţ i pe care persoanele seropozitive le
pot desfăş ura ş i/sau pe care nu le pot desfăş ura.
̂In privinţ a primului aspect menţ ionat, răspunsul este aparent
simplu, î n sensul că nu este necesar ca angajatorul să cunoască statusul HIV al angajaţ ilor, legea
garantând dreptul la
confidenţ ialitate. Cu toate acestea, există studii (Lazăr et. all, 2006) care au arătat că după
aflarea diagnosticului HIV multe persoane au renunţ at să mai meargă la serviciu de teama
reacţ iei colegilor de muncă (au preferat să plece singure decât să fie date afară). De asemenea,
au fost î ntâlnite situaţ ii, unele dintre ele semnalate Consiliului Naţ ional pentru Combaterea
Discriminării, î n care, î n momentul aflării diagnosticului atât persoana seropozitivă cât ş i
membri ai familiei care lucrau î n aceeaş i firmă au fost concediate. În 106
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
acest caz nici intervenţ ia ONG-urilor nici sancţ iunile aplicate de CNCD ş i Inspecţ ia Muncii nu
au schimbat situaţ ia.
Deoarece, aş a cum am arătat ş i la integrarea î n ş coală, intervenţ ia î n momentul escaladării
conflictului nu are î ntotdeauna efect, este nevoie de o intervenţ ie preventivă î n sensul informării
angajatorilor asupra drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV, asupra riscurilor minime de
transmitere a virusului la locul de muncă
ş i asupra adaptării programului de lucru astfel î ncât ş i persoana seropozitivă HIV aptă de muncă
să poată munci (vezi î n acest sens ş i prevederile legii 448/2006 privind integrarea î n muncă a
persoanelor cu dizabilităţ i).
Al doilea subiect este unul controversat. Pe de o parte există legi (ex. 584/2002) care prevăd că
persoanele infectate cu HIV sau
bolnave de SIDA beneficiază de tratament nediscriminatoriu î n ceea ce priveş te dreptul la
muncă ş i protecţ ia socială a muncii ş i la
promovarea profesională, iar starea sănătăţ ii lor nu poate constitui criteriu de concediere. Pe de
6
altă parte există reglementări specifice care prevăd „excepţ ii” . O astfel de excepţ ie se referă
la solicitarea testului HIV la angajarea î n cabinete de cosmetică, manichiură, coafură, î n unităţ i
de alimentaţ ie publică, asistenţ ă medicală ş i î ngrijirea copilului î n grădiniţ e ş i creş e ş i
personalul medical ş i auxiliar din serviciile medicale. Angajaţ ii din industria alimentară
(preparare ş i servire sau vânzare de alimente) ş i personalul de curăţ enie din industria turistică
trebuie să fie ş i el testat pentru boli infecţ ioase ş i nu pot lucra până la vindecare (Human Rights
Watch, 2006). Această ambivalenţ ă a legislaţ iei afectează ş ansele de integrare î n muncă ale
persoanelor seropozitive, reducându-le spectrul de posibilităţ i de angajare. În condiţ iile î n care
se respectă norme minime de igienă/ protecţ ia muncii ş i precauţ iile universale riscurile de a
transmite virusul la locul de muncă sunt minime. Singurul aspect
care poate fi pus î n discuţ ie se poate referi la capacitatea persoanei
6 Vezi Legea privind Protecţ ia Muncii, nr. 90/1996 din 12 iulie 1996 publicată î n Monitorul
Oficial nr. 157 din 23 iulie 1996, art. 3, ş i Ordinul comun 508/2002 al Ministerului Sănătăţ ii ş i
al Ministerului Muncii ş i Solidarităţ ii Sociale privind aprobarea Normelor generale privind
protecţ ia muncii, Monitorul Oficial nr. 880 din 6 decembrie 2002, artic. 48, 56, 57. Examenul
medical î n vederea angajării stabileş te: a) capacitatea, b) compatibilitatea, c) faptul că
potenţ ialul angajat nu are boli care ar putea pune î n pericol sănătatea ş i securitatea altor angajaţ i,
d) faptul că potenţ ialul

62
angajat nu suferă de boli care ar putea pune î n pericol securitatea unităţ ii ş i/sau calitatea
bunurilor produse sau a serviciilor asigurate ş i e) că persoana care poate fi

angajată nu constituie un risc pentru sănătatea populaţ iei.


http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
107
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
seropozitive de a desfăş ura munca respectivă. Sunt situaţ ii î n care persoana infectată cu HIV
sau bolnavă de SIDA trebuie să meargă la controale medicale periodice, să î ş i ia tratamentul
ori să se interneze î n spital ş i î n aceste cazuri este necesară adaptarea programului de lucru
astfel î ncât să permită păstrarea celei mai bune stări de sănătate.
Cele menţ ionate mai sus sugerează că există domenii î n care tinerii seropozitivi se pot angaja,
dar este nevoie de o calibrare a
efortului î n funcţ ie de starea de sănătate, de posibilităţ ile ş i capacităţ ile individuale.
7.4. Drepturi ş i obligaţ ii
Din statutul de seropozitiv HIV decurg o serie de drepturi ş i
obligaţ ii. În funcţ ie de stadiul infecţ iei, drepturile sunt mai largi sau mai restrânse, dar ele se
acordă numai celor care le solicită.
În România, situaţ ia persoanelor seropozitive este reglementată, î n principal, de Legea
584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA î n România ş i de protecţ ie
a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA ş i de Legea 448/2006 privind protecţ ia ş i
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Conform legii 584/2002, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de
protecţ ie socială, de tratament nediscriminatoriu î n ceea ce priveş te dreptul la î nvăţ ătură,
dreptul la muncă ş i protecţ ia socială a muncii ş i la promovarea profesională, iar starea sănătăţ ii
lor nu poate constitui criteriu de concediere.
Conform legii nr. 448/2006 privind protecţ ia ş i promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, persoanele seropozitive sunt incluse î n categoria persoanelor cu handicap/dizabilităţ i.
Persoanele cu handicap, conform legii, sunt acele persoane cărora, datorită unor afecţ iuni fizice,
mentale sau senzoriale, le
lipsesc abilităţ ile de a desfăş ura î n mod normal activităţ i cotidiene, necesitând măsuri de
protecţ ie î n sprijinul recuperării, integrării ş i incluziunii sociale.
108
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Drepturi băneş ti
Pentru o alimentaţ ie corespunzătoare care să asigure eficienţ ă
î n tratamentul cu medicamente antiretrovirale se acordă indemnizaţ ii lunare de hrană, î n
cuantum aprobat prin hotărâre a guvernului. În ianuarie 2007, cuantumul acestora a fost stabilit
la 9 lei/zi pentru
copii, respectiv 11,5 lei/zi pentru adulţ i.
Pentru obţ inerea indemnizaţ iei de hrană este necesară
depunerea unei cereri î nsoţ ite de un certificat medical doveditor la Direcţ ia de Muncă ş i
Protecţ ie Socială de la nivelul fiecărui judeţ sau al municipiului Bucureş ti.

63
Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de alocaţ ie de
stat majorată cu 100%.
În plus, copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de o alocaţ ie lunară de hrană care se
acordă prin intermediul Direcţ iei
Generale de Asistenţ ă Socială ş i Protecţ ia Copilului de la nivelul fiecărui judeţ /sector.
Adultul cu handicap beneficiază, î n condiţ iile legii 448/2006, de următoarele prestaţ ii sociale:
a) indemnizaţ ie lunară, indiferent de venituri:
1. î n cuantum de 179 lei, pentru adultul cu handicap grav; 2. î n cuantum de 147 lei, pentru
adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
1. î n cuantum de 80 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. î n cuantum de 60 lei, pentru adultul cu handicap accentuat.
Persoanele cu handicap grav ş i accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul
urban cu mijloace de transport î n comun de suprafaţ ă ş i cu metroul ş i pe liniile de transport
interurban î n limita a 12 (persoanele cu handicap grav) sau 6 călătorii (persoanele cu handicap
accentuat) dus-î ntors pe an calendaristic.
Legitimaţ ia pentru transportul urban cu mijloace de transport î n comun de suprafaţ ă este
valabilă pe î ntreg teritoriul ţ ării, fiind
recunoscută de toate regiile de transport local.
Educaţ ia persoanelor cu handicap se realizează prin:
a) unităţ i de î nvăţ ământ special;
̆ ̆ ̆ ̆ ̂ ̆ ̆
b) integrarea individuala î n unitaţ i de î nvaţ amant de masa, inclusiv î n unitaţ i cu predare î n
limbile minorităţ ilor naţ ionale;
̆
c) grupe sau clase speciale compacte, integrate î n unitaţ i preş colare ş i
ş colare de masă;
d) servicii educaţ ionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;
109
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
e) ş colarizare la domiciliu, până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de î mplinirea
vârstei de 26 de ani, prin grija Ministerului Educaţ iei ş i Cercetării;
f) educaţ ia „la patul de spital”, pe durata spitalizării;
g) alternative educaţ ionale.
Elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă ş i cazare î n
internatele ş colare, iar studenţ ii cu handicap grav ş i accentuat beneficiază, la cerere, de reducere
cu 50% a taxelor pentru cazare ş i masă la cantinele ş i căminele studenţ eş ti. Preş colarii, elevii
ş i studenţ ii cu handicap, î mpreună cu asistenţ ii personali ş i asistenţ ii personali profesioniş ti,
după caz, au dreptul la locuri gratuite î n tabere de odihnă, o dată pe an, indiferent de forma de
î nvăţ ământ.
Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de facilităţ i fiscale precum: scutire de
impozit pe veniturile din salarii ş i
scutire de la plata impozitului pe clădire ş i teren.
Persoana cu handicap grav are dreptul, î n baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent
personal. Părinţ ii sau reprezentanţ ii legali ai copilului cu handicap grav, adulţ ii cu handicap
grav sau reprezentanţ ii legali ai acestora, cu excepţ ia celor cu handicap vizual grav, pot opta
î ntre asistent personal ş i primirea unei indemnizaţ ii lunare î n cuantum egal cu salariul net al
asistentului

64
social debutant cu studii medii din unităţ ile de asistenţ ă socială din sectorul bugetar, altele decât
cele cu paturi (de obicei salariul minim
pe economie).
H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor legii nr. 448/2006 prevede la art. 24. alin. (1) că î n cazul î n care î ntr-
o familie există două sau mai multe persoane cu handicap grav cu drept la asistent personal,
fiecare dintre acestea beneficiază de asistent personal.
Este posibil ca o persoană care este î ncadrată î n grad de handicap grav să nu beneficieze de
asistent personal.
Persoana care are î n î ngrijire, supraveghere ş i î ntreţ inere un copil cu handicap beneficiază de
următoarele drepturi:
a) concediu plătit pentru creş terea copilului cu handicap până la î mplinirea de către acesta a
vârstei de 7 ani ş i program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are î n î ngrijire copilul
cu handicap ce necesită tratament pentru afecţ iuni intercurente, până la î mplinirea de
către copil a vârstei de 18 ani; 110
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
b) concedii medicale pentru î ngrijirea copilului cu handicap care necesită internare, tratament
ambulatoriu sau la domiciliu, pentru afecţ iuni intercurente, până la î mplinirea de către copil a
vârstei de 18 ani;
c) indemnizaţ ie, prin Ministerul Muncii, Familiei ş i Egalităţ ii de Şanse, pentru creş terea
copilului cu handicap, acordată femeii mamă
deţ inătoare de certificat de persoană cu handicap, până la î mplinirea de către copil a vârstei de
7 ani;
d) alocaţ ie de î ntreţ inere pentru copiii cu handicap, aflaţ i î n plasament familial sau î ncredinţ aţ i,
potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, î n
cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 50%.
De drepturile prevăzute mai sus beneficiază, la cerere, unul dintre părinţ i, tutorele, persoanele
care au adoptat un copil cu
handicap sau cărora li s-au î ncredinţ at copii cu handicap spre creş tere ş i educare ori î n
plasament familial, dacă sunt asiguraţ i pentru concedii ş i indemnizaţ ii de asigurări sociale de
sănătate î n cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Dreptul persoanei cu HIV/SIDA de a fi protejată î mpotriva discriminării este prevăzut î n O.U.
nr. 137/2000 modificată ş i completată prin legea 48/2002 ş i prin legea 27/2004.
Legea 48/2002 privind prevenirea ş i sancţ ionarea tuturor
formelor de discriminare defineş te discriminarea ca: „orice deosebire, excludere, restricţ ie sau
preferinţ ă... care are ca scop sau efect restrângerea ori î nlăturarea recunoaş terii, folosinţ ei sau
exercitării, î n condiţ ii de egalitate, a drepturilor omului ş i libertăţ ilor fundamentale ori a
drepturilor recunoscute prin lege, î n domeniul politic, economic, social ş i cultural sau î n orice
alte domenii ale vieţ ii publice.”
În cazul î n care o persoană se simte discriminată se poate adresa cu o petiţ ie Consiliului Naţ ional
pentru Combaterea
Discriminării care are mandatul de a investiga plângerile, de a da amenzi ş i de a propune măsuri
afirmative. Legea 48/2002 permite de
asemenea victimelor discriminării să aducă un caz î n faţ a instanţ elor civile ş i să solicite daune
ş i restabilirea situaţ iei anterioare existente î nainte de săvârş irea actului de discriminare.

65
O altă lege cu aplicabilitate pentru tinerii cu HIV/SIDA este Legea 116/2002 pentru prevenirea
ş i combaterea marginalizării sociale. Printre măsurile vizate de această lege se numără asistenţ ă
î n
vederea găsirii unui loc de muncă (prin AJOFM se î ncheie un 111
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
contract de solidaritate cu angajatorii) ş i î n vederea asigurării accesului la o locuinţ ă (Consiliile
Locale având responsabilitatea de a achiziţ iona locuinţ e sau de a achita chiria pentru o perioadă
de până la 3 ani).
Obligaţ ii
Obligaţ iile persoanelor seropozitive sunt legate î n special de
protejarea celorlalţ i ş i sunt prevăzute î n legea 584/2002 privind măsurile de prevenire a
răspândirii maladiei SIDA î n România ş i de protecţ ie a persoanelor infectate cu HIV sau
bolnave de SIDA. O persoană cu HIV/SIDA este obligată să informeze medicul curant, inclusiv
medicul stomatolog, cu privire la statutul său HIV, atunci când î l cunoaş te.
Dacă o persoană care î ş i cunoaş te diagnosticul de infecţ ie HIV, are un comportament de risc
(relaţ ie sexuală neprotejată,
folosire î n comun a unor obiecte ascuţ ite/tăioase, neinformarea medicului curant, etc.) ş i nu
comunică anterior statusul său serologic, iar astfel o altă persoană este infectată se consideră
„infectare voluntară” ş i este pedepsită, conform Codului Penal (art. 309, alin. 2), cu î nchisoare
de la 5 la 15 ani.
O persoană HIV+ are aceleaş i drepturi cu una HIV-, drepturi ce decurg din statutul de cetăţ ean.
De ex. are dreptul de a se căsători, de
a avea copii, dreptul la intimitate, la respectarea vieţ ii private, la imagine.
Realitatea arată că cea mai mare parte a persoanelor afectate de HIV/SIDA preferă să nu
beneficieze de aceste drepturi de teamă că, î ncălcându-se confidenţ ialitatea, s-ar putea afla
diagnosticul î n comunitatea din care fac parte, iar aceasta ar conduce la discriminare ş i
marginalizare.
Procentul celor î ncadraţ i î ntr-un grad de handicap la nivel naţ ional este de aproximativ 35%.
Din 11.352 cazuri î nregistrate la
Compartimentul de Evaluare ş i Monitorizare a infecţ iei HIV/SIDA î n România la 30 iunie
2006, 4.153 au fost î ncadraţ i î ntr-un grad de handicap (date valabile la aceeaş i dată la ANPH).
112
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

66
Capitolul 8 METODOLOGIE
8.1. Repere privind proiectarea activităţ ilor educative 8.2. O metodologie centrată pe elev ş i pe
propria acţ iune - metode activ-participative
8.3. Produse-mesaj 8.4. Proiecte didactice
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
8.1. Repere privind proiectarea activităţ ilor educative
Datorită faptului că î n ultimii ani a crescut î ngrijorător de mult numărul tinerilor din România
infectaţ i cu HIV, activităţ ile educative din instituţ iile de î nvăţ ământ nu pot ignora această
realitate „postmodernă”.
Scopul fundamental al activităţ ilor educative pe tematica HIV/SIDA este de a informa ş i
sensibiliza tinerii î n vederea conş tientizării factorilor care determină vulnerabilitatea î n faţ a
infectării cu HIV.
Proiectarea activităţ ilor educative pe problematica HIV/SIDA trebuie realizată adecvat vârstei
ş i nivelului de dezvoltare intelectuală ş i emoţ ională a elevului.
Domenii de competenţ ă privind tematica HIV/SIDA 1. informaţ ii privind infectarea cu HIV;
2. prevenirea infectării cu HIV ş i promovarea sănătăţ ii fizice ş i psihice;

67
3. responsabilitatea socială ş i deprinderi de relaţ ionare pozitivă cu persoanele care trăiesc cu
HIV/SIDA.
Informaţ iile privind infectarea cu HIV pot să cuprindă:
definirea, istoricul, căile de transmitere, evoluţ ia, tratamentul,
cercetările î n domeniul HIV/SIDA.
Prevenirea infectării cu HIV ş i promovarea sănătăţ ii fizice ş i
psihice au drept componente: HIV/SIDA î n cifre, testul HIV, precauţ iile universale, reguli
generale de educaţ ie sanitară.
Responsabilitatea socială ş i deprinderile de relaţ ionare pozitivă cu persoanele care trăiesc cu
HIV/SIDA urmăresc: confidenţ ialitatea, stigma ş i discriminarea, implicaţ iile psihologice ale
diagnosticului HIV+, manifestările psihopatologice la adolescentul cu HIV/SIDA,
drepturile ş i obligaţ iile persoanelor seropozitive, integrarea adolescenţ ilor infectaţ i î n mediul
ş colar.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
115
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
8.2. O metodologie centrată pe elev ş i pe propria acţ iune – metode activ-participative
Învăţ ământul modern caută să păstreze un echilibru î ntre munca individuală ş i lucrul î n grup,
să î mbine î nvăţ area individuală ş i
independentă cu î nvăţ area interdependentă, prin cooperare sau colaborare, să asocieze
exerciţ iul individual exerciţ iului interacţ iunii
cu ceilalţ i.
Metodele activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că, prin felul său de a fi,
î nvăţ area este o activitate personală care nu poate fi cu nimic î nlocuită, pentru ca singur, cel
care î nvaţ ă să poată deveni agent al propriei sale î nvăţ ări (Cerghit, 2006, pag.68).
Alegerea metodelor activ-participative se face î n funcţ ie de anumiţ i factori:
• experienţ a indivizilor: apreciabilă ş i diferenţ iată, determină aportul indivizilor la activitatea
de grup;
• dificultatea participanţ ilor de a rămâne pasivi: sesiunile provoacă ş i solicită participarea activă
a participanţ ilor;
• dezvoltarea capacităţ ii de a trăi situaţ iile, de a le analiza ş i de a lua decizii corecte;
• obiş nuinţ a participanţ ilor de a vedea aspectele practice concrete ale lucrurilor, î n afara celor
teoretice;
• recunoaş terea faptului că activitatea de formare ş i instruire urmăreş te să ofere participanţ ilor
oportunităţ i pentru reconsiderarea experienţ elor proprii ş i că autoformarea va fi continuată.
Literatura de specialitate cunoaş te patru mari categorii de metode didactice, ş i anume:
I. metode de comunicare ş i dobândire a valorilor socioculturale (explicaţ ia, naraţ iunea, metoda
descrierii, prelegerea-dezbatere,
conversaţ ia euristică, metoda asaltului de idei, metoda problematizării, metoda focus-grup,
metoda acvariului, metoda cubului, lectura, metoda studiului individual, etc);
II. metode de explorare sistematică a realităţ ii obiective (observarea sistematică, experimentul,
metode demonstrative, metode de modelare, studiul de caz, etc);
III. metode fundamentate pe acţ iune practică (metoda exerciţ iului, metoda lucrărilor practice,
jocurile educative, metoda dramatizării,etc);
116
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i

68
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
IV. metode de raţ ionalizare a conţ inuturilor ş i operaţ iilor de predare/î nvăţ are (activitate
individuală cu ajutorul fiş elor, metode algoritmice de instruire, î nvăţ area electronică,etc.).
În cele ce urmează, vom aduce î n atenţ ie câteva particularităţ i ale metodelor activ-participative
ce pot fi folosite cu succes î n cadrul
activităţ ilor educative pe tematica HIV/SIDA. 1. Metoda dezbaterii
Dezbaterea are î nţ elesul unei discuţ ii pe larg ş i amănunţ ite a unor probleme adeseori
controversate ş i rămase deschise (dezbaterea cu caracter polemic), urmărindu-se influenţ area
convingerilor,
atitudinilor ş i conduitei participanţ ilor.
Accentul oricărei dezbateri de grup este pus asupra unei
probleme faţ ă de care oamenii manifestă opinii, sentimente sau cărora ei le acordă valori
diferite.
Alegerea temei pentru dezbatere ş i î nvăţ are se face mai uş or dacă puteţ i formula tema sub forma
unei î ntrebări. Prin răspunsurile la î ntrebare atitudinile participanţ ilor diferă ş i există ş ansa ca
participanţ ii să considere că î ntrebarea merită efortul de a i se da un
răspuns.
În cadrul dezbaterii se pot distinge trei părţ i:
1. introducerea î n dezbatere (formularea problemei cu sublinierea importanţ ei ei teoretice ş i
practice, inclusiv a dificultăţ ilor care rezultă - lucru pe care î l face conducătorul discuţ iei sau
cel care prezintă referatul de bază ce va incita la discuţ ii, deschiderea unei dezbateri se poate
realiza prin prezentarea a două referate care vor cuprinde puncte de vedere sau soluţ ii diferite);
2. dezbaterea propriu-zisă (cuprinde luările de cuvânt ale participanţ ilor);
3. sintetizarea rezultatelor (sistematizarea concluziilor ş i a argumentelor la care s-a ajuns,
î nsoţ ite de aprecieri, se subliniază elementele noi, contribuţ iile personale, caracterul original ş i
cutezanţ a opiniilor exprimate).
Avantaje: valorifică experienţ a de cunoaş tere ş i capacităţ ile intelectuale ale participanţ ilor,
asigură obţ inerea unui progres sensibil al î nvăţ ării ş i al propriei lor dezvoltări, cultivă o
exprimare
117
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
corespunzătoare, contribuie la corectarea deficienţ elor de vorbire, exercită o influenţ ă
favorabilă asupra construirii acţ iunilor ş i operaţ iilor gândirii, etc.
Dezavantaje: pot să aibă un efect de inhibiţ ie pentru unii participanţ i, manifestată prin
timiditate, reţ inere, precauţ ie de multe
ori exagerată, pentru a evita eventualele situaţ ii jenante, subiectivitatea părerilor provenite
adeseori din insuficienţ a
cunoş tinţ elor, tendinţ a unor participanţ i de a nu căuta să desprindă adevărul prin confruntarea
de opinii, ci numai de a-ş i afirma ş i impune propria părere, etc.
Teme: confidenţ ialitate, prevenţ ie, implicaţ iile psiho-sociale î n infecţ ia cu HIV/SIDA etc.
2. Metoda dezbaterii Phillips 66
Etape: (cf. Andrei Cosmovici ş i Luminiţ a Iacob):
• grupul - clasa se î mparte î n grupuri mai mici de câte 6 elevi (cât mai eterogene), urmând a
discuta problema 6 minute;
fiecare grup î ş i alege un coordonator;

69
se explică metoda ş i avantajul ei (posibilitatea de a asculta părerile mai multor persoane î ntr-un
timp foarte scurt) ş i apoi se
Avantaje: se asigură o participare colectivă ş i activă la rezolvarea cazului, se susţ in părerile prin
tehnica argumentării, se restrânge subiectivitatea, se acceptă gândirea colectivă.
Dezavantaje: conducătorul discuţ iei nu poate participa la dezbaterile din fiecare grupă, este
nevoie de timp suplimentar ca
fiecare grupă î n parte să-ş i poată prezenta concluziile, grupele se pot deranja reciproc atunci
când se lucrează î n aceeaş i sală de clasă.
Teme: prevenirea infecţ iei cu HIV, reguli generale de igienă ş i educaţ ie sexuală, drepturi ş i
obligaţ ii ale persoanelor seropozitive.
118
expune problema;
fiecare grup anunţ ă soluţ iile găsite;

• urmează o discuţ ie generală, după care se trag concluziile.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
3. Metoda problematizării
Este o metodă euristică ce constă î n prezentarea cunoş tinţ elor sub formă de probleme ş i î n
organizarea î nvăţ ării astfel î ncât elevii să ajungă prin rezolvarea de probleme la descoperirea
soluţ iilor unor
probleme diverse.
̂In desfăş urarea acestei metode se recurge la crearea de situaţ ii
problematice (de exemplu, o nouă relaţ ie de prietenie î ntre persoane de sexe opuse ş i măsuri de
protecţ ie î mpotriva BTS, testul HIV ş i secretul faţ ă de partener, reacţ ii psihologice î n afecţ iunile
cronice, etc.) cărora elevii să le găsească soluţ ia prin parcurgerea unor î ntrebări dinainte stabilite
de profesor. Aceste î ntrebări trebuie să acopere î ntreaga arie a problemei.
Etape posibile î n abordarea unei situaţ ii-problemă: 1. definirea punctului de plecare ş i a
scopului urmărit;
2. punerea problemei prin cunoaş terea profundă a situaţ iei de plecare ş i selectarea informaţ iei;
3. organizarea informaţ iei;
4. transformarea informaţ iei pe calea raţ ionamentului, inducţ iei ş i deducţ iei, a intuiţ iei ş i
analogiei, inclusiv a utilizării ş i a altor procedee para-logice î n vederea identificării soluţ iilor
posibile;
5. luarea deciziei – opţ iunea pentru soluţ ia optimă; 6. verificarea soluţ iei alese ş i a rezultatelor.
Avantaje: se consolidează structuri cognitive, se stimulează spiritul de explorare, se formează
un stil activ de muncă, se cultivă autonomia ş i curajul î n afiş area unor poziţ ii proprii.
Este nevoie de o anumită î ndrumare din partea profesorului pentru a face mai clare datele
problemei pentru a modifica, izola, reorganiza, etc., aceste date, el este cel care va orienta
discuţ iile
ajutându-i mai departe pe elevi să-ş i stabilească calea de elucidare a problemei.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
119
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
4. Metoda asaltului de idei – brainstorming

70
Metoda brainstorming este o metodă a discuţ iei î n grup, iniţ iată de A. Osborn (1953) ce
urmăreş te găsirea celei mai adecvate soluţ ii a unei probleme de rezolvat, printr-o mobilizare a
ideilor tuturor
participanţ ilor la discuţ ie.
Termenul provine din limba engleză, „brain” - creier ş i „storm”
- furtună, î n traducere literară î nsemnând „asalt de idei”.
̆ ̆ ̆ ̆
Aceasta metoda permite stimularea unor calitaţ i imaginative, a spontaneitaţ ii, a toleranţ ei,
deblochează creativitatea prin amânarea
examinării obiective a ideilor emise. Etape î n brainstorming:
1. pregătirea brainstorming-ului:
••
• se lasă puţ in timp de gândire.
2. exprimarea de idei: elevii sunt rugaţ i să emită cât mai multe idei până î n momentul î n care
nimeni nu mai spune nimic.
3. formularea problemei cu rezultatele ei.
4. evaluarea ideilor (fie pe loc, fie mai târziu). Se stabilesc î mpreună cu grupul/clasa anumite
criterii de evaluare ş i maniera de
selectare a ideilor geniale.
Teme: să se găsească alte cuvinte pentru iniţ ialele: HIV, SIDA,
dar care să aibă legătură cu problema; să se găsească sinonime pentru sintagma „sistem
imunitar”, „HIV pozitiv”, metode de prevenire a infecţ iei cu HIV, să se găsească antonime
pentru reacţ iile psihologice ce apar î n afecţ iunile cronice, etc.
!Nimic nu se critică, nimic nu se ş terge, fără atitudini sau prejudecăţ i, cât mai multe idei.
5. Metoda br ainwr iting sau 6.3.5
Este o metodă creativă de grup.
Se bazează pe tehnicile brainstorming, cu menţ iunea că echipa de 6.3.5 se formează din 6
persoane care trebuie să emită 3 idei î n 5 minute. Prin urmare, se î mparte grupul/clasa î n echipe
de câte 6 elevi. Fiecare echipă va trebui să formuleze ideile pe rând.
Profesorul este animator, iar un elev scrie ideile.
120
expunerea regulilor; expunerea problemei;
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
În final, se stabilesc frontal criteriile de evaluare ş i se discută care dintre propuneri să fie
adoptată.
Teme: definirea HIV/SIDA, aspecte psihosociale î n infecţ ia cu HIV/SIDA, despre adolescenta
ş i adolescentul infectat cu HIV.
6. Metoda acvariului –fishbowl
Aceasta metodă urmăreş te gradul de interacţ iune ş i de influenţ are reciprocă dintre membrii
grupului. Elevii sunt puş i, prin alternanţ ă, î ntr-o dublă ipostază: atât aceea de participanţ i activi
la dezbatere, cât ş i de observatori ai interacţ iunilor care au loc.
Etape ş i condiţ ii de desfăş urare:
• profesorul î mparte participanţ ii pentru a obţ ine un cerc mic ş i
unul mai mare, exterior acestuia;
̆ ̆ ̆
• grupul interior discuta liber, desfaş oara o performanţ a sau ̆
joacă o scenetă;
̆
• membrii grupului interior trebuie sa fie activi, î n timp ce cei

71
din grupul exterior stau liniş tiţ i ş i observă, anumite roluri specifice de observaţ ie pot fi
î ncredinţ ate membrilor grupului (de pildă, se decide ca cineva să observe cum ţ in picioarele cei
din grupul interior, cum se privesc, ce limbaj folosesc, ce formule adresative folosesc etc.);
grupul exterior oferă un feed-back grupului interior privind ceea ce ei au văzut;
• formatorul facilitează analiza comportamentului la care au fost martori membrii grupului
exterior.
Teme: căi de transmitere, prevenire, confidenţ ialitate, acceptare, implicaţ ii psihologice ale
diagnosticului HIV+.
7. Metoda cubului
Metoda este folosită î n cazul î n care se doreş te explorarea unui subiect, a unei situaţ ii, etc., din
mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-ş i dezvolta componentele
necesare unei abordări complexe ş i integratoare.
Etape ale desfăş urării:
• anunţ aţ i tema pusă î n discuţ ie; •
se realizează un cub pe ale cărui feţ e se notează cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează.
121

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
• se î mparte grupul î n ş ase subgrupuri, fiecare dintre acestea urmărind să examineze tema aleasă
din perspectiva cerinţ ei de pe una din feţ ele cubului. Astfel:
a) Descrie: culorile, formele, mărimile, etc.
b) Compară: „Ce este asemănător ş i ce este diferit?”
c) Asociază: „La ce te î ndeamnă să te gândeş ti?”
d) Analizează: „Spune din ce este făcut, din ce se compune, etc.?”
e) Aplică: „Ce poţ i face cu el? Cum poate fi folosit?”
f) Argumentează pro sau contra ş i enumeră o serie de motive care vin î n sprijinul afirmaţ iei
tale! Prin brainstorming, participanţ ii pot identifica idei inovatoare pe care le pot apoi include
î ntr-un paragraf sau două referitoare la tema respectivă.
• forma finală a scrierii este î mpărtăş ită î ntregului grup.

Teme: căi de transmitere, evoluţ ia infecţ iei cu HIV, prevenirea infecţ iei cu HIV,
confidenţ ialitate, acceptare.
8. Metoda mozaicului - jigsaw puzzle
Metoda mozaicului este o metodă de î nvăţ are prin colaborare ş i are la bază î mpărţ irea grupului
mare de elevi î n mai multe grupe de
lucrarea î n forma finală poate fi desfăş urată pe tablă sau pe pereţ ii clasei.
lucru, coordonate de profesor.
Etape:
• formarea grupurilor cooperative (se î mparte clasa î n grupuri
de 4 elevi) ş i se dă materialul de lucru. În cadrul fiecărui grup, fiecare membru al grupului va
primi o altă parte a materialului (de exemplu, primul primeş te prima pagină, al doilea primeş te
a doua pagină etc.).
• grupurile de experţ i studiază materialul ş i î ş i pregătesc prezentările î mpreună. Grupurile de
experţ i se formează din elevii

72
care au pregătit acelaş i material (toţ i cei cu pagina 1, toţ i cei cu pagina 2, etc.). Experţ ii citesc
ş i studiază materialul, găsesc modalităţ i eficiente de prezentare ş i modalităţ i de verificare a
î nţ elegerii materialului de către colegii din grupul cooperativ.
• elevii se î ntorc î n grupurile cooperative pentru a prezenta materialul. Fiecare elev se î ntoarce
î n grupul său. Pe rând, fiecare membru al echipei î ş i va prezenta materialul său celorlalţ i colegi.
Obiectivul echipei este ca toţ i membrii grupului să-ş i î nsuş ească î ntregul material.
122
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
• răspunderea individuală ş i de grup. Grupurile sunt responsabile de î nsuş irea î ntregului
material de către toţ i membrii. Elevilor li se poate cere să demonstreze ce au „î nvăţ at” prin
completarea unor tabele, realizarea de diagrame sau dezbatere.
Cu ajutorul „experţ ilor”, profesorul poate sintetiza informaţ iile, având astfel posibilitatea de a
valorifica un volum mare de informaţ ii
î n timp scurt.
̆
Teme: istoricul bolii, cai de transmitere, manifestari ̆
psihopatologice, drepturile ş i obligaţ iile persoanelor seropozitive. 9. Metoda focus-gr up
Această metodă reprezintă o discuţ ie focalizată pe o anume tematică delimitată, î n scopul
obţ inerii unor date aprofundate, dar mai
ales al modificării ideilor, atitudinilor ş i opiniilor exprimate de către participanţ i (Cerghit,
pag.165).
Utilizarea discuţ iei prezintă numeroase avantaje dintre care menţ ionăm:
crearea unei atmosfere de deschidere;
facilitarea intercomunicării ş i a acceptării punctelor de vedere
diferite;
conş tientizarea complexităţ ii situaţ iilor î n aparenţ ă simple;
optimizarea relaţ iilor profesor – elevi ş i statornicirea unui climat democratic la nivelul clasei;
prin discuţ ii se exersează abilităţ ile de ascultare activă ş i de respectare a regulilor de dialog.
Etape:
1. reamintiţ i elevilor regulile de discuţ ie. Un mod de a creea un mediu
î n care toţ i elevii să se simtă î n siguranţ ă ş i capabili să participe la discuţ ii este de a stabili o
listă scurtă de reguli pe care elevii să le
î nţ eleagă ş i să le respecte. Aceasta se poate realiza la î nceputul anului ş colar, când se stabilesc
î mpreună cu elevii regulile generale care pot fi schimbate ori de câte ori este necesar pe
parcursul anului ş colar.
Exemple de reguli convenite:
--
Ascultă persoana care vorbeş te! Vorbeş te când î ţ i vine rândul!
RN i u d i î c n ă t r me r u â n p a e d p a e c c ă e d l o c a r e r ş e t i v s o ă r b s e p ş u t e i !
c e v a ! http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-
fundat
--
123
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
- Critică ideea ş i nu persoana care o exprimă!
- Nu râde de ce spune colegul tău!

73
- Încurajează-ţ i colegii să participe la discuţ ii!
2. aranjaţ i elevii î n cerc sau semicerc ş i staţ i î mpreună cu ei pentru a modera discuţ ia (opţ ional).
3. prezentaţ i subiectul discuţ iei cu claritate ş i î ntr-un mod care să î ncurajeze exprimarea ideilor.
4. modelaţ i discuţ ia, având grijă să orientaţ i cu subtilitate răspunsurile elevilor, facilitând
exprimarea punctelor de vedere diferite ş i lansând î ntrebări care să provoace continuarea
discuţ iei.
Puneţ i î ntrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri, evitând î ntrebările cu răspunsuri î nchise
„da” sau „nu”. Pentru a aprofunda problema pusă î n discuţ ie, adresaţ i o î ntrebare de genul „De
ce credeţ i
asta?”, „De ce credeţ i că...?”.
Duceţ i discuţ ia î n direcţ ia care să permită o explorare eficientă
a problematicii abordate, a situaţ iei analizate utilizând o gamă variată de î ntrebări, cum ar fi:
Ce s-a î ntâmplat? (O astfel de î ntrebare î i ajută pe elevi să-ş i clarifice perspectiva asupra
cazului);
De ce s-a î ntâmplat aceasta? (se î ncurajează î nţ elegerea cauzelor ş i a efectelor, se deplasează
accentul spre căutarea
motivelor);
Se putea î ntâmpla ş i altfel? Cum? (se subliniază ideea că
acţ iunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri sau sunt
influenţ ate de faptul că nu s-a ales cea mai bună alternativă);
Ce ai fi făcut tu î ntr-o astfel de situaţ ie? Ce crezi că a simţ it persoana respectivă? Ce ai simţ i tu
î ntr-o astfel de situaţ ie? (Elevii sunt î nvăţ aţ i să devină capabili de a manifesta
empatie);
5. A fost corect? De ce? (sunt î ntrebări esenţ iale care trebuie
puse pentru a stimula dezvoltarea morală a elevilor); Acordaţ i elevilor suficient timp de reflecţ ie
pentru a-ş i organiza
răspunsurile.
Nu permiteţ i monopolizarea discuţ iei de către anumiţ i elevi ş i
î ncurajaţ i-i pe elevii timizi să participe la discuţ ii.
Formulaţ i î ntrebări care presupun analiză, sinteză ş i evaluare a
elementelor situaţ iei.
Avantaje: oferă manifestarea unor puncte de vedere diferite;
asigură un climat interactiv, măreş te capacitatea de comunicare; 124
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
favorizează apariţ ia unor raporturi noi de cunoaş tere ş i de stimă reciprocă; obiş nuieş te
participanţ ii să accepte puncte de vedere diferite, creş te toleranţ a ş i dezvoltă capacitatea de
susţ inere a propriului punct de vedere; oferă ş ansa de a reflecta asupra propriilor idei, valori,
atitudini ş i reconsiderarea lor î n contextul contactului cu
diferenţ ele interindividuale.
Teme: toate subiectele cuprinse in tematica HIV/SIDA.
!Accentuaţ i î n mod pozitiv partea de răspuns care este corectă. 10. Metoda studiului de caz
Este metoda participativă cea mai frecvent răspândită. A fost folosită cu mai bine de două mii
de ani î n urmă, î n Grecia antică de
către Solomon, î n China veche de Confucius ş i probabil ş i î n alte spaţ ii culturale. Această
metodă a fost promovată cu succes la
sfârş itul secolului al XIX-lea de către Colomb Longdall de la Universitatea Harvard, apoi la
Graduale School of Business Administration, î n statul Massachusetts, SUA.

74
Un „caz” î nseamnă o situaţ ie reală de viaţ ă care a avut loc la un moment dat sau o situaţ ie
imaginară care este prezentată participanţ ilor pentru:

a o discuta î n toate aspectele ş i consecinţ ele ei, exprimându-se puncte de vedere diferite;
a o rezolva, căutând soluţ ii de consens;
a trage concluzii privind soluţ ia obţ inută prin decizii de grup. Această metodă permite o
apropiere a î nvăţ ării de viaţ a reală. Se ia drept punct de plecare o reprezentare a unei situaţ ii
desprinse din realitate ş i problemele ce decurg din ea.
Demersurile î ntr-un studiu de caz pot fi inductive sau deductive. Astfel, se poate porni de la o
situaţ ie reprezentativă ş i semnificativă, urmând a se ajunge la formularea unor concluzii
generale sau, invers, de la cazuri generale î n scopul î nţ elegerii unor ipostaze particulare.
Nu există etape specifice ale studiului de caz. Cu toate acestea se poate apela la o minimă
organizare:
se prezintă elevilor problema;
se stabilesc, eventual î mpreună cu aceş tia, punctele esenţ iale ce trebuie urmărite;
se discută frontal sau pe grupe aceste puncte;
125

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
• se trag concluziile.
Printre avantajele acestei metode se poate evidenţ ia că: implică activ elevul î n î nvăţ are, obligă
la descoperirea personală a soluţ iilor, stimulează efortul de muncă independentă, obiş nuieş te
elevul cu formularea exactă a î ntrebărilor, cu găsirea corelaţ iilor esenţ iale, etc.
Dezavantaje: nu există î ntotdeauna timp pentru desfăş urarea î n clasă a unei metode atât de
complexe.
Studiul de caz poate fi dat ca temă pentru acasă, cu condiţ ia ca rezultatele să fie discutate apoi
cu î ntreg grupul.
Teme: răspândirea infecţ iei cu HIV, transmiterea infecţ iei cu HIV, implicaţ iile psihologice ale
infecţ iei cu HIV, secret ş i confidenţ ialitate, metode de prevenire, comportamentul faţ ă de
persoane infectate, etc.
! Este neetică discutarea unui caz din ş coală sau clasă.
11. Metoda jocului de rol
Este o metodă didactică ce constă î n provocarea de discuţ ii având ca subiect jocul dramatic
despre o problemă actuală. Ea permite punerea î n scenă a unei secvenţ e de viaţ ă î n care elevul
poate
să-ş i conş tientizeze propriile trăiri, gânduri, limite, soluţ ii. Simulând comportamentul î ntr-o
situaţ ie specifică, elevul va î nţ elege ş i va
acţ iona î n consecinţ ă î n viaţ a reală. El va beneficia ş i de experienţ a grupului de colegi î n
mijlocul căruia va trebui să interpreteze rolul.
Etape:
• se pune î n discuţ ie frontală situaţ ia ce trebuie simulată,

precum ş i regulile jocului î n cadrul grupului (acestea trebuie să fie stabilite î mpreună cu elevii
pentru a se asigura respectarea lor);
se î mpart rolurile fiecărui participant la joc;
̆ ̆ ̆ ̆
Ideal ar fi sa lasaţ i elevii sa-ş i aleaga singuri rolul pe care

75
doresc să-l interpreteze, astfel putând observa cine se identifică cu problema sau este interesat
să aprofundeze modalităţ ile de soluţ ionare. Elevii care nu au un rol specific î n acest joc pot fi
desemnaţ i ca observatori ai câte unui personaj. Ei î ş i vor nota impresiile, iar la sfârş it le vor
comunica grupului.

jocul propriu-zis; 126
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
În interpretarea rolurilor de către elevi, profesorul nu intervine decât dacă aceş tia sunt î n impas
sau pentru a aminti regulile de disciplină ale grupului.
• concluzii;
Se discută cu fiecare personaj î n parte:
- despre cum s-a simţ it interpretând rolul;
- dacă a trecut printr-o situaţ ie asemănătoare î n viaţ a reală ş i cum
s-a comportat atunci;
- la ce concluzii a ajuns referitor la comportamentul (specific
acelei probleme) pe care ar trebui să-l manifeste î n situaţ ii reale;
- dacă consideră acum la finalul jocului că ar trebui să schimbe ceva (autoevaluare a propriei
interpretări - pe moment se poate să nu aibă o perspectivă de ansamblu asupra rolului, dar după
etapa de
interpretare propriu-zisă să î i vină ş i alte idei);
- dacă a observat exemple negative de comportament (î n această
problemă) la alte persoane.
Se discută, apoi, cu observatorii:
- despre cum s-au simţ it î n postura de observatori;
- ce observaţ ii au de făcut, referitoare la jocul colegului observat; - cum ar fi procedat î n locul
acestuia.
• discuţ ia finală.
Se realizează î mpreună cu tot grupul o listă de soluţ ii cu privire
la problema discutată.
!Această metodă poate fi folosită î n simularea comportamentului social faţ ă de persoanele
infectate cu HIV (faţ ă de un coleg infectat, faţ ă de persoana iubită infectată, dar care a ţ inut sub
tăcere acest fapt, etc.) sau a reacţ iilor psihologice î n afecţ iunile cronice, etc.
12. Metoda K-W-L
Etapele metodei K-W-L (CE ş tiu?, CE vreau să ş tiu?, CE am î nvăţ at?):
1. se anunţ ă subiectul de lucru ş i se cere elevilor să spună ce ş tiu despre acesta;
2. se discută cu elevii până se conturează câteva idei esenţ iale legate de subiectul î n cauză, idei
care vor fi trecute pe tablă î ntr-o primă coloană (elevii procedând la fel, î n caiete);
3. se cere apoi elevilor să dezvolte fiecare idee notată. În timpul discuţ iei pot apărea ş i neclarităţ i
sau idei greş ite.
127
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
4. se trec toate elementele necunoscute î ntr-o a doua coloană (elevii vor proceda similar);
5. elevii vor fi î ntrebaţ i ce alte informaţ ii ar dori să cunoască î n legătură cu subiectul avut î n
discuţ ie. Se trec ş i aceste cerinţ e î n coloana a doua.

76
6. discutând cu elevii sau folosind materiale complementare (casete video, articole din ziar etc.),
se clarifică problemele
necunoscute sau î nţ elese greş it; se poate utiliza chiar lucrul î n echipă pentru obţ inerea de noi
informaţ ii.
7. după ce elevii au terminat lucrul, se discută despre elementele noi pe care ş i le-au î nsuş it.
Aceste idei vor forma o a treia coloană.
8. se cere elevilor să compare: ce ş tiau iniţ ial cu ce au î nvăţ at, ş i ce doreau să î nveţ e cu ce au
î nvăţ at;
9. î mpreună cu elevii se va decide dacă mai sunt ş i alte probleme ce ar trebui clarificate.
Pe parcursul activităţ ii, î n funcţ ie de momentele acesteia, profesorul poate corela această
metodă cu alte metode (metoda K-W-L se poate corela cu metoda studiului de caz).
13. Metoda jocurilor educative
Metoda jocurilor educative reuş eş te să stabilească un echilibru î n activitatea elevilor, fortificând
energiile intelectuale ş i fizice ale acestora. Jocul devine o prezenţ ă indispensabilă î n ritmul
muncii ş colare, iar profesorul reuş eş te să afle povestea fiecărui elev.
Tipuri de jocuri:
1. jocuri de introducere:
„Să ne prezentăm prin miş cări”
Elevii stau î n cerc, ei sunt rugaţ i să se gândească la o miş care sau la o
succesiune de miş cări caracteristice lor. În continuare, fiecare elev intră î n mijlocul cercului ş i
prezintă miş carea care î l caracterizează. Colegii imită miş carea respectivă ş i verbalizează ce au
simţ it î n timp ce au efectuat miş carea colegului.
„Cine suntem?”
Elevii trebuie să se prezinte cu ajutorul a cinci cuvinte. De exemplu: eu sunt calm, răbdător,
jucăuş , drăguţ , sincer.
128
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
2. jocuri pentru dezvoltarea comunicării nonverbale: „Exprimă sentimentul”
Pe o bucată de hârtie sunt descrise sentimente, după care sunt introduse î ntr-o căciulă din care
fiecare elev extrage una. Fiecare elev trebuie să prezinte sentimentul, emoţ ia respectivă cu
ajutorul mimicii,
gesturilor ş i al posturii, iar colegii trebuie să ghicească ce sentiment a fost prezentat. La sfârş it
se poate discuta despre situaţ ii reale de viaţ ă
î n care apar sentimentele, diferenţ ele de exprimare care pot apărea.
3. jocuri pentru dezvoltarea autocunoaş terii, autoevaluării, imaginii de sine, exprimării verbale
ş i autoafirmării:
„Cartea mea de vizită”
̂
Se folosesc creioane colorate, carton sau hartie colorată. Se cere elevilor să deseneze un simbol
despre ei care î i caracterizează.
Agăţ ând pe piept „cartea de vizită”, elevii se aş ază î n cerc ş i î ş i prezintă aceste simboluri
explicând fiecare î n parte de ce a ales acest
simbol ş i ce reprezintă.
„Sursele mele de bucurie”
Elevii vor desena sursele lor de bucurie, adică acele lucruri din viaţ a lor care î i fac bucuroş i. Se
prezintă desenele.
„Îmi placi, pentru că...”
Elevii sunt luaţ i pe rând ş i colegii spun despre ei câte o trăsătură

77
pozitivă. Propoziţ iile pot î ncepe astfel: „Îmi placi pentru că ...”, „Îmi place la tine faptul că ...”,
„Îmi place când ...”, etc.
„Da!-Nu!”
Elevii formează perechi ş i se uită unul la celalalt. Unul dintre ei trebuie să repete DA î n timp
ce celălalt va răspunde de fiecare dată NU. După un timp se schimbă rolurile. La sfârş it sunt
î ntrebaţ i cum s- au simţ it!
4. jocuri pentru dezvoltarea capacităţ ii de cooperare-colaborare: „Oglinda”
Elevii se aş ază î n perechi, stând faţ ă î n faţ ă. Unul este „oglinda” ş i imită gesturile partenerului
care se miş că î ncet, fără să vorbească. După un minut se schimbă rolurile. După joc se discută:
când a fost mai plăcut, fiind oglinda sau stând î n faţ a oglinzii?
129
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
„Spiriduş ul bun”
Elevii î ş i vor scrie numele pe un bileţ el ş i î l vor pune î ntr-o cutie. Fiecare elev va trage din cutie
un bileţ el ş i va păstra î n secret numele tras. Jocul va fi următorul:
Fiecare elev timp de o săptămână va fi spiriduş ul bun al elevului al cărui nume l-a tras din cutie.
Timp de o săptămână va avea
grijă de el, î l va ajuta, î l va proteja, î i va acorda atenţ ie sporită. După o săptămână se discută:
Cine ş i-a dat seama care a fost spiriduş ul lui? Cum ş i-a dat seama? În ce măsură au reuş it să fie
spiriduş i? Cum s-au comportat cu celălalt?.
5. jocuri de dezvoltare a creativităţ ii, fanteziei ş i imaginaţ iei: „O nouă zi”
Ce ar fi dacă săptămâna nu ar conţ ine ş apte zile, ci opt? Cum s-ar denumi a opta zi, ce
caracteristici ar avea? Ar fi zi lucrătoare sau nu,
cine ş i-ar sărbătorii ziua onomastică, ce evenimente importante s-au petrecut de-a lungul
timpului î n ziua respectivă, etc?
„Handa-Banda”
Fiţ i atenţ i la următoarea poezie:
„Unga dala tiga dombu lingiop dor, Egolo pundor favolor tujgar lip
Dolom tarul zuliop tindor gazor tor, Tumuli fogohla emur dizolta pama sor.”
Aţ i citit o poezie scrisă î n limba halandja. Vă rog să traduceţ i î n limba română ş i să faceţ i o
ilustraţ ie.
!Traducerea poate să fie corelată cu subiectul discutat î n clasă.
6. jocuri de î ncheiere:
„Cadoul”
Fiecare elev va primi o foaie de hârtie, pe care va trebui să deseneze un cadou unui membru din
grup, ales de el. După terminarea
desenelor se î mparte „poş ta”, aş ezând desenele pe scaunele destinatarului. Se prezintă cadourile
primite.
Jocurile educative facilitează dezvoltarea următoarelor capacităţ i: î ncrederea î n sine,
capacitatea de avea î ncredere î n ceilalţ i, autocontrolul, autoevaluarea, autocunoaş terea,
capacitatea de introspecţ ie, capacitatea de adaptare la situaţ ii noi, toleranţ a,
capacitatea de observare, capacitatea de comunicare verbală ş i 130
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
nonverbală, capacitatea de rezolvare adecvată a conflictelor, creativitatea,etc.

78
Desigur, utilizarea jocurilor ca metodă de î nvăţ are nu este lipsită de dificultăţ i î ntâmpinate de
elevi: dificultăţ i de ordin cognitiv (cunoaş tere, î nţ elegere, logica acţ iunii, de percepere a
acţ iunilor,
operaţ iilor), dificultăţ i de atitudine, de ordin psihosocial (de relaţ ionare, de stres, de blocaje
afective, insuccese etc), dificultăţ i de
reglaj/autoreglaj, dificultăţ i de ordin tactic, dificultăţ i de adaptare s.a. (Cerghit, pag. 265).
14. Metoda analiza SWOT
S.W.O.T. reprezintă î n limba engleză iniţ ialele cuvintelor „strenghts” - puncte tari,
„weaknesses” - puncte slabe,
„opportunities” - oportunităţ i ş i „threats” - ameninţ ări.
Scopul SWOT este de a determina ipostazele unei probleme ş i
de a facilita o abordare strategică de lucru cu acestea.
În stabilirea celor de mai sus se poate răspunde la câteva
î ntrebări:
Pentru puncte tari:
• De ce anume avantaje se beneficiază?

Ce lucruri pot fi duse la î ndeplinire? Pentru puncte slabe:
Ce poate fi î ndreptat?
Ce greş eli s-au făcut?
Ce trebuie evitat?
Pentru oportunităţ i:
Ce ş anse se î ntrezăresc?
Care sunt direcţ iile interesante? •
Care sunt aspectele neacoperite î ncă? Pentru ameninţ ări:
• Ce obstacole se ivesc?
Punctele tari ş i punctele slabe se referă la aspecte interne, iar ameninţ ările ş i oportunităţ ile la
influenţ a externă. În final vom avea o perspectivă clară asupra tuturor aspectelor problemei ş i
putem elabora o strategie de soluţ ionare.
131
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
15. Metoda de lucr u cu mat er iale video ş i pliante
Folosirea filmelor de televiziune poate contribui la afirmarea unor puncte de vedere, la
informarea participanţ ilor, la ilustrarea unor opinii, la instruire sau chiar la î ndoctrinare.
Dacă î n film sunt implicate î ntrebări importante, dezbaterea de grup poate avea loc, iar filmul
este un pretext pentru această
activitate. Prezentarea filmului asigură un fond de experienţ ă comună din care se dezvoltă
evaluarea subiectului. La prezentarea filmului atenţ ia trebuie să fie concentrată asupra
problemelor. Unul dintre cele mai valoroase avantaje ale filmului este cel mai probabil acela al
jocului de rol. Unele filme prezintă o problemă socială î ntr-o formă dramatică cu care
participanţ ii se pot identifica. Membrii grupului pot apoi aprecia î mpreună implicaţ iile sau
anumite probleme conexe care
pot fi sugerate de către film.
Lucrul cu pliantele
Pliantele reprezintă un material de lucru eficient î n transmiterea de informaţ ii.
Utilizări:
introducerea participanţ ilor î ntr-o nouă temă; furnizarea informaţ iilor pe un anumit specific.

79
Se ţ ine seama de :
participanţ ii sunt î ncurajaţ i să lucreze cu informaţ iile cuprinse
î n pliante,
••

formatorul se sprijină pe schimbul de informaţ ii ş i de opinii,
activitatea se desfăş oară pe grupe mici. Avantaje:
acoperă un conţ inut larg î ntr-un timp scurt, poate precede tehnicile practice de instruire,
poate fi folosită ca bază de discuţ ii.
Metodele activ-participative au marele merit că generează contexte unde se manifestă diferenţ a,
aş a cum se î ntâmplă î n viaţ a de toate zilele. Aplicarea lor duce la provocări ale individului de
a-ş i reorganiza experienţ ele ca urmare a participării sale active la viaţ a ş i lucrul î n grup.
132
••
••

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
8.3. Produse – mesaj
Realizarea de către elevi a produselor-mesaj nu este un scop î n sine. Acest tip de activitate face
parte din programele sau campaniile vizând creş terea gradului de conş tientizare ş i schimbarea
atitudinii ş i
comportamentului privind pericolul HIV/SIDA.
Elevii beneficiază de faptul că sunt implicaţ i î n procesul de
elaborare al materialelor de educaţ ie pentru sănătate ş i î n procesul de comunicare cu ceilalţ i
ceea ce-i î ncurajează să-ş i schimbe atitudinea faţ ă de pericolul reprezentat de infecţ ia HIV ş i
SIDA.
Aceste produse–mesaj pot fi grupate î n trei categorii: 1. materiale pe suport hârtie;
2. produse audio-video;
3. producţ ia dramatică.
ATENŢIE! Înainte de a î ncepe, planifică toţ i paş ii procesului ş i asigură-te că posezi materialele
ş i resursele necesare.
1. Materiale pe suport hârtie (desene, postere, colaje, poveş ti î n imagini, ecusoane, pliante,
fluturaş i)
Paş i:
• se iniţ iază o discuţ ie pe un subiect din tematica HIV/SIDA,
de preferat propunerea să vină din partea elevilor;
se stabileş te ce pot face, cum, cu ce materiale ş i se decide modul de realizare al materialului;
• se recomandă ca materialele să fie elaborate î n grupe mici pentru a permite fiecărui participant
să-ş i exprime opiniile ş i creativitatea;
• se selectează materialele care exprimă mesajul cel mai clar, relevant ş i atractiv;

• informaţ ia trebuie scrisă pe î nţ elesul elevilor. Pot fi utilizaţ i ş i termeni din argou ş i cuvinte pe
care adulţ ii nu le folosesc î n mod normal dar sunt adesea folosite de tineri;
• textul scris trebuie să fie clar ş i concis, să se evite paginile pline de text sau paragrafele lungi
– se aleg imagini ş i sloganuri care să atragă atenţ ia.
133

80
se decide cum va fi utilizat ş i grupul ţ intă (î n ş coală, î n afara ş colii, pentru elevi, părinţ i,
comunitate etc.)
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Ele trebuie î n aş a fel elaborate î ncât să provoace curiozitate ş i să exprime mesaje de avertizare.
Au avantajul că sunt uş or de realizat, activitatea este plăcută, creativă, facilitează comunicarea
ş i cooperarea.
2. Produse audio-vizuale
Sunt o combinaţ ie de sunet ş i imagine legate de o tematică anume. Materialele audio-video pot
fi realizate î n cadrul activităţ ilor de grup (video-clipuri, slide-uri, filme de scurt metraj, produse
pe calculator, diapozitive, fotografii ş i povestiri fotografice).
Resursele necesare depind de materialul ce se doreş te a fi realizat ş i implică dotări tehnice
corespunzătoare.
• să reflecte participarea efectivă a grupului din punct de vedere social ş i cultural;
• limbajul să fie clar, imaginile relevante.
Povestirea fotografică se realizează astfel:
• se alege o tematică î mpreună cu grupul;

se va pune î n scenă povestea;
se selectează scenele expresive pentru a fi fotografiate;
apoi, se montează ş i se prezintă/afiş ează fotografiile.
Avantaje: impactul pe care-l au imaginea, sunetul, captează uş or atenţ ia ş i motivează discuţ ia
de grup.
3. Producţ ia dramatică
̆ ̆ ̆
Este o buna metoda educaţ ionala deoarece copiii au abilitaţ i ̆
interpretative, iar spectacolele stimulează reflecţ ia ş i-i ajută pe spectatori ş i interpreţ i să
vorbească mai uş or despre problemele delicate sau controversate (teatru, teatru de păpuş i,
mimă, joc de rol, măş ti). Unii î ş i pot recunoaş te astfel propriile comportamente greş ite ş i este
posibil să î ncerce să le corecteze. Drama poate fi amuzantă sau
serioasă; ea poate să distreze dar poate ş i să pună pe gânduri, oferă modele pozitive ş i arată
felul î n care oamenii î ş i pot î mbunătăţ i viaţ a.
134

Paş i:
tema aleasă ar trebui să se refere la specificul problemelor comunităţ ii legat de HIV/SIDA;
se creează o povestire pe baza tematicii alese care va include un mesaj specific prevenţ iei
HIV/SIDA;
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
••••
Paş i:
se identifică o tematică î mpreună cu grupul,
se cercetează, se discută, se aprofundează tema,
se scrie un scenariu pe tema aleasă,
se face selecţ ia actorilor ş i a resurselor necesare (costume,
păpuş i, măş ti – ce pot fi confecţ ionate/improvizate de elevi),

81
se montează spectacolul.
Recomandări pentru profesori
Prin utilizarea metodelor activ - participative, profesorului î i
revine un rol cheie î n asigurarea succesului activităţ ii de grup. Rolul lui este de a asigura cadrul
optim care să ofere elevilor posibilitatea de a-ş i descoperi adevăratele capacităţ i ş i sentimente
ş i de a se
exprima liber.
El are rolul de a-i ajuta pe elevi să descopere comportamente
alternative ş i noi modalităţ i de implicare socială.
Pentru aceasta profesorul trebuie să creeze un climat de
î ncredere ş i siguranţ ă care va ajuta elevii să se simtă confortabil, să participe ş i să se exprime
liber.
Anumite atitudini ale profesorului pot influenţ a pozitiv sau negativ succesul activităţ ilor
educative:

POZITIV:
familiarizarea cu nevoile, cultura, probleme ş i limitele
membrilor grupului
respectarea diferenţ elor individuale
implicarea î n activităţ i ş i sinceritatea
documentarea serioasă asupra subiectului ş i conducerea discuţ iile
î n mod democratic ş i participativ
să se sugereze, nu să se impună, ş i să se menţ ină controlul

î ncurajarea celor care nu s-au oferit să vorbească
stimularea participanţ ilor pentru a găsi noi alternative
atunci când se lucrează î n grup nu există eş ec
NEGATIV:
să fie dominat de grup ş i să piardă controlul
să existe goluri î n cunoş tinţ e ş i planificare
să fie prea autoritar, să manipuleze, să nedreptăţ ească pe unii ş i
135

să se ofere fiecăruia posibilitatea de a vorbi î n ordinea î n care ş i-a manifestat dorinţ a
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
să favorizeze pe alţ ii
să eş ueze î n a impune reguli de bază
să vorbească prea mult ş i astfel să nu le ofere posibilitatea
elevilor să se exprime
să critice, astfel î ncât participanţ ii să se simtă ruş inaţ i ş i
vinovaţ i
să folosească „tactici de ameninţ are” – ele sunt neproductive
Pentru realizarea activităţ ilor educative de succes pe tematica HIV/SIDA, profesorul va avea î n
vedere:
Cunoş tinţ ele: ce este HIV, ce este SIDA, istoricul bolii, date statistice, cum se transmite HIV,
care sunt comportamentele de risc,

82
cum evoluează boala, tratamente, precauţ ii universale, care sunt drepturile ş i obligaţ iile
persoanelor infectate, care sunt factorii care
determină stigmatizarea persoanelor infectate, copilul ş i adolescentul infectat cu HIV, care sunt
grupurile de risc, cum să abordăm relaţ ionarea cu persoanele infectate, cum poţ i primi ajutor,
ce faci î n caz de urgenţ ă.
Atitudinile, valorile, convingerile ş i sentimentele faţ ă de HIV/SIDA ş i persoanele care trăiesc
cu HIV/SIDA
Este de dorit ca abilităţ ile să genereze o atitudine pozitivă faţ ă de protecţ ia î mpotriva infecţ iei
ş i răspândirii bolii, î nfruntarea
prejudecăţ ilor, responsabilitate, compasiune ş i acceptarea celor infectaţ i.
Pentru această discuţ ie ş i î ntrebările vor viza păreri pe care elevii le au despre cei infectaţ i, dacă
ar ajuta un coleg bolnav, cum s- ar simţ i dacă ar fi î ntr-o astfel de situaţ ie, motivele pentru care
cel infectat păstrează secretul bolii sale, î n cine ar trebui să aibă
î ncredere; dacă personal se cred, sau nu expuş i infectării;
Abilităţ ile: dezvoltarea capacităţ ii practice de a opera modificări comportamentale legate de
pericolul infecţ iei ş i formarea
unui stil de viaţ ă sănătos.
Deprinderi care stau la baza unui comportament sanatos: sa ̆ ̆ ̆
cunoască o situaţ ie de risc; să determine nivelul riscului; să fie empatic cu o persoană infectată;
să decidă asupra metodelor de prevenţ ie pe care le pot utiliza; să stabilească limitele atunci când
este
expus riscului; odată stabilite limitele să rămână fermi; să reziste 136

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
tentaţ iei de a face sex neprotejat sau de a consuma droguri, să î nveţ e din experienţ a altora.
Informarea corectă a tinerilor despre HIV/SIDA î i va ajuta să separe realitatea de ficţ iune ş i să
anuleze riscul î mbolnăvirii.
În concluzie, o activitate educativă pe tema HIV/SIDA poate fi considerată de succes dacă elevii
au avut posibilitatea de a afla informaţ ii noi, de a cerceta situaţ iile implicate ş i de a lua propriile
decizii î n ceea ce priveş te importanţ a î mbunătăţ irii sănătăţ ii ş i evitării riscurilor.
Mai mult decât atât, elevii trebuie să fie î ncurajaţ i să participe, să se implice î n programe de
reducere a riscului de transmitere a HIV,
prin informarea altor tineri, combaterea miturilor ş i prejudecăţ ilor privind HIV/SIDA.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
137
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
PROIECT DIDACTIC NR. 1
Autori: Nadia Băiaş u, Denise Samson (Vâlcea) Subiectul activităţ ii: „HIV/SIDA”
Tipul activităţ ii: formare de priceperi ş i deprinderi Obiective de referinţ ă:
asimilarea informaţ iilor despre HIV/SIDA;

• stimularea atitudinilor pozitive, de implicare î n prevenirea
HIV/SIDA;
• educarea simţ ului responsabilităţ ii manifestat î n analiza
comportamentului propriu ş i al celorlalţ i; Obiective operaţ ionale:

83
• să argumenteze metaforele găsite pentru a exprima ce î nseamnă HIV/SIDA î n viaţ a oamenilor;

virusuălucio/bmoplilie,temzeod„aHliatrătţ ai
HdeIVi/nSfIeDctAar”e,,recsopnescetcâindţ eclerinţ felcetădraiit,e:mdetsocdrierdeea apărare
î mpotriva infectării, atitudini faţ ă de boală, dar ş i faţ ă de bolnavi;
• să găsească soluţ ii pentru schimbarea atitudinilor de respingere, de discriminare faţ ă de
victimile virusului;
• să aprecieze responsabil activitatea desfăş urată;
Metode ş i tehnici: brainstorming, conversaţ ia euristică, explicaţ ia, instructajul, exerciţ iul
individual: Harta HIV/SIDA, metafora
Materiale: Fiş e de lucru, coli, instrumente de scris
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII I. Moment organizatoric
Elevii sunt aş ezaţ i î n formă de semicerc;
Pregătirea materialelor: creioane, fiş e de lucru; II. Anunţ area temei
• Tema este anunţ ată anterior, elevii având sarcina de a exprima printr-un desen-metaforă ce
reprezintă pentru ei HIV/SIDA;
• Este scris î n centrul tablei „HIV/SIDA”, elevii fiind solicitaţ i să scrie î n jur orice alt cuvânt
sau expresie care consideră că are
legătură cu semnificaţ ia cuvintelor date;
• Se trec î n revistă adăugirile elevilor, subliniindu-se faptul că
problematica pusă î n discuţ ie este vastă, fiind nevoie, pentru î nţ elegerea ei, să se discute despre:
descrierea virusului/bolii, modalităţ i de infectare, consecinţ ele infectării, metode de apărare
î mpotriva infectării, atitudini faţ ă de boală, dar ş i faţ ă de bolnavi etc.
III. Realizarea obiectivelor urmărite

138
Elevii î ş i prezintă lucrările (desenele-metaforă) realizate acasă, argumentând alegerea
metaforelor.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
• Exerciţ iul „Harta HIV/SIDA”: elevii vor completa următoarea schemă:

Cum mă feresc?


Cât ş tiu?

84
HIV/SIDA
Ce cred despre persoanele infectate?
Ce simt când mă gândesc la HIV/SIDA?
• Discutarea hărţ ilor se poate realiza pe grupe sau la nivelul clasei,
profesorul completând informaţ iile elevilor, acolo unde este cazul;
Întrebări orientative:
∗ Ce sarcină a hărţ ii a fost mai greu de completat?
∗ Care sunt emoţ iile predominant î ntâlnite? Care este explicaţ ia?
∗ De ce este SIDA o boală stigmatizantă? Etc.
IV. Evaluarea activităţ ii
̆ ̆ ̂
Fiecare elev va aprecia activitatea desfaş urata printr-un cuvant sau o expresie, după cum
doreş te.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
139
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
PROIECT DIDACTIC NR. 2
Autori: Nadia Băiaş u, Denise Samson (Vâlcea) Subiectul activităţ ii: „Viaţ a cu HIV/SIDA”
Tipul activităţ ii: formare de priceperi ş i deprinderi Obiective de referinţ ă:
asimilarea informaţ iilor despre HIV/SIDA;

• stimularea atitudinilor pozitive, de implicare î n prevenirea
HIV/SIDA;
• stimularea muncii î n echipă ş i educarea simţ ului responsabilităţ ii
faţ ă de sine ş i de ceilalţ i; Obiective operaţ ionale:
• să aprecieze î n ce măsură sunt necesare informaţ iile despre HIV/SIDA;
140


• să identifice atuurile personale î n prevenirea infectării cu HIV ş i î n
să explice impactul infectării cu HIV î n viaţ a oamenilor; să argumenteze caracterul stigmatizant
al bolii SIDA;
schimbarea atitudinilor de discriminare;
• să participe activ î n realizarea sarcinii de grup, respectând
cerinţ ele date;
Metode ş i tehnici: conversaţ ia euristică, explicaţ ia, instructajul, exerciţ iul individual ş i de grup,
problematizarea
Materiale: Fiş e de lucru, coli (cartoane), instrumente de scris
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII I. Moment organizatoric
Elevii sunt organizaţ i pe grupe;
Pregătirea materialelor: creioane, fiş e de lucru; II. Anunţ area temei
• Elevii primesc fiş e de lucru; III. Realizarea obiectivelor urmărite


1.
2. 3.
Răspunsurile se pot discuta pe grupe de câte 4-5 elevi sau individual (î n faţ a clasei) ş i sunt
completate de profesor, acolo unde

85
este cazul.
Se formează grupe de câte 5 elevi, fiecare grup primind următorul instructaj: „Sunteţ i implicaţ i
î ntr-o activitate de prevenire HIV/SIDA. Este nevoie să vă propuneţ i un scop al intervenţ iei
voastre (ce doriţ i să schimbaţ i) ş i mijloacele la care apelaţ i. Fiecare grupă va primi o foaie de
carton pe care o va completa după următoarea schemă :
titlul lucrării; motto-ul lucrării;
obiectivul propus (verbal ş i printr-o metaforă-desen);
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
4.
atuurile voastre î n atingerea obiectivului ş i depăş irea obstacolelor posibile;
componenţ a echipei.”
5.
Timp de lucru 15 min.
După finalizarea lucrărilor, un reprezentant al fiecărei grupe va prezenta planş a î n faţ a clasei;
IV. Evaluarea activităţ ii
Fiecare elev este rugat să verifice dacă situarea pe axă din fiş a de lucru
completată la î nceputul orei este cea care a reflectat realitatea sau dacă e cazul să aducă
modificări (au avut mai mult sau mai puţ in de î nvăţ at decât au considerat iniţ ial că au nevoie).
HIV/SIDA
FIŞĂ DE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ
1. Primul cuvânt/prima expresie care vă vine î n minte când auziţ i HIV/SIDA:
............................................................................................. 2. În ce măsură cred că am nevoie
de informaţ ii legate de HIV/SIDA?
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 nu am nevoie

86
Cum se poate contacta HIV?
Cum te poţ i feri de virusul HIV?
Crezi că o persoană infectată ar trebui să nu ascundă diagnosticul celor cu care relaţ ionează?
De ce infecţ ia cu HIV/SIDA este o boală stigmatizată?
Cum nu se poate contacta HIV?
Cum se schimbă viaţ a unei persoane infectate cu HIV? (la nivel personal,familial, social,
profesional)
Ce ai simţ i tu, dacă ai afla că eş ti infectat/ă?
Ce ai simţ i dacă ai afla că este HIV +: a) un coleg?............................. b) prietenul tău?
.......................
c) un membru al familiei tale? ........
141
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
PROIECT DIDACTIC NR. 3
Tema: HIV/ SIDA - căi de transmitere
Timp: 50 min.
Scop: Să î ncurajeze un comportament responsabil legat de viaţ a sexuală prin dezvoltarea
capacităţ ilor personale ş i de comunicare interpersonală.
Obiective:
Să definească termenii HIV ş i SIDA.
Să explice care este diferenţ a î ntre HIV ş i SIDA.
Să identifice căile de transmitere ale virusului HIV.

87
Să manifeste o atitudine de schimbare a prejudecăţ ilor î n ceea ce
priveş te anumite căi de transmitere. Metode:
- Dialogul;
- Metoda „K-W-L” (CE ş tiu? CE vreau să ş tiu? CE am î nvăţ at?) - Metoda „Lucrul cu pliante”;
- Metoda „Activităţ i pe grupe”.
Materiale: tablă ş i cretă, pliante, foi de flipchart, markere.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Introducerea elevilor î n problematica HIV/SIDA, enumerând aspectele care vor fi discutate
î n cadrul acestei activităţ i. Timp: 1 min.
2. Folosind metoda „dialogului” vor fi definiţ i termenii de HIV ş i SIDA, iar apoi se vor explica
diferenţ ele dintre purtătorul de HIV ş i bolnavul de SIDA. Timp: 5 min.
3. Se î mparte clasa î n grupe de câte 6 elevi. Fiecare grup î ş i stabileş te un secretar (elev care
notează tot ce se discută) ş i un purtător de cuvânt (raportează clasei ceea ce s-a discutat î n
grupul respectiv). Timp: 1 min.
4. Se î mparte tabla î n trei coloane, după modelul de mai jos ş i se cere elevilor să procedeze la
fel cu fiş a de lucru (foi flipchart):
CE ŞTIU? CE VREAU SĂ ŞTIU? CE AM ÎNVĂŢAT?
Timp: 1 min.
5. Se face cunoscut subiectul activităţ ii: căi de transmitere a HIV.
Timp: 1 min. 142

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
6. Se cere fiecărui grup să discute ş i să noteze î n prima coloană tot ce ş tie despre căile de
transmitere ale HIV. Timp: 7 min.
7. Purtătorul de cuvânt al fiecărui grup va prezenta ş i dezvolta î n faţ a clasei ce au notat î n prima
coloană. Moderatorul centralizează informaţ iile î n prima coloană a tabelului de pe tablă. Timp:
5 min.
8. În timpul discuţ iilor vor apărea neclarităţ i sau idei greş ite. Moderatorul va consemna aceste
elemente î n coloana a doua (elevii vor proceda la fel).
Timp: 2 min.
9. Se solicită grupelor să discute ş i să decidă ce alte aspecte vor să afle î n legătură cu acest
subiect. Purtătorii de cuvânt vor enumera solicitările fiecărui grup, care vor fi notate de
moderator î n aceeaş i coloană. Timp: 5 min.
10. Se precizează elevilor că vor obţ ine informaţ iile dorite pe parcursul lecţ iei. Timp: 10 min.
11. Se distribuie pliantele tematice grupelor de elevi. Fiecare grup trebuie să
studieze pliantul (care cuprinde informaţ ii referitoare la căile de transmitere). În urma citirii
pliantului vor extrage informaţ iile cerute, care vor fi notate pe
fiş ele de lucru î n coloana a treia. Timp: 2 min.
12. Se procedează ca la etapa anterioară (punct 7). Timp: 5 min.
13. Se discută cu clasa de elevi elementele noi pe care le-au găsit. Se vor identifica asemănările

88
ş i deosebirile î ntre informaţ iile expuse de fiecare grup, elevii completându-ş i cunoş tinţ ele cu
informaţ ii de la colegi.
Evaluare
Timp: 5 min.
15. Se decide î mpreună cu elevii dacă mai sunt probleme care ar trebui clarificate. Dacă da, se
clarifică prin discuţ ii sau portofolii, studiu individual etc.
14. Spre sfârş itul activităţ ii se cere elevilor să compare:
ce ş tiau iniţ ial, cu ce au î nvăţ at,
̆ ̆
ce doreau sa î nveţ e, cu ce au î nvaţ at.

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
143
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
PROIECT DIDACTIC NR. 4
Titlul lecţ iei: „Introducere î n problematica HIV/SIDA. Căi de transmitere a infecţ iei cu HIV.
Testul HIV”
Tipul lecţ iei: comunicare de noi cunoş tinţ e
Timp de lucr u: 50 minute
Obiective operaţ ionale: la sfârş itul lecţ iei, elevii trebuie să fie capabili:
să definească termenii HIV ş i SIDA
să explice care este diferenţ a î ntre HIV ş i SIDA
să identifice căile de transmitere ale HIV
să definească testul HIV
să stabilească când testul HIV indică un rezultat sigur.
Metode didactice: conversaţ ia euristică, descoperirea dirijată, dezbaterea, jocul de rol, lucrul cu
pliantele.
Materiale: material informativ, pliante, fiş e cu sarcini de lucru.
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
I. Momentul organizatoric – aranjarea elevilor ş i anunţ area temei II. Jocul de rol
Elevii sunt puş i î n temă cu momentul următor ş i anume simularea î n timpul recreaţ iei mari a
comportamentului social faţ ă de un coleg infectat HIV. Se extrag bileţ ele, unul din acestea va
conţ ine HIV pozitiv, celelalte conţ in HIV negativ. Colegii află cine este cel ,,infectat’’ ş i se
,,intră î n
pauză’’.
Sunt simulate toate activităţ ile care au loc î ntr-o recreaţ ie: servitul
mesei, copierea temelor, plimbatul braţ la braţ , î mprumutatul obiectelor de scris.
Cel care este ,,infectat HIV” serveş te colegii din punga sa de biscuiţ i, î mprumută caietul de
teme, se plimbă braţ la braţ cu alţ i colegi.
Reacţ iile colegilor sunt î nregistrate de doi ,,observatori” aleş i de profesor î naintea î nceperii
jocului. Aceş tia notează impresiile privind felului î n care colegul ,,infectat HIV” este tratat de
către colegi.
III. Enunţ area obiectivelor la nivelul elevilor
Elevii vor fi informaţ i despre obiectivele temei propuse: să definească
termenii HIV ş i SIDA; să explice care este diferenţ a î ntre HIV ş i SIDA; să identifice căile de
transmitere ale virusului HIV; să definească testul HIV; să stabilească când testul HIV indică
un rezultat sigur.
IV. Introducerea suportului noţ ional

89
Profesorul defineş te HIV, SIDA; face un scurt istoric al primelor cazuri de SIDA precum ş i
ipotezele privind apariţ ia HIV. Este prezentată î n cifre situaţ ia persoanelor infectate cu HIV î n
România ş i î n lume.
V. Conducerea î nvăţ ării 144
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Următoarea temă abordată: ,,Căi de transmitere a infecţ iei cu HIV. Testul HIV”.
Elevii sunt î mpărţ iţ i pe grupe ş i ca metodă didactică se foloseş te lucrul cu pliantele.
Pliantele sunt distribuite pe grupe, fiecare grupă primeş te ş i fiş e care conţ in sarcini de lucru.
Grupele studiază pliantele ş i î ncearcă să rezolve
sarcinile din fiş e. După completarea fiş elor de lucru are loc o dezbatere privind căile de
transmitere a virusului HIV ş i despre testul HIV.
VI. Intensificarea retenţ iei ş i asigurarea transferului. Cei doi ,,observatori” din timpul recreaţ iei
mari, expun impresiile din timpul observaţ iei, expun exemplele negative de comportament, ce
observaţ ii au de făcut la adresa colegului ,,infectat’’.
Se va sistematiza conţ inutul prin evidenţ ierea pe cale orală a concluziilor ce s-au extras î n
timpul lecţ iei, dacă sunt de părere că ar trebui să schimbe ceva privind comportamentul faţ ă de
o persoană real infectată
HIV.
VII. Evaluarea cunoş tinţ elor. Se realizează pe baza răspunsurilor din fiş a de
lucru ş i pe baza concluziilor extrase.
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
145
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Fiş ă de lucru
Sarcina nr. 1 Căi de transmitere a HIV
Virusul se poate transmite pe următoarele căi:
̆
1. Transmiterea pe cale sexuala prin: ........................................................................... . . . . . . . .
....................................................................................... 2. Transmiterea prin sânge este posibilă
prin:
........................................................................................
....................................................................................... 3. Transmitere pe cale verticală (de la
mamă infectată la făt): ........................................................................................
.......................................................................................
Sarcinanr.2 CumnusetransmitevirusulHIV
Sarcina nr. 3 Testul HIV
Testul HIV este un test care indică prezenţ a î n organism a .................., ş i nu a virusului propriu-
zis. Prezenţ a anticorpilor î nseamnă că persoana este purtătoare a......................ş i aş a va rămâne
toată viaţ a.
Testul HIV standard poartă numele..............., iar un rezultat pozitiv trebuie neapărat confirmat
printr-o retestare cu un alt tip de test
numit.................................
O persoană, deş i este purtătoare a HIV, organismul nu produce imediat
anticorpii specifici care sunt depistaţi la testare.
De la momentul infectării cu HIV, organismul are nevoie de o perioadă

90
de ..............pentru a produce anticorpi.
Testul HIV va indica un rezultat precis după ce trece perioada de 3-6
Virusul nu se poate transmite prin:
.......................................................................................
.......................................................................................
.......................................................................................
luni numită ,,.........................”.
Testul HIV la nou-născutul dintr-o mamă infectată este
î ntotdeauna....................., deoarece fătul preia anticorpii anti-HIV de la mamă. Anticorpii anti–
HIV preluaţ i de la mamă dispar î n timp dacă......................., testul HIV devine negativ î n maxim
.................... Dacă testul rămâne pozitiv ş i după această vârstă î nseamnă că virusul
a...................copilul.
Avantajele testării HIV: .......................................................................................
146
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
PROIECT DIDACTIC NR. 5
Autor: Diana Stanciu (Călăraş i)
Tema: Evoluţ ie ş i tratament î n infecţ ia cu HIV
Ter meni cheie: HIV/SIDA, semne ş i simptome, tratamente î n infecţ ia HIV Scop: Să î nţ elegem
că adulţ ii sau copiii afectaţ i de infecţ ia HIV trăiesc cu
noi ş i î ncearcă să o facă normal ş i demn, bucurându-se de tot ceea ce î nseamnă viaţ ă. Luptă cu
boala ş i uneori trebuie să lupte ş i cu ignoranţ a sau
chiar răutatea celorlalţ i. Obiective:
să identifice stadiile infecţ iei cu HIV
să cunoască semnele ş i simptomele specifice pe care le poate
dezvolta o persoană infectată cu HIV
să cunoască factorii care grăbesc evoluţ ia infecţ iei HIV spre faza
SIDA
să ia cunoş tinţ ă de faptul că s-au descoperit tratamente care permit
organismului infectat cu HIV să-ş i refacă, pentru un timp, imunitatea prelungind astfel cu mult
durata de viaţ ă a pacienţ ilor, dar nu există un tratament care să vindece.
Metode: dialogul, lucrul cu pliante, mozaicul
Materiale de lucru: tablă ş i cretă, pliante, foi de flipchart, markere
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII
1. Li se distribuie elevilor două chestionare. Primul chestionar cuprinde
î ntrebări referitoare la căile de transmitere a infecţ iei HIV, iar al doilea câteva î ntrebări
referitoare la evoluţ ie ş i tratament î n infecţ ia cu HIV. (5 min.)
2. Se face autoevaluarea primului chestionar. Elevii î ş i calculează punctajul ş i se î ncadrează pe
una din treptele de cunoaş tere a căilor de transmitere a infecţ iei HIV (Satisfăcător, Bine) ca
apoi să urmeze sfaturile î n funcţ ie de rezultate. (Timp: 5 min.)
3. Profesorul prezintă pe scurt tema ş i enunţ ă sarcina finală: la sfârş itul activităţ ii toţ i elevii
prezenţ i trebuie să cunoască: stadiile infecţ iei cu HIV,
semne ş i simptome după infecţ ia cu HIV, factorii care grăbesc evoluţ ia infecţ iei HIV ş i î n ce
constau tratamentele î n infecţ ia cu HIV. (Timp: 1 min.)
4. Se î mparte clasa î n grupe de 4 elevi ş i fiecare trage la sorţ i câte un bileţ el pe care sunt trecute
numere de la 1 la 4. Fiecărui membru din grupă i se dă o fiş ă de î nvăţ are care cuprinde o unitate

91
de cunoaş tere. Cei cu nr. 1 primesc fiş a cu tema „Evoluţ ia naturală a infecţ iei cu HIV”, cei cu
nr. 2 primesc
fiş a cu tema „Semne ş i simptome î n infecţ ia cu HIV”, cei cu nr. 3 primesc fiş a cu tema „Factorii
care grăbesc evoluţ ia infecţ iei cu HIV” ş i cei cu nr.
147
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
4 primesc fiş a cu tema „Tratamentul î n infecţ ia cu HIV”. După o primă etapă de studiu
individual, se constituie „grupele de experţ i” din elevii cu acelaş i număr. „Experţ ii” discută
problemele care derivă din sarcina lor de lucru ş i stabilesc strategiile prin care o pot prezenta
celorlalţ i colegi. Se refac grupele de lucru iniţ iale ş i fiecare „expert” explică celorlalţ i problema
pe care a studiat-o ş i răspunde la eventualele î ntrebări. Fiecare grupă de elevi
realizează un poster î n care sistematizează, pe temele discutate, ceea ce au „î nvăţ at”. (Timp: 35
min.)
5. Purtătorul de cuvânt al fiecărui grup va prezenta ş i dezvolta î n faţ a clasei ceea ce au notat pe
poster. (Timp: 10 min.)
6. La sfârş itul activităţ ii se cere elevilor să compare: - Ceş tiauiniţ ial,cuceauî nvăţ at,
- Ce doreau să î nveţ e, cu ce au î nvăţ at.
(Timp 4 min.)
148
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
Chestionar (1)
Clasa................... Sexul....... Şcoala.......................................

92
Nr. crt.
Întrebare
1. Orice persoană poate fi infectată cu HIV?
Da Nu
Toate persoanele infectate cu HIV au SIDA?
HIV se poate transmite la primul contact sexual?
Se î ntâlnesc virusul HIV ş i boala SIDA la animale?
Se poate transmite HIV prin î nţ epătură de ţ ânţ ari?
Se poate transmite HIV de la mamă la copil prin
alăptare?

93
Se poate transmite HIV prin apă sau alimente?
Se poate transmite HIV prin aer, de la o persoană
infectată aflată î n aceeaş i î ncăpere?
Se poate transmite HIV prin apa de la piscină?
Se poate transmite HIV prin muş cătura unei persoane infectate?
Se poate transmite HIV î n cadrul unei intervenţ ii chirurgicale?
În perioada î n care nu are semne de boală persoana infectată cu HIV poate transmite boala, este
contagios?
Oferă prezervativul o protecţ ie 100% î n prevenirea bolii SIDA?
Un test HIV negativ î nseamnă î ntotdeauna că nu suntem infectaţ i cu HIV?
Există mai multe tipuri de teste HIV?
Este adevărat că î n ultimul timp se î nregistrează un
număr mai mic de bolnavi de SIDA ş i/sau infectaţ i
HIV?
Exista ri care s nu fie afectate de HIV?
ţ ă ă
Putem considera că statisticile redau cu exactitate
numărul persoanelor infectate cu HIV ş i al bolnavilor
de SIDA?
16 puncte: S - Reciteş te materialul prelucrat la acţ iunea „Căi de transmitere a infecţ iei HIV” !
16 – 18 puncte: B – Informează-te î n continuare despre problematica HIV/SIDA.
... ai grijă ! Nu trebuie să greş eş ti decât o singură dată ...
149

http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
Chestionar (2)
Clasa................... Sexul....... Şcoala....................................... Încercuiţ i răspunsul pe care-l
consideraţ i corect.
1. Cât trăieş te o persoana infectată cu HIV?
a) 5 luni
b) 8–18luni
c) î ntre 2 ş i 10 ani
2. Există un vaccin sau medicament care să prevină SIDA?
a) da
b) nu
3. La nivelul căror organe acţ ionează virusul HIV?
a) la nivelul celulelor din sânge cu rol î n apărarea î mpotriva diferitelor
infecţ ii,
b) la nivelul celulelor nervoase
c) la nivelul celulelor digestive
4. Care este principala consecinţ ă a infecţ iei cu virusul HIV?
a) scăderea capacităţ ii de apărare a organismului la infecţ ii;
b) scăderea î n greutate;

94
c) accidente vasculare cerebrale.
5. Există semne specifice care să se î ntâlnească numai î n infecţ ia cu HIV?
a) da
b) nu
6. Semnele clinice de primoinfecţ ie (primele semne de boală după infectarea cu HIV) apar la
toţ i bolnavii?
a) da b) nu
7. Putem depista infecţ ia cu HIV prin semnele ei clinice? a) da
b) nu
150
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
PROIECT DIDACTIC NR. 6
Tema: „Nu mi se poate î ntâmpla tocmai mie” Ter meni cheie: HIV, SIDA, comportamente
Timp: 50 minute
̆
Scop: sa î ncurajeze un comportament responsabil
Obiective:
să î nţ eleagă consecinţ ele expunerii, riscurile lipsei de protecţ ie;
să identifice atitudini individuale care generează comportamente de
risc;
să manifeste o atitudine care să ducă la un comportament lipsit de
riscuri.
Metode ş i instrumente didactice: expunerea, peretele de grafitti, dialogul, activitatea pe grupe,
lucru cu pliantele
Materiale de lucru: retroproiector, coli mari cu afirmaţ ii scrise, banda adeziva, marchere, tablă,
̆ ̆
cretă, pliante „Informează-te!”, coli hârtie, pixuri
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
1. Introducerea elevilor î n problematica HIV/SIDA
2. Sunt prezentate elevilor informaţ ii despre HIV/SIDA, mod de transmitere ş i cum nu se
transmite, prin folosirea retroproiectorului ş i a foliilor tematice: „HIV”, „SIDA”, „Cum se
transmite virusul HIV”, „Cum nu se transmite virusul HIV”
TIMP: 10 minute
3. Se desfăş oară activitatea „Peretele de grafitti” prin afiş area pe perete a 5 coli mari de hârtie
pe care sunt notate afirmaţ iile:
- Bărbaţ ii adevăraţ i nu iau SIDA
- SIDA nu mă interesează
- Drogaţ ii, prostituatele ş i homosexualii merită ceea ce primesc– SIDA
- Nimeni nu trebuie să mai î ntreţ ină relaţ ii sexuale
- Sunt cuminte de felul meu ş i cred că Dumnezeu o să aibă grijă de
mine.
TIMP: 1 minut
4. Fiecare elev, î n parte, este rugat să se gândească la fiecare afirmaţ ie ş i să scrie părerea sa
despre cele enunţ ate, folosind markere. TIMP: 10 minute
5. Sunt discutate afirmaţ iile enunţ ate, făcându-se delimitarea î ntre cele de negare (care vor fi
subliniate) ş i cele de aprobare. TIMP: 2 minute
6. Se solicită î mpărţ irea elevilor î n două grupe, care să enumere pe coli mari cauzele negative
ş i cauzele aprobării afirmaţ iilor. TIMP: 5 minute

95
7. Sunt prezentate prin afiş are cauzele negării ş i aprobării: cauzele negării: teama, credinţ a î ntr-
o serie de prejudecăţ i; iar ale aprobării: utilizarea protecţ iei, renunţ area la protecţ ie, î ncredere,
risc. TIMP: 5 minute
151
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...
8. Sunt analizate elementele aprobării din perspectiva unui comportament de risc, notându-se
pe tablă î n două coloane: „Ce î nseamnă protecţ ie”. TIMP: 10 minute
9. Sunt distribuite pliantele „Informează-te” care se citesc, fixându-se elementele î nvăţ ate.
TIMP: 5 minute
10. Se solicită notarea pe o foaie de hârtie a ceea ce au î nvăţ at î n urma informării/ activităţ ii:
- Ce am descoperit ............................ - Ce am să fac .................................
TIMP: 1 minut
152
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018 In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-
slidepdf...
DICŢIONAR DE TERMENI Adenopatie: Creş terea î n volum a ganglionilor limfatici
Anorexie: Scăderea marcată sau pierderea apetitului
Anticorpi: Substanţ e specifice sintetizate de limfocite pentru a distruge sau a neutraliza agenţ ii
patogeni (bacterii, virusuri etc)
Antigen: Substanţ ă străină care pătrunde î ntr-un organism ş i care provoacă o reacţ ie imunitară,
care se traduce prin producerea de proteine specifice dotate cu proprietăţ i defensive (anticorpi)
Antiretroviral: Medicamente care blochează virusul puţ in după intrarea sa î n celulă ş i care joacă
un rol de scut protector pentru
Antiviral: Substanţ ă sau medicament destinat tratamentului î mpotriva unui virus
Asimptomatic: Adjectiv folosit pentru a desemna pe seropozitivii la care infecţ ia cu HIV este
latentă, adică fără nicio manifestare aparentă (fără semne clinice)
Autotransfuzie: Transfuzia la o persoană a propriului sânge prelevat î naintea unei intervenţ ii
chirurgicale sângerânde sau stocat î n
prealabil î n vederea unei operaţ ii
CD4: Proteină situată la suprafaţ a unor celule, î n special a limfocitelor T4. HIV foloseş te
această moleculă pentru a pătrunde î n celulă. Se foloseş te, de asemenea, termenul de CD4
pentru a defini î nseş i limfocitele T4.
CD8: Proteină situată la suprafaţ a unor celule, î ndeosebi a limfocitelor T8. Se foloseş te, de
asemenea, termenul pentru a denumi
î nseş i limfocitele T8.
Complianţ ă: Atitudine generală a unui pacient î n cursul tratamentului. Ea constă î n urmărirea
cu stricteţ e a recomandărilor privind vizitele la medic ş i luarea medicamentelor.
Disfagie: Dificultatea de a î nghiţ i ş i, prin extensie, orice anomalie a trecerii alimentelor până la
intrarea î n stomac.
153
celulele neinfectate
http://slidepdf.com/reader/full/informare-sensibilizare-hiv-sida-manual-uz-didactic-fundat
i
5/21/2018
In fo r mar eSen sibiliz ar eH IV SIDAM an ualUz DidacticF un datiaRCA2007-slidepdf...

96
Efecte secundare: Manifestări fizice sau biologice indezirabile provocate de un medicament.
Etiologie: Studiul factorilor care cauzează o maladie.
Ganglioni limfatici: Organe mici, constituite, mai ales, din limfocite.
Ei aparţ in sistemului imunitar, sunt repartizaţ i î n tot corpul ş i servesc drept santinelă î n caz de
agresiune a organismului.
Hemoragie: Scurgere importantă de sânge, datorată rupturii unui vas sangvin sau unor tulburări
de coagulare.
Imunitate: Ansamblul mijloacelor de apărare a organismului î mpotriva infecţ iilor. Imunitatea
poate fi parţ ială sau totală, temporară sau definitivă. Se mai foloseş te termenul de „imunitate”
pentru a
desemna ansamblul sistemului imunitar.
Imunoterapie: Tratament î mpotriva unei deficienţ e a sistemului
imunitar.
Imunodeficienţ ă: Diminuarea ş i, uneori, dispariţ ia apărării imunitare a organismului. Infecţ ia
cu HIV conduce la o stare de imunodeficienţ ă.
Infectare: Pătrunderea ş i multiplicarea unor microorganisme (paraziţ i, microbi, virusuri,
bacterii) î n ţ esuturi. Chiar dacă nu
determină semne ş i simptome clinice, un organism infectat se caracterizează prin distrugerea
celulelor prin mecanisme metabolice de acţ iune, replicare celulară sau anticorpi. Persoanele
sunt infectate cu HIV.
Infecţ ie oportunistă: Infecţ ie al cărei agent responsabil este, î n mod normal, inofensiv pentru o
persoană al cărei sistem imunitar este intact, dar care devine agresiv la o persoană
imunodeprimată.
Infestare: Contaminare (la exterior) a unui organism cu paraziţ i vegetali sau animali, ducând la
apariţ ia stării patologice.
Încărcătura virală: Încărcătura virală plasmatică corespunde numărului de particule virale
conţ inute î ntr-un eş antion de sânge. În cazul HIV, ea este din ce î n ce mai folosită ca marcă î n
urmărirea progresului maladiei ş i pentru a măsura eficacitatea tratamentelor.
Latenţ ă: Perioadă î n timpul căreia un virus, de exemplu HIV, a pătruns î ntr-o celulă ş i î n
genomul său, fără a se replica.
Leucocite: Nume dat diferitelor globule albe prezente î n sânge.
Limfocite: Tip de globule albe, cu un singur nucleu, de talie mică, produse de ţ esuturile
limfatice, specializate î n apărarea imunitară a organismului. Există două feluri de limfocite,
limfocitele T ş i limfocitele B, care sunt î ndeosebi producătoare de anticorpi.
Limfocite CD4: Un tip de celule care se găsesc î n sânge, cunoscute sub numele de limfocite T.
Când sistemul imunitar funcţ ionează normal, limfocitele CD4 protejează organismul
identificând ş i distrugând virusurile ş i bacteriile. HIV pătrunde ş i se multiplică î n interiorul
celulelor CD4, distrugând sistemul imunitar ş i ducând, î n final, la SIDA.
Lubrifiant: Substanţ ă introdusă î ntre două suprafeţ e pentru a micş ora
frecarea dintre ele.
Lubrifiant sexual: Lubrifiant folosit pentru a creş te plăcerea sau a reduce durerea î n timpul
activităţ ii sexuale.
Meningită: Orice inflamaţ ie a meningelor care poate fi cerebrală, spinală sau cerebrospinală.
Neuropatie: Orice afecţ iune a sistemului nervos central sau periferic. Prevalenţ ă: Număr de
cazuri ale unei maladii, î ntr-o populaţ ie
anume, de la î nceputul contagiunii. În infecţ ia cu HIV, î nseamnă numărul de cazuri de persoane
contaminate de la î nceputul epidemiei î ntr-o anumită ţ ară.
Primoinfecţ ie: Desemnează perioada î n timpul căreia un subiect este pentru prima oara î n
contact cu un microorganism dat. Acest termen corespunde perioadei de invadare a
organismului cu HIV. O primoinfecţ ie poate fi simptomatica sau asimptomatica.

97
Sarcom: Tumoră malignă formată î n ţ esutul conjunctiv sau î n ţ esuturi care derivă din acesta.
Seropozitiv: Se spune despre un subiect al cărui ser conţ ine anticorpi î ndreptaţ i î mpotriva unui
agent infecţ ios precis (Toxoplasma, Rubeola, HIV). În practică, î n timpul unei depistări HIV,
când serologia este pozitivă, subiectul este numit seropozitiv, adică posedă anticorpi contra HIV
ş i, deci, este purtător al virusului.
Sindrom: Ansamblu de semne care caracterizează una sau mai multe boli.
Sistem imunitar: Ansamblu de celule ale organismului, prezente î n sânge sau regrupate î n
organe, care intervin mai ales î n timpul reacţ iilor de apărare î mpotriva bacteriilor, viruş ilor,
ciupercilor etc. Exemple: ganglioni limfatici, splina, globule albe (î n special limfocitele).
Toleranţ ă: Atitudine a organismului de a suporta fără simptome morbide acţ iunea unui
medicament, a unui agent chimic sau fizic particular. În sens farmacologic, termenul defineş te
capacitatea dobândită progresiv de a suporta doze crescute ale unui produs.
Virus: Parazit al celulei, care, pentru a se multiplica, foloseş te elementele ei componente; el
este capabil să provoace o maladie; compus din acizi nucleici î nconjuraţ i de o anvelopă numită
capsidă.

98