Curs 1 Ginecologie

Anatomia şi fiziologia organelor genitale feminine se găseşte la modulul Obstetrică

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE A FEMEII

Sănătatea femeii are importanţă deosebită pentru îndeplinirea rolului său social. Educaţia pentru
sănătate începe de la vârste foarte tinere şi trebuie adaptată fiecărei etape fiziologice din viaţa
femeii.
Cunoştinţele mamei se răsfrâng în viaţa de mai târziu a fetiţei.
în prima copilărie şi la vârsta preşcolară îmbolnăvirea este posibilă prin pătrunderea germenilor
direct în căile genitale în timpul jocului, în locuri murdare şi praf, dacă fetiţa nu este apărată prin
lenjerie curată, frecvent schimbată. Jocul, viaţa în aer liber, mişcările, alimentaţia şi somnul au
importanţă în dezvoltarea generală a organismului, trebuind dirijate cu grijă şi supravegheate.
Aceste îngrijiri revin mamei, care are datoria de a ajuta fetiţa să-şi formeze deprinderi şi
comportamente pentru perioada următoare, când aceasta va fi capabilă să respecte singură
măsurile de igienă.
Perioada prepubertară este caracterizată de dezvoltarea, extrem de rapidă, fizică şi psihică, când
pot apărea primele preocupări sexuale.
Alimentaţia bogată în vitamine, cu toate principiile de bază (glucide, protide, lipide), fortificarea
organismului prin exerciţii scutesc fetiţa de îmbolnăviri grave cu repercusiuni asupra întregii sale
vieţi.
Câştigarea încrederii, comunicarea directă cu mama, orientarea către preocupări intelectuale vor
scuti fetiţa de pervertirile sexuale, de alterarea simţului moral.
Pubertatea este o perioadă critică. Sub influenţa hormonilor, dezvoltarea organismului este
aproape terminată. Apare prima menstruaţie, se dezvoltă caracterele sexuale secundare. Pentru
aceste transformări, fetiţa trebuie pregătită din timp. Va fi informată asupra eventualei stări de
disconfort care poate însoţi primele cicluri şi va fi ajutată s-o combată. Va fi educată să păstreze o
igienă riguroasă în timpul menstruaţiei, prin: baie zilnică, schimbarea tampoanelor, evitarea
oboselii.
Odihna, căldura locală, aspirina au un efect calmant asupra durerilor menstruale.
Când aceste dureri sunt mari şi obligă fetiţa să-şi întrerupă activitatea, este consultat medicul.
Fetiţa trebuie informată asupra factorilor care accentuează starea de disconfort: stresul, oboseala.
Uneori, în timpul menstruaţiei apar: tendinţa la oboseală, lipsa de energie, se reţine apă în
organism, eliminarea producându-se în primele zile ale menstruaţiei.
Perioada de activitate genitală se întinde până la încetarea_progresivă a funcţiei aparatului
genital, marcată de menopauză.

în această perioadă, tânăra femeie îşi întemeiază o familie, poate avea una sau mg] multe sarcini,
viaţa sexuală nefiind lipsită de riscuri, având în vedere posibilitatea* transmiterii unor boli.
Femeia trebuie să păstreze în continuare o igienă riguroasă, să fie informată cu privire la riscul
actului sexual neprotejat, al transmiterii bolilor pe această cale şi, mai ales, implicaţiile pe care
aceste boli le au asupra sănătăţii, în general şi asupra aparatului genital, în special. Afecţiunile
inflamatorii pot fi cauza sterilităţii sau a sarcinii ectopice.
Contracepţia şi planificarea familială trebuie să fie cunoscute de către femei, astfel încât să evite
sarcinile nedorite şi, mai ales, întreruperea cursului prin avort la cerere sau empiric.
Femeile să fie informate că, şi în situaţia în care întreruperea se face într-o unitate spitalicească,
în cabinet de specialitate de către o persoană autorizată, intervenţia nu este lipsită de riscuri,
inflamaţiile şi sângerările nefiind rare.
Când femeia se hotărăşte să devină mamă, ea trebuie să consulte un specialist şi acest lucru este
foarte important când în familie există probleme de ordin genetic sau alte boli cu transmitere
ereditară.
Sarcina reprezintă o etapă deosebită în viaţa femeii, care va avea un rol în plus, acela de mamă,
pentru care trebuie să fie pregătită să şi-l asume.
Trebuie ştiut faptul că sarcina înainte de vârsta de 18 ani sau după 35 de ani, la femei care suferă
de o boală pe care sarcina o poate agrava, ori la femei care au născut patru copii, creşte riscurile
din punct de vedere al sănătăţii.
în multe ţări din lume şi în ţara noastră continuă sâ moară un număr mare de femei datorită
avortului efectuat empiric. Decesele pot fi evitate prin utilizarea corectă a metodelor de
contracepţie printr-o educaţie corespunzătoare. Tuturor fetelor tinere trebuie să li se acorde timpul
necesar să devină femei înainte de a deveni mame.
Din motive legate de sănătate, nici o fată nu ar trebui să aibă o sarcină înaintea vârstei de 18 ani.
Copiii născuţi de femei mai înainte de 18 ani au mai multe şanse să se nască prematur şi să aibă
greutate mică la naştere, iar naşterea poate fi mai dificilă.
După vârsta de 35 de ani, riscurile pentru sănătatea femeii legate de sarcină şi naştere încep din
nou să crească. Multiparitatea prezintă o serie de probleme, uterul fiind obosit, tonusul este
scăzut, prezentaţiile transverse sunt mai frecvente, de asemenea-accidentele hemoragice. Creşte
riscul naşterii unor copii malformaţi sau cu greutate mai mică.
Intervalul dintre două sarcini trebuie să fie cuprins între doi şi patru ani. timp necesar pentru ca
organismul matern să se refacă fizic şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia.
Riscurile la naştere pot fi considerabil reduse prin controale repetate pe tot parcursul sarcinii,
efectuate de către medicul generalist, medicul de Obstetrico-ginecolog şi de asistentul medical.
in timpul sarcinii, femeia trebuie sâ fie informată asupra modificărilor organismului, a limitei
creştem în greutate care nu trebuie să depăşească 12 kg.
Dacă în perioada copilăriei femela nu a fost bolnavă, scade riscul de a avea_ probleme în cursul
sarcinii şi al naşterii.

Toate femeile care doresc o sarcină trebuie să ştie că fumatul, alcoolul şi drogurile exercită
influenţe grave asupra produsului de concepţie. .Pperioada de menopauză este o nouă etapă
critică în viaţa femeii dominată de încetarea progresivă a funcţiei aparatului genital, însoţită de o
serie de tulburări cum sunt: anomaliile menstruale, tulburările vasomotorii, sub forma
valurilor de căldură (bufeuri), osteoporoză, , ateroscleroză modificări la nivelul tractului genito-
urinar.
Femeia mai acuză: insomnie, iritabilitate, cefalee, instabilitate afectivă, depresie.
Probleme deosebite pune menopauza patologică sau cea determinată de intervenţiile chirurgicale
mutilante, care întrerup brutal activitatea hormonală.
Asistenta medicală poate fi un ajutor preţios pentru femeia preocupată de transformările care se
produc în organismul si, ca sursă de informaţii, sfătuitor şi sprijin emoţional, în aplicarea
tratamentului de substituţie.
Consultarea medicului în anumite situaţii este necesară, controlul de specialitate de asemenea,
pentru a preveni unele afecţiuni favorizate de încetarea funcţiei de protecţie a hormonilor. Pot
apărea şi probleme ale cuplului din cauza scăderii libidoului.
în prezent, există o preocupare deosebită pentru tratarea menopauzei, constatându-se o creştere a
speranţei de viaţă, a limitei vârstei active.
Autoexaminarea sânului trebuie să stea în atenţia oricărei femei şi orice modificare trebuie
raportată medicului. Femeia va fi instruită cum să examineze sânul sistematic, contribuind, în
acest fel, la depistarea precoce a tumorilor de sân.
Fiecare femeie trebuie să cunoască câteva noţiuni deosebit de importante: • boala apare cu
precădere între 40 şi 60 de ani, dar practic poate surveni la orice vârstă • cu cât tumora este
depistată mai devreme, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari • autopalparea sistematică
poate depista boa:a în faze incipiente, încât vindecarea să poată fi posibilă • amânarea prezentării
la medic scade şansele vindecării.
De asemenea, este necesar să fie cunoscute semnele de alarmă: • prezenţa unei tumori la nivelul
sânului, de obicei nedureroasă • apariţia unei secreţii prin mamelon, mai ales dacă este
sanguinolentă şi într-o singură parte • modificarea conturului sânului, retracţia pielii sau a
mamelonului, aspect de „coajă de portocală" • prezenţa unui nodul în axilă.
Aceste semne nu sunt evidente de la început, de aceea trebuie căutate atent şi { sistematic,
periodic după o anumită tehnică.
Intervalul optim dintre două examinări este de o lună. în special după ciclu.
Asistenta medicală trebuie să instruiască femeia cum se face autoexaminarea: • femeia se aşează
în picioare în faţa oglinzii, şi începe prin vizualizarea din faţă a sâniloi şi din profil • se poate
observa la primul examen c uşoară asimetria sau diferenţă de dimensiune., fără nici o
semnificaţie patologică • se observă dacă nu există o bombare sau o refracţie a pielii. Se exercitâ
o uşoara presiune în jurul mamelonului (manevră asemănătoare mulgerii), pentru a provoca o
eventuală secreţie neobservată •se face palparea propriu-zisă, totdeauna cu mâna opusă sânului
examinat • o modalitate simplă şi eficientă de autopalpare se realizează astfel – / se delimitează
aria de examinat intre o linie care trece ia nivelul clavicuiei şi alta situată submamar, iar lateral
de la stern până în mijlocul axilei. //. examinarea se începe din axilă, coborând şi urcând pe
direcţie verticala pe toată aria delimitată; ///. palparea se face cu toată suprafaţa celor patru degete
(nu cu vârful), realizând mici cercuri pe fiecare porţiune atinsă; IV. se face întâi palparea
superficială, exercitând o presiune uşoră în vedera depistării unor formaţiuni aflate în vecinătatea
pielii, aopi 0 palpare profundă, cu o presiune mai fermă (până la limita durerii), care permite
detectarea unor noduli aflaţi în profunzime • examinarea se mai poate face asemănând sânul cu
cadranul unui ceasornic împărţit în 12 zone, corespunzătoare fiecărei ore. Femeia se aşază pe
spate, pune sub umărul din partea examinată un prosop sau o pernă, intrcduce mâna de aceeaşi
parte sub cap, realizând o distribuţie uniformă a sânului pe piept. Palparea începe cu poziţia orei
12, prin mişcări circulare în sensul acelor de ceasornic, iar la sfârşit se strânge uşor mamelonul
între degetul mare şi arătător, pentru a observa o eventuală secreţie • după ce întregul sân a fost
palpat cu atenţie, se examineazâ axila şi apoi se trece la sânu! opus în aceeaşi ordine.
Metoda autopalpării reprezintă în prezent, singura modalitate prin care tumorile maligne pot fi
descoperite timpuriu, cârd tratamentul este eficace şi uneori nemutilant.
'Prezentarea la medic este obligatorie pentru examinări suplimentare (mamografie, biopsie etc),
pentru stabilirea diagnosticului şi posibila mamectomie, terapie cu raze, chimioterapie şi terapie
hormonală.