SOCIAL CAPITAL

1. GINA
Conceptul de capital social + Dimensiunile capitalului social

2. ANDREEA
a) Social capital and Education
b) Social capital and Health + EXEMPLE
c) Social capital and Economy / Insitutions

3. ROMINA
Capitalul social in tarile Europei Centrale si de Est
(Analiza + Date ; Comparare)

VIDEO SOCIAL CAPITAL : https://www.youtube.com/watch?v=sts9upOA9EU

 II. Capitalul social

În cele ce urmează, vom prezenta rolul pe care îl are capitalul social în diferite arii
de interes precum : educație, sănătate și economie.

Vom încerca sa înțelegem, de asemenea, de ce anumite țări se pot adapta mai bine
la schimbări decat altele, de ce anumite țări au capacitatea de a utiliza într-un mod mai
eficient anumite resurse date și ce anume influențează unele țări să își atingă obiectivele
dorite. Astfel, vom preciza atribuția capitalul social în conturarea acestor rezultate.

Legătura dintre capitalul social și comunitate ar trebui să fie una destul de

puternică, devenind în același timp un obiectiv major ce poate face diferența între
societăți.

a) Capitalul social și educația

Nivelul de educație dintr-o societate este în strânsă legătură cu dezvoltarea

economică. Participarea la educație reprezintă, de asemenea, elementul major în
vederea formării valorilor pozitive ce caracterizează capitalul social precum: ajutor
reciproc, încredere, acceptare și cooperare. Când aceste valori sunt puternice, atunci
și nivelul de educație este mai ridicat. O educație eficientă poate, de asemenea, să
reducă anumite probleme precum : lipsa locurilor de muncă, starea precară a sănătății
sau implicarea în mod responsabil la problematicile societății, Prin urmare, educația
poate fi considerată în mod cert ca și un rezultat al capitalului social.

Sunt exemple clare care arată o corelare între capitalul social și educație.

În anul 1982, James Coleman1 a publicat lucrarea „High School Achievement”

(„Realizări in anii de liceu” ) unde a arătat că școlile catolice au avut realizări școlare
mult mai bune decât școlile publice. De asemenea, rata abandonului școlar la școlile
catolice înregistra un număr mult mai mic față de celelalte școli. Acest lucra se datora
faptului că părinții copiilor ce frecventau școlile catolice au fost aproape de 2 ori mai
interesați de situația școlară a acestora, având o relație strânsă cu aceștia însă și cu
profesorii acelor școli.

De asemenea, site-ul Băncii Naționale (http://www.worldbank.org/poverty)

prezinta detalii despre un studiu făcut de Caplan2, Choy si Whitmore în anul 1992.
Acest studiu arată performanța academică peste medie a copiilor emigranți din Asia

1
James Coleman (1926-1995) a fost un sociologist și teoretician american
2
Nathan S. Caplan este om de știință și profesor
 de Sud-Est în America. În doar trei ani de la sosirea în America, fără să cunoască în
prealabil limba, copiii emigranţilor au obţinut rezultate peste medie în şcolile
americane. Părinții au fost cei care le-au fost alături mereu și i-au ajutat să se adapteze
la mediul educațional din America. Acest lucru arată, încă o dată, cât de util este
capitalul social, relațiile cu ceilalți, în vederea atingerii obiectivelor.

Participarea la educație poate clădi și întări capitalul social în multe moduri. Cei
care participă la educație creează și încurajează rețelele sociale și, în același timp, își
exersează abilitățile asociate capitalului social precum : participare și ajutor reciproc.
Implicarea părinților în școli creează o comunitate și conferă un model de implicare
civică copiilor lor. De asemenea, le transmite un mesaj acestora, că școala și procesul
de învățare sunt apreciate de către adulții din comunitate. Educația civică, de
asemenea, îi învață pe elevi cum să participe în mod responsabil la problemele din
societate.

Părinții sunt cei care pot manifesta influență asupra copiilor lor prin oferirea de
oportunități, încurajare, suport și implicare în procesul de învățare al copiilor. R.
Rumbaut3 susține, de asemenea, că efortul zilnic depus pentru pregătirea temelor se
corelează cu reușita școlară, în timp ce orele petrecute zilnic în fața televizorului se
asociază negativ cu rezultatele școlare.

Prin urmare, capitalul social exercită o influență semnificativă privind reușita

școlară a copiilor și a adolescenților. Cu cât mai bune sunt interacțiunile dintre părinți
și elevi, cu atât mai înalte sunt aspirațiile celor din urmă. Aceștia nu vor ajunge la
punctul de a se confrunta cu un eșec scolar sau să întâmpine dificultăți de conduită
socială. Cu alte cuvinte, reușita copiilor nu depinde doar de nivelul de educație al
părinților sau de susținerea lor financiară ci, mai mult, de calitatea relațiilor pe care le
au aceștia cu părinții lor.

3
Rubén G. Rumbaut este un cunoscut sociologist cubanez-american
b) Capitalul social și sănătatea