Sunteți pe pagina 1din 19

1.Teoria economică și sistemul științelor economice.

2.Obiectul de studiu și etapele evoluției teoriei economice.

3.Metodele de cercetare ale științei economice și nivelurile de cercetare.

4.Legile economice și categoriile economice.Funcțiile teoriei economice.

Economie,teoria economică,știința economică


Economia,- reprezintă totalitatea relațiilor,interacțiunile,procesele și fenomenele care apar în procesul
de producere și consum ,între agenții economici (producîtori )si consumatori într-o societate.
Teoria Economică-știință fundamenală în sistemul științeloreconomice.Teoriile economice servesc drept
fundament al Politicilor Economici ale Statului.
Știința economică-știința care studiază totalitatea procesele și fenomenele economice, care reesă din
relațiile economice.
1.Teoria Economică și sistemul științelor economice .

Știința Economică- reprezintă o știință SOCIALĂ ,și este formată dintr-un ansamblu coerent de
noțiuni, idei,teorii, doctrine, concepte, legi care ne explică FENOMENILE și PROCESELE, care se
petrec în societate ,în urma interacțiunelor dintre agenții economici și ne formează o gîndire
economică rațională.
Teoria Economică- încadrează un sistem de teorii și doctrine economice care pe parcurs au
dovedit a fi utilizate și au avut efect maxim în dezvoltarea economiei.

Teoriile Economice stau la baza politicii economice a statului.

Știința Economică este parte componentă a sistemului de științe sociale. La rîndul său știința
economică își formează un sistem autonom de științe economice.
Sistemul științelor economice.
1.Științele economice FUNDAMENTALE- care au obiectul propriu ,metodele sale,subiectul propriu de
studiu ,elaborează instrumentariul de cercetare economică,formulează noi concepte,categorii ,legități
economice , constitue baza teoretică și metodologică
pentru celelalte științe economice
(Microeconomia,Macroeconomia,Economia politică,Teoria Economică)
Sistemul științelor economice II

2.Științele Economice FUNCȚIONALE-au un obiect de studiu mai specializat,acestea au un caracter


aplicativ(statistica,contabilitatea,finanțele și creditul,marketingul,relațiile economice
internaționale,economia muncii,economia mediului)
3.Științele economice CONCRETE(ramurale)Economia industriei,economia construcției ,economia
învățămîntului,economia comerțului,economia transportului e.t.c.
Sistemul științelor economice.

4.Științele economice ISTORICE-doctrinele economice,istoria gîndirii economice,istoria economiei


naționale,istoria economiei mondiale.
Științele economice de FRONTIERĂ-apărute la hotarul dintre economie și alte științe:geografia
economică,econometria,cibernetica economică,sociologia economică,informatica economică e.t.c.
2.Etapele de formare a teoriei economice ca știință și obiectul de studiu.
1.Prima etapă-PREȘTIINȚIFICĂ-începe în Antichitate,v-cinci î.e.n., și durează pînă în anul 1750.
În Anchititate ideile economice erau formulate și integrate în alte sisiteme de științe,cum ar fi
religia,filosofia,istoria,dreptul,etica,e.t.c.
Curentul economic Confucianismul în
China.lucrarea de bază”Lun-li,”tabelele lui
Hammurabi,culegeri-tratat “ Arthașastra”
Obiectul de studiu BOGĂȚIA și Sursele de formare a acesteia.
Prima etapă(I)
Grecia Antică cu marii Filosofi:
Xenofon-în lucrarea “Oeconomicos”descrie însăși cuvîntul Economie,care este compus din două
cuvinte”Oikos ”-casă,gospodărie casnică,și “ Nomos”-lege .Economie-legile gospodăriei casnice).
Platon –ideia despre Stat de Elită ,cu proprietate colectivă.
Aristotel-în antichitate apreciază economia ca “Știință a bogăției”,împarte economia în’’ Domestică ‘’și
“Hrimatistica”(economia de schimb) Aristotel este pentru economia domestică(naturală)care produce
bunuri de consum personal ,dar nu distinate schimbului,care urmărește acumularea bogăției sub formă
de bani.Acesta descrie ce stă la baza schimbului de bunuri.
-La baza schimbului stă cantitatea de timp necesar pentru producerea bunului dat.
Aristotel lasă ca urmare în dazvoltarea teoriei economice două legi:
-1.”Legea stirilității schimbului”-care ne spune că în procesul schimbului bunurile nu-și schimbă
valoarea.
-2.”Legea predominării și supunerii-”statele bogate trebuie să predomene asupra statelor slab
dezvoltate.
Prima etapă (II)
Evul mediu:
Reprezentanții principali-
Toma d”Aquino(1225-1274),lucrarea “ Summa teologice”,nu exclude schimbul de mărfuri,ci îl consideră
ca fiind ceva necesar,justificat.Studiază două tipuri de bogăție,”bogăția naturală”,și ”bogăția
artificială”,formată din aur și argint,care nu trebuie să-l domine pe om,definește “prețul just”și “salariul
just”,bazat pe provenența naturală a claselor.
Apostolul Pavel,care consideră că toți cei care dețin proprietăți,trebuie binevol să se dezică de avere în
folosul întregii societăți,în așa fel va prevala echitatea socială,și toți vor avea aceiași bunăstare socială.
Prima etapă(III)

La începutul sec.XVI-XVII, apare curentul economic MERCANTILIST-(de la cuvîntul mercantile –setos de


bani),cînd burghezia era interesată în accelerarea procesului acumulării primitive a capitalului.
Mercantilismul timpuriu în Spania(confundau bogăția cu banii)sursa de îmbogățire se considera
comerțul exterior în urma căruia se acumulau pietre scumpr și metale prețioase.
Mercantelismul dezvoltatPrima etapă(IV):
-Mercantelismul industrial-fondat în Franța de Jean Bodin,A.Montchretien(Antoine de
Montchrestien) și Colbert,pune baza politicii PROTECȚIONISTE ,scopul căriea este protecția
producătorului autohton.

In 1615 A.Montchrestien în lucrarea sa “Tratat de economie politică,dedicat regelui și reginei” ,


adăugînd la descifrarea lui Xenofon (
Economie )cuvîntul “politicos” ce înseamnă STAT,întroduce noțiunea de “Economie
Politică”- ca legei de gospodărire în stat.

Sursa de îmbogățire comerțul exterior.


Prima etapă(V)
Mercanelismul comercial ,fondat în Marea
Britanie,fondator Thomas Mun(1571-1641)și William Petty(1639-1687),considerau că principalele
surse de îmbogățire le constitue comerțul și navigația flotei maritime regale,comerțul exterior
englez nu se putea face decăt prin intermediul navelor construite în șantierele engleze.Izvorul
acumulării bogăției serviciile maritime de transport.
Mercantelismul cameral-german,întroduce evedența exportului și importul de mărfuri în registre de
stat,balanța comercială și balanța de plăți,evedințiind că balanța comercială ,trebuie să fie activă,
(exportul mai mare decît importul)
Etapa a doua 1750-1870,- De formare propriu zis a științei economice.
Prima școală-Fiziocrații(Fiziocrat-puterea naturii)reprezentantul principal Fr.Quesnay-1753.
Lucrarea principală “TABLOUL ECONOMIC.”care se consideră a treia descoperire în lume după alfabet
și bani.
Ideile principale:Pentru prima dată schimbă obiectul de studii din domeniul de schimb,în domeniul de
producție(agricultură),
Conceptul referitor la bogăție-bogăția necesară(produse necesare pentru existență) și bogăția
comodă(produse de manufactură și servicii),
Izvorul bogăției-AGRICULTURA,unde se creează Produsul Net,
Ordinea naturală-se bazează pe legile eterne și universale create de Dumnezeu,
Fiziocrații au studiat.
1.Funcțiile economice ale statului,
2.-libertatea comerțului,
libertatea la stabilirea prețurilor la terenuri de pămînt și la produsele agricole.
3.Conceptul referitor la clase-recunoșteau trei clase:
-Clasa proprietarilor de pămînt,
-Clasa producătorilor agricoli, • -Clasa sterilă(sfera serviciilor).
4.Conceptul refiritor la capital-
5.Au întrodus termenul “avans”(avansuri funiciare,avansuri inițiale,avansuri anuale),
6.“ produs net”-care este recunoscut ca PROFIT.
Perioada a doua(II)
Școala liberalismului clasic-are următorii reprezentanți de bază:
1.Adam Smith(1723-1790)-lucrarea de bază-”Avuția națiunilor cercetare asupra naturii și cauzelor
ei”(1776)-lucrare fundamentală pentru fondarea științei economice.( mai departeAVUȚIA NAȚIUNELOR)
A.Smith-fondatorul sau “părintele ”științei economice.Preocupările principale:
-Determinarea bogăției națiunilor și a căilor de creștere a ei, • -Repartizarea bogăției între membrii
societîții
-Descoperirea legilor economice obiective.
Obiectul de studiu-acumularea bogîției la nivel național,
Izvorul acumulării bogăției MUNCA,TEORIA VALOARE-MUNCĂ.
Perioada a doua (II)
Teza fundamentală a lui A.Smith este -LIBERTATEA ECONOMICĂ.
MÎNA INVIZIBILĂ-reglează relațiile pe piață, de aceia statul nu trebuie să se implice direct în economie.
Factorii principali de creșdere a avuției unei națiuni sînt:
Factorii naturali,
Diviziunea muncii și specializarea producătorului,care duce neapărat la sporirea productivității muncii.
Coraportul dintre numărul de încadrați în sfera de producție, față de încadrații în sfera serviciilor.
Structura claselor în dependență de factorul de producție deținut, care aduce un venit
factorial,dup[ cum urmiază:
Factorul MUNCA-clasa muncitorilor-venitul SALARIUL,
Factorul CAPITAL-capitaliștii-venitul CAPITALUL(plus valoarea),
Factorul PĂMÎNT-proprietarii funciari(agricultorii) –venitul RENTA FUCIARĂ
Perioada a doua(III)
2.Jan Baptist Say(1767-1832)-Teoria debușeelor,lucrarea “Tratatul de economie politică,”a explicat
“modul în care se formează,se distribuie și se consumă bogățiile”,întroduce un factor nou de producție-
abilitatea antreprenorială -fără de care nici un factor de producție nu poate fi combinat.
3.David Ricardo-(1772-1823)-continuitor al ideilor lui A.Smith,lucrarea de bază “Despre principiile
economiei politice și ale impunerii.”1817.Londra.
Întroduce principiile clasice a impunerii:
1.principiul echității (impozite echitabele pentru toți
,indiferent de postul ocupat și de clasa de provenență),
2.principiul justiției(toți egali în fața legii de impozitare),
3.principiul comodității(contribuabilului trebue s-ăi fie comod să achite impozitul ).
Perioada a doua(IV)
Friedrich List(1789-1846)-Doctrina naționalismului și protecționismului economic.
În conceptul lui F.List,Naționalismul economic, constă în faptul ca consumatorii unui stat,întro perioadă
oarecare, trebuie să cosume produsele autohtone,chiar dacă acestea sunt la un moment mai scumpe și
poate mai puțin calitative decît cele importate,în așa fel se menține volumul de producție și locurile de
muncă.
Karl Marx-filozof,istoric,economist,sociolog și jurnalist german.(școala economică marxistă)
Obiectul de studiu –relațiile în procesul de producere și repartiție a bunurilor economice.
Teoriea Plus Valoare-lucrarea de bază”CAPITALUL”
Perioada a treia-De elaborare a noilor teorii și principii economice,perioada 1870-1930.
Reprezentanții principali:”neoclasicii”sau “marginaliștii”,grupați în:
1.Școala de la Viena-reprezentant principal-Carl Menger,au elaborat Toriea Subiectivă,Teoria Marginală
a valorii bazate pe utilitate .
2.Școala de la Lausanne,prin L.Walras și V.Pareto,care au studiat echilibru general în economie.
3.Școala de la Cambridge,reprezentantul Alfred Marshal,care a studiat echilidrul parțial în economie,și
a întrodus știința “Economics” ,
Obiectul de studii a acestei perioade este COMPORTAMENTUL COSUMATORULUI ÎN CONDIȚIILE
RESURSELOR LIMITATE ȘI ACȚIUNILE ACESTORA LA MARGINAL.
Periaoda a patra-”De aprofundare și extindere a științei
economice”,perioada 1930-1970.
J.M.Keynes-lucrarea principală”Teoria generală a ocupării,a dobînzii și a banilor”(1936)
Școala-Keynesismul, reprezentanții acestei școli au studiat:
1.Necisitatea implicării statului în economie și elaborarea programelor anticriză
2.Stimularea cererii agregate ,pe baza consumului și investițiilor de capital.
3.Reducerea șomajului pe baza noilor locuri de muncă.
Obiectul de studiu-Analiza Macroeconomică a fenomenilor și proceselor economice.
J.Keynes se consideră fondatorul MACROECONOMIEI-ca
Știință.
Perioada a cincea –CONTEMPORANĂ
1970-pînă în prezent,știința economică se află în fața unei noi situații clasice.
Reprezentanții noilor școli.
Monitariștii,instituționaliștii,neoclasicii,neolibiraliștii,ne
oinstituționaliștii,neokeynisiștii,reformiștii,radcaliștii.
Ideile principale:
Limitatra implicării statului în activitățile economice,
Stimularea ofertei pe baza reducerii nivelului de impozitare,
Reglarea sistemului monetar prin intervenția Băncii Centrale și reglarea ratei dobînzii,
Elaborarea programelor de combatere a inflației și protecției sociale a populației.
Obiectul de studii al teoriei economice contemporane.
-reprezintă comportamentul indivizilor în procesul de atragere și utilizare a resurselor rare și limitate,în
procesul de producere,repartiție,schimb și consum a bunurilor economice,cu scopul de a satesface
nevoile nelimitate , în condiții de concurență,pentru sporirea avuției naționale și calității vieții a
populației.

3. Metodele de cercetare ale Științei Economice și nivelile de cercetare.


Metodologia - știința despre metodele de cercetare a tuturor științelor .
Metodele de cercetare sunt parte componentă a științei cercetate.

Metoda - reprezintă totalitatea mijloacelor și instrumentariilor utilizate ,pentru a studia


fenomenele și procesele, care se petrec în diferite domenii ale societății și prin care se
sistematizează faptele și se expun în formă de categorii științifie, legi și concepte.
Nivelile de cercetare.
1.nivelul microeconomic(microeconomie)- se cercetează fenomenele și procesele la nivel
individual,nivel de agent economic,familie,întreprindere,la nivel local.
2.nivelul mezoeconomic(mezoeconomie)-se cercetează fenomenele și procesele la nivel de
ramură,industrie.
3.nivelul macroeconomic(macroeconomie)-se cercetează fenomenele și procesele la nivel de
țară,sistemul economic național se cercetează integral, structura economiei naționale.
4.nivelul mondoeconomic(mondoeconomie)cercetează fenomenele și procesele la nivel
mondial,relațiile economice internaționale.
Fenomene și procese economice

Fenomenul -reprezintă o abatere de la normal,care este ușor de observat din exterior,si care nu duce la
schimbări cantitative și calitative însemnate.
Procesul-este exprimat prin repetarea fregventă a fenomenului,care duce la schimbări cantitative și
calitative, și care pot fi studiate prin metode științifice.
Metodile de cercetare.

Principalelee metode utilizate în cercetarea fenomenilor și proceselor economice sînt:


Metoda(universală)- abstracției științifice,fenomenul sau procesul economic,se abstractizează (se
delimitează),de lucrurile secundare,și se scot la evidență trăsăturile principale,dominante pentru
fenomenul dat.
Cu ajutorul abstracției științifice sînt definite categoriile economice,(marfa,banii,profitul,)
Metoda unității dintre analiză și sinteză
-Prin “analiză”,fenomenul supus cercetării este descompus în părțile sale componente,fiecare
parte fiind analizată complex,pentru a i se pune în evidență esența.
-Prin sinteză,rezultatele obținute se unesc,și se expune concluzia privind evoluția fenomenului
cercetat. Expunerea pozitivă(economia pozitivă)-descrie faptele,condițiile,relațiile din domeniul
economiei,fixează ceea ce este în realitate,dă o generalizare explicită a stării reale a lucrurilor în
prezent Expunerea normativă(economia normativă),arată căile de soluționare a problemelor ,cît
și metodile de acțiune, asupra procesului sau fenomenului cercetat,care vor schimba lucrurile
spre bine.
Metoda unității dintre inducție și deducției.
Inducția-este modul de a raționa,pornind de la particular la general,de la fapte la generalizări teoretice.

Deducția-realizează înțelegerea unor manifestări sau fenomene ,plecînd de la principiul,legea sau


esența acestora ,se pleacă de la general la particular.
Metoda istorico- logică.

Metoda istorică –urmărește evoluția fenomenuli întro perioadă mai îndelungată în care acesta
apare,despare și se transformă în alt proces sau fenomen.
Prin Metoda logică ,fenomenul este reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important.
Metoda unității analizei cantitative și calitative
Această metodă presupune evaluarea mărimilor economice în unități naturale(tone,kg.,metri e.t.c.) și
în expresie băniască,apoi căutarea modalităților de transformare a cantității în calitate.,această metodă
pune baza de trecere la noi forme de organizare a activității economice mai raționale(min. cheltueli
max.rezultat,cantitate)
Metoda economicomatematică.Metoda experimentului
economic.

Metoda economico-matematică.Este expunerea datelor cercetate, sub forma unor ecuații și formule
matematice ,sau sub forma unor grafice geometrice.

Metoda experimentului economic ,constă în faptul că rezultatele obținute în urma calculilor


matematice se aplică într-un mediu mai restrîns.
Metoda ipotezii’’caeteris paribus’’

Această metodă se mai cunoaște ca metoda OMISIUNILOR-cînd ceiilalîi factori rămîn neschimbați-
pleacș de la premisa că se schimbă numai elementele analizate,iar restul
parametrilor sunt stabili,relații sub forma
“CAUZĂ-EFECT”
permite examinarea fenomenului în stare pură,nefiind influențat de alți factori.
Metoda analogiei

-presupune utilizarea comparărilor și confruntărilor ,cu procesele biologice,fizice,istorice.

(Economia ca organism economic).


(Circulația monetară este comparată cu circuitul sangvin)e.t.c.
Legile economiei și categoriile economice.

Toate legile se împart în două mari grupe :


Legile obiective – care nu depind de voința omului(legile naturale,biologice,economice) Legile
subiective – normele sociale, legile juridice , depind de voința omului, și depind de calitatea
cunoștințelor subiectului.

Teoria Economică ca și alte științe se bazează pe fenomene, procese economice, legități și


formează legi care pot fi verificate în practică.
Legile economice reflectă legăturile generale, esențiale, necesar rentabile și relativ stabile ,ale
fenomenelor și proceselor economice care duc la schimbări cantitative și calitative în activități
economice.
Legile economice au caracter istoric, iar legile naturii au caracter universal( etern ) prin aceasta se
deosebesc legile.
Legile economice se deosebesc de legile juridice ca au caracter economic obiectiv, iar cele
juridice au caracter subiect
Trăsăturile specifice ale Legii Economice :
Cîmpul specific de acțiune( acțiune în viața economică )
Modul specific de acțiune care face o abstracție de intervenție a omului în activitatea economica ,prin
organizarea procesului de producție,distribuție, schimb și consum.
Legile economice se clasifică în :
Legi economice universale ( generale ) , care acționează în toate sistemele economice ( legea rarității
resurselor, legea creșterii incontinuă a productivității ,legia economisirii timpului).
Legile economice unice care acționează în anumite condiții și sisteme economice unice(legea repartiției
în gospodăriile închise ,)
Legile specifice care acționează în anumite condiții într-o anumită perioadă de tim(LEGEA CERERII ȘI
OFERTEI,legea lui Engel,legea concurenții).
Categoriile economice stau la temelia “limbajului economic”,
4.Funcțiile Teoriei Economice.Principiile Teoriei Economice.
Cognitivă-de studiere a relațiilor economice,de colectare a fenomenelor economice,de sintetizare și
explicare a acestora.
Metodologică-elaborează metode de analiză pentru alte științe economice ,din sistemul științelor
economice,formulează principalele categorii.
Utilitară-descoperă unilitatea bunurilor în consum și combinarea acestora.
Normativă sau practică,elaborarea ,în baza cercetărilor,strategii și programe de organizare, mai
eficiente ,mai productive a activității economice.
Educativ – formativă ,constă în educația economică a cetățenilor,pentru utilizarea rațională a resurseloe
economice limitate.
Principiile teoriei economice.
1.Oamenii se confruntă cu alegerea în procesul de producere și consum.
2.Alegera se bazează pe costul de oportunitate,pentru a consuma sau produce unele bunuri,oamenii
sunt nevoiți să renunțe de la alte bunuri și servicii.
3.Oamenii raționali iau deciziile lor în baza analizei în termini marginali.
4.Oamenii răspund la stimulente,ei acționează în conformitate cu interesele lor.
5.Specializarea ,schimbul,comerțul îi pot îmbogăți pe toți
Principiile teoriei economice.

6.Piețele sînt,în general,o formă bună de organizare a activităților economice.


7.Guvernele pot uneori să îmbunătățiască rezultatele pieții.
8.Standardul de viață dintr-o țară depinde de capacitatea acesteia de a produce bunuri și materiale și
servicii în cantități,structuri și de calitate coresponzărătoare.
9.Prețurile cresc atunci cînd guvernul tipărește prea mulți bani.
10.Pe termen scurt,societatea este confruntată cu alegerea dintre inflație și șomaj.
Teme de discuții.

1.locul Științei Economice în științele sociale.


2.Legele economice și rolul acestora în societate.
3.Unii specialiști în problemele evoluției societății umane apreciază că omenirea s-ar afla în faza în
care ar putea fi denumită “Era
Economistului.”Comentați aprecierea dată.
4.Descifrați principiile economice și argumentați răspunsul.(suport D.Moldovanu –Curs de teorie
economică,p21-23)
Bibliografie.

1.WWW moodle USM.


2.D.Moldovanu.Curs de teorie economică.p.11-23.
3.Tomșa Aurelia.Teoria economică(pentru uzul studenților),p.9-31.
4.Valeriu Umaneț.Economie politică.7-27.
5.Maria Hămurau,Victoria Țăruș,Valeriu
Capsîzu.Teorie Economică.MICROECONOMIE.
Activitatea economică

Tema2.Economia ca formă a activității umane.


.
1.Nevoile umane,resursele economice și legitățile lor.
2.Raționalitatea utilizării resurselor.
3.Problema economică fundamentală.Frontiera posibilităților de producție.
4.Bunurile economice și caracteristicile lor.
5.Marfa.Teoriile economice privind valoarea mărfii.

1.Nevoile umane și clasificarea lor.

.Nevoile reprezintă dolianțele sau cerințele oamenilor, de a avea și de a folosi resursele sub formă
de bunuri materiale și servicii.
Nevoile au următoarea caracteristică :
Sunt nelimitate la număr;
Sunt limitate ca volum în satisfacție;
Sunt concurente;
Sunt complimentare și substituibile;
Clasificarea nevoilor.

1.Nevoi materiale individuale.


Nevoi fiziologice(hrană,îmbrăcăminte,locuințe,sănătate)
Nevoi spirituale psihologice(morale,instructive e.t.c)
2.Nevoi sociale,de grup sau de colectivitate,care apar ca urmare a participării oamenilor la anumite
sociogrupuri.
Piramida lui Maslow.

În literatura de Științe Economice cel mai des sunt utilizate clasificările nevoilor după
Abraham Maslow

Legea creșterii continuă a nevoilor(lege economică obiectivă)- ne spune că cantitatea, calitatea și


intensitatea necesităților crește și se modifică mai rapid decît cantitatea, calitatea și structura
resurselor, de aceea în toate societățile indiferent de perioada de dezvoltare și perioada istorica
nevoile se modifică mai rapid decît resursele.
2. Resursele economice și caracterul lor limitat.
Resursele - reprezintă totalitatea elementelor existente în natură cît și cele produse de om pentru
satisfacerea necesităților.
Resursele se clasifică în felul următor :În dependență de provenența lor:
Resurse primare:-Resurse naturale –Resursele umane.
Resurse derivate formate pe baza celor primare,sau obținute în urma activității economice,care se mai
numesc CAPITAL.
2. Clasificarea resurselor naturale ,în dependență de perioada de recuperare :
Resurse recuperabile ;
Resurse parțial recuperabile ;
Resurse nerecuperabile;
3. Clasificarea resurselor naturale în dependență de perioada de utilizare:
Resurse neregenerabile(zăcămintele de combustibil fosili,minereuri,materie hrimă);
Resurse reginerabile (aer,apa,pămîntu);
Trăsătura fundamentală a resurselor economice:acestea -au caracter limitat!
Legea rarității resurselor (lege economică obiectivă)- ne spune că volumul, calitatea și structura
resurselor se modifică mai lent de cît structura, volumul și intensitatea necesităților. - Problema
economică fundamentală constă în utilizarea rațională a resurselor limitate pentru satesfacerea
necesisităților nelimitate.
-Problema fundamentală a sistemilor economice constă în alegerea:
-ce să producă,?
-cum să producă?
-pentru cine să producă

2.Raționalitatea utilizării resurselor.

La baza utilizării resurselor stă principiul EFICIENȚII ECONOMICE,care presupune


MAXIMIZAREA EFECTELOR UTILE si MINIMIZAREA
EFORTURILOR.(minim efort –maxim efect)
RAȚIONALITATEA în utilizarea resurselor constă în capacitatea oamenilor de a înțelege și de a cunoaște
modul de manifestare a fenomenilor și proceselor economice în activitatea economică și de a acționa
în concordanță cu cunoștințele dobîndite,anticipînd consecințele faptelor sale.
Utilizarea rațională a resurselor.
Utilizarea rațională a resurselor presupune stabilirea unui raport eficient (optim)între RESURSE-NEVOI
între PRODUCȚIE-
CONSUM.
Eficiența poate fi abordată din două puncte de vedere:
Eficiența alocării-care presupune producerea bunurilor economice,celor mai căutate de societate la un
moment dat,prin utilizarea resurselor disponibile.
Eficienții producției-care presupune utilizarea de către societate a acelor mijloace tehnice de producție
și acelor resurse disponibile,care să permită obținerea de bunuri economice la cel mai scăzut cost.
ȘTIINȚA ECONOMICĂ este știința utilizării raționale a resurselor rare și limitate.
3.Bunurile economice și caracteristicile lor.
Totalitatea obiectelor luate din natură sau produse în procesul activității economice, care ne satesfac
necesitățile, se numesc bunuri.
Clasificarea bunurilor:
-Bunuri libere-(lumina solară,aerul,apele în rîuri și ociane..),care în natură se află în natură mai
multe decît omul are necesitate.
-Bunuri economice,care sunt produse în urma activității economice.
Clasificarea bunurilor economice.

1.În dependență de formă


-materiale,care pot fi palpate,măsurate și divizate în părți componente.(metri,kg,ore...)
-nemateriale,(servicii),care se exprimă print-ro acțiune care nu schimbă forma și structura bunului,în
procesul de promovare a acestuia de la producător la consumator.
Clasificarea bunurilor materiale.
1.În dependență de modul de utilizare.
- bunuri perfect complimentare;
-bunuri complimentare;
-bunuri necomplimentare;
2.În dependență de modul de combinare.
-bunuri perfect substituibile;
-bunuri substituibile; • -bunuri parțial substituibile;
-bunuri nesubstituibile.
3.În dependență de sectorul de producere.
-bunuri publice;
-bunuri private; -bunuri mixte.
Clasificarea bunurilor materiale.

3.În dependență de modul de consum.


-bunuri de consum final;
-bunuri de consum intermediar(materia primă).
4.În dependență de utilitatea acestora.
-bunuri normale;
-bunuri “nocive”sau “rele”.
II-BUNURILE NEMATERIALE-SERVICII(de sănătate ,de
transport,de producție,de instruire,de turism,spirituale, e.t.c.)
5.Marfa.Teoriile economice privind valoarea mărfii.
Marfa –produsul activității economice care se obține în procesul de schimb.
Marfa are urmîtoarele caracteristice:
-valoarea de satesfacție;
-valoarea ca rezultat a muncii sociale;
-valoare de schimb;
Există urmîtoarele Teorii a valorii mărfii:
1.Teoria preștiințifică a lui Aristotel-pune la baza valorii de schimb a bunurilor cantitatea de timp
necesar pentru producerea bunului.
2.Teoria obiectivă a lui A.Smith-Teoria Valoare Muncă,susținută și de Karl Marxcare consideră că la
baza valorii de schimb a bunului stă cantitatea de muncă depusă pentru producerea bunului.
3.Teoria Subiectivă( Marginalistă)-care se bazează pe utilitatea bunului-VALOAREUTILITATE.
Teoria Prețului fără Valoare A.Marshall-valoarea este fundamentată pe utilitatea finală și pe cheltuelile
de producție.
Teoria contemporană a lui P.Samuilson care afirmă că valoarea de schimb se baziază atît pe cheltuelile
legate de factorul munca,cît și pe utilitate,dar mai include și dobînda și profitul.
Frontiera posibilităților de producție(FPP)

FPP
Instrumentariu economic de analiză grafică, a modului de alegere dintre două bunuri, în cazul
resurselor limitate pe termen scurt.
FPP
Atunci cînd cantitatea disponibilă dintr-o anumită resursă este limitată, şi considerând că
aceasta poate servi la producerea a două bunuri distincte (X şi Y),FPP reflectă cantităţile
maxime din cele două bunuri care pot fi produse.
Fiecare punct de pe această curbă reflectă o combinaţie între o
anumită cantitate (xi) din bunul X şi a anumită cantitate (yi) din
bunul Y care pot fi produse cu volumul dat de resurse.
Ea reflectă posibilităţile tehnice, tehnologiile de
realizare a celor două produse (consumul specific).
FPP
reflectă cantităţile maxime, cele aferente celei mai eficiente
utilizări a resurselor şi, în acelaşi timp, cele care presupun utilizarea integrală a cantităţii
disponibile din resursa respectivă. • este posibilă realizarea unor cantităţi inferioare din
bunurile respective, în orice punct din interiorul ariei 0AD reflectând, după caz, neutilizarea
integrală a resurselor disponibile sau/şi neutilizarea acesteia în condiţii de maximă eficienţă.
nu este posibilă, însă, din punct de vedere tehnic realizarea unei combinaţii din afara ariei
menţionate
Activitatea economică - reprezintă totalitatea acțiunilor în procesul de atragere și combinare a
resurselor economice și a
factorilor de producție ,pentru a produce bunuri economice, cu
scopul de a satisface necesitățile umane , care sunt predestinate pentru realizarea pe piață cu scopul de a
obține profit. Activitatea economică are 4 faze :
De producție- în acest proces se combină rațional factorii de prodcție, și se produc bunuri economice
destinate pentru realizare pe piață.
De repartiție- care are loc la 2 niveluri :
I.Distribiuirea, la nivel de întreprindere-( microeconomie) – unde se repartizează bunurile
econmice, veniturile și se achită taxele.
II. Redistribuirea – se face la nivel de macroeconomie, prin instituțiile publice și se
redistribuie venitul obținut în urma acumulării din taxe și impozite.
3..Schimbul – însăși procesul de transmitere prin contra-echivalent a bunurilor economice și în
procesul de schimb bunurile devin marfă.
4..Consumul – reprezintă faza finală a activității economice și ne arată cît de rațional au fost
utilizate resursele economice și factorii de producție ,în procesul de producere.
Indicatorii activității economice :

Indicatorii fizici ( cît s-a produs ) măsurabili – productivitatea.


Indicatorii valorici( financiari, fictivi )eficiența,profitul.
Produsul final ( acele bunuri care sunt prduse pentru consum final )
Indicatorii produselor semifabricate
Indicatorii intermediari
Stocurile de marfă :
Stocurile ne arată cum să gestionăm cu întreprinderea.


3.Agenții economici

Persoane fizice și juridice care practică activitate economică cu scopul de a obține profit:
Gospodăriele
Întrprinderile și firmele
Instituțiile financiare
Instituțiile publice
Restul lumii
1.Gospodăriile(rolul,funcția,venit)
Rolul-deținători de factori de producție(munca,capitalul,pămîntul și abilitatea antreprenorială),

Funcția-CONSUMATORI.
Veniturile în urma utilizării factorilor de producție:
Factorul munca-venitul salariul,
Factorul capital-venitul dobînda,
Factorul pămîntul-venitul renta funciară,
Factorul abilitatea antreprenorială-venitul profitul.
2.Întreprinderile,firmele.

Rolul-combinarea rațională a factorilor de producție și a resurselor economice.


Funcția-PRODUCĂTOR de bunuri economice.
Veniturele-în urma realizării pe piață a bunurilor economice.
3.Instituțiile financiare.(bănci,asociații de asigurare,burse de valori,fonduri sociale)
Rolul-atragerea prin anumite mecanisme ,masa manetară temtorar liberă, în sistemul financiar.
Funcția –INTERMEDIERE între agenții economici, cu scopul de acumulare și distribuire a mase
monetare.
Venitul-în urma prestării serviciilor financiare între agenții economici.
4.Înstituțiile publice(centrale și locale).

Rolul-menținerea nivelului de trai la un nivel decent, a anumitor pături sociale ,care la un moment
dat ,nu participă la activitatea economică din anumite motive obiective.
Funcția-REDESTRIBUIRE a veniturilor între straturile sociale.
Veniturile-din taxe,impozite,accize și alte plăți obligatorii din partea agenților economici și a
persoanelor fizice.
5.Străinătatea(restul lumii)-agenții economici nerezidenți.
Rolul-investitori.
Funcțiile-producători de bunuri economice.
Veniturile-în urma realizării bunurilor economice pe piața internă și în exterior.
Teme pentru comunicări

1.Utilizarea apei potabile în R.Moldova


2.Utilizarea apelor din lacuri și rîuri.
3.Utilizarea și protejarea pădurilor .
4.Problema deșeurilor .
5.Utilizarea zîcămintelor .
6.Utilizarea veniturilor.
7.Problema poluării aerului și a mediului.
8.Utilizarea pămîntului .
9.Deșeurile în cosmos.
10.Utilizarea energiei și resursele alternative.