Atâta depărtare e Nimic din noi n-o să rămână Şi de la E până la A Şi ne vom stinge-ncet, încet Tot alfabetul va-ngheţa. în insectar şi-n alfabet. Şi nu va exista nici cale Adio, E, frumoasa mea, Să lege blândele vocale li plânge depărtarea A Vocalele împărăteşti Şi de la A până la E Care am fost şi care eşti. Un pod ceţos de ţurţuri e Şi de la A până la A Şi de la E până la A E toată nebunia mea Consoanele se vor usca Şi de la E până la E Şi vai, când strângi pe E cu A Cum trece viaţa repede. Polen sonor, înseamnă EA Şi A spre E ridică glas, Şi E în locul ei se zbate, Iubito, singură-ai rămas Ea cea mai tristă dintre toate, Şi E spre A ca-ntr-un deochi Şi A nu ştie că nici nu-i Ridică negrii, blânzii ochi. Ea care-a fost motivul lui. Mai stai îi spune A lui E Adio, E, iubirea mea, Nu ai de ce, nu ai de ce Mai stai îi spune E lui A Semnează trist vocala A. Mă duc, că se va-ntuneca. Şi jos, într-un absurd spital, Consoanele au astăzi bal, Iubita mea cu E major, Acum, nici nu te mai implor